Vacanța s-a terminat, dar mai avem brioche!

Ultima zi de vacanță aduce mereu un strop de nostalgie... Așa că, într-un impuls de moment, m-am lăsat convinsă de o poză apetisantă de pe ambalaj și am cumpărat niște brioche cu fistic, gata ambalate, marca Italian Green Bakery. Nu pentru că aveam mari așteptări (știm cu toții cum sunt produsele preambalate), ci mai degrabă ca să păstrez puțin din savoarea vacanței.
🥐 Duminică dimineață, la primul mic dejun acasă, am desfăcut câte o mică surpriză italiană. Ei bine... nu se compară cu cele proaspăt scoase din cuptorul unui fornaio-pasticcere, dar lângă un espresso, au fost chiar plăcute! Ce-i drept, crema de fistic a fost cam timidă... noroc că aveam în dulap un borcan cu cremă adevărată. 😄

Și încă un detaliu: cutia e generoasă ca dimensiuni, dar ascunde doar 4 brioche! 😏
De mâine, îl las pe Helmut să savureze surogatul de vacanță — eu revin la Müsli. După fiecare vacanță, parcă mai avem nevoie de câteva dimineți cu mic dejun... apoi dispare pofta și ne întoarcem la rutina noastră: fără mic dejun, fără fistic, fără vacanță. 😄

Delicii culinare - Rețete ușoare și rapide

** FRIGĂRUI DE PIEPT DE PUI **

INGREDIENTE:

30 bețe de lemn 

3 căței de usturoi 

1 priza sare 

1 linguriță de zahăr 

2 lingurițe de coriandru măcinat 

2 lingurițe de chimen măcinat 

1 lingură de turmeric măcinat 

3 linguri de ulei 

3 linguri de sos de soia 

750 g file de pui 

CANTITATE REȚETĂ: pentru 6 persoane / rezultă 30 bucăți 

TIMPI:

Înmuiați bețele de lemn timp de 30 de minute 

Marinați carnea timp de 30 de minute 

DURATA DE GĂTIRE PE GRĂTAR: 4 – 5 minute 

PREPARARE:

Înmuiați bețele de lemn în apă rece timp de cel puțin 1 oră, pentru a preveni arderea lor în timpul grătarului. 

Transformați usturoiul într-o pastă cu puțină sare și zahăr folosind un mojar sau tocați-l/radeți-l fin. 

Adăugați coriandrul, chimenul, turmericul, uleiul și sosul de soia în mojar și amestecați bine. Pregătiți carnea. Tăiați fileul de pui în felii subțiri, apoi tăiați fiecare felie pe lungime în fâșii de aproximativ 1 cm lățime. Amestecați carnea cu marinada și lăsați-o să stea timp de 30 de minute, la frigider. 

În final, înfășurați fâșiile de carne pe bețele de lemn în spirală.  

Grătarul sau cuptorul cu grill superior trebuie să fie preîncălzit. Grătarul de pui durează 4-5 minute. 

Scoateți frigăruile din cuptor la jumătatea timpului și întoarceți-le pentru a se rumeni uniform pe ambele părți. 

** INGREDIENTE PENTRU DRESSINGURI DE SALATĂ **

Dressing cu miere și muștar:

8 linguri de ulei de măsline 

6 linguri de oțet 

2 linguri de muștar 

2 linguri de miere 

2 lingurițe de sare 

Dressing cu ulei de măsline și lămâie: 

2 căței de usturoi 

6,5 linguri de ulei de măsline 

8 linguri de suc de lămâie 

½ lingură de sirop de agave 

1 linguriță de sare 

½ linguriță de chimen măcinat 

½ linguriță de piper 

Dressing cu oțet și ulei:

10 linguri de ulei de măsline 

5 linguri de oțet 

2 lingurițe de sare 

½ linguriță de piper un praf de zahăr 

CANTITATE REȚETĂ:  fiecare dressing, este pentru 8 persoane. 

PREPARARE:

Dressing cu miere și muștar: 

Amestecați toate ingredientele pentru dressingul cu miere și muștar. Cel mai bine se face cu un blender de mână. Muștarul poate fi, în funcție de preferința de intensitate, mediu, iute sau fructat. Cel mai bine este să folosiți miere lichidă, astfel încât toate ingredientele să se amestece bine. 

Dressing cu ulei de măsline și lămâie: Pentru dressingul cu ulei de măsline și lămâie, curățați usturoiul și transformați-l într-o pastă folosind un mojar sau presați-l. Spălați lămâile, tăiați-le în jumătate și stoarceți sucul. Amestecați bine usturoiul și sucul de lămâie cu restul ingredientelor pentru dressing. 

Dressing cu oțet și ulei: Amestecați toate ingredientele pentru dressingul cu oțet și ulei. Cel mai bine se face cu un blender de mână sau într-un shaker.

--------------------------------------

continuare la "Bucatari pentru o seara", "SUPĂ DE ROȘII COAPTE", "Chifle cu aluat prefermentat"

Brunch cu vecinii

Am mai povestit eu aici pe blog ca pe strada noastra domneste armonia. Locuim în acest cartier de peste 12 ani si realatia noastra cu vecinii a fost din primele zile foarte placuta, în sensul ca nu stam saptamânal la taclale si cafelute, dar ori de câte ori avem nevoie de ajutor, sar cel putin trei familii. Mai mult de atât, serbam zilele de nastere împreuna, vara facem împreuna gratar în curte, iar de sarbatori organizam cel putin o masa festiva - la unul din noi acasa sau la restaurant.

Sarbatorile Pascale le-a petrecut fiecare cu familia iar acum, am serbat noi-între noi. Cei mai vârstnici vecini - el 85, ea 80 de ani (casatoriti de 57 de ani), ne-au invitat sâmbata ce a trecut la un mic-dejun prelungit, un brunch (din engleza breakfast (mic dejun) si lunch (prânz).

S-au pregatit ca de obicei fantastic! Am fost întâmpinati cu câte un pahar de sampanie si o cupa cu capsuni. Dupa small-talk am fost invitati la masa. Aranjata impecabil si încarcata cu de toate: chifle, franzeluta, cornuri cu gemuri, gemuri, miere, brânzeturi si struguri, sunca, file de somon și diverse salate (cu avocado, cu creveti, cu vinete, cu masline, creson si panselute), ridichi si rosioare, chicken wings si supa de spargel... A fost un amestec echilibrat de preparate reci și calde! S-au servit cafea și ceai, lapte proaspăt, apă minerală și sucuri de fructe. 

Ne-am pus la curent cu noutatile din viata noastra, a copiilor si a nepotilor, am povestit despre planurile de vacanta, despre eclipsa de soare, despre barometrul politic, despre inflatie si prognozele financiare, despre când începe sezonul de tuns gazonul, despre când se schimba rotile la masini ... practic, despre câte'n soare si în lună! Nu a ramas nimic nedezbatut! ☺☺☺

Ne-am despartit pe la ora 14, satui si foarte-foarte bine-dispusi.

Un prânz deosebit!

Înca de anul trecut am vrut sa organizam un "prânz original" - în compartimentul în care lucram, dar de reusit, decât abia anul acesta, la începutul lui martie ☺ 

Ca sa întelegeti despre ce este vorba, trebuie sa va spun ca din 17 colegi câti suntem, doar sapte sunt originari germani, ceilalti zece își au obârșia în diferite tari ale lumii: Franta, Italia, Ungaria, Tunisia, Pachistan, India si România. Ideea a fost ca pentru pauza de prânz, sa aduca fiecare ceva preparat în casa, dupa o reteta traditionala.

Toti au fost încântati si am deschis un tabel Excel în care fiecare a înscris felul de mâncare pe care-l va pregati, precum si ingredientele, având în vedere ca unii sunt vegetarieni sau au anumite alergii alimentare. 

Pâna când am stabilit data acestui festin a trebuit sa amânam de câteva ori, pentru ca unul sau altul erau în concediu de odihna, concediu medical sau în delegatie...În final, nu am reusit sa fim toti, însa prânzul a avut asa un succes, încât am hotarât ca actiunea va fi repetata, însa nu prea des, ca este periculos pentru siluete! ☺☺☺ 

Am rezervat pentru noi doua mese luuungi în sala de pauza si am prelungit pauza de prânz de la 30 minute la 50 ☺ Toate felurile de mâncare au fost delicioase, speciale si superb prezentate! 

"România" a fost reprezentata printr-o portie de salata de vinete si una de zacusca. Andrea - o unguroaica care a studiat la Bucuresti, a adus sarmale si chec marmorat. 

Eu personal, am testat totul ♥ Am luat din toate câte o portie mica, apoi, dupa ce am gustat, am completat farfuria cu ceea ce mi-a placut în mod deosebit. Paralel, am ascultat retetele si povestile, legendele sau provenienta felurilor de mâncare ♥ O atmosfera atât de placuta si foarte internationala!

Dupa parerea mea, cel mai delicios dar si cel mai aspectuos fel de mâncare, a fost reteta tunisiana "Tajine el Bey"! 

Prânzul a fost foarte variat, de la aperitive si salate, la feluri satioase, pâna la deserturi fine si usoare. O mare sarbatoare gastronomica! Toti am fost foarte încântati si... satui, ca sa nu zic ghiftuiti! Am râs cu seful nostru ca, dupa o asemenea masa, e nevoie de somn-de-voie ☺☺☺ Seful a râs si el si a propus sa tragem jaluzelele, sa închidem telefoanele si sa încuiem usa.☺☺☺ 

În realitate, am deschis larg ferestrele, am lasat aerul rece de primavara sa navaleasca în birouri, ne-am înviorat cu câte o cafea sau câte un ceai, ne-am suflecat mânecile si ne-am apucat de treaba... ca si când prânzul ar fi fost unul absolut normal ☺

PS: fetele mele m-au criticat când au vazut pozele "mama, tu erai mereu foarte inspirata în a decora salatele... puteai sa te straduiesti ceva mai mult!" ☺☺☺ Recunosc, au avut dreptate, însa... ca sa ma scuz, când am început ornatul era ora 23:30, dupa o zi de serviciu normala (de la 8 la 17:30) si alte câteva ore pline la bucatarie, cu coptul legumelor, descojitul, tocatul... Stiti cum se fac zacusca sau vinetele, nu trebuie sa explic mai mult ☺♥☺ De gustoase, au fost super gustoase, parol!

La restaurant - Miercurea fara cuvinte 4/2024

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Faceti-va rost din timp de pantaloni elastici!

Vin sarbatorile, toata lumea pregateste cele mai delicioase mâncaruri pentru aceste sarbatori ☺ Si nimic nu este mai trist decât sa nu manânci ce ai pofta, din cauza ca numeri în gând caloriile! 

Noi, în grupa de dans sportiv repetam de doua saptamâni un dans tare-tare dragut. Antrenoarea noastra Susi a realizat o coreografie dulce-dulce pe melodia lui Carrie Underwood - "Stretchy Pants" - pentru cei care nu cunosc engleza: "Pantaloni elastici". Textul melodiei este mortal! Un adevarat catchy tune! (nemtii folosesc expresia Ohrwurm când eticheteaza o melodie foarte atrăgătoare - adica "vierme de ureche" Brrr! ☺☺☺ în sensul ca meodia îti intra ca un vierme în ureche ☺☺☺ si totusi brrrr! ☺☺☺)  

"E timpul să sărbătorim momentul, nu am mâncat toată ziua, 

burta mea cârâie-de-foame pentru că m-am rezervat pâna acum. 

Mi-am ocupat locul la masă, mi-am umplut farfuria cu vârf, 

am furculița în mână si sunt gata să-ncep festinul. 

Așa că aduceți curcanul, cartofii, castroanele cu delicii.

Eu nu m-am încorsetat cu pantaloni cu nasturi. 

Ai blugi mulați, fată, îmi pare rău pentru tine. 

Eu tocmai am gustat din toate și acum voi începe runda a II-a 

eu port pantaloni elastici!"

A venit iarna

Zapada si frigul ne vor însoti de acum deseori drumurile. Mai sunt doar patru zile din luna noiembrie însa anotimpul hibernal si-a intrat deplin în drepturi. 

Asa cum a sosit pe neasteptat, tot asa va si pleca, nimeni nu poate sti daca vom avea Craciun alb, daca va fi ger de Boboteaza sau daca zapada va persista pâna în luna mai?!? Nimeni nu poate preconiza... si meteorologii sunt doar oameni ☺ 

Nu avem zapada mare, nici macar nu a fost nevoie sa curatam cu lopata-de-zapada trotuarul din fata casei. A fost deajuns sa maturam putin pudra de nea ce s-a asternut. 

Acum mai mult ca oricând, pasarile cerului au nevoie de ajutorul nostru. Avem agatate în toata curtea mici cantine pentru vrabiute, pitigoi, cinteze, ticleni, mierle, botgrosi, florinti, măcăleandri... Toate pasarile mici se înghesuie la statiile cu graunte. Ba mai nou, hranim si porumbeii si cotofenele ☺ Pentru ele punem mere si boabe de porumb într-o sita mare, direct pe caldarâm. 

 

Unii se bucura ca a sosit iarna, altii se vaita (din diverse motive)... Eu sunt undeva la mijloc ☺ Iubesc zapada si plimbarile prin omat, îmi place sa privesc fulgii dansând în aer, îmi place aerul pur si tare dar... când vine vorba de sofat, atunci nu îmi mai place! Chit ca eu locuiesc într-o zona în care Winterdienst - adica serviciul de curatare/întretinere a soselelor este prompt si foarte rar s-a întâmplat sa prind carosabilul acoperit cu zapada. Totusi trebuie condus precaut, pentru ca exista portiuni cu gheata. Mie cel mai urât îmi este sa conduc atunci când este întuneric! Adica între orele 16:30 si 8 dimineata! Daca pornitul spre serviciu îl pot amâna pâna când se lumineaza de zi, la întoarcere nu mai am cum sa evit întunericul!

Constat cu tristete ca tot mai multi participanti la trafic sunt egoisti si rai! Ori nu stiu ori nu vor sa îsi regleze înaltimea farurilor! Ba multi circula cu lumina de distanta, lor sa le fie bine! Se întâmpla deseori sa fiu orbita de faruri si din fata si din spate; daca mai si bate vântul si pe carosabil este pelicula de gheata, atunci îmi vine sa nu mai ies din casa! In general însa, spre sfârsitul anului nu mai am zile de concediu... Asa ca nu am încotro, strâng din dinti, îi ignor pe toti nesimtitii si încerc sa ma concentrez cât pot de bine la drumul meu! 

Dar chiar si cu detrimentele sofatului în sezonul alb, nu as putea sa îmi închipui sa locuiesc într-o zona a lumii unde nu exista cele patru anotimpuri - anotimpuri derulate în ordinea "normala"! (ca si Australia are vara si iarna, dar ei serbeaza Craciunul în costume de baie!). 

Asta-seara va avea loc deschiderea oficiala a târgului de iarna din orasul meu. Doresc neaparat sa fiu de fata când primarul va rosti numaratoarea inversa si luminitele vor fi aprinse în zona pietonala! Vor porni colindele, la tarabe se va vinde vin fiert (în pahar de portelan! vai ce ciudat mi-a fost la Sibiu când am baut vin fiert în pahar de carton!), va mirosi peste tot a castane prajite, a migdale si turta dulce ♥ În deschidere va avea loc si traditionalul "Spectacol al îngerilor". Das Augsburger „Engelesspiel“ este o traditie din 1977 iar târgul "Augsburg Christkindlesmarkt" este una dintre cele mai vechi piețe de Crăciun din Germania; cunoscuta încă din secolul al XV-lea. Târgul fost numit oficial „Christkindlesmarkt” abia în anul 1949. 

Voi reveni cu fotografii ♥

Bostanii cei mai cei! - Expozitie Ludwigsburg 2023

Daca pâna acum câteva zile am avut înca senzatia ca este vara, de doua zile vremea s-a schimbat brusc si acum suntem nevoiti sa ne adaptam rapid la sezonul cu ploi. Aici la noi în Bavaria, ploua si aerul miroase a tomna! Imi place acest anotimp ♥ Este sfârsit de octombrie, natura a îmbracat straiele aramii, ceata ne vrajeste diminetile cu peisaje de poveste, zilele sunt scurte si noptile reci... Vino ploaie, vino! Îmi vine sa stig tare, însa mi-e teama ca se vor supara cei carora nu le plac zilele de toamna ploioase... Mie nu doar ca îmi plac (daca nu dureaza mai mult de patru zile în sir), ba acum chiar am nevoie de un motiv întemeiat sa ma potolesc cu iesirile, cu vizitele si petrecerile, sa pun frâna si sa ma linistesc ☺ Vreau sa "pierd" timp seara privind jocul umbrelor pe care le fac flacarile în semineu, sa ascult cum troznesc lemnele pe foc, sa reiau tricotatul, sa ma cuibaresc lânga Leo pe canapea în sufragerie, în fata televizorului, sa ma pun la zi cu programul de pe Netflix si Video-Prime... ☺ Tânjesc dupa un pic de leneveala... Mizez pe weekendul acesta! 

Din fericire, curatenia mare este pe sfârsite. Ar mai fi doar geamurile si perdelele de spalat Casa si curtea sunt decorate pentru toamna... inspirata fiind din excursia pe care am facut-o pe 8 octombrie la Ludwigsburg. În parcul Palatului rezidential are loc anual expozitia de dovleci si aproape în fiecare an, recordul la greutate este depasit! 

 Cât credeti ca a cântarit "cel mai mare dovleac"?! Nu scriu aici, imediat... va las un pic sa va dati parerea ☺ Oricum, vreau sa va spun ca acei dovleci ce sunt înscrisi la concurs, sunt cântariti o data la inregistrare în expozitie si înca o data în ziua în care sunt anuntati oficial câstigatorii. Este important pentru organizatori si participanti sa stie în procente, cam cât se deshidrateaza acesti dovleci uriasi... Anul acesta, pentru ca a fost vara pâna la mijlocul lunii octombrie si în ziua concursului (8.10.2023) au fost înregistrate 25°C la umbra... dovlecii au pierdut cca 5-10% din greutatea initiala. Va destainui ca dovleacul câsigator s-a deshidratat 50 Kg! Deeeeeci?! Câte kilograme a avut dovleacul câstigator?! 1052 kg! Premiul a fost obtinut de un fermier din Bavaria, cu un dovleac din soiul "Atlantic Giant" Si astfel a fost doborât recordul anterior, stabilit în anul 2018 cu impresionanta greutate de 916,5kg. Anul acesta au participat fermieri din Germania si Austria, iar pe locul doi si trei au fost un dovleac din Hessen - 745 kg si unul din Bavaria cu 519,8 kg. 

În fiecare an, parcul în stil baroc este decorat cu cca 450.000 de dovleci, de toate soiurile si culorile! Fie ca sunt aranjati sa formeze o figura supradimensionala, fie ca sunt suprapusi sa delimiteze drumul sau gradinile restaurantelor si chioscurilor, ori sunt expusi pur si simplu pentru frumusetea lor, dovlecii si bostanii reusesc sa încânte mii de vizitatori, veniti din toate colturile Germaniei. 

Noi am plecat dimineata din Augsburg cu un autocar si am ajuns în parcarea palatului pe la orele 10:30. Am fost împartiti în trei grupe si împreuna cu ghidul nostru, ne-am plimbat pe aleile colorate predominant în portocaliu ☺ 

Tema expozitiei de dovleci de anul acesta a fost FOCUL. Personaje din desenele animate, precum Fred Flintstone, Fireman Sam sau Jim Knopf, Lukas și locomotiva, Pokemon si alte creaturi marine uriase se gasesc însiruite pe aleile parcului. Unele figurine din dovleci sunt concepute pentru a fi interactive. De exemplu, copiii s-au amuzat sa intre în mașina de pompieri și de asemenea, au pornit sirena. 

Peste tot domneste mirosul de dovleac gatit în fel si chip: prajit, copt, facut pizza, placinta, prajitura, sos dulce sau acrisor, garnitura la meniuri cu carne. Choscurile abia prididesc sa faca fata cerintelor de seminte de bostan prajite cu sare, cu cilli, cu miere, cu zahar si cu alte fel si fel de arome! 

Expozitia a fost deschisa pe data de 25 august si va ramâne deschisa pâna pe 3 decembrie.

Eu am mai fost în parcul palatului, am si vizitat palatul-muzeu în urma cu câtiva ani (când am cunoscut-o pe Ceska si pe Gâza), dar expozitia de bostani este prima data când am vizitat-o si o recomand. 

Este o experienta foarte interesanta!

PS: de data aceasta, l-am convins si pe prietenul lui Andrea sa vina cu noi în excursie. I-a placut ☺Am pornit la drum la rasaritul soarelui si ne-am întors dupa apus.

"A şti că ştii ceea ce ştii şi că nu ştii ceea ce nu ştii, aceasta este cunoaşterea adevărată" (Henry David Thoreau)

Universitatea din Stuttgart a fost situată inițial în centrul orașului Stuttgart. Din motive de spațiu, câteva facultati au fost mutate în cartierul Plieningen. Universitatea Hohenheim cu Facultatile de științele agricole, de Stiinte naturale, Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării și Facultatea de Stiinte economice se gasesc aici, în acest campus-universitar, la cca. 7 kilometri de centrul orasului. Aici am locuit pentru doua nopti si... m-a simtit foarte izolata, dar mi-a prins bine! 

Hotelul de trei stele, plasat în parc, mi-a asigurat doua nopti foarte linistite. Dimineata m-am dus pe jos, doar cinci minute pâna la Academie. Masa am servit-o la restaurantul din coltul strazii. 

Cursul a durat de la 8:30 la ora 17. Seara se instaleaza rapid în luna octombrie, asa ca nu m-am aventurat cu autobuzul sau tramvaiul spre centrul Stuttgartului. Pentru ca nu cunosc orasul, am ramas mai bine în jurul hotelului. M-am plimbat în fiecare seara o jumatate de ora prin parc apoi m-am retras în camera mea si cu toate ca de obicei dorm agitat în pat-strain, am dormit aici ca un prunc. Liniste, aer curat, dar si oboseala! 

Cursul de ISO GPS pe care noi l-am urmat în cele doua zile (16 ore), este predat la universitate timp de un semestru, de câte doua ori pe saptamâna. Acesta este cursul de baza. Cursul de aprofundare este materie pentru urmatorul semestru! Grupa noastra a fost formata din ingineri din proiectare, din control de caliate, din marketing, angajati la diverse firme specializate pe diverse tipuri de produse, din întreaga tara. Pe durata seminarului, am pus foarte multe întrebari si profesorul a gasit câteva mai deosebite, pe care le-a notat, zâmbind pe sub mustati, ca "întrebari pentru examen" ☺

ISO GPS este în prezent cel mai important sistem de standardizare pentru comunicarea tehnică. Geometricul Normele Geometrical Product Specifications (GPS) servesc comunicarii între design, producție și calitate. Sistemul ISO-GPS este utilizat pentru a descrie caracteristicile geometrice ale pieselor în diferite etape din ciclul de prelucrat (spre exemplu proiectare, fabricare și testare). Sistemul definește geometria nominală a componentelor care alcătuiesc produsul și toleranțele care cuantifică abaterile admise de la această geometrie nominală. Regulile ISO GPS, vor face posibilă în viitor utilizarea informațiilor geometrice clar definite si deja conținute în setul de date digitale (model CAD) pentru procesele de producție din aval și de asigurare a calității. Acest lucru reduce timpul necesar pentru documentația de proiectare, producție și asigurarea calității. Redundanțele, inconsecvențele, ambiguitățile și interpretările greșite sunt în mare măsură evitate, reducând astfel riscul de erori, crescând simultan calitatea produsului. Deoarece toate informațiile necesare provin dintr-o singură sursă, produsele pot fi dezvoltate, produse și testate mai sigur, mai eficient și mai rentabil. Aceasta este teoria! Nu stiu câti ani va dura implementarea sistemului în practica de zi cu zi... ISO GPS au fost oficial publicate în anul 2012!!! Starea de spirit a industriei este înca circumspecta, dar drum înapoi nu mai exista! Un sondaj de opinie actual arata ca 32% din reprezentantii industriei considera regulile si obtiunile de specificații mult prea complexe, 27% au invocat lipsa procedurii de aplicare a conținutului normativ, 21% au acuzat aplicabilitatea limitată a tehnologiei convenționale de măsurare pentru testarea în timpul producției si abia 6% s-au declarat multumiti si nu au vazut impedimente în a aplica sistemul!

Eu, dupa absolvirea acestui seminar pot spune doar ca stiu unde sa caut sa-mi explic ceea ce nu înteleg ☺ Sunt sute de simboluri si 143 de reguli, în total 16.000 de pagini!

Candlelight

Concertul s-a numit " Candlelight" si eu am luat bilete cu doua luni înainte, pentru mine si cele doua fete ale mele. În orasul nostru, oferta a fost larga, de la clasic la modern, muzica pentru toate gusturile - pop, rock,clasic sau jazz - diferite tipuri de concerte la lumina lumânărilor. 

Fetele au avut voie sa aleaga si au decis "Ed Sheeran". Am stabilit totul telefonic, ziua si ora, am facut rezervarile apoi fiecare s-a cufundat în rutina ei zilnica... Doua zile înainte de eveniment, ma suna Raluca si ma întreaba "Mama, ai cumva informatii despre câte feluri de mâncare vor fi?" He?! În prima faza nu am stiut unde sa încadrez întrebarea.... asa ca fiica-mea a continuat "... poimânie, la Candlelight dinner" ☺☺☺ M-a bufnit râsul, am zis "Stai un pic, care dinner?! Este concert candlelight" Zice ea "Cum concert?!" Eu i-am amintit "Nu ati ales voi Ed Sheeran?!". La care Raluca a spus "Eu mi-am închipuit ca este candlelight dinner cu muzica de atmosfera, Ed Sheeran" ☺☺☺ Am râs cu lacrimi! Când am povestit cu cealalta fiica, Adela a hotarât sa îi îndeplineasca dorinta mezinei si sa ne întâlnim înainte de concert la ea acasa pentru "dinner" la lumina lumânarilor ☺☺☺Noi toate trei am lucrat vineri pâna la orele 16. 

Dupa ce ne-am pus la "4 ace", ne-am întâlnit la Adela acasa. A pus "faierul" sa faca de mâncare ☺ adica aparatul "air fryer" (friteuza cu aer fierbinte) si ne-a servit pulpe de pui cu cartofi pai si salata de gogosari copti (mi-a lipsit mujdeiul, dar urma sa mergem la concert, nu-i asa?!). Am baut suc de coacaze negre si câte o cafeluta apoi ne-am reîmprospatat rujul si am plecat la "Kulturhof des Gaswerks" (= parcul cultural al fabricii de gaz). În urma cu mai bine de 12 ani am locuit în apropiere si pe vremea aceea cunosteam zona foarte bine. Turnul de Gaz este una din constructiile cele mai inalte ale Augsburgului si turnul scos din functiune de peste 20 de ani, este în prezent folosit ca locatie pentru expozitii sau concerte. Cladirile anexe sunt cladiri istorice, protejate si intrate în patrimoniul cultural si spre marea mea bucurie, de curând renovate, având un aspect foarte placut! Nu arata a uzina ci mai degraba a vila eleganta cu anexe pe masura. Gradina pentru spectacolele in aer liber are deci parte de un decor natural deosebit. In plus, pentru a rezolva problema parcarii autoturismelor celor veniti la spectacole, a fost construita o parcare cu 7 etaje. Complexul (cuprinde o sala de teatru, restaurant, bar si numeroase sali pentru expozitii, pentru seri de dans sau concerte) se distinge acum printr-o perfecta armonie a formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor noi si vechi, printr-o sobrietate plină de gust. 

De la parcare si pâna în gradina, drumul a fost marcat de o parte si cealalta cu lumânari. La intrare, tineri zâmbitori, îmbracati alb-negru elegant, ne-au condus pe fiecare în parte la locul rezervat. Cred ca a fost o grupa mare de studenti sau elevi care practică un job de vacanta. 

Un balcon de proportii împodobit cu lumânari a reprezentat scena, astfel încat fiecare spectator a avut vedere perfecta spre artisti. Seara s-a lasat tiptil si luminile lumânarilor au aparut din ce în ce mai puternice. Cand spectacolul a încept, totul a stralucit romantic... Ne-am lasat purtati pe aripile muzicii, plutind parca peste lumina, spre lumina, relaxându-ne si visând... O experienta cu adevarat extraordinara.

Cvartetul de coarde BPM (beats per Munich), un ansamblu international foarmat din femei, a fost acompaniate de un percutionist care a punctat acordurile corzilor, uneori accentuat, alteori doar mângâiat. Doua viori, o violă, un violoncel si tobe acustice - o ora si jumatate de muzica pop transpusa clasic... MINUNAT! 

Bineînteles ca nu au lipsit din repertoriu îndragitele melodii: Photograph,Bad Habits, Afterglow, Galway Girl, Happier, Thinking Out Loud, Castle On The Hill, Love Yourself, Perfect, I Don't Care, Shivers sau The Joker and the Queen. Lumina lumânărilor a oferit acestui concert o notă cu totul si cu totul specială.

Pe vânful muntelui

Dupa câteva zile de plimbari prin oras în arsita soarelui, am întrebat la un muzeu ce fac localnicii într-o zi de canicula, cum suporta caldurile?! Si raspunsul a venit imediat :

- Noi urcam în munti, nu ramânem în oras! 

- Aha... Si cum se ajunge în munti, este complicat, este departe? 

 - Nuuu, spre exemplu va recomand sa mergeti la "Le Grand Ballon"... Sunt doar douazeci de minute cu masina pâna la poalele versantului, apoi urcarea pe traseu dureaza maxim 10-15 minute. 

- Oh, super! Este nevoie de echipament montan? Vedeti, eu sunt îmbracata pentru o plimbare în oras si o vizita la muzeu... 

- Ah nu este neaparat nevoie! Noi urcam cu copii mici si cu bunici...traseul e lejer! 

Am multumit pentru pretioasele informatii si am pornit la drum. 

Pentru ca nu am avut o adresa exacta de dat în GPS/navigator, nu am nimerit noi chiar din prima locul de parcare, a dura o jumatate de ora însa, am ajuns la poalele muntilor Vosgi, în trecatoarea din apropiere de Markstein. Am parcat, am privit spre vârful versantului si într-adevar nu ni s-au parut mai mult de 10 minute! ☺ Totul era verde de jur împrejur, vântul adia placut, era chiar putin racoare... Helmut mi-a zis ca poate ar fi bine sa iau pelerina de ploaie (pe care o avem mereu în porbagaj). Eu am fost îmbracata cu o camasa înflorata, transparenta, peste o rochita dreapta, simpla, din matase neagra, cu bretele spaghetti si în picioare am avut sandale cu talpa platou (8 cm), dar nu, nu am vrut pelerina, am vrut sa savurez racoarea. 

Am pornit pe traseul. Panoul de la intrare, ne-a atentionat ca pentru protecția biotopurilor se interzice iesirea de pe poteca marcata. 

Urcusul a fost domol, am parcurs asa vreo 10 minute, admirând de jur împrejur tufisurile cu afine, mure, zmeura, florile si fluturii de toate culorile. Apoi, poteca a devenit stâncoasa si urcusul mai ascutit. Aici a trebuit sa fim mai atenti unde punem piciorul, eu cu sandalutele si Helmut cu mocasinii prin care simtea fiecare împunsatura a pietrelor! 

Mai departe, poteca a devenit tot mai îngusta si panta tot mai înclinată... na, ca la munte! ☺  

Am mers mai departe jenându-ma, salutând cu jumatate de gura si evitând sa privesc în ochi drumetii care ne depaseau în sus sau în jos, amintindu-mi cum criticam eu alta data în gând "turistii inconstienti care urca la munte în slapi!" ☺

Dupa mai mult de o jumatate de ora am ajuns pe platforma unde se ridica semet monumentul "Diables bleus"- un omagiu adus victimelor batalionului de vânători alpini angajați în Primul Război Mondial. Datorita durerilor usoare de glezna, Helmut a vrut sa se opreasca aici si sa admire sfera metalica din departare, eu însa am insistat, am mai facut doua-trei spirale de poteca si în final ne-am atins telul: Le Grand Ballon, la 1425 metri, cel mai înalt vârf muntos din regiune.

Ciudata costructie care din departare seamana cu un OZN, este de fapt un radar al aviației civile, proiectat în 1997. Este o sfera cu un diametru de cincisprezece metri, plasata direct pe vârful muntelui.

De aici, privelistea se largeste la 360°. Fiind o zi senina, am putut admira Muntii Jura și Alpii, Valea Rinului si PadureaNeagra... o panorama superba! 

Vântul se întetise, ba chiar parea ca va începe ploaia (dar nu a cazut niciun picur!). Am facut câteva poze dupa care am început coborârea. Poteca stâncoasa ne-a fortat sa suprasolicitam genunchii, încaltamintea noastra fiind absolut aiurea! Ne-am oprit deseori, sub pretextul fotografierii... 

Cândva am ajuns din nou în poienita de la baza muntelui. Pâna la parcare nu au mai fost decâtdoi pasi, am fost fericiti ca am scapat nevatamati! 

Ne-am gândit, acum ca am consumat atâtea calorii (prin efort fizic si mai ales psihic ☺), meritam o masa copioasa! Am întrebat doua doamne în vârsta, care se jucau pe marginea soselei cu o drona, unde se poate mânca în regiune? Ne-au indicat o ferme-auberge din apropiere. Ghinionul a fost ca aveau închis! Acum stiam ce sa cautam si am întrebat Google unde este urmatoarea pensiunea agro-turistica-ecologica si am avut mai multe optiuni pe aceasta ruta. 

Soseaua, binecunoscuta de ciclistii rutieri înca din timpul Turului Franței, editia 1969, era plina de biciclisti cu nervi si vointa de otel! Asa multi biciclisti pe sosea nu am vazut niciodata! Ba chiar mi s-a facut frica! Noi rulam cu 60 km/h când pe lânga noi s-a auzit un vâjâit si... pâna am întors capul sa vedem ce se întâmpla, am fost depasiti de un biciclist în coborâre!!! Zau, nu glumesc! 

La un moment dat am vazut într-o parcare, un panou care indica " ferme-auberge ouverte / 1 minute"... Am zis, daca e doar un minut, hai sa parcam aici si sa mergempe jos. Dar Helmut precaut a fost de parere ca e mai bine cu masina. Dupa prima serpentina, am vazut mai in vale cabana cu pricina (parcarea era plina, deci era animatie!). Pâna în parcare am mai parcurs vre-o cinci curbe...Un minut?!? zice Helmut "Nici daca de la panou îmi dadeam drumul în cadere libera si ma rostogoleam pâna la cabana, nu as fi reusit sa ajung într-un minut! Tot ar fi fost nevoie de macar cinci minute! Ce le place alsacienilor sa exagereze distantele!" ☺ Am râs si i-am dat dreptate. 

La cabana, abia am gasit un loc'sor de parcare, apoi cu greu am descoperit doua locuri la o masa de sase persoane. Am fost fericiti ca ni s-a permis sa ne asezam la masa si nu a durat mult pâna când chelnarita ne-a depistat. Ne-a recomandat meniul zilei si ne-a vorbit pe germana: 

♦ gustare: rulada de carne cu salata de varza, morcovi si castraveciori murati 

♦ fel-principal: "Swinfleisch mit Röstkartoffeln" 

♦ desert: tarta cu afine 

Hmmm... mi-a lasat gura apa! Gustarica, am zis doar una pentru amandoi, carnea cu cartofi, pentru fiecare câte o portie si tarta, pentru Helmut cu frisca, pentru mine, simpla. De baut un suc de mere si o Cola, plus o apa-minerala. 

Dupa ce a plecat chelnarita de la noi, m-am gândit wow-excelent! Röstkartoffeln sunt cartofii copți, curațați de coaja și tăiați în felii nu prea subțiri, care sunt prăjite în unt pâna devin maro-aurii... Deliciosi! Dar ce o fi carnea de "swin" ?! L-am întrebat pe Helmut si mi-a zis zâmbind, ca frantuzoaica a vrut precis sa zica Schweinefleisch! tradus, carne de porc! Nu stiu de ce, dar atât de haios mi s-a parut ca m-a apucat un râs... am râs minute întregi, cu lacrimi! ☺

Cabana s-a dovedit a fi într-adevar una care se respecta, nu degeaba a fost mentionata în ultimii 13 ani în ghidul-frantuzesc "Guide du Routard"! Nu doar mâncarea a fost gustoasa, gatita cu dragoste, mai mult, a fost si servita pe un serviciu de masa perfect potrivit! 

Ne-am ospatat cu delicioasele preparate tradiționale, timp în care Leo a tras un pui de somn sub masa, la picioarele noastre. De pe terasa înalta am avut o priveliste minunata peste pajistea alsaciana. Ne-am lasat timp si am savurat totul! 

Dupa-amiaza târziu, ne-am urcat în masina si ne-am reîntors la hotelul nostru în Guebwiller.

Paste cu brânza a la Potecuta

Potecuta mi-a facut zilele trecute pofta cu o reteta pe care a publicat-o aici. 

Nu am asteptat decat câteva zile si am probat si eu. Nu am stiut daca Feta trebuie rasa sau taiata felii… eu am ras brânza si am acoperit forma. 

Apoi am pus brânza fina Philadelphia, si am acoperit totul cu Farfalle – paste italiene în forma de fluturasi. Am pus la ochi.. cred ca un pic prea multe, dar… Reteta Potecutei nu are cantitati date, asa ca am improvizat ☺ 

Cu usturoiul am fost foarte generoasa… a mirosit casa câteva zile, chit ca am aerisit mereu! ☺ Am preset patru catei de usturoi, am presarat putina boia-dulce sis are (pentru ca brânza mea Feta nu a fost sarata si nici Philadelphia). Dupa care am acoperit totul cu lapte. Insa punga mea cu lapte de 1 L era deja începuta, si alta nu am avut. Am copletat cu “lapte de migdale”. 

Deasupta trebuia pus un “amestec de cascaval si brânza rasa”, nici de asta nu am avut, eu am ras Parmesan. 

Am dat la cumptor, la 200° aerul circulant, pentru aproximativ trei sfert de ora. Hmmm si ce foame îmi era! Am stat cu nasul lipit de fereastra cuptorului, ca un copil care asteapta fursecurile de Craciun! 

Când am hotarât ca parmesanul are crusta si laptele s-a tras în paste, am scos forma din cuptor si m-am servit cu o portie. Oh si ce fierbinte este brânza!!! A trebuit sa astept… si ce parfum apetisant ma învaluiaaa… 

Când s-a racorit putin, am putu sa savurez. Este o “budinca” deosebit de gustoasa. O recomand deasemenea. 

Sunteti curiosi?... Reteta – la Potecuta! Multumim Potecuta draga! ☺

A sosit VACANTAAAA...

“La Kossa” a intrat în vacanta de vara! ☺ Saptamâna aceasta o închei obosita, ca pe ultima suta de metri a unui maraton. 

A fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute, activitati care pe de o parte m-au încarcat cu energie pozitiva, pe de alta, m-au sleit de puteri ☺ E drept ca ar trebui sa îmi amintesc mai des ce vârsta am, sa pun frâna si sa o iau mai încet… dar pot?!? ☺ 

Ma bucur ca macar vremea s-a mai racorit si cel putin somnul mi-e mai linistit. La noi în Bavaria s-a racorit bine de tot!!! De la 38-40°C cât am avut timp de aproximativ doua luni, acum … ne-au mai ramas doar 12-15°C ☺ O diferenta crasa! Am trecut la ghetute si geci captusite, gata cu sandalele si tricourile!!!

Vremea cica se va reîncalzi probabil în a doua saptamâna a lunii august! Deocamdata cerul este mai tot timpul acoperit, ploua des si ne bucuram ca macar nu sunt furtuni si nu bate vântul. În saptamânile 32/33 am concediu si vom pleca în Alsacia… normal ca îmi doresc soare! Sper ca prognoza meteorologilor sa se adevereasca ☺ 

Cursul de “La Kossa” va reîncepe abia în octombrie. Pâna atunci.. calm down - vorba cântecului ☺ 

Ultimul antrenament s-a desfasurat foarte placut! ☺ Am hotarât sa facem înca un filmulet pentru ca la videoclipul anterior au lipsit foarte multe colege. Fiecare din noi a ales un move si Susi, antrenoarea, le-a boteza “Carmen-move”, Tasia-move”, Sandra-move”, s.a.m.d. (al meu a fost primul). Nu a trebuit sa memoram ordinea, a fost suficient ca ea sa strige numele si fiecare a stiut ce urmeaza ☺ La repetatul pasilor ne-am cam împotmolit, pentru ca Susi uita mereu ☺☺☺ Zicea “repetam Natalie-move de doua ori” si când se filma, ea facea de trei ori, sau de sase ori!!! Am întrerupt si reînceput cred ca de zece ori! ☺☺☺ Ca l-am si zapacit pe baietelul Tinei, care spontan ne-a fost cameraman. Pustiulica are doar 10 ani si a dansat cu noi la încalzire. Apoi a iesit pe terenul de fotbal pâna am stabilit noi coreografia. 

Când dansul a fost fix, l-am chemat în sala sa ne filmeze. Am râs cu lacrimi ca dupa ce am înterupt de câteva ori filmarea pentru numaratoare gresita sau pentru ca melodia ajungea prea devreme la final, în sfârsit totul decurgea perfect, zâmbeam toate degajat spre camera, eram pe la mijlocul dansului si zice Andrée “Mami, sa-mi spui când sa pornesc filmarea” ☺☺☺ 

Acesta e singurul filmulet complet ☺☺☺ Nu a iesit bine (avem multe greseli), însa sosise deja grupa care avea antrenament dupa noi, asa ca nu am mai refacut, asa a ramas:

Bineînteles ca intrarea în vacanta s-a lasat cu serbare ☺ Nu din cauza ca nu ne-am mai putea vedea (ca noi lucram în aceeasi firma ☺) dar asa... am cautat si gasit pretextul sa iesim seara împreuna undeva! Antrenoarea nu a putut sa vina ca a avut înca un curs, Natalie a avut altceva programat, dar noi celalalte patru am fost la un restaurant mexican ☺☺☺ Am facut o seara multi-culti ☺ Hola! Am mâncat bine (ensalada de Sierra Madre si gambas al ajillo) si am profitat de câte un Cocktail Happy Hour ♥ Salud!!!

Shoppingtour în München

Cine ma citeste de mai mult timp, stie ca obisnuiesc cam o data la doua luni, sa ma întâlnesc cu matusa mea, care locuieste în Ulm si sa petrecem o zi întreaga împreuna, colindând magazinele ☺ Avem noi turele noastre, cânteodata merg eu la ea în Ulm sau vine ea la mine în Augsburg, altadata mergem în directia Outletcity Metzingen sau prin München - sa calatoresti mai departe de 2 ore nu se merita! 

Este o zi în care intram în magazine fara un scop anume, mergem doar sa admiram vitinele, magazinele, sa observam trendul modei, sa râdem si sa povestim. Umblam zi-lumina ☺☺☺ Ne oprim doar pentru o cafeluta si pentru masa de prânz. 

Ieri am fost la München si am facut putin peste 25.000 de pasi! Adica vreo 15 km pe jos ☺☺☺ Matusa mea s-a urcat în tren din Ulm, la ora 8 dimineata, mi-a spus în ce vagon e si eu m-am urcat din Augsburg. Ea a facut 35 minute si împreuna pâna la München, am mai facut o jumatate de ora. Din gara am pornit spre Karlsplatz si am început tura de magazine cu Stachus Passage. Apoi am intrat în Oberpollinger, înca în câteva buticuri, am baut o cafeluta pe terasa la Rischart... Parea ca toata lumea a iesit în zona-pietonala! 1,5 milioane de münchenezi si înca vreo 2 milioane de turisti!!! Asa mi s-a parut ziua de sâmbata! ☺☺☺ 

   

Pe când ne faceam loc printre turistii ce se pozau cu Primaria din Marienplatz, stiga cineva "Carmeeeen"! Hm, ma gândesc, cine sa ma cunoasca pe mine în München?! Ma întorc si cine vine spre mine cu bratele deschise?! Jinnu, o colega de birou ☺☺☺ Ce coincidență! Este drept ca zilele trecute m-a întrebat ce ar putea sa întreprinda la sfârsit de saptamâna, pentru ca parintii ei din India sunt veniti în vizita si vor sta pâna la sfârsitul lunii august. Eu i-am recomanat pe lânga celebrele castele ale lui Ludwig II: Neuschwanstein, Nymphenburg, Linderhof, tururi prin Gradina botanica din Münche si Augsburg, Olympiapark din Münche si bineinteles Marienplatz în München. Si iata ca au ales pentru ziua de sâmbata Marienplatz ☺♥☺ Am facut o poza împreuna apoi, eu si matusa mea ne-am continuat turul de magazine ☺

   

Ceea ce îmi place în magazinele "scumpe" din München este ca mereu au aranjamente de flori naturale! Si acum, vazele enorme cu flori de sezon mi-au încântat privirile! Apoi îmi place ambientul... magazinele investesc mult în designul interior. Iar cabinele de proba sunt mici saloane intime! Vânzatorii sunt toti îmbracati ca fotomodelele si sunt toti amabili si mereu cu zâmbetul pe buze. Portieri nu mai vezi de cât aici sau la casele din așa-zisa înaltă societate ☺ Trebuie sa mentionez ca nu ne-am plimbat prin magazinele de pe Maximilianstraße! Nuuuu! Nu am intrat în buticurile extravagante Gucci, Chanel, Louis Vuitton, Dolce & Gabbana, Versace, Dior, Prada, Moncler, Bulgari, Fendi, Burberry, Hermès, Longchamp, Giorgio Armani, Valentino sau Tiffany... Ca ce era sa facem aici?! Pretul unui produs aici începe de la o mie si... de Euro!!!

 

Noi ne-am plimbat prin magazine de "lux-normal" ☺☺☺ Ludwig Beck, centrul Fünf Höfe, Joseph Pschorr House, Galeria Kaufhaus...Sunt magazine ce prezinta deasemenea designer fashion si top labels, însa produse create pentru testare de masa. Ma gândesc ca cineva care-si doreste neaparat sa poarte o rochie Valentino sau Chanel, poate economisi... însa muuuult timp! 

Limita mea de "generozitate" în acest sens este la 250€ ☺ mai mult nu am dat niciodata pentru moda! Si din acest segment de pret am doar câteva lucrusoare, asa, numarate pe degetele de la o mâna! Îmi place sa ma îmbrac asortat, îmi place sa ma schimb des, îmi plac cochetăriile, însa sunt consteinta de nivelul meu bugetar si îmi accept situatia fara sa fiu inviioasa pe cele care pot sa îsi permita mai mult! Apropo de cine-ce-îsi permite... Când zici ca "gata, am tot ce-mi trebuie în casa, copiii sunt pe picioarele lor, acum a venit vremea pentru un pic de lux, poate ceva haine sau concedii", ei, exact atunci se întâmpla sa se strice cele agonisite! În prima saptamâna dupa ce ne-am întors din concediu s-a stricat uscatorul de rufe. OK, si-a facut treaba, a "muncit" pentru noi ceva mai mult de 10 ani. Am cumparat altul... 550€ puffff! In plus, v-am povestit patania din concediu cu masina lui Helmut - ei, acum stim care e hiba! Turbocompresorul! Înlocuirea lui la reprezentanta ar costa 3400€!!! Fara, nu se mai poate circula decât pâna apare avertizarea de bord! Cea ma ieftina oferta pe care am primit-o este de 2000€ (fara piese originale) si urmeaza sa dam masina în service abia pe 10 august, atelierele sunt suprasolicitate!!! Tja... c'est la vie! Luam fiecare zi asa cum vine, cu bune, cu rele... Dar nu ne lasam învinsi! ☺

 

Mi-am cumparat doi pantaloni, o pereche în Leopard-look (iubesc acest imprimeu pentru ca ascunde foarte bine imperfectiunile corpului) - este înca favoritul absolut din gama  animal-print, cu tendinte de a pierde locul anul acesta, în favoarea imprimeului-zebra. Eu oricum ramân fidela "leo" (☺☺☺). Pantalonii i-am luat de la Oberpollinger, marca MarcCaine. Perechea de pantaloni verzi-neon am cumparat-o în buticul Psophia (un grup de designeri spanioli, care îsi fac puternic loc în lumea Haute Couture). Sunt foarte lejeri, pantaloni pentru toata-ziua, un Streetstyle. Iubesc culorile neon si majoritatea bluzelor mele sunt cu imprimeuri, asa încât mi-am dorit un pantalon uni! Matusa mea si-a gasit o pereche de sandale-plateau, negre, cu barete în cruce, extrem de usoare si comode. Si o rochie rosie cu puncte albe (sau viceversa?!), o rochie de tip "geamantan" (din material care nu se sifoneaza oricat îl stângi si dupa spalare, rochia se pune pe umeras la uscat si se poate imediat purta). 

Bineînteles ca pe la ora 15 ni s-a facut foame si sete, am mâncat câte un șnițel-vienez cu cartofi-dulci prajiti si am baut câte o bere (ne-am permis ☺ la câte calorii am ars prin mersul pe jos). Apoi ne-am continuat turul. Ne propusesem sa ne întoarcem acasa cu intercity pe la ora 18, dar nu am reusit! ☺☺☺ Am ajuns în gara abia dupa ora 19. Întotdeauna ne luam bilete-flexi, sa nu fim legate de o ora anume. Primul tren care pleca spre Augsburg era chiar peste cinci minute, însa acela nu avea si directia Ulm, asa ca am ramas cu matusa mea pâna la 19:25, ne-am asezat pe o banca în gara, ca ne ardeau talpile! Avantajul este ca toate trenurile se formeaza din München, asa ca am gasit si locuri. L-am sunat pe Helmut si l-am rugat sa ma astepte la gara si la ora 20 am urcat în masina. Dragul de Leo m-a lins peste ochelari, nu mai putea de bucurie! Ce dor i-a fost de mine! ♥

Ajunsa acasa, am facut dus si dupa-aceea un masaj la talpi, am mâncat o farfurie cu ardei-umpluti (facuti de Helmut, hmmm o bunatate), apoi m-am asezat în pat cu laptopul pe picioare si am vazut un început de film ☺☺☺ Am adormit cu Leo cuibarit la mine în poala.

♥ Va doresc o duminica minunata! ♥