„The Holdovers” – un film care mângâie sufletul - Clubul Cinefililor

Dacă ești în căutarea unui film de acțiune în sensul clasic — cu lupte spectaculoase și efecte speciale care-ți taie respirația — atunci acest film nu este pentru tine!
Dar dacă simți că ți-e dor de o poveste adevărată, despre oameni și suflete, despre prietenie și verticalitate, despre acele detalii esențiale care se ascund în spatele superficialității cu care din păcate ne-am obișnuit să trăim… atunci „The Holdovers” este "o bijuterie" pe care o recomand cu tot dragul (se poate viziona pe Amazon Prime).
🎄 Așezat în decorul unui internat din anii ’69–’70, în timpul vacanței de Crăciun, filmul ne poartă într-o călătorie emoționantă alături de un profesor rigid și un elev rătăcit, care învață să se vadă unul pe celălalt dincolo de aparențe. Este o poveste despre singurătate, despre pierdere și despre ce ne face oameni. Dar mai presus de toate, este despre punțile emoționale care prind contur acolo unde te-ai fi așteptat cel mai puțin.

🎬 Poate te gândești că "The Holdovers" nu se încadrează sezonului actual, este însa o alegere perfectă oricând, indiferent de vreme—pentru că atmosfera de Crăciun este discretă, fin sugerată, fără să abunde în clișee sau în melodii tipice. Tocmai această delicatețe îl face potrivit în orice moment.
Nu e un film care strigă, ci unul care șoptește. Nu te copleșește cu dramatism, ci te emoționeaza cu sinceritate. Și dacă îl lași, îți va rămâne în suflet mult după ce se termină...

🎶 Coloana sonoră, compusă de Mark Orton și completată cu piese atent alese din anii ’60–’70, este o adevărată poezie muzicală. 

Fiecare acord, fiecare vibrație muzicală amplifică emoțiile și adaugă profunzime atmosferei de epocă, fără să devină invazivă. Muzica nu conduce emoția — o însoțește cu delicatețe.

🎼Pentru "The Holdovers" au fost folosite instrumente vintage, iar acest lucru a fost o alegere intenționată pentru a reda autentic atmosfera anilor ’70. De la sunetele discrete ale pianului și ale instrumentelor vintage, până la ritmurile vibrante din “Venus” de Shocking Blue (1969), muzica nu doar însoțește povestea — o îmbrățișează cu delicatețe.

Mark Orton a colaborat cu regizorul Alexander Payne pentru a evita sunetele moderne. De la pianul electric Wurlitzer și chitarele Gibson Les Paul și Fender Telecaster, până la orgi cu pompare, cimbaloms și clopote metalice, sunetul este cald, nostalgic și discret. S-a renunțat la tehnologia Dolby Atmos, preferându-se un mix mono, ce evocă eleganța cinematografiei clasice. Toate aceste alegeri au fost făcute pentru a susține subtil emoțiile și estetica filmului. Este un soundtrack care completează delicat, memorabil.

Un moment muzical marcant este piesa „Crying, Laughing, Loving, Lying” de Labi Siffre  (1972), care apare în secvențe-cheie și pare compusă special pentru această poveste... Versurile sunt foarte simple și melancolice.

"Crying, Crying never did nobody no good, no how
That's why I don't cry
Laughing, Laughing sometimes does somebody some good somehow
That's why I'm laughing now
Loving, Loving never did me no good, no how, no how
That's why I can't love you now
Lying, Lying never did nobody no good, no how, no how
So why am I lying now?"

Traducere: 

Plânsul, plânsul n-a adus nimănui vreun bine, nicicum, De asta nu mai plâng.
Râsul, râsul, uneori, aduce cuiva un pic de bine, cumva, De asta râd acum.
Iubirea, iubirea n-a fost niciodată bună pentru mine, deloc, deloc, De asta nu pot să te iubesc acum.
Minciuna, minciuna n-a ajutat niciodată pe nimeni, deloc, deloc, Atunci de ce mint acum?

---

PS: Nu știu de ce, dar în mintea mea, această melodie a declanșat imediat o asociere cu stilul folk soft și influențele de easy listening din "Castles in the Air" de Don McLean. Iar titlul piesei m-a dus, într-o clipă, la romanul Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert... Haha, cine știe ce scurtcircuitări neuronale s-au produs în „greierașul” meu! 😄

---

PS2: înscriu acest articol și la "Citate preferate" tabel de înscriere la SUZANA 👌

Citate, reflexii, influente

Zilele trecute am facut ordine pe rafturile din birou si mi-a picat în mâna o agenda din 2015. Am rasfoit-o si am descoperit câteva pagini pe care notasem replici si gânduri paralel la un serial pe care l-am urmarit atunci: Being Erica. Nu-mi mai amintesc nimic despre acest film... însa ceea ce am notat aici mi-a sunat tare frumos, asa ca presupun ca a fost un film interesant! 

Unele notite sunt facute pur si simplu, la altele am utilizat ghilimele si pentru cateva am chiar notat autorii. Nu mai pot verifica ce este citat si ce e script, însa rândurile sunt emotionante si m-am gândit sa le transcriu aici, poate plac si altora ♥ 

"Se spune ca viata este o serie de momente mari și mici, vesele și tragice. Sunt aceste momente care dau formă și sens vieții noastre, care ne cheamă să examinăm calea pe care am urmat-o și sa aflam zi de zi, ce ne rezervă viitorul." 

Scopul fiecărei călătorii este de a ne regla propria imaginație prin realitate și, în loc să ne gândim cum ar putea fi lucrurile, să le vedem așa cum sunt de fapt. Speranța este deja o parte a fericirii și poate, cea mai importantă fericire pe care o oferă această lume. Dar, ca în cazul tuturor plăcerilor savurate în exces, prea multă speranță este pedepsită cu durere. Iar speranțele exagerate se termina în dezamăgire. 

"Prudența este atitudinea care face viața mai sigură, dar rareori fericită". (Samuel Johnson) 

“Suntem suma tuturor hotarârilor pe care le-am luat” - un adevar exprimat de Albert Camus atât de compact si frumos! Fiecare greseala, fiecare alunecare, fiecare esec, ne ofera sansa de a evolua. Asa învatam sa schimbam ce putem schimba si sa acceptam, cee ace nu putem schimba. 

Mecanica cuantica ne spune ca nu vom sti niciodata cum se va comporta un atom, pentru ca exact în momentul în care privim, am modificat deja atomul! Privitul in sine nu este niciodata pasiv. Exista un efect pe care fizicienii îl explica asa: “Realitatea, indiferent unde este privita, este doar o reactie pe care o constatam. 

Cea mai mare greseala este cea de a renunta la a lupta pentru împlinirea uni vis iar adevarata putere, reprezinta stradania de a încerca mai departe. Daca ai încredere ca totul va fi bine si iti aduci aminte tot ceea ce ai realizat, ai viziunea corecta asupra situatiei si asa, poti continua sa-ti urmezi visul. În final, ai convingerea ca ai facut tot ce ti-a stat în putință si ai puterea de a continua. 

Câteodată viata decurge cu totul altfel decat ne închipuim. Viata amesteca din nou cărțile si indiferent ce cărți ai in mana, sunt cărțile cu care trebuie sa joci. Nu este usor si nici in viitor nu va fi ușor. Insa omul învață, se schimba si se dezvolta odată cu sarcinile pe care le primește. 

Chiar si în cele mai întunecate vremuri, trebuie sa ne gândim ca acesta este scopul pentru care existam, de aceea putem sa ne repliem forțele si mergem mai departe. Unele lucruri se întâmpla, ca vrei sai nu vrei. 

Mai întâi exprimi gândul, apoi acționezi, dupa care, acțiunile devin obiceiuri si vor defini o latura a caracterului personal. Iar caracterul va devei destinul tau. Nu este întotdeauna usor sa asculti vocea interioara ca sa-ti estimezi caracterul. Ne comportam corect, chiar si atunci cand nimeni nu ne priveste?! Sau atunci cand drumul devine îngust si incomod?! In final, facem cee ace e corect, pentru ca trebuie, pentru ca noi asa suntem, pentru ca asa se cuvine.

„Indiferent cum este trecutul tău, ai un viitor fără pată.” - Melanie Gustafson 

“Prieteniile sunt ca acoperișurile vechi, trebuie să le repari constant pentru a le face să reziste” - Samuel Johnson.

  Înscriu postarea la "Ciate favorite" tabel de înscriere la Suzana

"More is More & Less is A Bore"

Ochelari rotunzi enormi, brățări și coliere multe si țipătoare, ținute viu colorate - așa s-a impus Iris Apfel la 80 de ani ca icoană a modei, la nivel mondial. 

Anul acesta, exact pe 1 Martie, nativa new-yorkeza s-a stins din viata la vârsta de 102 ani. 

Cunoscută pentru stilul ei extraordinar de modă și umorul "cu limba ascuțită", Iris Apfel a fost o femeie de afaceri, designer de interior, influecer cu 2,9 milioane de urmăritori pe Instagram si TikTok. A modelat comportamentul, opiniile și deciziile altor femei si a fost o invitată de onoare la prezentările de modă, la care în ultima vreme a apărut în scaun cu rotile. 

Iris Apfel s-a născut în Queens, New York într-o familie de evrei, tatal Samuel Barrel, a fost proprietarul unei fabrici de sticlă iar mama, Sadye Barrel, a condus un butic de modă. Iris a studiat istoria artei la Universitatea din New York și mai târziu a urmat Academia de Artă a Universității din Wisconsin. A lucrat pentru Women's Wear Daily, pentru designerul de interior Elinor Johnson și ilustratorul Robert Goodman. În anul 1948, Iris s-a căsătorit cu Carl Apfel (1914–2015), cu care a fondat compania de textile Old World Weavers în anul 1950, unde a lucrat ca designer împreuna cu soțul ei până la pensionare, în anul 1992. Printre altele, a fost implicată în designul interior al Casei Albe pentru nouă președinți americani *! Deasemenea printre clienții lor VIP se numără antreprenoarea în cosmetică Estée Lauder și actrița Greta Garbo. Cuplul Apfel a rămas căsătorit până la moartea lui Carl, la vârsta de 100 de ani. (aici YouTube video: Iris Apfel shares her secret to living to 100 l GMA)

   

Iris a continuat să lucreze si dupa pensionare, proiectând o colecție de ochelari împreună cu un producător și lucrând cu un lanț de magazine pentru decoratiuni interioare. De asemenea, a lucrat cu diverse companii  precum H&M și a apărut într-o campanie de publicitate pentru automobilul Citroën. Iris Apfel, care se descrie ca "stea de modă veche", și-a datorat succesul ca icoană de stil unei situații de urgență ☺ După ce Institutul de Costume al Muzeului Metropolitan de Artă a fost nevoit să anuleze o expoziție în scurt timp, curatorul Harold Koda a întrebat-o pe Iris dacă ar putea prezenta colecția ei privata de îmbrăcăminte?! Expoziția s-a intitulat "Rara Avis" si a fost prima expoziție de modă și accesorii dedicată de Muzeului Metropolitan de Artă unei persoane în viață care nu este designer de modă. 

Iris Apfel a devenit cunoscută și prin aparițiile pe internet și la televiziune, în special prin documentarul "Iris" de Albert Maysles din 2014. Americanca a fost renumită la nivel internațional pentru longevitate si auteticitate. La vârsta de 97 de ani, Iris Apfel a semnat un contract ca model cu agenția de modeling IMG, agenție care le are spre exemplu si pe Kate Moss, Chrissy Teigen sau Gigi Hadid sub contract. Iris a apărut pe coperta revistelor: Vogue, Harper's, Bazaar, Palm Beach, Elle, Stylist, Vita Daily, Der Spiegel, etc.

Mottoul vietii ei a fost: "Îndrăznește să fii altfel". Iris s-a impus octogenară ca icoană de stil, însa mereu a încurajat în special femeile să se îmbrace neobișnuit, să nu urmeze un aspect uniform. "Îndrăznește să fii diferit! Fii tu însuți, fii individual!" ♥ "Dacă porți ceva și nu ți se potrivește, nu-ți face griji. Poliția de stil nu te va aresta."☺

M-am gândit ca acest articol s-ar potrivi perfect zilei de 8 Martie! 

Cu ocazia Zilei Internationale a Femeii, urez tuturor femeilor LA MULTI ANI, bucurii, curaj si putere! Cu gingasia voastra, cu inteligenta si bunatatea înnascute, puteti obtine orice, puteti sa atingeti orice țel, puteti deveni orice! Visati si îndepliniti-va visele, pentru ca meritati! 🌷🌸🌹🌺🌼

PS: Înscriu postarea la "Citate favorite" - tabel de înscriere la Suzana

*) Harry S. Truman, Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson, Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter, Ronald Reagan si Bill Clinton.

Dansul pe pânza de pictura

Dupa cum am spus în articolul precedent, saptamâna aceasta pentru mine a fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute. Una din activitati, a fost seara petrecuta alaturi de Andrea la sedinta de pictura. Miercuri am plecat împreuna de la serviciu direct spre Gersthofen, oraselul în care s-a desfasurat evenimentul ArtNight. 

Tema picturii a ales-o colega mea de birou pentru ca aceasta seara a fost “cadou pentru ziua ei de nastere” ☺ “Dansatoare în lumina lunii” se numeste tabloul original conceput de artista berlineza Maria Degel. Ilustratoare si pictorita de meserie, Maria face parte din echipa ArtNight si asa cum a declarant, ea crede ca în fiecare om exista un artist. Trebuie doar ca fiecare sa aiba încredere în pensula si sa nu-i fie frica de pânza alba ☺ 

Tabloul ei poate fi realizat în trei ore si jumatate si paleta de culori poate fi adaptata dupa preferintele cromatice ale fiecaruia. “Dansatoarea în lumina” este în Germania, unul din cele mai bine vândute motive. Folosind o tehnică simplă care imita pointilismul, utilizând culori acrilice si doar trei marimi de pensule, fiecare din participante a reusit sa creeze un tablou unic. Acelasi tablou, interpretat în stilul propriu. 

Am fost 22 participante si am obtinut 22 dansatoare cu rochii uimitoare, în culori pastel sau efervescente, cu contraste, lumini si umbre, cu stralucire, volum si miscare pe diverse grade de intensitate. Fiecare a lucrat concentrat si totusi ne-am permis fiacare sa servim si câte un cocktail. Am marit atentia doar la alegerea paharului, pentru ca a fost pus pe masa alaturi de cel cu apa pentru spalat pensule ☺☺☺ 

Locatia a fost un separeu în Restaurantul “La Commedia”, cu geamuri spre Piata Primariei si Sala Culturii. La un moment dat, afara a plouat în rafale si apoi, piața a fost învaluita în culorile curcubeului. Ne-am zis: iata un nou motiv pentru pictura!... cu alta ocazie, poate... 

Am pertecut o seara tare placuta si târziu, când culorile s-au uscat pe pânza, ne-am sunat sotii care au venit dupa noi cu automobilul.

ROMÂNIA mea

(lista personalitatilor alese de mine în tablou - vezi "La multi ani, România!))

La multi ani, ROMÂNIA!

Personalitati românesti, pe care le-am ales sa faca parte din tabloul "România mea"(privind tabloul de la stânga spre dreapta si de sus în jos):
Ciprian Porumbescu (1853-1883)
Mihai Eminescu (1850-1889)
George Eneescu (1881 -1955)
Spiru C. Haret (1851-1912)
Alexandru Ioan Cuza (1820-1873)
Grigore Antipa (1867-1944)
Smaranda Braescu (1897-1948)
Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907)
Emil Cioran (1911-1995)
Martha Bibescu (1886-1973)
Maria Virginia Andreescu Haret (1894-1962)
Nicolae Grigorescu (1838-1907)
Julius Popper (1857-1893)
Maria Drăgescu (1912-2013)
Constantin Brâncuși (1876-1957)
Gheorghe Cârțan (1849-1911)
Elena Văcărescu (1864-1947)
Nicolae Iorga (1871-1940)
Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu (1867-1935)
Hariclea Darclée (1860-1939)
Anghel Saligny (1854-1925)
Aurora Gruescu (1914-2005)
Maria Rosetti (1819-1893)
Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851)
Nadia Comăneci (1961)
Henri Marie Coandă (1886-1972)
Jean Negulesco (1900-1993)
Iuliu Maniu (1873-1953)
Ștefan Odobleja (1902-1978)
Regina Elisabeta a României / Carmen Sylva (1843-1916)
Ion Luca Caragiale (1852-1912)
Elisabeta Rizea (1912-2003)
Regele Mihai I (1921)
Mircea Eliade (1907-1986)
Maria Tănase (1913-1963)
Ion Creangă (1837-1889)
Marin Preda (1922-1980)
Nicolae Balcescu (1819-1852)
Regele Carol I al României (1839-1914)
Constantin Noica (1909-1987)
Vasile Alecsandri (1821-1890)
Lucian Blaga (1895-1961)
Traian Vuia (1872-1950)
Elvira Popescu (1894-1993)
Nicolae Titulescu (1882-1941)
Emil Racoviță (1868-1947)
Nichita Stănescu 81933-1983)
Mihail Kogălniceanu (1817-1891)
Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973)
Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920-2008)
Elena Negruzzi (1876-1949)
Aurel Vlaicu (1882-1913)

Pata Pata

Este titlul cu care Miriam Makeba si-a facut cunoscuta vocea în lumea întreaga si totodata este ultima melodie pe care a interpretat-o, pe scena pe care s-a stins din viata, în urma unui atac de cord... Între aceste doua evenimente însa, viata ei a fost mai intensa si mai bogata decât a majoritatii oamenilor de pe Planeta!
Miriam Makeba este una din cele mai mari interprete ale lumii si prima cântăreaţă de culoare care a luat un Grammy. Miriam Makeba a fost o neobosita militanta pentru drepturile omului si una din primele luptatoare împotriva Apartheid-ului ce au luat cuvântul la ONU. Miriam Makeba este Mama Africa.

Miriam Makeba s-a nascut pe 4 martie 1932 în Township  lânga Johannesburg. Tatal ei a fost învatator si mama menajera. La opt zile dupa ce a vazut lumina vietii, mama lui Miriam a fost arestata din cauza comercializarii unei beri fabricate în casa, asa încât bebelusul şi-a petrecut primele şase luni în închisoare. La vârsta de sase ani Miriam a ramas orfana de tata.
La vârsta de 18 ani s-a casatorit si a născut o fetita - Bongi Makeba. La scurt timp, Miriam a fost diagnosticata cu cancer la sân şi a fost părăsită de soţ.
A început sa-si câstige existenta din menaj, la fel ca mama ei. Paralel, a cântat. Mai întâi în grupul "Cuban Brothers", în "Manhattan Brother", apoi în trioul feminin "The Skylarks".
În anul 1959 Miriam a primit rolul principal în music-hall-ul "King Kong" pe Broadway si în acelasi an, a apărut în documentarul anti-apartheid "Come back, Africa", fapt în urma caruia i-a fost interzisa întoarcerea în tara si i-a fost anulat paşaportul sud-african. Miriam a trăit 31 de ani în exil, în Statele Unite şi în Guineea, a fost "cetăţean al întregii lumi", primind pasapoarte de la Guinea, Belgia şi Ghana. 
Si-a început cariera internationala pornind într-un turneu de concerte în Italia, Marea Britanie şi SUA - un succes deosebit obtinând mai ales în Los Angeles si New York. În anul 1962 fost invitata sa cânte pe scena Madison Square Garden, împreuna cu Harry Belafonte la cea de-a 45-a aniversare a lui John F. Kennedy. În anul 1967, după ce deja avea mai multe albume lansate în SUA, artista s-a clasificat pe primele locuri în charturile internationale cu "Pata Pata" (cu toate ca prima înregistrare a acestei melodii fusese facuta în 1957) - devenita una din cele mai îndragite melodii ale lumii. De-a lungul carierei muzicale, a cântat alaturi de cele mai sonore nume ale scenei muzicale mondiale: James Brown, B. B. King, The Spinners,The Crusaders, Dizzy Gillespie, Paul Simon, a jucat în filmul "Sarafina" alaturi de Whoopi Goldberg, a fermecat cu vocea ei publicul din Grecia, Venezuela, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Cuba, Brazilia, Congo, etc. Miriam a facut cunoscut lumii ritmul si muzica traditionala africana si nu a încetat niciodata sa militeze pentru drepturile omului.
S-a întors în Africa de Sud pe 10 iunie 1990, la scurt timp după ce Nelson Mandela a fost eliberat din închisoare si miscarea anti-apartheid luase o mare amploare. Câtiva ani mai târziu, sistem social, politic și economic rasist impus de guvernele minorității albe din Africa de Sud a fost înlaturat.
Miriam Makeba s-a stins din viata la data de 9 noiembrie 2008, în urma unui atac de cord pe scenă, în timpul unui concert de beneficii în Castel Volturno - Italia.
De-a lungul carierei, Mama Africa a lansat 22 solo-albume, 6 albume, a jucat si a cântat în 15 filme. Pe lânga premiul Grammy obtinut în anul 1966, Miriam Makeba a primit premiul Dag-Hammarskjöld în anul 2001 si Ott-Hahn-Medalia Pacii - Aur. În anul 1996 a primit  Kora All African Music Award pentru merite deosebite de-a lungul vietii si în 2002 - Polar Music Prize, numit inoficial "Premiul Nobel pentru Muzica". Scriitorul american James Hall i-a dedicat cartea biografica "Makeba. My Story" aparuta în anul 1987.