Weekend

Cei care lucreaza 45 de ore pe saptamâna într-un birou în care lumina de plafon nu se stinge niciodata, cu sezutul lipit de un scaunul ce sta în fata a doua monitoare care-ti consuma întregul talent tehnic utilizând programe bi si tridimensionale, aceia ma înteleg când spun ca eu la sfârsit de saptamâna am nevoie de aer curat si natura pura.
Daca primavara, vara si toamna, nevoia aceasta mai poate fi echilibrata prin munca în gradina, iarna nu-mi ramâne nicio varianta. Trebuie neaparat sa evadez din casa!
In familia noastra, (de obicei) eu sunt "regizorul" acestor iesiri în natura. Caut pe internet locuri interesante aflate pe o raza de doua ore distanta cu masina - pentru excursii de o zi. Pentru weekendul aceasta, am cautat în acest cerc un loc cu multa zapada si soare.
Greu de tot, când prognoza meteo în Bavaria spunea cer acoperit si posibile averse sub forma de ploaie si lapovita! Un singur punct arata soare si zapada: Balderschwang în Alpii Allgäu.
Helmut a râs de mine când i-am spus, dar a pus sania în porbagaj si ne-am echipat de zapada.
Pe tot drumul, dealuri si câmpuri verzi... La 10 km înainte de tel înca tot nu se vedea vreo pata de zapada! Ironiile lui Helmut erau tot mai dese, eu însa repetam mereu "va fi zapada si soare" cu toate ca nici chiar eu nu mai credeam decât pe sfert! Pagina de internet spunea ca datorita unui fenomen legat de munti si lacul Bodensee, în zona este mereu zapada... Tja!
Când au mai ramas doar 3 km pâna la destinatie, a început sa apara câte o pata de zapada ☺ Drumul a urcat în serpentine si zapada de pe margine a fost tot mai înalta! Când am parcat masina, peisajul de jur împrejur era asa cum l-am visat: cer albastru, soare si zapada imaculata!

Am constatat ca statiunea este un mare centru de schi, cu teleferice, telescaune si teleschi care te poarta pe pârtii cu diverse grade de dificultate. Ne-am propus sa revenim cu schiurile. De data aceasta am avut doar saniuta.
Am cautat o pista neaglomerata, pentru ca Leo în loc sa se fereasca, ar sari cu siguranta sa se joace cu oricine-i iese în cale.
Cât de superb a fost! Câte ture am facut si câte tumbe în zapada! Câte frâne nereusite am reusit (LOL!). Ce trânte si rostogoliri spectaculoase am facut! Leo este ca un pisoi, stie sa cada mereu în picioare si îi place sa faca tot felul de ghidușii în zapada pufoasa. Am alergat în vârf de deal pâna când n-am mai putut respira! Transpirati si sleiti de puteri, am hotarât sa facem o ultima coborâre si sa poposim la barul din vale, sa ne astâmparam setea.
Toti trei nu încapeam pe saniuta, asa ca Helmut a venit pe jos. Pe terasa barului erau scoase sezlonguri si când am trecut cu Leo, toti oamenii au aplaudat. Ce s-au mai amuzat toti, cât de tantos statea Leo pe saniuta în fata mea si cum îi fluturau urechile în vânt!
Am baut câte o bere bruna apoi ne-am urcat în masina (în Germania este legal sa conduci cu alcool pâna la 0,5 ‰). Leo s-a cuibarit în geaca mea, s-a facut melc si a dormit pâna când am ajuns acasa.
[...} "Everyday Is Christmas"?!? ☺