Cum m-a învățat Universul că flexibilitatea nu e doar un tip de bilet

Există zile în care universul pare că ne face cu mâna, ca un vecin simpatic care știe toate bârfele cosmice și abia așteaptă să ni le șoptească. Alteori, universul doar ridică din sprânceană, în stilul lui caracteristic, de parcă ar spune «Hai, serios? Chiar asta vrei să faci azi?!».
Și totuși, în ambele situații, ceva rămâne neschimbat. Viața are un simț al umorului mai bun decât al nostru, iar noi doar încercăm să ținem pasul. 

Convingerea asta mi s-a întărit aseară… dar să vă povestesc întâmplarea.
Ieri, la ora șapte dimineața, eram deja în drum spre gară, cu biletul meu flexi cumpărat de cu seară, acel bilet magic care îți promite libertate totală, orice tren, oricând, între Augsburg și Ulm. Mă simțeam organizată, eficientă, stăpână pe situație... Universul, între timp, își încălzea palmele.
Stabilisem cu mătușa mea Geta să facem împreună o mică expediție hedonico‑stilistică, un tur de răsfăț, explorare și shopping la Marc Cain în Bodelshausen, iar apoi la Outletcity Metzingen. Urma să mă preia cu mașina din gara centrala Ulm, iar eu eram deja în mood-ul acela de «astăzi viața e frumoasă și simplă» 😇

Și chiar a fost... în prima parte!
Drumul a fost impecabil, deși zăpada domnea peste tot. Soarele ne-a însoțit ca un prieten bun, iar gerul de minus patru grade s-a purtat surprinzător de civilizat. În buticuri era cald, luminos și vesel, exact atmosfera în care femeile își testează destinul în formă de rochii, parfumuri, poșete și pantofi. Am probat de toate, am râs, am cumpărat câte ceva, dar fără excese. Totul în echilibru.
La prânz am mâncat într-un restaurant cu specific Baden‑Württemberg, tradițional și tihnit, exact cât să ne dea energie pentru restul zilei. Totul respira armonie și liniște.
La ora 17 am pornit spre Ulm, hotărâte să ajungem la destinație înainte ca întunericul să se transforme în beznă. Puțin înainte de ora 18, navigatorul arăta că mai avem șapte kilometri până la gară. Perfect, eram în timp. Doar că... șoseaua era închisă. Știam asta, dar rutele alternative se schimbă zilnic, în funcție de cum avansează șantierul. Ulmul a devenit un fel de puzzle urban pe care nici localnicii nu-l mai rezolvă, un oraș-labirint de mai bine de jumătate de an.

Geta mi-a amintit să verific lista trenurilor, să văd când am prima legătură spre Augsburg. Primul era la 18:02 și relaxată, îi răspund că nu e cazul să ne grăbim, trenurile vin din douăzeci și cinci în douăzeci și cinci de minute, iar dacă nu-l prind pe ăsta, vine următorul. Ne-am învârtit de câteva ori, am încercat intrări, ieșiri, sensuri unice, până când, într-un final glorios, am ajuns la gară. Eram puțin tensionate, dar fără vreun motiv care să ne strice buna dispoziție. Ah, inocența…

😄 Momentul "Kevin". Sau cum am plecat spre Berlin fără să vreau

La ora 18:00 ne-am luat rămas bun. Geta mi-a spus că poate trenul are întârziere și că îl pot prinde pe primul din listă, cel de la 18:02. I-am făcut cu mâna și am mărit pasul spre peroane. Gara este și ea în șantier, așa că am urmărit ganguri, săgeți, peronul unu, peronul doi... Am ajuns în fața unui tren cu ușile deschise. La megafon, o voce spunea ceva despre Augsburg și despre faptul că ușile se vor închide imediat…
Am urcat. Și atunci universul a apăsat butonul «play».
Am văzut imediat monitorul din vagon, pe care scria Berlin. Trenul meu spre München era pe peronul doi, la 18:02. Eu mă urcasem în cel de pe peronul unu, care pleca tot la 18:02, dar spre… Berlin. O mică-mare diferență! Exact ca în «Singur acasă 2», unde Kevin ajunge la New York în timp ce familia lui pleacă la Miami...
Am apăsat butonul verde de deschidere a ușilor de zeci de ori. Nimic. Sistemul de securitate decisese că destinul meu are direcția Berlin. Trenul a pornit. Am simțit cum îmi urcă furia în gât. În primele secunde am vrut să plâng. Practic, eram blătistă, călătoream fără bilet!
Mi-a crescut tensiunea și m-au luat transpirațiile. Cinematograful din mintea mea derula deja filmul în care controlorul de bilete se apropia de mine... Cum să opresc filmul? Atunci am intrat în modul «damage control». Trăiesc în epoca tehnologiei, nu?! Am scos telefonul și cu mâinile tremurânde, am încercat să cumpăr un bilet spre Stuttgart — prima oprire anunțată a trenului (Ulm este la aproximativ 80 km de Augsburg, iar Stuttgart la aproape 250 km, deci trenul mă ducea tot mai departe de destinația mea reală).

Nu am reușit să mă loghez. Am încercat toate metodele posibile, nimic nu a funcționat, nici PayPal, nici e-mail, nici DB. Ori eram eu prea nervoasă și nerăbdătoare, ori chiar uitasem parolele. În orice caz, nu am reușit.
Stomacul meu a reacționat primul. Am fugit la toaletă și după ce revolta din stomac s-a liniștit, cinematograful din minte a derulat scena în care controlorul bate la ușă, interpretează totul ca pe o fugă de responsabilitate, contactează prin stație poliția feroviară și mă dă jos din tren sub escortă.

Ce să fac? Să plâng și să joc rolul femeii disperate nu era deloc stilul meu! Dar... dacă mă prefac că dorm, poate controlorul va trece pe lângă mine, convins că sunt un călător vechi, deja verificat. Asta a fost singura soluție care mi s-a năzărit.
M-am așezat într-un fotoliu, mi-am sprijinit fularul de fereastră — în chip de pernă și am închis ochii, dar aruncam din când în când câte o privire spre monitorul atârnat de plafon. Mai erau cincisprezece minute până la prima oprire… trebuie să reușesc! Minutele treceau ca orele. Când la difuzor s-a anunțat că intrăm în gara Stuttgart, am sărit în picioare, m-am îmbrăcat în grabă și am fost prima la ușă.
Am coborât aproape sărind.

Am alergat spre capătul halei peronelor și am citit rapid pe monitorul uriaș că peste șapte minute pleca un ICE spre Augsburg. Acum aveam neapărat nevoie de un bilet Stuttgart–Ulm. Am încercat din nou aplicația DB. Mâinile îmi tremurau... A sunat telefonul. Era fiica mea, cea care aștepta semnalul meu că sunt în tren (acela bun!) ca să vină cu mașina să mă ia din gară. Cu voce precipitată i-am spus: «Sunt în Stuttgart…» I-am explicat totul în douăzeci de secunde și am rugat-o să îmi cumpere ea biletul. I-am trimis poza cu numărul acceleratului. A bombănit ceva despre anumite vârste și mici tulburări de orientare… dar a promis ca îmi cumpără biletul. Am urcat în tren și m-am așezat ca să-mi potolesc tremurul genunchilor. Cu un minut înainte de plecare am primit pe WhatsApp codul. Însă… am observat că numele era greșit. Pe bilet era numele fiicei mele. 

Trenul a pornit. Călătoream cu identitate falsă. Din nou ilegal. Universul râdea din nou.

Nici nu am ieșit bine din gară, că a venit deja controlorul. I-am arătat biletul pe display cu seninătatea unui maestru zen. El a verificat doar codul, nu a cerut și buletinul (deși așa prevede regulamentul intern obligatoriu al operatorului feroviar). S-a îndepărtat de locul meu, a discutat cu alți călători din vagon… Eu am respirat ușurată. Ufff, am mai scăpat o dată! Am ridicat ochii și am observat pictograma verde. Întâmplător mă aflam în vagonul „Quiet Zone”. Perfect pentru contemplare post-traumatică. M-am așezat comod și în gând, am început să apreciez (exagerat dar sincer) cât de bine funcționează totul la Deutsche Bahn — condițiile de transport impecabile, punctualitatea trenurilor, frecvența lor ridicată, rețeaua vastă, vagoanele curate și încălzite, fotoliile ergonomice și conexiunea WiFi.

Și uite-așa, la 19:37 am ajuns din nou în Ulm. Chiar în acel moment, mătușa mea îmi scria pe WhatsApp să mă întrebe dacă am ajuns acasă... Nu am avut energia să explic că eram din nou în gara din Ulm, așa că i-am răspuns scurt: «Totul e în regulă. Te sun mâine. Noapte bună.» .

La ora 20:15 am coborât din tren, în sfârșit în Augsburg.
Chiar în fața gării am observat mașina fiicei mele. Am urcat și am murmurat, plină de ușurare și autoironie: «Na, am făcut-o și pe asta!» Adela m-a privit de la volan și a zis: «Mă abțin de la comentarii… spun doar atât: Kevin avea șase ani.» Am izbucnit amândouă în râs. Apoi s-a lăsat tăcerea.

Am privit clădirile și luminile care alunecau pe lângă șosea cu bucuria aceea caldă pe care o simți când te întorci acasă după un concediu lung.
Și m-am gândit că poate umorul e limbajul secret prin care viața ne amintește că suntem deja pe drum, chiar și atunci când credem că ne-am rătăcit... 

Dacă va trece cineva vreodată printr-o aventură asemănătoare, singurul meu sfat este să respire adânc, să zâmbească și să lase universul să-și spună glumele. Unele sunt chiar bune — dar de obicei, îți dai seama de asta abia când ajungi acasă, teafăr. 😀

Un bilet pentru Zürich, dus-întors vă rog - Partea I

Am fost invitați la Microsoft în Zürich pentru un workshop, dar echipa noastră este atât de diversă încât organizarea călătoriei a fost o adevărată aventură! Totul a început cu întrebarea: ce mijloc de transport ar fi potrivit?! Cu mașini închiriate ar fi durat prea mult, iar cu avionul sau trenul am fi petrecut cam același timp pe drum, dar în avion am fi avut mai puțin loc. În cele din urmă, am hotărât să călătorim cu trenul.
Următoarea provocare a fost sincronizarea plecărilor. Patru colegi au avut o ședință în Buchs, motiv pentru care au plecat miercuri dis-de-dimineață cu un shuttlebus și de acolo au sosit cu trenul în Zürich. Eu miercuri am avut un seminar de la ora 8 la ora 13, așa că m-am alăturat celorlalți trei colegi și am pornit la ora 14 din Augsburg. Un alt coleg a plecat din München abia seara târziu. Planul era să ne întâlnim toți, miercuri, la recepția hotelului înainte de ora 23.

Călătoria cu trenul a fost o alegere inspirată! Am avut norocul să avem vagonul restaurant aproape, ne-am bucurat de cafeluțe și bomboane în timp ce am povestit și timpul a trecut rapid. Ajunși în Zürich, am luat un taxi până la hotel, ne-am lăsat bagajele și am hotărât să explorăm orașul. Deși iarna se întunecă devreme, am admirat luminile și vitrinele frumos decorate de pe promenadă. Râul Limmat străbate orașul vechi și creează o panoramă fascinantă.

După o jumătate de zi de muncă și patru ore de călătorie, ni s-a făcut foame. Am decis să mâncăm ceva tradițional și am ales Adler's Swiss Chuchi, renumit pentru fondue-ul său delicios. Fără rezervare, am așteptat în fata intrarii cam trei sferturi de oră, dar a meritat! Noi patru, am comandat două porții de cheese fondue și două porții de meat fondue. Porțiile au fost enorme și absolut delicioase! Eu am comandat si o bere locală, ca să mă bucur din plin de gustul elvețian. 😊

Elveția este cunoscută pentru prețurile sale ridicate, iar cina noastră... nu a făcut excepție. Sunt curioasă dacă poți ghici cât a costat! ☺ În timp ce așteptam nota de plată, ceilalți colegi ne-au sunat să ne spună că au ajuns la hotel și ne așteaptă în barul de la recepție. Ne-am alăturat grupului și am sărbătorit ziua de naștere a unui coleg cu câte un pahar de cidru elvețian și cântece de "La mulți ani!". Am râs și ne-am distrat, amintindu-ne cum la fiecare delegație cineva din departament își serbează ziua de naștere. Am întrebat cine urmează să-și serbeze ziua, ca să propunem o nouă delegație! 😊

S-a făcut târziu și ne-am retras fiecare în camera lui. Dimineața, la ora 7, ne-am întâlnit din nou pentru micul dejun și a început o nouă zi plină de activități, despre care voi povesti într-un alt articol.

Carnaval la Ulm

Duminica mi-am propus sa merg pâna la Ulm; sa ma întâlnesc cu fratele meu si împreuna sa o vizitam pe matusa noastra. Întreaga saptamâna trecuta, temperaturile au fost mult sub linia zero si fratele meu este genul de persoana care se plânge mereu de frig... Lui nu îi place iarna doar în statiunile montane, la schi ☺ Asa încât nu prea i-a convenit când i-am spus ca vreau sa ne plimbam prin oras si în niciun caz nu voi veni sa stam pe canapea, sa mâncam, sa bem si sa povestim! Am avut noroc cu prietena lui care mi-a tinut parte; asa ca în final, planul meu a fost acceptat. ☺ 

Am plecat cu un tren-regional care face cursa între Augsburg si Ulm într-o o ora si 15 minute. Trenul nu a fost aglomerat, am gasit un loc foarte bun, a fost cald, placut pe tot parcursul calatoriei. Am citit si... imediat am ajuns la destinatie. Helena si Mircea m-au asteptat pe peron ☺ 

 Am pornit veseli spre centrul vechi al orasului, spre Ulmer Münster - biserica cu cel mai înlat turn din lume. Ideea mea a fost sa ne plimbam pe canalurile Dunarii, prin cartierul pescaresc, sa povestim, sa râdem si sa facem câteva fotografii.

Ne-am blocat însa în piata mare a domului unde era lume multa, foarte multa. Unii deghizati de carnaval, altii doar spectatori si am descoperit ca tocmai începuse defilarea asociatiilor de carnaval - "der Umzug" cum se numeste pe germana sau "der große Narrensprung". Nici nu am stiut ca defilare de Fasching care tocmai se desfasura, are loc anul, mereu cu trei saptamâni înainte de "carnavalul mare", adica înainte de ultima saptâmâna din-nainte de lasarea Postului Pastelui. Si cum anul acesta tarile catolice si evanghelice vor serba Pastele pe 31 Martie/1 Aprilie, saptamâna în care carnavalul va atinge apogeul este 8 februarie - 14 februarie. În Augsburg "der große Narrensprung" va avea loc pe 12 februarie (în ziua numita "Lunea Trandafirilor").

 

Ne-am oprit si noi alaturi de cei peste 10.000 de spectatori si am admirat parada cluburilor/asociatiilor de carnaval. În fata noastra s-au perindat aproximativ 8.000 de participanti în costume specifice asociatiei din care fac parte, însotiti de muzicienii fanfarelor de club din regiunea șvabo-alemanică, din Elveția, din Liechtenstein și din Austria (pe unii i-am reîntâlnit seara în trenul cu care m-am înotrs acasa ☺). 

Pe strazi, o atmosfera vibranta, vesela si proaspata! Fiecare asociatie avea scris pe o placardă numele si lozinca pe care participantii la parada o stigau, ca sa sperie iarna, sa mature frigul si sa faca loc primaverii. "Stelza-Hoi, Stelza-Hoi, Stelza-Hoi-Hoi-Hoi!", "Narro-Ahoi!","Kügele Hoi!","Zong raus","Narro-Heil","Hella Hella-Gamundia","Narri-Narro","Burgnarren-Helau","Schlagg-hoi", "Narri, Narro und Helau!" 

S-au aruncat confetii, s-au împartit bomboane si mereu s-au facut glume. De exemplu, copiilor de pe marginea bulevardului le sunt trase caciulitele peste ochi, le este apasat nasucul...Spre amuzamentul tuturor, mascatii fac mereu mici farse spectatorilor. Pe mine, unul cu masca de vrâjitor m-a rugat sa-i tin un pic maturoiul si...în timpul acesta, cu ambele mâini mi-a facut parul vâlvoi. Altul i-a turnat Helenei un kilogram de confetii în par!☺☺☺ 

 

Tare ne-a binedispus acesata defilare, am fi stat pâna la sfârsit dar fratelui meu i-au înghetat urechile si de dragul lui, am intra într-o cafetarie. Am gasit cu mult noroc o masa pentru trei persoane, am servit câte o bautura calda si am mâncat o pizza în trei. De la masa noastra am putut vedea înca parada dar nu am mai putut fotografia. 

Când am iesit, parada era spre sfârsite si noi ne-am îndreptat spre casa matusii mele care ne astepta cu strudel cu mar la cuptor. Am baut câte un espresso, am povestit si parca asa, țac-pac s-a facut ora 18. Helena si Mircea m-au condus la gara si la ora 19:30 m-a preluat Adela - fiica mea, în gara din Augsburg. Acasa, ma astepta Leo plin de dor, griji si drag ♥

Din nou pe patine

Ca în fiecare an, si anul acesta compartimentul in care lucrez a organizat o iesire la patinoar. În fiecare an, patinoarul a fost închiriat pentru noi timp de doua ore, apoi s-a deschis pentru publicul larg. 

Anul acesta am fost înscrisi pe lista în jur de 50 persoane însa vineri, în ziua rezervata acestei activitati, nu au reusit sa participe nici macar jumatate. Motivul?! Greva la caile ferate. Majoritatea colegilor fac naveta cu trenul, legaturile sunt foarte bune, dar... Saptamâna trecuta, în Bavaria, trenurile nu au circulat nici macar o zi! Primele zile, pe motiv de "cadere abundenta de zapada si inghetul retelei electice", iar de joi noaptea, angajatii nemultumiti de salarii si conditiile de lucru, au intrat în greva generala. Colegii mei afectati, care au putut, au lucrat de acasa, cei care nu, au sacrificat câteva zile din concediu. Este tare neplacut însa... traim intr-o societate democrata. Punct. 

În aceste conditii, nu s-a mai putut rezerva întreaga arena doar pentru noi. Însa nu ne-am suparat ☺ Am gasit un loc în tribuna unde ne-am retras din când în când sa ne refacem fortele cu câte un suc, o turta dulce, un biscuitel, o poveste ...

Pentru mine a fost prima data la patinoar în ultimele 11 luni. În vara am fost de câteva ori cu rolele, însa pe gheata este cu totul si cu totul altfel. La început mai cu genunchii tremurând, apoi cu tot mai multa încredere. Mersul pe patine este ca mersul pe bicicleta, o data învatat, nu se mai uita niciodata! A fost tare frumos, nu am tras nicio trânta dar nici nu am alergat sa-mi iasa sufletul!  

Ziua de vineri a fost o zi rece (au fost -3°C) si umeda. Însa daca esti îmbracat bine si alergi pe gheata, nu simti frigul. Dupa doua ore, eu mi-am luat la revedere de la cei care au mai ramas. 

M-am dezechipat si m-am întors cu masina la firma, pentru ca am promis celor doi colegi pe care i-am adus de dimineata la serviciu, sa îi si duc înapoi. Nu lucram în acelasi compartiment, însa ne cunoastem. Sarmanii, când au aflat de greva de la feroviari, m-au rugat sa îi iau cu masina. Pentru ca nu suntem vecini, ei au venit cu tramvaiul pâna la cea mai apropiata statie de casa mea si de acolo i-am picked up. 

Strazile au fost relativ curate, însa vineri a început uraganul. Mi-a parut bine sa am tovarasi de calatorie, pentru ca masina mea sa aiba mai multa stabilitate ;-) 

Abia acasa, când m-a învaluit aerul cald si m-am relaxat, am început sa simt ca ma dor muschi despre existenta carora nici nu am fost constienta. Febra musculara a durat câteva zile...

Ca în fiecare an, îmi promit ca iarna aceasta sa mai merg de câteva ori la patinoar, dar... cunoscându-ma, nu îmi fac mari iluzii ☺ Însa chiar si o singura data pe an pe patine, tot este ceva!

PS: nu mai gasesc postarea de anul trecut... aici este doar un colaj ☺

Din nou acasa

Vineri, seminarul a început la ora 8:30 si s-a încheiat la ora 16:45. Trenul meu spre casa era la ora 18:20 dar de teama blocajelor în trafic, specifice pentru vineri dupa-amiaza, am dat fuga la hotel, mi-am luat geamantanul si am comandat un taxi. Mai bine un pic mai devreme la gara decât prea târziu!

Am avut noroc si nu a existat nici-un ambuteiaj asa ca am ajuns la gara aproape o ora mai devreme. 

Pe când cascam ochii în stânga si în dreapta cautând motive interesante pentru fotografiat, aud la megafon ca trenul din Hamburg spre Innsbruck are întârziere 25 minute. Era ruta mea... si wow, asta înseamna ca daca fug la peron, îl prind! Am reusit si asa... am ajuns acasa o ora mai devreme! 

La ora 19 m-a asteptat fiica mea cu masina la gara. L-am sunat pe Helmut sa îi spun ca nu am cheie si ca sunt în câteva minute în fata usii... 

Baietii mei ma asteptau deja pe alee... Doamne ce bucurie pe Leutu ♥  

PS: In timpul calatoriei mi-am amintit ca Mihaela a facut ceva fotografii din calatoriile ei cu trenul si am vrut sa fac si eu, sa va arat ce peisaje frumoase s-au derulat in fata ochilor mei... Însa trenul meu a circulat cu viteza de cca.200km/h ... fotografiile sunt total nereusite! ☺☺☺

Summer Team Event (partea III)

(continuare la "Summer Team Event - partea a II-a")

Excursia noastra a inclus deasemenea un tur-per pedes, cu ghid, prin orasul vechi, având titlul " München, 860 de ani de istorie". 

Am pornit bineinteles din Marienplatz (piata cu coloana Sf Maria, cu Primăria Nouă - în stil neogotic, al cărei Glockenspiel popular cântă melodii și povești din secolul al XVI-lea, cu Vechea Primarie si cu Fântâna-cu-pesti), ne-am oprit în Viktualienmarkt - paradisul gastronomic, cea mai renumita piata din Germania cu peste 140 de tarabe, 8 fântâni si pâraie subterane.

Plimbarea noastra a continuat cu vizitarea Hofbräuhaus si o scurta incursiune în istoria berii germane (Kloster Weltenburg are atestul brimei beri din lume, in anul 1050) si a puritatii („Reinheitsgebot“ semnat în 1516) prin care toate manufacturile de bere au semnat ca in bere nu va fi introdus nimic altceva decât din hamei, malț (orz), drojdie și apă! Fara adaos de siropuri, concentrate sau alte arome! 

A urmat Piata Max-Joseph, cel mai impozant loc al Münchenului, flancat de Opera, Teatrul, Palatul rezidential si monumentul ce-l reprezinta pe Regele Max I. Joseph. 

Urmatorul popas a fost în Piata Odeon, cu impresionantele trepte din fata Feldherrnhalle, pazite de cei doi lei din marmura. Este o clădire-replică a Loggia dei Lanzi din Florența, finalizata în 1844 în numele lui Ludwig I și ridicat în onoarea armatei bavareze. De cealalta parte, biserica Teatina Sf. Kajetan, ridicata la sfârșitul secolului al XVII-lea în stilul baroc târziu italian.

Fara intentii de shopping, am ajuns în unul din cele mai selecte centre comerciale "Cinci Curti" un ansamblu cosmopolit-elegant, achiziționat de magazine și restaurante, în principal în intervalele superioare de preț. În total "Fünf Höfe" oferă vizitatorilor aproximativ 60 de magazine, opt cafenele și restaurantele si Salonul de arta Hypo-Kunsthalle, care prezintă expoziții temporare pe teme, artiști și epoci în schimbare. Unele dintre curți și pasaje sunt decorate cu opere de artă („Grădinile suspendate” ale Titei Giese, 317 m² de mozaicuri din paiete de sticlă realizate de Mayer’schen Hofkunstanstalt, „Sfera” din plasă de oțel, realizata de Ólafur Elíasson). 

Reluînd directia Marienplatz, ne-am oprit în fata bisericii Fraunechirche sau Catedrala Maicii Domnului, este reperul inconfundabil al orașului München.Ridicata în stil gotic târziu din secolul al XV-lea, catedrala are două turnuri caracteristice cu inaltime de 100 de metri (Turnul de sud este deschis vizitatorilor și oferă o vedere asupra întregului oraș). Interiorul bisericii este impresionant si ca atractii turistice speciale: monumentul Wittelsbacher, cripta episcopului și Teufelstritt (Amprenta arată un picior uman cu pinten pe călcâi. O veche legendă spune ca aceasta urma este a diavolului, care a vrut sa distruga catedrala).

Ultimul popas a fost în fata hotelul „Bayrischer Hof” (cel mai de lux hotel din München).

Hotelul a fost construit în 1841 si a fost cel mai vândut hotel din Germania din 2011 până în 2015, dar a pierdut acest rang în fața Estrel din Berlin în 2016. Hotelul de 5 stele -lux, oferă 337 de camere mobilate în diferite stiluri, inclusiv 74 de apartamente, 40 de săli de evenimente, cinci restaurante, o sală de mic dejun, o grădina de pe acoperiș și șase baruri. Deasemenea hotelul are studioul de fitness si propriul centru SPA, ce se întinde pe trei etaje. Teatrul "Komödie im Bayerischen Hof" se situeaza la parterul hotelului iar la subsol este clubul de noapte ce ofera spectacole de jazz, blues și soul.

Aici a locuit Michael Jackson de câte ori a venit în turnee în München( 1972 - Jackson Five si legendarul concert din Circus Krone Bau; 1988 BAD WORLD TOUR concert în Münchner Olympiastadion; 1997 History World Tour în Münchner Olympiastadion), dar si privat, în anul 1998, împreuna cu copiii si mama lor, Debbie Rowe). Motiv pentru care, fanii au împodobit monumentul din fata hotelului cu fotografii, transformând statuia din bronz a lui Orlando di Lasso în altar închinatregelui Pop, MJ.

Turul a durat aproimativ trei ore. Obositi si de mersul pe jos dar si toropiti de caldura, ne-am târâit cu ultimele puteri pâna la restaurantul "Herrschaftszeiten - Das Paulaner im Tal" (Din timpurile domniei - în Valea berii Paulaner). Ne-am ospatat cu toate bunatatile, eu am servit Dorada (pește) la gratar, cu cartofi pai si salata asortata, apoi la desert Kaiserschmarrn cu dulceata de prune... Delicios! Am avut tren spre Augsburg la ora 22. La ora 23:15 am intrat în casa! Am facut dus cu apa molâie, sa-mi potolesc arsura talpilor, apoi am adormit bustean! Miercuri la ora 7 m-am trezit pentru o zi normala de lucru ☺

Summer Team Event (partea II)

(continuare la "Summer Team Event - partea I-a") 

Muzeul German, are galerii ce acopera toate domeniile tehnicii si stiintei, de la poduri, trenuri, motoare, baraje, avioane, rachete, sateliti, tractoare, instrumente muzicale, instrumente optice si medicale, robotica, aparatura foto si film... pâna la Planetariu (este cel mai avansat planetariu din punct de vedere tehnologic din Europa). Cu alte cuvinte, muzeul ofera o plimbare de sub pamânt (tehnologia mineritului) pâna la stele!!! O plimbare deosebita ♥ prin salile cu exponate în marime originala, cu machete, cu demonstratii interactive sau experimente live, cu pauze de o cafea, un suc sau o Brezel, cu 19 km de coridoare, sase etaje de exponate si treizeci de sectiuni! 

Pentru masa de prânz am iesit din muzeu dar ne-am reîntors pentru spectacolul de la ora 16 al Planetariatului. 

 

Sper ca v-a amuzat dansul meu sincron cu scheletul 🤣🩻

Urmeaza "Summer Team Event" - partea a III-a

Summer Team Event (partea I)

Ziua de marti a saptamânii calendaristice 23 am fost la München. Am avut "Summer-Team-Event". 

În fiecare an - vara, compartimentul în care lucrez, organizeaza o iesire/ o excursie. Mai întâi se fac propuneri, se alege excursia care întruneste cele mai multe voturi, se formeaza un comitet pentru organizare si planul este pus în cel mai scurt timp în aplicare ☺ (toate costurile sunt preluate de firma).

Anul trecut am fost în Padurea Neagra, la Calw, un orasel pitoresc din landul Baden-Württemberg. Anul acesta excursia a fost fara înoptare, dar a durat o zi întreaga - de la 7 dimineata pâna aproape de miezul noptii!

Cum spuneam, marti dimineata ne-am întâlnit în gara si am calatorit cu ICE-ul spre München (doar 40 minute). Apoi am luat S-Bahnul si am ajuns la Muzeul German (Deutsches Museum), cel mai mare muzeu de știință și tehnologie din lume. Fondat în 1903, muzeul are un spațiu expozițional de 66.000 de metri pătrați, dispus pe mai multe etaje. Muzeul detine o colecție unică de exponate originale si reprezinta o adresa de top pentru cultura tehnică și științifică. 

Pentru mine a fost a treia vizita la acest muzeu, însa de fiecare data poti desoperi alte detalii si niciodata nu este plictisitor, mai ales în compania colegilor de serviciu ☺☺☺ Suntem un grup foarte diferit, atât ca vârsta cât si ca origine si cultura. Suntem 17 ingineri de diverse specialitati, vorbim engleza între noi pentru ca ne-am adunat din 4 continente, respectiv 7 tari diferite ( doar jumatate sunt germani originari)! Per-total, firma are peste 2000 de angajati din 40 natiuni diferite! Suntem o comunitate multi-culti si poate datorita diversitatii, atmosfera de lucru este foarte destinsa. Suntem foarte buni prieteni - ceea ce face munca placuta, tinând cont ca fiecare individ petrece un sfert din viata la serviciu! Dar, sa revin la muzeu... în "Summer Team Event (partea a II-a )"☺ 

UP-DATA: tocmai am gasit fotografii din vremea analoaga ☺☺☺ Eram tot cu o grupa, în anul 2001, pe când faceam un curs de automatizare CAD pentru TCM ☺

Cum am încheiat luna aprilie, cum am început luna mai?!

A trecut Întâi Mai… si la noi înca ploua si e racoare! 

Weekendul acesta prelungit, nu a fost rau deloc, vremea mi-a impus relaxare ☺ 

♦ Sâmbata am facut un tur de shopping împreuna cu matusa mea. Prognoza meteo a fost “cer acoperit si ploaie”, deci, ne-am gândit noi, va fi o zi perfecta pentru a colinda magazinele! 

Eu am urcat în tren la ora 8:00! Am ajuns în Ulm la 8:45 si matusa mea m-a asteptat la gara. Am urcat în masina si am programat primul țel din turul nostru: Luisa Cerano Outlet Nürtingen (~70Km / 50’). 

Mai aveam 5 minute de mers când masina a anuntat ca „anvelopa dreapta-spate pierde aer“! Matusa mea a intrat în panica, pentru ca in urma cu doua luni a mai trait asa ceva si atunci a ignorant mesajul, pâna când anvelopa a piedut toata presiunea. Când a ajuns la service, janta era deasemenea distrusa. Acum, pentru ca eram departe de casa, si-a imaginat ca ramânem undeva pe o autostrada fara acostament si cine stie câte ore va trebui sa asteptam sa vina depanarea, pentru ca este sâmbata! Ar fi vrut sa ne întoarcem imediat si cu vinetza mica, sa ajungem cumva din nou în Ulm unde avea ea service-ul. Eu însa mi-am pastrat calmul, am cautat pe telefonul mobil atelierul-auto cel mai apropiat, am verificat orarul si în 10 minute am parcat masina la ATU Nürtingen. Ca peste tot în perioada aceasta, când toate masinile îsi schimba rotile de iarna cu cele de vara, atelierul era supra-aglomerat... fara programare, teoretic nu se putea vorbi cu nimeni! Am avut noroc însa cu seful filialei, care a trecut pe lânga noi întâmplator si l-am impresionat cu mutritele noastre ☺ Matusa mea mai ca plângea! 

Într-adevar a fost înfipt un cui în cauciuc, locul a fost lipit / vulcanizat, roata verificata si montata, în mai putin de 45 minute am parasit atelierul, ne-a revenit buna-dispozitie si ne-am reluat traseul shopping.

La Luisa Cerano am admirat noua colectie, nunatele pamânt-nisip-apa sunt cele care predomina. Mi-am cumparat de aici câteva benzi elastic si benzi decorative (metraj), pe care le voi folosi la micile mele interventii în momentele de elan croitoresc. Luisa Cerano vinde aici si resturi de material, benzi, aplicatii, papiote sau nastrui, ramase din colectiile precedente. Fabrica este la câteva strazi departare si, apropo, exista si în Brasov o fabrica-filiala. 

În general, preturile au explodat exagerat asa ca în turul acesta, ne-am cam multumit cu privitul!

Urmatorul nostrum țel a fost Outletcity Metzingen (înca 15 km /20’). Este cel mai mare Outlet din Europa, cu peste 500 magazine ale celor mai renumite branduri, magazine foarte elegante, cu portari si vânzatoare îmbracate ca fotomodelele! Pe website-ul lor am citit ca au 300 angajati si ca annual, vin aproximativ 4,2 cumparatori, din 185 tari! Este practic un oras în oras si atmosfera este multi-culti! 

Orasul-outlet functioneaza ca zonele duty-free. Toate produsele expuse spre vânzare au o reducere de pret între 20% si 80%! Bineînteles ca pe ici-colo sunt baruri si terase, restaurante cu specific foarte divers, chioscuri fast-food sau de înghetata, astfel încât atunci când nu-ti mai simti picioarele de la atâta mers pe jos, gasesti cu siguranta un loc de popas. Noi facem întotdeauna o pauza de cafea si o pauza pentru masa de prânz. Pentru ca venim aici în Metzingen cam de 5 ori pe an, am probat deja toate localurile - de la cele bavareze, la cele franzuzesti si la cele italiene… Nu pot sa spun ca am avea unul preferat ☺ Alegem restaurantul în functie de cât timp ne propunem sa tandalim ☺ 

Cât despre magazine, nu intram în toate – ocolim din principiu Gucci, Chanel, Valentino, Versace, Balenciaga, Prada, Miu Miu, Jimmy Choo, Dior, Dolce & Gabbana… Doar daca avem exagerat de mult timp, intram si pe aici doar asa, ca sa privim - ca prin muzee ☺☺☺ Si asa, "reduse", preturile pe aici sunt astronomice! 

Magazinele noastre preferate sunt: Max Mara, Moschino, Desigual, Burberry, Tory Burch, Ugg, Karl Lagerfeld, Michael Kors, Ted Baker, Boss, Hugo Boss, Etro, American Vintage, Kennel & Schmenger, Samsonite, Kate Spade, , Swarovski, L’occitane, Mac Cosmetics Co… Nu pot sa zic ca aici ar fi preturile mici, însa din când în când, avem noroc si gasim ceva foarte frumos, la calitate respectabila si la pret atât de redus, încât sa fie si pentru noi accesibil... 

De data aceasta, matusa mea si-a cumparat doua pulovere, eu o pereche de espadrille (le-am purtat deja... le iubesc ♥☺).

Practic, nu ne trebuie nimic si orice cumparam, este de fapt moft! Ideea tururilor noastre shopping este de a fi împreuna, de a petrece câteva ore într-un mediu social modern, de a lua cunostinta cu noile trenduri - pentru ca moda se schimba rapid! Fiecare sezon are o anumita tema, silueta, stil și culoare!

Eu am atins o vârsta la care mi-am gasit propriul stil, un stil pe care-l adaptez câ se poate la trendul actual, însa nu neaparat! Pentru ca se stie - moda vine, moda trece... 

Plimbarile noastre sunt vesele si recreative! Ochii nostri descopera uneori mici decoruri în vitrinele magazinelor de lux, decoruri care ne inspira pe viitor într-un mic proiect acasa ☺ 

♦ Duminica am fost cu fiica mea Raluca la München, am avut bilete la Expozitia "O experiență imersivă în pictura lui Klimt" ♥ ! 

♦ Luni de 1 Mai, am serbat Ziua internationala a Muncii, prin leneveala în pat, citind si urmarind filme pe Netflix ☺☺☺

Agenda (partea II) - "Ziua fetelor"

(continuare la Agenda - "scurta" trecere în revista)
Matusa mea a pornit cu trenul spre Augsburg la ora opt si un sfert. A cumparat bilet "Bayern-Ticket" pentru doua persoane (Bayern Ticket este o actiune permanenta a Deutschen Bahn AG; biletul dus-întors în aceeasi zi, costa 25 Euro pentru o persoana si pentru fiecare calator suplimentar, înca 7 euro / pot calatori pâna la 5 persoane).
Eu am plecat spre gara cu masina cu interntia de a parca pe o strada în afara centrului pietonal si sa merg mai departe cu tramvaiul - doua statii pâna la gara. Am constata cu stupoare ca mai nou, în centrul orasului nu mai ai unde sa parchezi, decât pentru maxim o ora. Asa ca am mers direct la gara si am lasat masina în parcarea acoperita, luân în calcul faptul ca la întoarcere voi avea de platit  taxa maxima (11 Euro).
Aceasta schimbare de plan a facut sa ajung cu o jumatate de ora mai repede la gara... Asta e! Am cascat gura pe peron, privind ce mai e nou în santierul care dureaza de patru ani si care cica va mai dura înca patru! Planul de modernizare al garii Augsburg a intrat în asa numitul "Schwarzbuch" - un document care listeaza cele mai serioase exemple de abuz în serviciu contra intereselor publice, greseli ale conducerii unor organizatii economice, evaluari false si nerespectare a termenelor de predare a obiectivelor cu interes public. Intial, costurile modernizarii garii au fost estimate la 60 milioane de Euro. În luna octombrie - anul curent, conducerea lucrarii a comunicat ca mai mult ca probabil, pâna la încheierea proiectului vor fi necesare... 300 de milioane de Euro! Mdaaa... o mica-mare diferenta!
La un moment dat vad un barbat în vârsta, alergând pe peron si întrebând în stânga si în dreapa ceva pe engleza. Lumea grabita, nu l-a bagat în seama asa ca m-am oferit eu sa îi raspund. Dorea sa stie daca acesta este peronul de pe care pleaca trenul spre München. I-am spus ca da, si eu tot la München doresc sa merg. Pentru o clipa, pe fata lui s-a citit usurarea - a nimerit peronul. Mai apoi însa la fel de agitat m-a întrebat de unde sa-si cumpere bilet? Problema este ca automate pentru bilete nu exista decât în holul principal. Noi eram pe peronul opt! A pornit în fuga...
Privin în urma lui m-am gândit la tatal meu... Cum s-ar fi descurcat el într-o tara straina la gara, cum s-ar fi descurcat el cu automatul de bilete?! M-am hotarât sa merg cu barbatul vârstnic sa îl ajut si am stigat "Hello!". Barbatul însa nu m-a auzit. Când l-am ajuns din urma mi-a aratat ca poarta aparat audio. S-a bucurat ca îl voi ajuta. Mi-a aratat buletinul, crezând ca primeste un rabat - era nascut în 1940 (exact de vârsta tatalui meu). În Germania însa pensionarii nu beneficiaza de reduceri.
Am cumparat biletul si ne-am întors din nou pe peron. Pâna când a sosit trenul nostru, mi-a povestit ca a venit sa-si viziteze un camarad si acum vrea sa vada un pic centrul Münchenului. Era un turc cizelat, mi-a spus ca ambii copii sunt medici - baiatul în Liverpool, fiica în Düsseldorf. Am facut o poza împreuna, ne-am luat la revedere si ne-am urcat fiecare într-un vagon. Eu am cautat-o pe matusa mea, care rezervase un loc pentru mine. Trenul regional în general nu este aglomerat.
Trei-sfert de ora dureaza calatoria pâna în gara centrala München. Apoi, în zece minute pe jos, ajungi pe centrul pietonal.
Vremea a fost ciudata - nu a fost cald, dar nici rece. Cerul a ramas acoperit întreaga zi si cel mai important a fost ca nu a plouat! Ne-am plimbat din magazin în magazin, am facut pauze de cafea si prajitura si bineînteles, pauza pentru masa de prânz. În rest... am umblat cât ne-au dus picioarele ☺ Ce ne-am cumparat? Matusa mea si-a luat doi pantaloni din lâna (se poarta!), un pantalon elastic pentru orele de balet si doua pulovere pâna în talie. In toate magazinele s-a uitat la posete si în final, si-a luat de la Tommy Fillinger acelasi model pe care tocmai îl purta pe brat, doar ca în alta culoare ☺Avea argintiu-pal si acum are si negru☺
Niciunul din magazine nu a avut oferte si reduceri de pret. Acestea se vor face între Craciun si Anul Nou... asa ca, poate ca mai dam atunci o tura pe la magazine ☺
Eu mi-am cumparat o fusta plisata din lâna (neagra cu usoare urme de lame argintiu), un pantalon negru din piele mata si o pereche de botine cu starsuri.
Iarna aceasta se poarta mantourile din imitatie de blana, în toate culorile! Am vazut cateva dragute, dar si cateva pe care nici sa le fi primit pe gratis nu le-as fi purtat!
Tja... moda este cum te simti bine! Parerea mea este ca ideal e sa nu iesi în evidenta (sa nu fi nici prea departe de moda actuala, dar nici extravagant), sa adaptezi stilul tau personal, la trendul actual. Cert este ca moda actuala copiaza perfect moda sfârsitulul anilor '80 si începutul anilor '90 - ceea ce îmi place!
Eu însa pantofi ascutiti si cu tocuri înalte nu voi mai purta! Dar îmi plac mult încaltarile cu platforma - sunt foarte comode si stabile. Deasemenea îmi plac sneakers-ii si ghetele cu siret fals (siret în fata si fermoar pe lateral) - le gasesc extrem de practice.
Fustele plisate sunt în mare voga - midi. În toate culorile - uni, cu imprimeuri sau in carouri. Îmi plac mult, sunt foarte feminine!
Toamna aceasta, pantalonii de piele au invadat magazinele. Gen leggins, gen jeans, cu elastic în talie sau cu fermoar pe lateral, fara sau cu vipusca simpla ori dubla, pantalonii din piele si înlocuitori se poarta în toate culorile.
Culorile care se poarta în continuare sunt culorile neon (pink, galben, albastru, verde, portocaliu) si combinatia clasica alb-negru. Noutatea o reprezinta culorile metalice - argintiu, auriu, aramiu. Se poarta materialele stralucitoare - nu doar ca acesorii pentru toalete de seara.
Foarte în voga sunt deasemenea nunatele de mustar, galben-pai, roz-antic, lila si rosu.
Eu sunt adepta stilului sport-elegant, genul pieselor vestimentare cu croi lejer, confortabil, destinate purtării zilnice. În cursul saptamânii eu plec de acasa la ora 8 si ma întorc seara dupa ora 20. La birou, cele mai multe ore le petrec sezând pe scaun. De aceea, combin foarte mult stilul casual cu cel street wear.
Dupa acest tur de opt ore prin magazine (☺), ne-am grabit spre gara, sa prindem trenul de la ora 18:30. Din München în directia Ulm, trenul circula din ora în ora. Am ajuns în Augsburg la ora 19:30 si am fost acasa înainte de ora 20. A fost o zi superba! ☺

PS: In cele mai multe magazine am vazut deja decoratiuni de Craciun! :-( Ba chiar la Oberpollinger, terasa este amenajata pentru vin-fiert!

Shopping Queens ☺

Vineiri seara m-a sunat matusa mea din Ulm si mi-a zis ca are chef de o tura de magazine prin München, daca vreau sa o însotesc. Nu spun niciodata nu unei asemenea tentatii!
Asa ca sâmbata dimineata la ora 10 eram pe peronul garii, asteptând trenul care venea din Ulm în directia München. Matusa mea ocupase lânga ea un loc pentru mine si nici nu am terminat sa ne punem la curent cu noutatile din viata copiilor si nepotilor, ca am si ajuns în gara centrala din München.


În urmatoarele cinci minute am ajuns în Piata Karl (Stacus) si pâna în Piata Mariei (Marienplatz) nu cred ca au existat multe magazine în care sa nu fi intrat. În cele mai multe doar ne-am uitat ce mai e nou si cum variaza preturile. Magazinele noastre speciale sunt: Konen, Oberpollinger, Ludwig Beck si Tk-Maxx. Aici poti gasi nu doar îmbracaminte moderna ci si bijuterii si accesorii pentru par, cosmetice de toate felurile, parfumuri, posete, încaltaminte, etc. etc. Expuse în asa fel încât sa-ti atraga atentia, toate produsele pot fi probate sau testate si toate acestea în încaperi luxurios amenajate. Indiferent ca ai intentia sa cumperi ceva sau nu, esti binevenit în aceste tempel ale modei! Am probat o multime de rochii, fuste, bluze, pantaloni, stiu exact ce culori sau modele ma avantajeaza, stiu care sunt firmele care executa produse pe calitatea si de croiul carora poti fi sigur suta la suta (Marc Cain, Boss, Max Mara, Luisa Cerano, Comma,…). Cu toate acestea caut si îmi place sa fac noi descoperiri. Spre exemplu, la Kappa linia Trend am gasit o fusta pe care am probat-o doar asa, sa râd singura de mine în cabina. Spre surprinderea mea, fusta a picat atât de frumos, ca mi-a fost greu sa decid daca am sau nu cu adevarat nevoie de ea. Nu am luat-o si astazi regret… Mi-a placut tare mult! Poate o mai gasesc pe 21 iulie, când am hotarât sa reluam turul.
Moda actuala copiaza perfet moda anilor ´70 denumita atunci hippy, power-flower, cu mari influente ethno indiene, mexicane, românesti. Iile sunt foarte cautate – pacat ca initiativa de a introduce ia româneasca în patrimoniul UNESCO (înca) nu a reusit!
În mare trend sunt anul acesta overall-urile, din materiale moi. Ca sunt uni, jeans-look sau cu imprimeuri în caro sau cu flori mari, viu colorate, overall-ul a cucerit casele de moda. Nu sunt însa „stilul“ meu si încapatânata, nici macar nu am avut interesul sa probez. Consider ca sunt incomode, mai ales când trebuie sa mergi la toaleta. Matusa mea însa este foarte încântata, detine deja cateva modele si sâmbata si-a mai cumparat patru bucati! ☺ Unul foarte elegant si alte trei „de toata ziua“ si toate îi stau absolut superb! La magazinul de unde a cumparat trei bucati, vânzatoarea i-a facut un rabat considerabil, pentru ca datorita ei, pe când îmi arata mie cum îi vine modelul probat, alte doua clietente au sarit sa probeze acele modele pe care imediat le-au si cumparat! ☺ Matusa mea are de fapt corp superb, se observa în orice miscare a ei ca a fost prim-balerina! Niciuneia din doamnele care au probat overall-ul nu i-a stat atât de bine ca ei, însa reclama este mama comertului ☺☺☺ Si actiunea ei a fost pe drept rasplatita!
Eu mi-am cumparat un pantalon maro cu foarte usoare reflexe negre-aurii… Materialul mi-a atras atentia imediat, apoi mi-a placut si modelul – este „morcov“, betelia este elastica si pantalonul nu are nici nastrui si nici fermoare. Este deosebit de comod si îmi vine perfect! Cu toate ca am gasit o multime de pantaloni frumosi, din materiale fine, elastice, în culori superbe… exista croiuri care ma avantajeaza si croiuri care imi scot în evidenta mai multe defecte decât eram constienta ca am ☺☺☺ Linia Cambio este una din preferatele mele, majoritatea pantalonilor mei sunt aceasta marca. Pantalonul maro este "M by Maiocci" ;-)
Mi-am mai cumparat o bluza gen body, dintr-o matase gri-petrol, în speranta ca se va potrivi cu o fusta pe care nu o port de cativa ani, pentru ca nu am cu ce sa o combin, de care însa nu ma despart pentru ca o gasesc superba! Acasa s-a dovedit ca bluza are culoare potrivita, însa croiul nu armonizeaza cu pliurile fustei… Ma gândesc sa modific bluza – cândva, când voi avea timp, într-un weekend. Urmatoarele doua weekenduri sunt deja planiifcate – în primul ne vom întâli cu o pereche din Arad (i-am cunoscut întâmplator în timpul plimbarii de duminica ce a trecut, la lac – o sa revin detaliat). Vom face împreuna o excursie la Weltenburg – pentru ca ei nu cunosc deloc zona si acolo sunt muuulte de vazut. În weekendul ce-i va urma, ma voi juca împreuna cu Emma si Greta, carora le este dor de mine si vor neaparat sa vina la noi în vizita (voi reveni si legat de acest eveniment cu mai multe detalii ☺).
Revenind la plimbarea noastra prin magazine, nu mai adaug decât ca ne-am urcat în tren la ora 20:30 (trenurile ce leaga Münchenul de Augsburg sunt din ora în ora si calatoria dureaza doar 40 de minute) si întreaga zi, am facut doar doua pauze, o data pentru masa de prânz si o data pentru o cafea si ceva dulce. Eu am ajuns acasa la ora 21:30, Geta o ora mai târziu! Fizic, frânte de oboseala însa încântate si relaxate mental.

PS: Matusa mea le-a cumparat nepotelelor dirndl - costumase nationale bavareze :-) A doua zi am primit pe whatsapp poza de confirmare - rochitele se potrivesc perfect! ♥

O gara de poveste

~ dedicatie Pandhorei si Alinei ~

"Gări murdare, cu chioșcuri inestetice, cerșetori și mirosuri de îți mută nasul din loc. Cu așa ceva suntem obișnuiți, fac parte din peisajul românesc. Dar imaginați-vă că există în România și o gară de basm, o gară-castel, cu iz aristocratic și o poveste pe măsură. E vorba de gara din Băile Herculane, considerată cea mai frumoasă și plină de istorie gară CFR din România. Clădirea în stil baroc a fost construită între 1878 și 1886 după planurile arhitectului A.D. Serres, fiind concepută astfel încât să reproducă castelul de vânătoare al împărătesei Maria Tereza din apropierea Vienei. De altfel, edificiul nu a fost gară de la început, ci reprezenta casa de vânătoare a împăratului Franz Iosif al Austriei (1830 – 1916).

O cupolă sprijinită de două coloane, în corpul central al clădirii, decorată cu picturi ale unor personaje mitologice cum ar fi Hercules este cea care vă va atrage în primul rând privirea. Urmează țiglele multicolore dispuse în figuri geometrice, frescele reprezentând elemente din mitologia romană, un orologiu, realizat de Paul Garnier și alte câteva corpuri de iluminat frumos lucrate. De-a lungul anilor pragul Gării din Herculane a fost trecut de personalități precum Franz Iosif, împărăteasa Sissi, Alexandru I al Serbiei și Carol I al României au trecut prin Gara din Baile Herculane, care se afla acum pe Lista Monumentelor Istorice de marcă din țara noastră. Gara este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Cernei și ar fi bine să nu îl ratați dacă sunteți în zonă. În afară de miraculoasele ape, acum aveți un motiv în plus să treceți Băile Herculane pe lista locurilor de vizitat. Travel Europe a catalogat Gara din Băile Herculane este considerată că fiind cea mai frumoasă și plină de istorie gară CFR din România." (http://www.pressalert.ro/)


~ ultimul colaj si cele doua fotografii participa la "Reflexii în oglinda" ☺