O seară doar a noastră

Printre rufe de spălat, primele ore înapoi la serviciu, cutii mutate dintr-o cameră în alta, miros de vopsea proaspătă și ploaia care nu mai contește, am găsit totuși, momentul perfect pentru a celebra drumul nostru în doi.

Nu cu fast, ci cu tihnă și bucurie simplă: câte un pahar de Crémant din Alsacia, rece și fin, o mâncare bună, făcută rapid la cuptor – pulpe de pui și cartofi în folie, ciupercuțe umplute, placinta cu prune și un buchet de trandafiri roșii.
A fost un moment de liniște și tandrețe, în care timpul s-a oprit pentru câteva clipe. Ne-am privit cu recunoștință și drag, cu zâmbete care spun tot ce contează — suntem împreună.
Au trecut 19 ani. Nu i-am numărat în aniversări, ci în dimineți împreună, în drumuri făcute cot la cot, în tăceri care nu dor și în râsete care vin din nimic. Iar seara asta, cu tot ce a fost în jur – haos, ploaie, oboseală – a fost, poate, una dintre cele mai frumoase.
Pentru că ne-am regăsit. Simplu, firesc, cu liniștea aceea care vine doar când știi că ești acolo unde trebuie. Împreună, cu tot ce suntem.

Un fel de... majorat

Astăzi, căsnicia noastră... a împlinit majoratul ♥ 18 ani de iubire, respect si loialitate, încredere, înțelegere si sprijn neconditionat.

Am trait alături vremuri bune și mai putin bune, ne-am sustinut în momentele dificile, am celebrat împreuna fiecare succes, ne-am bucurat, am râs, am visat si ne-am construit o viață frumoasă, pe care zi de zi încercam sa o facem si mai frumoasa. 

Astăzi am sărbătorit 18 ani ca soți și partenei de viață iar pentru vitor, nu ne dorim altceva decât sanatate. 

Stim ca suntem mai puternici împreuna si ca indiferet ce va veni, vom gasi solutiile potrivite. Si mai stim ca fericirea si armonia depinde doar de noi!

Cincin ! - Reflexii in oglinda S29/23

Colajul meu are multe reflexii si contine multe simboluri ☺ Intentionat contine o fotografie la o fotografie înramata - si astfel, oglindeste putin casa în care ocupa loc de cinste ♥ Este imortalizat momentul în care eu si Helmut ne-am oferit verigetele ♥ micile simbolori al legaturii prin casatorie... moment de la caer au trecut 17 ani ... Când oare?!? 

În urma cu trei saptamâni, am primit de la noii prieteni cunoscuti în concediul din Italia - Rosapineta, o sticla cu vin spumant si am folosit paharele cumparate din Murano, tot în concediul ce tocmai a trecut... Multumi Diana si Gelu ♥ dupa cum vedeti, am deschis sticla pentru a serba un eveniment fericit din familia noastra! ♥ Prosit! Cincin! La multi ani! ♥

Doresti sa participi la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si reluata aici, de mine? Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Familia - chintesenta fericirii

Am vazut sezonul al treilea al serialului "The Crown" pe Netflix si mi-a placut mult.
Serialul este o povestire biografică despre domnia reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Este un serial deosebit de interesant, mai ales ca este vorba despre contemporani ai nostri.
Regina are în prezent 93 de ani si sezonul al III-lea se refera la anii '65 - '75, pe când regina avea vârsta de 40, respectiv 50 de ani. În aceasta serie este mentionata si serbarea a 25 de ani de la căsătoria ei cu Philip, Duce de Edinburgh. În film, regina tine cu aceasta ocazie un mic discurs si cuvintele ei m-au miscat profund, de aceea, propun acest citat la rubrica "Citate", gazduida de Zina:
"Trebuie să recunosc, stimată audientă, că primii noștri 25 de ani de căsătorie au trecut în zbor.
Nu tind spre filozofii, dar din când în când ni se oferă posibilitatea de a reflecta asupra a ceea ce a contribuit la un anumit succes - în cazul căsătoriei noastre, la familie.
Stânca pe care se ridica o căsătorie trebuie sa fie solida. Familia este o rețea de frați, surori, mame și tați, veri și apartenenti ai familiei - un filigran din mii de fire minuscule ce se impletesc si care sunt legate prin sânge, rudenie și încredere. Numai acolo, în creuzetul familiei se poate poate fonda unirea cu succes a două persoane prin casatorie.
Fidelitatea, devotamentul, loialitatea si încrederea - sunt valorile creștine care sustin o căsătorie și leaga o familie. În plus, trebuie sa fii constient ca fericirea familiala este o stare evaziva pentru care trebuie sa lupti constant. Trebuie sa stii ca este o batalie serioasa în care merita sa lupti neobosit, pentru ca nimic pe lume nu se poate compara cu fericirea din familie.
Parteneriatul potrivit cu partenerul potrivit este temelia pe care se fondeaza o familie de succes.
Căsătoria este o propunere pe care unii din lumea modernă o pun sub semnul întrebării, dar este o propunere despre care, atunci când sunt întrebata, raspund clar și fără echivoc - SUNT PENTRU!"

Insula Mainau - Schlosskirche

Pe partea de sud-est a insulei, în imediata apropiere a castelului, se ridica clădirea bisericii St. Marien.
Construit între anii 1732-1739, edificiul religios respecta stilul baroc cu amestec al caracteristicilor regiunii Oberschwaben.
Sala bisericii are forma dreptunghiulară (20 de metri lungime și 9, 5 metri lățime) si casa altarului este semicirculara. Pereții laterali au ferestre arcuite, partea de vest pe care se află frontonul, sustine structura turnului. Turnul este acoperit cu o cupolă curbata.
Interiorul bisericii este împărțit în navă dreptunghiulară si cor semicircular și partea opusa este destinata balconului pentru cor şi orga. Altarele si amvonul, sculpturile, picturile din altar și frescele de tavan, toate aceste opere de arta sunt adevarate bijuterii, capodopere ale artistilor: Joseph Anton Feuchtmayer, Franz Joseph Spiegler, Francesco Pozzi, Johann Baptist Babel.
Astazi biserica functioneaza doar ca si capela în care se oficiaza cununii religioase.
Arhitectul Giovanni Gaspare Bagnato, decedat în anul 1757 în Mainau, este îngropat în cripta bisericii, alaturi de membri ai familiei princiare.

Un țarm de basm (2)

De pe malul lacului Kochel, o alee urca pe colina  spre casa  în care a trait si lucrat artistul Franz Marc începând cu anul 1914. Astazi, casa este amenajata ca muzeu si zona expozitionala a fost extinsa cu înca 700 m².
Franz Marc este unul din cei mai importanți pictori ai expresionismului german si alaturi de Vasili Kandinski, este fondatorul gruparii "Der Blaue Reiter"/Călărețul Albastru (1912).
Artistul s-a nascut la 8 februarie 1880  în München si a decedat pe când avea doar 36 de ani, în timpul Bătăliei de la Verdun / Primului Război Mondial, înrolat voluntar (4 martie 1916).
Tatal pictorului - William Marc, absolvise Facultatea de Drept si Academia de Arte Frumoase si era recunoscut ca peisagist si pictor de gen. Mama pictorului - Sophie, nascuta în Alsacia, era vorbitoare de limbă franceză si lucrase ca guvernantă în familia viitorului ei soț. Cei doi copii ai acestora - Franz si Paul, au fost crescuti bilingv si au avut parte de o educatie aleasa. Paul a devenit specialist în Bizantinologie si diplomatica. Fraz s-a înscris initial la Facultatea de filologie dar dupa ce a efectuat stagiul militar (unde a învatat calaritul si a capatat fascinatia pentru cai) s-a hotarât sa urmeze cariera tatalui si s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München - una dintre cele mai renumite scoli de de artă din Europa acelor vremuri.
Dupa absolvire, a locuit câtiva ani la Paris, timp în care stilul artistic al lui Franz Marc a capatat influente din Gauguin si van Gogh si picturile lui au început sa foloseasca tot mai des elemente de stil ale fauvismului, cubismului, futurismului și orfismului. Se spune ca picturile lui Franz Marc sunt precum fenomenul descompunerii spectrale. Daca în cazul fizicii initiate de Newton dispersia luminii s-a realizat prin trimiterea unui fascicul luminos printr-o prisma optica, Franz Marc a preluat informatiile din lumea reala, le-a trecut prin suflet, a descompus imaginile în culori, ecouri si forme si a transpus cu ajutorul penelului, doar esenta acestora pe pânza.

Preferința lui Franz Marc pentru culoarea albastră, pentru cai și călăreți este tot mai pregnanta si, cu toate ca de-a lungul scurtei sale cariere artistul a abordat numeroase forme si culori, caii albastri îl definesc. Prietenia creată între Franz Marc, Kandinsky, Paul Klee și August Macke, a fost un factor determinant al creării mișcării artistice cunoscuta sub numele de "Der Blaue Reiter". Pentru acestia, culoarea albastra a reprezentat un simbol celest si spiritual.
La fel ca si în arta, în viata privata pictorul a fost un nonconformist, un rebel care s-a opus regulilor societatii. La 24 de ani s-a îndragostit de Annete Simon - o femeie casatorita si cu 9 ani mai în vârtsta si timp de patru ani au întretinut o relatie ascunsa. Annete era scriitoare si specialista în arta si antichitati, sotia unui renumit profesor de indiologie si sanscrita Richard Simon. Când aceasta l-a abandonat, Franz Marc l-a însotit pe fratele sau Paul Marc, într-o misiune diplomatica în Grecia, pentru a depasi criza emotionala. Apoi si-a stabilit domiciliul la Kochel în Bavaria unde a copilarit. L-a urmat o tânara absolventa a scolii de arta  - Maria Franck, care a închiriat o locuinta în Kochel împreuna cu o prietena, Maia Schnür, pictorita deasemenea.
A fost perioada prospera în care Franz Marc le-a pictat deseori pe cele doua femei, precum si casa în care acestea au locuit. Cele doua Marii - cu care un timp a întretinut o asa numita "relatie triunghi", au devenit o constanta în viata lui, în realitate însa niciunul nu a fost fericit.
Franz Marc a oftat mai departe pentru Annete Simon. Maria Schnür a ramas însarcinata cu Angelo Jank, un pictor animalier si gravor german, însa acesta nu a vrut sa o ia de nevasta. Franz Marc s-a casatorit cu Maria Schnür putin timp înainte ca aceasta sa nasca, pentru a da un nume bastardului. În ziua nuntii a pleacat însa singur la Paris si patru luni mai târziu a divortat. La întoarcere în tara, a închiriat o casa în Sindelsdorf si s-a mutat împreuna cu Maria Frank. Conform legislatiei vremii, Franz nu a avut voie sa se casatoreasca decât o singura data. Pentru ca dispersia pentru casatorie solicitata de Franz Marc si  Maria Franck (1876 - 1955) a fost refuzată în câteva rânduri, acestia au facut o calatorie la Londra si în anul 1911 s-au căsătorit în temeiul dreptului englez. Au revenit acasa si s-au prezentat public ca soț și soție. Trei ani mai târziu, Franz Marc a murit pe front. Cei doi nu au avut copii.
În anul 1986, executorul judecatoresc al familiei Marc - Otto Stangl (galerist, dealer şi colecţionar de artă) a initiat deschiderea muzeului de arta Franz Marc, în casa din Kochel am See, localitate de care pictorul s-a simtit puternic legat si pe care a numit-o "tara mea albastra".
Muzeul detine o colectie de peste 150 lucrari ale lui Franz Marc, însa alaturi de capodoperele artistului, muzeul prezinta si câteva din lucrările contemporanilor apartenenti la "Der Blaue Reiter". În mod regulat, aici sunt organizate expozitii temporare ale artiștilor importanti ai secolului 20. În aceasta perioada, muzeul reuneste sub titlul "Puterea culorii" o serie de picturi semnate Henri Matisse si Rupprecht Geiger.

Dupa ce am servit masa de prânz, plimbarea noastra a continuat în Benediktbeuern. (va urma)

Recomandari de weekend

• Am terminat de citit "Sub aceeasi stea" - roman scris de John Green (pentru cine este interesat, am descoperit varianta elecronica, în traducere româneasca - aici). Traducerea si adaptarea germana se intituleaza "Das Schicksal ist ein mieser Verräter" adica "Destinul este un trădător mizerabil" si aceasta varianta mi se pare ca exprima esenta acestui roman, o tulburatoare poveste despre curajul de a înfrunta destinul...

Titlul original "The Fault in Our Stars" este inspirat din celebra replica shakespeariana - tragedia "Julius Cesar", cea în care Cassius îi spune lui Brutus "The fault, dear Brutus, is not in our stars,/ But in ourselves, that we are underlings."("Vina, draga Brutus, nu este în stelele noastre, ci în noi însine, pentru ca suntem niste slugi." sau altfel spus - "vina nu este a stelelor ce ne guverneaza soarta, draga Brutus, ci a noastra").
Tema romanului este inspirata din perioada studentiei, când John Green a lucrat ca voluntar într-un spital de copii, iar personajul principal i-a fost inspirat de Esther Grace Earl, o prietena a scriitorului, care la vârsta de 16 ani a pierdut lupta cu cancerul tiroidian. Mesajul acestor copii rapusi de boala este ca vietile scurte pot fi cel putin la fel de bogate ca si vietile lungi, ale semenilor sanatosi. Complexitatea si profunzimea sentimentelor, cât si relatia parintilor cu acesti copii, sunt lectii pentru orice muritor de rând! Fiecare pagina a acestui roman este plina de emotii si sensibilitati, fiecare pagina citita ne face mai buni si mai întelegatori.

• Am vazut filmul "It's hard to say I Love You" cu titlul original danez "Kinamand" (daca aveti cont Watchever, gasiti filmul la adresa Chinaman)

"Chinezul" este o poveste tragicomică în care eroul principal - un om de condiție modesta, se afla într-o mare intersecție la jumatatea drumului vieții! Filmul regizat de Henrik Ruben Genz si înscris în genul "drama" este o producție daneza 2006, cu Bjarne Henriksen, Vivian Wu, Lin Kun Wu si Paw Henriksen în rolurile principale.
Filmul prezinta numeroase aspecte ale vieții cotidiene, accentuând motivele pentru care de obicei se produc divorturile, menționând rutina si lipsa de comunicare în cuplu, dovedind fragilitatea iubirii dar si puterea obisnuiței. Este un film care emoționeaza prin subtilițati, un film ce aduce în prim-plan un barbat blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple, alaturi de o frumoasa chinezoaica, printr-o căsătorie de conveniență. Filmul trateaza cu umor si ironie relațiile între membrii familiilor implicate, obiceiurile si prejudecațile legate de apartența la o cultura sau alta. Este o poveste romantica, o poveste ce prezinta doua iubiri, una stinsa din lipsa de comunicare între soți si alta abia începuta, bazata paradoxal pe incapacitatea de comunicare între soți. Misterul ce intensifica sentimentele unei femei străine si frumoase, ciudate, care nu înțelege nimic din ceea ce spune el, un barbat fermecat zi de zi de grația soției pro-forma.

• Va doresc atât lectrura cât si vizionare, cât mai placute! ☺

Nuntasii

Verisoara mea s-a cununat religios sâmbata, la mai bine de o jumatate de an de la casatoria civila si asta doar pentru a obtine locatia de vis! Mânastirea Wiblingen este pentru Ulm si împrejurimi, biserica cea mai dorita pentru casatorii sau botezuri si lista programarilor este foarte lunga!

Sofisticata si solemna, impunatoare si totusi calda, biserica este o capodopera arhitecturala în stil baroc târziu (sursa-foto). Am fost placut impresionata înca de când am pasit în curte, dar interiorul bisericii este cu mult mai maret, este coplesitor si înaltator în acelasi timp!


Ceremonia de casatorie în rit catolic este destul de diferita fata de obiceiul ortodox, eu personal ramân surprinsa de fiecare data când sunt invitata la astfel de cununii. La romano-catolici, atât alaiul care-i însoteste pe miri cât si mirii, iau loc pe scaune si banci. Dupa ce lumea si-a ales locul, intra preotul în biserica, urmat de mirele însotit de mama sa. Urmeaza domnisoarele si cavalerii de onoare si în acorduri muzicale, în biserica intra ultima, mireasa, la bratul tatalui ei.


Apoi începe slujba, care practic este un dialog cald si degajat între preot si cei prezenti în biserica. Numărul pasajelor ce vor fi citite din Vechiul Testamen precum si psalmii ce vor fi cântati, este stabilit de catre miri si preot, la întâlnirile pregatitoare nuntii. Domnisoarele si cavalerii de onoare, dar si copiii au voie sa-si exprime gânduri personale în fata altarului si alaiului. Spre finalul ceremoniei, mirii rostesc legamintele de casatorie, dupa care urmeaza schimbul de inele sfintite în prealabil, binecuvantarea preotului si bineînteles, sarutul mirilor. Ceremonia se încheie cu rostirea la unison a rugaciunii "Tatal nostru" apoi, în acorduri muzicale - de obicei orga si solisti vocali, alaiul urmeaza mirii ce ies din biserica.




Originalitatea aceastei ceremonii a fost data de surpriza pe care a pregatit-o mireasa atât mirelui cât si celor prezenti, înainte ca ceremonia sa se încheie. Cu o siguranta de mare artista si o voce de înger, mireasa a interpretat melodia "Oh, Happy day!", acompaniata de organistul bisericii. A fost un moment exceptional, care ne-a uimit si emotionat pe toti cei prezenti!
S-a iesit din biserica în pasi de dans, sub podul de flori, ridicat ad hoc.

Pentru ca mireasa este nascuta în România si pentru ca o buna parte din nuntasi au fost români, nu au lipsit câteva din datinile de nunta românesti: rasturnatul galetii cu apa de catre miri si rostirea zicalei "Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune!", servirea de catre miri a unei portii de lapte (pentru a capata copilasi cu tenul alb si placut ca laptele) dintr-o singura strachina si cu o singura lingura de lemn, ca simbol ca totul va fi împartit între ei de acum înainte. Nu a lipsit nici obiceiul cu colacul, împartit de mireasa nuntasilor, pentru bunastare si sanatate.



Admiratie deosebita si multumiri lui Lu din Ulm, atât pentru pregatirile facute si aducerea în prim-plan la aceasta nunta a traditiilor românesti, dar mai ales pentru gazduire si pentru ospatul de a doua zi, cu zacusca, slanina si ceapa, ciorba de potroace, sarmale, mamaliga si cozonaci!
Casa de piatra mirilor, sanatate si bucurii atât lor cât si nuntasilor! ;)
PS: Bineînteles ca au urmat petrecerea, masa si dansul... despre care deasemenea  voi scrie ;)