Cunoasteti reclame video care arata cum cineva, din dorinta de a rupe rutina zilnica, viseaza la un concediu într-un loc special si pentru ca dorinta este atât de puternica, se chiar împlineste - personajul reclamei deschide o usa si ... paseste direct în locul visat? ☺☺☺ Teleportarea este posibila în astfel de filme. Noi însa, astazi am trait ceva asemanator, de-adevăratelea! ☺
In fiecare an, firma la care lucrez organizeaza o asa numita "serbare de sfârsit de an", în semn de multumire si respect pentru aportul angajatilor la rezultatele bune obtinute. Anul trecut au ales o locatie speciala - Restaurantul Aposto, de la ferestrele caruia se vede Târgul de Advent, în toata splendoarea lui. Anul acesta am fost invitati într-un parc din centru orasului...la
cabana ALM (ceea ce, din dialect bavarez, înseamna "pășune montană"). Nu auzisem înca despre acesta cabana! (si nici nu as fi avut cum, pentru ca aceasta nu exista decât de doua saptamâni si dupa revelion va fi demontata).
La ora la care începe sa se însereze, am abandonat masina într-o parcare din apropierea parcului Martini si lasând în urma forfota orasului, am pasit pe aleea marcata cu led-uri colorate. Ca în poveste, printre ramurile golase ale copacilor se zarea tot mai puternic o lumina calda si pe masura ce m-am apropiat, a devenit tot mai clar ca în fata mea se afla o cabana din Alpi! O cabana rustica direct în centrul orasului! Nedumerita, am pasit podetul spre usa de intrare si pe cealalta parte a usii am regasit atmosfera tipica restaurantelor-cabana din Alpi! Ferestrele mici erau decorate cu crengi de brad încarcate de conuri. În pridvor, o pereche de schiuri statea rezemata de peretele din sindrila. Prima încapere decorata rustic, era dominata de bradul învolt, împodobit în rosu si auriu. In semineu focul ardea molcom si caldura placuta, intensifica parfumul de brad.
Am fost întâmpinata de sefa cabanei, care mi-a urat bun venit si m-a condus spre garderoba, apoi spre sala de mese. Am fost printre primii sositi asa ca am profitat si am fotografiat aperitivele intacte, aranjate la bufet.
Încei-încet, sala s-a umplut si cu toate ca mesele erau aranjate doar pentru cate sase persoane, faptul ca erau dispuse compact, ne-au oferit senzatia ca suntem toti colegii împreuna (200 persoane!).
Aperitivul si l-a ales fiecare singur: salate de ridichi, rosii, rucola, mini-mozzarella, masline, pateuri din ficat, pește, brânza si cascaval. Apoi a început festinul!
Chelneri îmbracati bavarez ne-au servit primul fel de mâncare - o supa crema de cartofi, cu sunca, smântâna si ceapa caramelizata. Felul doi a fost servit rustic - o tava de cuptor plina cu cârnati prajiti, felii de friptura de porc, varza calita si galuste de cartofi. Doua vase de portelan, unul plin cu sos de hrean si altul cu
dulceata de merisori si înca un castron mare cu gulas de cerb. La masa noastra am fost doua femei si patru barbati - am mâncat toti pe saturate si mâncare a ramas pentru înca cinci persoane! Am râs si am facut glume, ca niciunul nu a avut în geanta cutii sau pungi de plastic, sa ia mâncarea la pachet. Ne-am zis "sa nu ne certe bucatarul"! ☺ Dupa o scurta pauza de cafea si-un dans, au aparut din nou chelnarii printre mese, purtând tavi de cuptor în mâini. Ne-am zis "astia ne aduc friptura înapoi, pâna când nu mâncam tot, nu avem sanse sa plecam!" ☺☺☺ Însa în tavi era de data aceasta desertul -
Kaiserschmarrn. Cu prune calite, fructe de padure si sos de vanilie. Hmmm, ce arome ispititoare! Ne-a venit sa plângem... cum sa renuntam la asemenea bunatate?! Dar unde sa mai încapa?! Am mai închinat câte un pahar cu vin si ne-am facut curaj. Nici de data aceasta nu am reusit sa golim tava. ☺
Am mai servit câte o cafea si am mai ciocnit paharele, am povestit, am râs, am dansat si ne-am distrat ca într-o zi de concediu! Am uitat pentru câteva ore ca abia am parasit birourile si ca mâine va fi zi normala de lucru! Timpul parca se dilatase.
Semnul ca petrecerea este pe sfârsite a fost momentul în care seful personal, ne-a înmânat fiecaruia câte un cadou - un ghid al restaurantelor din Augsburg, cu Vouchere si o punga cu diferite
feluri de Lebkuchen .
Am plecat printre primii, pe ring înca se mai dansa. Am iesit din cabana si închizând usa în urma mea, am revenit în centrul orasului... Urmând sirul ledurilor colorate, am ajuns la capatul parcului si m-am urcat în masina. Am petrecut o seara de vis!
