Agenda (partea II) - "Ziua fetelor"

(continuare la Agenda - "scurta" trecere în revista)
Matusa mea a pornit cu trenul spre Augsburg la ora opt si un sfert. A cumparat bilet "Bayern-Ticket" pentru doua persoane (Bayern Ticket este o actiune permanenta a Deutschen Bahn AG; biletul dus-întors în aceeasi zi, costa 25 Euro pentru o persoana si pentru fiecare calator suplimentar, înca 7 euro / pot calatori pâna la 5 persoane).
Eu am plecat spre gara cu masina cu interntia de a parca pe o strada în afara centrului pietonal si sa merg mai departe cu tramvaiul - doua statii pâna la gara. Am constata cu stupoare ca mai nou, în centrul orasului nu mai ai unde sa parchezi, decât pentru maxim o ora. Asa ca am mers direct la gara si am lasat masina în parcarea acoperita, luân în calcul faptul ca la întoarcere voi avea de platit  taxa maxima (11 Euro).
Aceasta schimbare de plan a facut sa ajung cu o jumatate de ora mai repede la gara... Asta e! Am cascat gura pe peron, privind ce mai e nou în santierul care dureaza de patru ani si care cica va mai dura înca patru! Planul de modernizare al garii Augsburg a intrat în asa numitul "Schwarzbuch" - un document care listeaza cele mai serioase exemple de abuz în serviciu contra intereselor publice, greseli ale conducerii unor organizatii economice, evaluari false si nerespectare a termenelor de predare a obiectivelor cu interes public. Intial, costurile modernizarii garii au fost estimate la 60 milioane de Euro. În luna octombrie - anul curent, conducerea lucrarii a comunicat ca mai mult ca probabil, pâna la încheierea proiectului vor fi necesare... 300 de milioane de Euro! Mdaaa... o mica-mare diferenta!
La un moment dat vad un barbat în vârsta, alergând pe peron si întrebând în stânga si în dreapa ceva pe engleza. Lumea grabita, nu l-a bagat în seama asa ca m-am oferit eu sa îi raspund. Dorea sa stie daca acesta este peronul de pe care pleaca trenul spre München. I-am spus ca da, si eu tot la München doresc sa merg. Pentru o clipa, pe fata lui s-a citit usurarea - a nimerit peronul. Mai apoi însa la fel de agitat m-a întrebat de unde sa-si cumpere bilet? Problema este ca automate pentru bilete nu exista decât în holul principal. Noi eram pe peronul opt! A pornit în fuga...
Privin în urma lui m-am gândit la tatal meu... Cum s-ar fi descurcat el într-o tara straina la gara, cum s-ar fi descurcat el cu automatul de bilete?! M-am hotarât sa merg cu barbatul vârstnic sa îl ajut si am stigat "Hello!". Barbatul însa nu m-a auzit. Când l-am ajuns din urma mi-a aratat ca poarta aparat audio. S-a bucurat ca îl voi ajuta. Mi-a aratat buletinul, crezând ca primeste un rabat - era nascut în 1940 (exact de vârsta tatalui meu). În Germania însa pensionarii nu beneficiaza de reduceri.
Am cumparat biletul si ne-am întors din nou pe peron. Pâna când a sosit trenul nostru, mi-a povestit ca a venit sa-si viziteze un camarad si acum vrea sa vada un pic centrul Münchenului. Era un turc cizelat, mi-a spus ca ambii copii sunt medici - baiatul în Liverpool, fiica în Düsseldorf. Am facut o poza împreuna, ne-am luat la revedere si ne-am urcat fiecare într-un vagon. Eu am cautat-o pe matusa mea, care rezervase un loc pentru mine. Trenul regional în general nu este aglomerat.
Trei-sfert de ora dureaza calatoria pâna în gara centrala München. Apoi, în zece minute pe jos, ajungi pe centrul pietonal.
Vremea a fost ciudata - nu a fost cald, dar nici rece. Cerul a ramas acoperit întreaga zi si cel mai important a fost ca nu a plouat! Ne-am plimbat din magazin în magazin, am facut pauze de cafea si prajitura si bineînteles, pauza pentru masa de prânz. În rest... am umblat cât ne-au dus picioarele ☺ Ce ne-am cumparat? Matusa mea si-a luat doi pantaloni din lâna (se poarta!), un pantalon elastic pentru orele de balet si doua pulovere pâna în talie. In toate magazinele s-a uitat la posete si în final, si-a luat de la Tommy Fillinger acelasi model pe care tocmai îl purta pe brat, doar ca în alta culoare ☺Avea argintiu-pal si acum are si negru☺
Niciunul din magazine nu a avut oferte si reduceri de pret. Acestea se vor face între Craciun si Anul Nou... asa ca, poate ca mai dam atunci o tura pe la magazine ☺
Eu mi-am cumparat o fusta plisata din lâna (neagra cu usoare urme de lame argintiu), un pantalon negru din piele mata si o pereche de botine cu starsuri.
Iarna aceasta se poarta mantourile din imitatie de blana, în toate culorile! Am vazut cateva dragute, dar si cateva pe care nici sa le fi primit pe gratis nu le-as fi purtat!
Tja... moda este cum te simti bine! Parerea mea este ca ideal e sa nu iesi în evidenta (sa nu fi nici prea departe de moda actuala, dar nici extravagant), sa adaptezi stilul tau personal, la trendul actual. Cert este ca moda actuala copiaza perfect moda sfârsitulul anilor '80 si începutul anilor '90 - ceea ce îmi place!
Eu însa pantofi ascutiti si cu tocuri înalte nu voi mai purta! Dar îmi plac mult încaltarile cu platforma - sunt foarte comode si stabile. Deasemenea îmi plac sneakers-ii si ghetele cu siret fals (siret în fata si fermoar pe lateral) - le gasesc extrem de practice.
Fustele plisate sunt în mare voga - midi. În toate culorile - uni, cu imprimeuri sau in carouri. Îmi plac mult, sunt foarte feminine!
Toamna aceasta, pantalonii de piele au invadat magazinele. Gen leggins, gen jeans, cu elastic în talie sau cu fermoar pe lateral, fara sau cu vipusca simpla ori dubla, pantalonii din piele si înlocuitori se poarta în toate culorile.
Culorile care se poarta în continuare sunt culorile neon (pink, galben, albastru, verde, portocaliu) si combinatia clasica alb-negru. Noutatea o reprezinta culorile metalice - argintiu, auriu, aramiu. Se poarta materialele stralucitoare - nu doar ca acesorii pentru toalete de seara.
Foarte în voga sunt deasemenea nunatele de mustar, galben-pai, roz-antic, lila si rosu.
Eu sunt adepta stilului sport-elegant, genul pieselor vestimentare cu croi lejer, confortabil, destinate purtării zilnice. În cursul saptamânii eu plec de acasa la ora 8 si ma întorc seara dupa ora 20. La birou, cele mai multe ore le petrec sezând pe scaun. De aceea, combin foarte mult stilul casual cu cel street wear.
Dupa acest tur de opt ore prin magazine (☺), ne-am grabit spre gara, sa prindem trenul de la ora 18:30. Din München în directia Ulm, trenul circula din ora în ora. Am ajuns în Augsburg la ora 19:30 si am fost acasa înainte de ora 20. A fost o zi superba! ☺

PS: In cele mai multe magazine am vazut deja decoratiuni de Craciun! :-( Ba chiar la Oberpollinger, terasa este amenajata pentru vin-fiert!

La scoala de schi nautic - Miercurea fara cuvinte 36/2019

03.09.2019 - Friedbergersee



Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

În vacanta - Miercurea fara cuvinte 32/2019

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Miercurea fara cuvinte (s.43) - O furtuna

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

Shopping Queens ☺

Vineiri seara m-a sunat matusa mea din Ulm si mi-a zis ca are chef de o tura de magazine prin München, daca vreau sa o însotesc. Nu spun niciodata nu unei asemenea tentatii!
Asa ca sâmbata dimineata la ora 10 eram pe peronul garii, asteptând trenul care venea din Ulm în directia München. Matusa mea ocupase lânga ea un loc pentru mine si nici nu am terminat sa ne punem la curent cu noutatile din viata copiilor si nepotilor, ca am si ajuns în gara centrala din München.


În urmatoarele cinci minute am ajuns în Piata Karl (Stacus) si pâna în Piata Mariei (Marienplatz) nu cred ca au existat multe magazine în care sa nu fi intrat. În cele mai multe doar ne-am uitat ce mai e nou si cum variaza preturile. Magazinele noastre speciale sunt: Konen, Oberpollinger, Ludwig Beck si Tk-Maxx. Aici poti gasi nu doar îmbracaminte moderna ci si bijuterii si accesorii pentru par, cosmetice de toate felurile, parfumuri, posete, încaltaminte, etc. etc. Expuse în asa fel încât sa-ti atraga atentia, toate produsele pot fi probate sau testate si toate acestea în încaperi luxurios amenajate. Indiferent ca ai intentia sa cumperi ceva sau nu, esti binevenit în aceste tempel ale modei! Am probat o multime de rochii, fuste, bluze, pantaloni, stiu exact ce culori sau modele ma avantajeaza, stiu care sunt firmele care executa produse pe calitatea si de croiul carora poti fi sigur suta la suta (Marc Cain, Boss, Max Mara, Luisa Cerano, Comma,…). Cu toate acestea caut si îmi place sa fac noi descoperiri. Spre exemplu, la Kappa linia Trend am gasit o fusta pe care am probat-o doar asa, sa râd singura de mine în cabina. Spre surprinderea mea, fusta a picat atât de frumos, ca mi-a fost greu sa decid daca am sau nu cu adevarat nevoie de ea. Nu am luat-o si astazi regret… Mi-a placut tare mult! Poate o mai gasesc pe 21 iulie, când am hotarât sa reluam turul.
Moda actuala copiaza perfet moda anilor ´70 denumita atunci hippy, power-flower, cu mari influente ethno indiene, mexicane, românesti. Iile sunt foarte cautate – pacat ca initiativa de a introduce ia româneasca în patrimoniul UNESCO (înca) nu a reusit!
În mare trend sunt anul acesta overall-urile, din materiale moi. Ca sunt uni, jeans-look sau cu imprimeuri în caro sau cu flori mari, viu colorate, overall-ul a cucerit casele de moda. Nu sunt însa „stilul“ meu si încapatânata, nici macar nu am avut interesul sa probez. Consider ca sunt incomode, mai ales când trebuie sa mergi la toaleta. Matusa mea însa este foarte încântata, detine deja cateva modele si sâmbata si-a mai cumparat patru bucati! ☺ Unul foarte elegant si alte trei „de toata ziua“ si toate îi stau absolut superb! La magazinul de unde a cumparat trei bucati, vânzatoarea i-a facut un rabat considerabil, pentru ca datorita ei, pe când îmi arata mie cum îi vine modelul probat, alte doua clietente au sarit sa probeze acele modele pe care imediat le-au si cumparat! ☺ Matusa mea are de fapt corp superb, se observa în orice miscare a ei ca a fost prim-balerina! Niciuneia din doamnele care au probat overall-ul nu i-a stat atât de bine ca ei, însa reclama este mama comertului ☺☺☺ Si actiunea ei a fost pe drept rasplatita!
Eu mi-am cumparat un pantalon maro cu foarte usoare reflexe negre-aurii… Materialul mi-a atras atentia imediat, apoi mi-a placut si modelul – este „morcov“, betelia este elastica si pantalonul nu are nici nastrui si nici fermoare. Este deosebit de comod si îmi vine perfect! Cu toate ca am gasit o multime de pantaloni frumosi, din materiale fine, elastice, în culori superbe… exista croiuri care ma avantajeaza si croiuri care imi scot în evidenta mai multe defecte decât eram constienta ca am ☺☺☺ Linia Cambio este una din preferatele mele, majoritatea pantalonilor mei sunt aceasta marca. Pantalonul maro este "M by Maiocci" ;-)
Mi-am mai cumparat o bluza gen body, dintr-o matase gri-petrol, în speranta ca se va potrivi cu o fusta pe care nu o port de cativa ani, pentru ca nu am cu ce sa o combin, de care însa nu ma despart pentru ca o gasesc superba! Acasa s-a dovedit ca bluza are culoare potrivita, însa croiul nu armonizeaza cu pliurile fustei… Ma gândesc sa modific bluza – cândva, când voi avea timp, într-un weekend. Urmatoarele doua weekenduri sunt deja planiifcate – în primul ne vom întâli cu o pereche din Arad (i-am cunoscut întâmplator în timpul plimbarii de duminica ce a trecut, la lac – o sa revin detaliat). Vom face împreuna o excursie la Weltenburg – pentru ca ei nu cunosc deloc zona si acolo sunt muuulte de vazut. În weekendul ce-i va urma, ma voi juca împreuna cu Emma si Greta, carora le este dor de mine si vor neaparat sa vina la noi în vizita (voi reveni si legat de acest eveniment cu mai multe detalii ☺).
Revenind la plimbarea noastra prin magazine, nu mai adaug decât ca ne-am urcat în tren la ora 20:30 (trenurile ce leaga Münchenul de Augsburg sunt din ora în ora si calatoria dureaza doar 40 de minute) si întreaga zi, am facut doar doua pauze, o data pentru masa de prânz si o data pentru o cafea si ceva dulce. Eu am ajuns acasa la ora 21:30, Geta o ora mai târziu! Fizic, frânte de oboseala însa încântate si relaxate mental.

PS: Matusa mea le-a cumparat nepotelelor dirndl - costumase nationale bavareze :-) A doua zi am primit pe whatsapp poza de confirmare - rochitele se potrivesc perfect! ♥

De Sânziene

Concediu în Toscana - Program Review

S/ 9.06 - drum spre Piombino cu pauza în Verona (*cap.1*, *cap.2*, *cap.3*; *cap.4*,*cap.5*; *cap.6*)
D/ 10.06 - Piombino, tur în centrul istoric (*cap.1*; *cap.2*;*cap.3*; *cap.4*)
L/ 11.06 - Excursie pe Insula Elba (*cap.1*; *cap.2*; *cap.3*; *cap.4*)
M/ 12.06 - Zi de plaja, in golful cu roci
M/ 13.06 - Pe urmele Etruscilor - Populonia si Baratti (cap.1*, cap.2*, cap.3*, cap.4*)
J/ 14.06 - Plimbare în Massa Marittima si San Galgano
V/ 15.06 - Zi de plaja, în golful cu roci
S/ 16.06 - Plimbare în Suvereto, Motesudaio Marittima si Pisa
D/ 17.06 - Plimbare în Campiglia Marittima
L/ 18.06 - cu Leo la doctor; plaja la Dogs beach
M/ 19.06 - zi de plaja, în golful cu roci
M/ 20.06 - Plimbare în Siena si Arezzo
J/ 21.06 - zi de plaja Dogs beach, plimbare de ramas-bun în Piombino
V/ 22.06 - drum spre casa cu pauza la Laggo di Garda

Drumul spre Italia

Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.
Bagajele au fost încarcate în porbagaj înca de cu seara. Am organizat totul în asa fel incât in interiorul masinii sa nu avem decât posetele, sa avem spatiu confortabil pentru lunga calatorie care ne astepta.
Dupa cum am povestit in articolul anterior, pentru Leo a fost pregatita o cutie de transport care ocupa doua din cele trei locuri pe bancheta din spate. Afara era înca întuneric si în masina bineînteles, s-a stins lumina când am pornit si cu toate ca Leo si-a acceptat locul în cutie fara sa protesteze, dupa cateva minute a început sa se smiorcaie. Mi-am închipuit ca îi este ciudat singur, în întuneric, asa ca la primul semafor mi-am schimbat locul si am venit din fata, sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate. Initial m-am gândit ca va fi doar pâna când va rasari soarele, însa pâna la urma, am ajuns la destinatie în aceasta formatiune ☺ Cum m-a vazut lânga el, cum s-a linistit, s-a facul colacel si a adormit. Din cand în când s-a trezit, si-a scos boticul pe usa, s-a facut din nou melc si iar a adormit. Prima pauza am facut-o pe la ora 6 si jumatate, dupa ce am trecut granita în Austria.
La noi în Augsburg e vara de mai bine de o luna, de aceea ne-am îmbracat lejer, mai ales ca destinatia de vacanta este Bella Italia, tara în care soarele râde mereu. În Austria însa, la Pasul Brenner termometrul a aratat 8°C! Între vârfurile Alpilor, soarele înca nu era vizibil, tocmai se ridica ceata din vai... Superb peisaj! Am iesit sa fac o tura mica cu Leo si... am înghetat! Într-o parcare de benzinarie, unde am alimentat (în Austria benzina e cea mai ieftina 1,45€/l, în Germania este 1,55 si în Italia 1,75€/l), am tras din geamantan un pantalon si o jacheta si m-am îmbracat ca altfel, simteam ca ma prinde raceala! Ar fi fost un cosmar în concediu! Cum am intrat în Italia, vremea s-a încalzit din nou.
Pe parcursul drumului am facut cam la fiecare 3 ore câte oo mica pauza si o singura data am facut o pauza lunga de o ora, la Verona.


Dupa 500 de kilometri, adica pe la ora 10 - am ajuns la Verona. Am parcat în centru si ne-am plimbat timp de o ora, sa ne dezamortim picioarele.
Cu ani în urma, am fost de cel putin 5 ori în Verona, cunoastem centrul istoric si am vizitat cam toate punctele de atractie turistica. Asa ca de data aceasta ne-am plimbat doar în Piata Bra, am savurat un espresso veritabil, am dat ocol amfiteatrului si am citit planul de concerte din Arena di Verona.




La ora 11 ne-am urcat în masina si am pornit din nou la drum. Leo a intrat în cutia lui si a dormit sau s-a prefacut ca doarme ☺☺☺ Acasa nu doarme niciodata mai mult de cate o ora, în cursul zilei. Exact cum fac tinerele mame cu bebelusii lor - când bebe pânge, intra în panica, nu stiu ce sa îi mai faca celui mic, sa îl împace si sa fie bine; când bebe doarme adânc vin sa verifice de ce nu plânge?! ☺☺☺ Asa si noi, oare ce are Baiatu' de este asa de cuminte, nu care cumva sa fie bolnav! ☺☺☺ Leo a fost ca o jucarie de pluș - exact la fel de cuminte ca ursuletul - jucaria lui preferata! ☺☺☺
Am ajuns în Piombino conform planului nostru, pe la ora 16:30. De fapt, exceptând patania de la ultima statia de pedaggio, aproape totul a decurs conform planului...
Ruta din Germania în Italia trece prin Austria si pentru autostrada austriaca, am cumparat înca de acasa Vignette dus-întors. Italia finanteaza întretinerea autostrazilor prin sistem pedaggio (pe germana Maut). Pentru cine nu stie ce înseamna: pentru o anumita distanta pe autostrada, trebuie achitata o anumita suma - la intrarea în zona de plata, se deschide bariera doar daca ai extras un tichet. La iesirea din zona, predai tichetul si achiti pentru kilometrii parcursi. Pâna în Poimbino au fost trei statii de plata. Prima a fost în apropiere de Verona, a doua în apropiere de Modena si a treia în apropiere de Pisa. La primele doua statii am platit câte 17-18 euro. La ultima bariera, Helmut nu a fost atent si a intrat pe poarta "telepass" unde... nu am primit niciun tichet. Încapatânat, nu a vrut sa ne întoarcem asa cum am propus eu, sa mai intram o data pe poarta pentru cei fara "telepass". Ehei, când am ajuns la iesirea din zona, individul de la ghiseu a vrut sa ne întocmeasca un proces verbal si ne-a spus ca trebuie sa lamurim situatia pe la ce stiu ce administratie, bla-bla, si asta în urmatoarele cinci zile. Cum nu stim sa vorbim italiana nici eu si nici Helmut, am rugat (pe engleza) sa ne lase în amarul nostru, sa ne petrecem concediul linistiti, sa gaseasca o modalitate sa platim acum... Singura varianta a fost sa platim paușal suma de 70 de euro! Am zis "Gratie", am platit si ne-am vazut de drum! ☺

(va urma)

Excursie în Landshut

Landshut este situat la o ora si jumatate distanta (cu masina) de orasul nostru, între München si Passau. Este un oras istoric, un fel de muzeu în aer liber cu aer de metropolă modernă.
Primul document istoric în care apare numele orasului "Landeshuota" ("Landeshut" cu sensul de pălăria / protecția țării) dateaza din anul 1150.
În anul 1204 principele Ludwig I al Bavariei a ridicat aici castelul Trausnitz si pâna în anul 1255, orașul a fost reședința principală a dinastiei familiei Wittelsbach.
La vremea când Bavaria a fost împartita în doua, Landshut a devenit capitala Bavariei Inferioare. Ducele Henry al XV-lea a fost primul care a domnit în Bayern-Landshut. Se spune ca ducele era atât de bogat, încât nunta acestuia cu prințesa poloneză Jadwiga Jagiellon - în anul 1475, s-a serbat timp de doua saptamâni, evenimentul ramânând în istorie ca un autentic festival al Evului Mediu.
Ca de altfel peste tot în Bavaria, localnicii din Lansdhut au înțeles cu mult timp in urma să-și accepte, păstreze si promoveze valorile si să facă din ele adevărate atracții turistice. Una din marile atractii este festivalul numit "Landshuter Hochzeit" (Nunta din Landshut, cea a ducelui Henry cel Bogat), organizat o data la fiecare patru ani, între 30 iunie si 24 iulie (prima data în anul 1903). Localnicii participa în numar mare, la ultima editie, cea din anul 2017, au luat parte la punerea în scena a nuntii peste 7000 membri ai asociatiei, îmbracati în costumatii istorice. Costumele sunt pastrate în cladirea Zeughaus, cladirea din mozaicul de mai jos.

Orasul este traversat de râul Isar si este marcat de doua cladiri impozante: catedrala gotică "St. Martin" - cu cel mai înalt turn din lume făcut din cărămidă ( 130,08 m ) si "Castelul Trausnitz" - parca rupt din povestile cu cavaleri si plasat pe deal, sa vegheze peste oras.
Orașul Landshut impresionează mult prin arhitectura. Centrul istoric este bine conservat iar cladirile de-a lungul bulevardelor par decoruri desenate pe carton, atât de frumos întretinute sunt. O îmbinare superba de arhitectura renascentistă, barocă, baroc-târzie, rococo, neogotica sau stil Biedermeier, edificiile încânta privirile celor care îsi fac timp pentru o plimbare. Cu doua sau trei etaje, unele cladiri au fatade pictate, altele au balcoane, bolti, firide, cornișe sau basoreliefuri, fiecare remarcându-se cumva fara însa a dezechilibra armonia strazii. Cele mai impresionante mi se par cladirile cu frontoane în trepte.



A fost o zi superba, cu cer senin si aer înmiresmat, un amestec îmbatator de liliac si cherry laurel. Totusi... nu a fost o zi buna pentru a vizita orasul. Exact duminica (29 aprilie) s-a dat startul maratonului, o actiune sportiva organizata anual în Landshut! Daca as fi întrebat Google, as fi stiut! ☺ Piata Primariei a fost trasformata în scena, câtigatorii fecarui maraton pe categorii de vârsta au fost prezentati si premiati public. Muzica a rasunat la maxim, pentru a antrena si mentine veselia participantilor la maraton. Centrul a fost extrem de aglomerat... ne-am plimbat câteva ore, apoi ne-am îndreptat pasii spre castelul "Trausnitz" urcând pe "Pianul Taurului" (va urma)

Fântâna lui Hercules - Augsburg

Mitologie urbană - Miercurea fara cuvinte

Ultima seara de Târg de Craciun

Nici nu stiu când a trecut Adventul! Saptamânile au zburat ca orele... si pentru ca mâine la prânz Augsburger Christkindlesmarkt-ul îsi va închide portile, noi fetele, am hotarât ca astazi sa mai dam o raita prin târg.
Calendarul de Advent urias, a avut toate ferestrele descoperite pâna la ultima, cea mai mare si mai importanta, a zilei de Ajund de Craciun. În timp ce cerul trecea de la nuante de gri-piersic la nuante de albastru-indigo, luminitele ghirlandelor deveneau de la minunt la minut tot mai intense.
Ne-am întâlnit în fata primariei si prima oprire a fost la standul cu castane coapte. Am facut o runda de târg dupa care am decis ca e vremea sa ciocnim câte o cana cu vin fiert. Am ales standul de sub piramida rotitoare, pentru ca se spune ca au vinurile cele mai calitative.
Daca vrei sa probezi altceva decât clasicul vin fiert, atunci ai de ales între "vin fiert cu afine", "vin fiert cu cirese", punch de Craciun", "punch de mere" "vin fiert cu prune", "vrajitorul Amaretto", "bautura vânatorului", "Bunica fierbinte", "Mos Nicolae", Punch-ul îngerilor", "glögg suedez", "caipirinha fierbinte" sau "irish coffee"... Noi am fost patru si fiecare si-a dorit altceva ☺ Eu am luat "vin fiert cu afine", Adela - "punch pentru copii", Raluca "punch de mere" si Janine a ales "punch de Craciun". La cabana care prajeste cârnaciori la gratar, alegerea a fost mai usoara ☺ De trei ori Augsburger Rote si o data Wraps - Subway.



Târgul a fost plin, însa aglomerat a fost doar la standurile cu mâncare si bauturi. Peste tot grupuri de prieteni, stând în cerc si povestind tare sau râzând cu lacrimi. Mare noroc trebuie sa ai sa nu te atinga careva cu chifla lui cu cârnat uns cu mustar sau Ketchup! Sau sa nu te ciocnesti cu o persoana care tine în mâna o cana fierbinte cu vin fiert! De data aceasta am scapat fara pete☺
Caruselul pentru copii functiona la capacitate maxima. Copiii calare pe figurinele de animale sau vehicule se roteau zâmbind fericiti sub privirile atente ale parintilor dispusi în jurul platformei circulare. Muzica acoperea toate chiotele.


Am iesit din târg înainte de ora 18, când datorita mini-spectacolul live "jocul îngerilor"("Das Augsburger Engelesspiel"), târgul înregistreaza aglomeratia maxima. Ne-am îndreptat spre zona pietonala, însa si aici am avut impresia ca tot orasul a iesit, contând pe ultima sansa de shopping înainte de Craciun! Abia spre Piata regelui (Königsplatz) trotuarele s-au mai aerisit. În jurul fântânii- locul unde acum doi ani pietonii valsau, este instalata o statie cu joc de lumini si aparat de împrastiat baloane de sapun. Copiii alearga dupa baloanele irizate, tipând de bucurie. Vata-pe-bat si jocul cu baloanele de sapun înlocuiesc cumva visul de a avea zapada de Craciun...


Cine este curios sa vada târgul filmat de sus panoramic 360°,  poate accesa link-ul oficial: augsburgerchristkindlesmarkt.coml