Fracturi de lumină în noapte

Aerul s-a umplut de o neliniște electrică, ca o ruptură bruscă în adâncul nopții. Lumina a izbucnit violent. Fulgerele au sfâșiat întunericul în fâșii. În clipa în care ne pregăteam să stingem lumina, liniștea s-a strâns ca o coardă întinsă — și atunci cerul a plesnit. 

A izbucnit furtuna ca un animal trezit brusc, cu vânt care mușcă din ferestre, ploaie care lovește asfaltul ca niște tobe nervoase, tunete ce par să rupă în două noaptea și trăznete care desenează pe cer fracturi de lumină. O tensiune invizibilă a străbătut aerul, ca și cum lumea ar fi apăsat pe un comutator cosmic. Fulgerele continuau să taie întunericul în fâșii. 

Cerul s-a năpustit peste casă ca o fiară dezlănțuită, iar noaptea s-a transformat în câmp de luptă între lumină și umbră. Și apoi... ca un capriciu al sfârșitului de vară, după douăzeci de minute totul s-a stins. Furtuna a trecut, lăsând în urmă doar mirosul de pământ ud și o liniște care se reașază încet — o liniște atât de adâncă, încât părea că ascunde ceva ce nu fusese menit să vedem...

PS: Apropo de electricitate — se spune că femeia este precum electricitatea:
– dacă știi să te porți cu ea, îți va lumina viața;
– dacă o obosești, se va stinge;
– dacă o enervezi, te va distruge.
Acum ești la... curent! Nu poți spune că n-ai fost avertizat 🙈🙉🙊