Workshop

Sâmbata (04.11), antrenoarea mea de La Kossa si Zumba Toning a organizat un workschop, la care ne-a invitat pe toate participantele la cursurile ei. Practic a fost un double workshop, de la ora 13:30 - La Kossa si de la ora 15 - Zumba. Eu as fi patricipat la ambele însa cu Greta nu am putut sa ma aventurez. Am participat doar la La Kossa. 

Evenimentul a fost pentru mine foarte împortant, pentru ca invitata de onoare a fost Ariane - cea care a inventat aceasta noua miscare in dansul contempora. La Kossa, inseamna pe cameruneza, "dans" - asa cum am mai scris in alte articole. Ariane Fritzche - originara din Camerun, este inginera IT, specializata pe dezvoltare de software. Este deasemenea mama a doi copii scolari si în timpul liber, danseaza cu pasiune. În urma cu cinci ani, a lansat un nou stil de dans - pe care l-a intitulat simplu La Kossa (The Dancing), bazat pe pasi din afro-dance. De atunci, miscarea a luat amploare si este tot mai cunoscuta în întreaga Germanie. Pe pagina ei de internet, Ari spune ca "Africa este adesea asociată cu o bună dispoziție și bucurie de viață, în ciuda situației economice uneori dificile. Cum funcționează?! Ca african, știu că acolo bucuria vieții se transmite parțial în mod conștient și inconștient prin muzică și dans. Te bucuri în dans, întărești pe alții prin dans, te rogi cu dans și chiar plângi cu dans. Toate celelalte dansuri din lume au apărut din aceste dansuri (salsa, hip hop, swing și multe altele) Afro Dance sau Afrofusion Dance în La Kossa are ca rezultat amestecul diferitelor dansuri africane și are următoarele caracteristici ale dansurilor originale: încurajează creativitatea, stimuleaza improvizația, te face cool și relaxat, este distractiv, promovează coordonarea și încrederea în sine, transmite sentimente și eliberează stari neplacute". 

Primul meu contact cu La Kossa a fost în aprilie 2023 când o coelga de la servicu a propus sa ne inscriem la un antrenament de jumatate de an. Curioasa cum sunt, am cercetat ce inseamna acest sport-dans si cine sta in spatele miscarii sportive. Mi-a placut tot ce am citit si Susi - antrenoarea noastra aici în clubul-sportiv din Kaufering, a reusit sa ma atraga în cursul ei si iata-ma înscrisa pentru al doilea semestru. 

Pe Ariane nu am întâlnit-o pâna sâmbata. Cum era sa fi scapat aceasta ocazie?! Ce zi speciala a fost! Ce atmosfera! 

Ne-am adunat în sala de sport Weil, din toate colturile Bavariei. Eu am venit însotita de Greta si nu am cunoscut pe nimeni în afara de Susi. Dar dansul transmite o stare speciala... am facut cunostinta cu ceilalti participanti la workshop si i-am simtit ca fiind prieteni vechi.  

Ariane ne-a întâmpinat calduros si pe mine special m-a felicitat pentru cerativitate - îmbracasem tricoul cumparat de la La Kossa-shop, caruia i-am facut franjuri cu bile. Atât de mult i-a placut ideea, ca m-a intrebat daca nu vreau sa colaboram pe viitor pentru design echipament La Kossa ♥ Clar ca vreau! ♥ 

A început antrenamentul. Ari a urcat pe scena si noi ne-am imprastiat în sala. Muzica ne-a învaluit si am început sa repetam, pas cu pas, coreografia dansului pe care Ari l-a conceput special pentru aceasta zi. Timp de 40-45 minute, am repetat, am povestit, am râs si am exersat... apoi situatia a devenit serioasa ☺ Ari a spus ca doreste sa înregistreze videoclipul, sa venim sa dansam lânga ea! Hahaha, nu prea au fost curajosi, pentru ca dansul a fost destul de complicat si inca niciunul nu era siguri pe pasi. Ba mai mult, Ariane ne-a aratat cum simte ea dansul, da capo al coda... Wow, ce ritm, ce expresie, ce viteza! Diferenta de la cer la pamânt între repetarile noastre sacadate si executarea fara întrerupere a dansului de catre experta! Dar doua fete si-au facut curaj - una dintre ele a fost bineînteles Susi (daaa, ce simpatic mi s-a parut sa o vad pe Susi eleva ☺). La a doua filmare, mi-am facut si eu curaj dar am intrat în rândul doi. Videoclipul oficial, cel pe care Ari l-a postat pe pagina ei, este un mix din cele doua înregistrari. 

Greta draga de ea, a filmat dint-un alt unghi si s-a concentrat (normal) pe mine. Ce emotii am avut! Prima parte a dansului am stapânit-o mai bine, ultima parte... m-am orientat mereu la Ari si clar ca se vede defazajul ☺☺☺ A fost însa o experienta fantastica, de neuitat! Energia pe care o degaja o grupa de oameni bine-dispusi este enorma! 

Sunt foarte fericita ca am avut sansa sa o cunosc personal pe Ariane ♥ Si cine stie, poate ca pe viitor ne vom vedea mai des! ☺

A sosit VACANTAAAA...

“La Kossa” a intrat în vacanta de vara! ☺ Saptamâna aceasta o închei obosita, ca pe ultima suta de metri a unui maraton. 

A fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute, activitati care pe de o parte m-au încarcat cu energie pozitiva, pe de alta, m-au sleit de puteri ☺ E drept ca ar trebui sa îmi amintesc mai des ce vârsta am, sa pun frâna si sa o iau mai încet… dar pot?!? ☺ 

Ma bucur ca macar vremea s-a mai racorit si cel putin somnul mi-e mai linistit. La noi în Bavaria s-a racorit bine de tot!!! De la 38-40°C cât am avut timp de aproximativ doua luni, acum … ne-au mai ramas doar 12-15°C ☺ O diferenta crasa! Am trecut la ghetute si geci captusite, gata cu sandalele si tricourile!!!

Vremea cica se va reîncalzi probabil în a doua saptamâna a lunii august! Deocamdata cerul este mai tot timpul acoperit, ploua des si ne bucuram ca macar nu sunt furtuni si nu bate vântul. În saptamânile 32/33 am concediu si vom pleca în Alsacia… normal ca îmi doresc soare! Sper ca prognoza meteorologilor sa se adevereasca ☺ 

Cursul de “La Kossa” va reîncepe abia în octombrie. Pâna atunci.. calm down - vorba cântecului ☺ 

Ultimul antrenament s-a desfasurat foarte placut! ☺ Am hotarât sa facem înca un filmulet pentru ca la videoclipul anterior au lipsit foarte multe colege. Fiecare din noi a ales un move si Susi, antrenoarea, le-a boteza “Carmen-move”, Tasia-move”, Sandra-move”, s.a.m.d. (al meu a fost primul). Nu a trebuit sa memoram ordinea, a fost suficient ca ea sa strige numele si fiecare a stiut ce urmeaza ☺ La repetatul pasilor ne-am cam împotmolit, pentru ca Susi uita mereu ☺☺☺ Zicea “repetam Natalie-move de doua ori” si când se filma, ea facea de trei ori, sau de sase ori!!! Am întrerupt si reînceput cred ca de zece ori! ☺☺☺ Ca l-am si zapacit pe baietelul Tinei, care spontan ne-a fost cameraman. Pustiulica are doar 10 ani si a dansat cu noi la încalzire. Apoi a iesit pe terenul de fotbal pâna am stabilit noi coreografia. 

Când dansul a fost fix, l-am chemat în sala sa ne filmeze. Am râs cu lacrimi ca dupa ce am înterupt de câteva ori filmarea pentru numaratoare gresita sau pentru ca melodia ajungea prea devreme la final, în sfârsit totul decurgea perfect, zâmbeam toate degajat spre camera, eram pe la mijlocul dansului si zice Andrée “Mami, sa-mi spui când sa pornesc filmarea” ☺☺☺ 

Acesta e singurul filmulet complet ☺☺☺ Nu a iesit bine (avem multe greseli), însa sosise deja grupa care avea antrenament dupa noi, asa ca nu am mai refacut, asa a ramas:

Bineînteles ca intrarea în vacanta s-a lasat cu serbare ☺ Nu din cauza ca nu ne-am mai putea vedea (ca noi lucram în aceeasi firma ☺) dar asa... am cautat si gasit pretextul sa iesim seara împreuna undeva! Antrenoarea nu a putut sa vina ca a avut înca un curs, Natalie a avut altceva programat, dar noi celalalte patru am fost la un restaurant mexican ☺☺☺ Am facut o seara multi-culti ☺ Hola! Am mâncat bine (ensalada de Sierra Madre si gambas al ajillo) si am profitat de câte un Cocktail Happy Hour ♥ Salud!!!

Time to Party - Hai la dans!

 

Chinedu Okoli (născut la 23 noiembrie 1983), este cântăreț, compozitor și multi-instrumentist nigerian de înaltă cotă, mai cunoscut sub numele său de scenă Flavour N'abania sau pur și simplu Flavor. Și-a început cariera muzicală la 13 ani, ca toboșar pentru o biserică locală. 

Flavour este cunoscut în toată Africa și în lume pentru cântecul său de succes „Nwa Baby (Ashawo Remix)”. În prezent, este semnat cu 2nite Entertainment. 

În 2005, și-a lansat albumul de debut omonim N'abania. În 2010, Flavour a lansat al doilea album de studio, Uplifted. A fost susținut de single-urile „Nwa Baby (Ashawo Remix)”, „Adamma” și „Oyi Remix”. 

 

 Succesul albumului a făcut din Flavour unul dintre cei mai căutați artiști din Africa. El a fost invitat să cânte la numeroase concerte și evenimente sociale după eliberarea lui Uplifted.

Flavour, care este bine cunoscut pentru capacitatea sa de a cânta fluent în limba igbo. Familia lui este originară din Umunze din Orumba South LGA, statul Anambra, Nigeria. Flavour este absolvent al Conservatorului, sectiile de percutie si pian.

Ultimul hit lansat de Flavour este intitulat "Time to Party"o superba melodie pentru dans. Melodia este interpretata alaturi de Diamond Platnumz - un cântaret de origine tanzaniană, care a devenit cunoscut în Africa de Vest după cu melodia "Number One".

Sfârsit de semestru - La Kossa

Echipa noastra de La Kossa îsi desfasoara antrenamentul în sala de gimnastica a Scolii sportive din Kaufering. Pentru ca de saptamâna viitoare, toti copiii din Bavaria intra în vacanta, si scolile sportive vor lua pauza-de-vara. 

Nu suntem echipa mare, suntem doar opt plus antrenoarea si pâna acum o luna nu s-a întâmplat sa lipsim de la antrenamente...

De când cu caldurile, am început sa fim tot mai putine! (si eu am pierdut doua antrenamente, când am fost în concediu în Italia).

Saptamâna trecuta nu am fost decât trei colege! Programat era de mult-mult timp, sa facem un videoclip si... l-am facut, asa, doar noi patru...  

Trebuie mentionat ca La Kossa nu este un dans cu coreografie fixa. Întregul semestru am exersat anumite miscari, am învatat anumiti pasi, însa coreografia a fost conceputa spontan, pentru fiecare zi de antrenament în parte. Am legat 8 pâna la 12 moves, progresiv si pâna la sfârsitul sedintei am avut un dans complet, de fiecare data altul. 

Asa a fost si cu coreografia acestui clip. La Kossa este pentru noi nu doar sport (ca se tanspira! chiar si iarna - chiar daca din video pare totul simplu ☺), ci este si un exercitiu de coordonare si de memorie. Si bineînteles, este distractie!

Saptamâna viitoare marti, va fi ultimul antrenament si propabil de la toamna nu se vor mai înscrie toate colegele de acum. Eu si înca trei sau patru, vom continua ♥

Si poate ca marti vom reusi sa facem un videoclip mai bun - asa, ca de final de semestru! ☺ Voi reveni cu info, daca va fi cazul ☺ Pâna atunci...Ála kəléwa!(La revedere, pe limba Kanuri) 

♥ Calm Down ♥

Mirecurea fara cuvinte (23) - Iarna pe Insula Mauritius

☺temperatura aerului 22-28°C; temperatura oceanului 25°C


Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Mirecurea fara cuvinte (22) - 23 de ore pe drum

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Țeluri de vacanta

Ieri am dus-o cu masina la aeroport pe fiica cea mare, destinatia de vacanta din anul acesta fiind Mauritius ☺ 10130 kilometri distanta în linie dreapta, 14 ore de zbor cu escala la Paris, drumul în sine este o adevarata aventura! ... Am plecat de acasa duminica la ora 14, am trecut sa-l luam si pe prietenul ei de acasa si la ora 15 i-am lasat la aeroport (am ajuns cam repede, pentru ca am avut noroc si autostrada a fost libera). La ora 18 s-au îmbarcat, dupa doua ore au aterizat în Paris. S-au plimbat trei ore în aeroport, dupa care s-au îmbarcat pentru a doua bucata de zbor, 11 ore non-stop pâna pe insula Mauritius. Astazi de dimineata la ora 10:30 m-a sunat sa-mi spuna ca tocmai au coborât din avion. A urmat transferul cu microbuzul pâna în Flic-en-Flac si cazarea la hotel. Abia la ora 13:30 au ajuns în camera, dupa exact 23 de ore!
Bineînteles ca nu a avut timp sa-mi dea detalii despre hotel ☺ au lasat geamantanele în mijlocul camerei si au plecat pe tarmul oceanului :)) Abia astept sa-mi trimita fotografii!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Coincidenta face ca astazi pe la ora opt si jumatate (la noi astazi este a doua zi de Rusalii), pe când masina de cafea tocmai îmi prepara licoarea care ajuta la deschiderea ochilor (☺) sa aud cuvântul "Mauritius" la televizorul care functioneaza fara pauza indiferent ca este cineva intersat sau nu. Pe ZDF Neo se transmitea un documentar despre Oceanul Indian, facut de renumitul reporter britanic Simon Reeve. M-am trezit brusc fara sa mai fie nevoie de cafea si am privit fascinata serialul de calatorie "Paradisuri și pirați" si episodul intitulat "Pe tarmul Oceanului Indian, 16 tari si trei continente". Culmea culmilor, nu-i asa?! ☺ Filmul începuse, eu am prins doar de la prezentarea insulei Mauritius :)) Spunea ca desi insula se afla la distanta de doar 870 kilometri de Madagascar, distanta dintre cele doua civilizatii se poate masura în ani lumina. Si mai spunea ca litoralurile insulei concureaza cu cele mai frumoase locuri din lume.
Eu nu am fost niciodata mai departe de Caniço în Atlantic pe insula Madeira sau de El Quseir, la Marea Rosie în Egipt. Despre Mauritius nu am stiut nimic în afara de faptul ca are plaje cu nisip alb foarte fin si apa clara, în culoarea turcoazului. Filmul lui Simon Reeve a prezentat de aici câteva imagini incredibil de frumoase... Calatoria lui (care a început în Africa de sud) a continuat din Mauritius pe coasta de est a Africii, a ocolit cel mai periculos loc din lume Somalia (unde reporterul a asistat la un exercitiu al patrulelor internationale împotriva pirateriei), a ajuns în arhipelagul Indonezian si s-a oprit în Australia. Simon Reeve a realizat un documentar complex, captivant, a prezentat atât oameni obisnuiti cât si oameni speciali, a privit fiecare loc vizitat atât din punct de vedere al naturii, cât si al situatiei economice și politice.
Ceea ce m-a impresionat a fost englezul excentric care si-a transformat insula privata într-un paradis, înregistrându-si oficial proprietatea ca "cel mai mic parc national din lume". Brendon Grimshaw a cumparat insula Moyenne în anul 1962 cu opt mii de lire sterline si valoarea la care este estimata astazi este de 30 de milioane de lire sterline! Vegetatia luxurianta (16.000 copaci inclusiv specii endemice, cum ar fi Coco de Mer) si populatia libera a broastelor testoase gigant, se datoreaza stradaniei proprietarului si reprezinta marca insulei (videoclip original).
Ceea ce m-a socat, a fost pasajul în care a fost prezentata comunitatea islamiștilor radicali din Yemen si actiunea Politiei Șaria din capitala provinciei Aceh - Sumatra, la care reporterul a fost martor. Doi tineri au fost arestati pentru ca au fost vazuti îmbratisându-se! Urmeaza sa fie judecati si sa fie trimisi în închisoare... Incredibil!
Filmul documentar a durat câteva ore si prin el am descoperit o lume despre care nu am stiut mai nimic. Sunt 16 tari ce închid între ele Oceanul Indian, 16 tari ce contrastează frapant atât prin organizarea politica si sociala, cât si prin traditii, cultura si religie.

Fotografii la fotografii din Africa (II)

(continuare la MfC 50 din 11.12 2013)
La vârsta de 11 ani, pentru a scăpa de stilul de predare clasic, Nedjma Berder s-a angajat pe un vapor-școală spre a deveni marinar. A navigat pe cele șapte mări până la vârsta de 25, când a reusit sa transforme pasiunea de a fotografia - pâna atunci doar un hobby - în adevarata meserie, devenind fotograf profesionist si cameraman TV. Talentul si perseverenta pentru arta fotografica i-au adus mari satisfactii profesionale, în prezent Nedjma Berder lucreaza ca director de imagine pentru filme documentare si de ficțiune (spre exemplu, Nedjma Berder a fost Chief Operating Officer al filmului "Le sindromul du Titanic" realizat de regizorul si scenaristul Nicolas Hulot).
Nascut fiind în localitatea Saint-Malo, pe Coasta de Smarald, la Marea Mânecii, artistul fotograf adoră Bretania si în special regiunea Douarnenez. Poseda o barca cu panze, o corvetă de aceeași vârstă cu el (43 de ani), dotata cu patru paturi, unde obisnuieste din când în când sa locuiasca împreuna cu sotia si cei doi copii (5, respectiv 8 ani)
Expozitia fotografica a lui Nedjma Berder intitulata "Ma terre" se bazeaza pe o experienta mai veche a artistului. În anul 1992 , pe când avea doar 22 de ani , a ajuns în Guineea-Bissau la bordul navei "La Fleur de Lampaul" într- o expediție numit "Popoarele de apă". Misiunea a durat trei luni, timp în care Berder a legat prietenii adevarate cu bastinasii, depasit relatiile strict profesionale. Asa a reusit sa cunoasca adevarata Africa -"continentul ce contine unele din cele mai mari bogății de pe glob, dar și cele mai multe țări sărace, cu un nivel de trai al populației necorespunzător. Africa, continentul unde au apărut câteva dintre cele mai vechi și strălucite civilizații ale antichității (egipteană, nubiană, axumită, feniciană, ș.a.), dar și ultimul care a devenit liber, cele mai multe țări africane dobândindu-și independența abia în ultimele decenii ale secolului al-XX-lea. Africa - continentul care a plătit cel mai scump tribut sclaviei".
În anul 2009 , Nedjma Berder se reîntoarce în Guineea-Bissau și realizeaza seria fotografiilor numita "Nha Terra" în care sunt prezentate anumite momente din viata bastinasilor. Pentru seria prezentata aici, alege femei, bărbați si copii de diverse vârste, care sa arate cu ce îsi câstiga existenta. Subiectii sunt culegatori de fructe sau legume,  vânători sau pescari, oameni ce au o relație simpla și naturala cu pământul și lumea în care traiesc.
În privirea, pozitia corpului si a membrelor sau în atitudinea veritaliba pe care aceste fotomodele o adordeaza, se pot citi durere, bucurie, teama, mândrie, bunatate, tenacitate, inocenta, cruzime sau resemnare...







(în prezent, venitul pe cap de locuitor în Guineea-Bissau este unul din cele mai scăzute din lume).

Miercurea fara cuvinte (50) - Fotografii la fotografii din Africa

NEDJMA BERDER - Expozitie foto / Paris, Biserica Saint-Merri / septembrie 2013






Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Pata Pata

Este titlul cu care Miriam Makeba si-a facut cunoscuta vocea în lumea întreaga si totodata este ultima melodie pe care a interpretat-o, pe scena pe care s-a stins din viata, în urma unui atac de cord... Între aceste doua evenimente însa, viata ei a fost mai intensa si mai bogata decât a majoritatii oamenilor de pe Planeta!
Miriam Makeba este una din cele mai mari interprete ale lumii si prima cântăreaţă de culoare care a luat un Grammy. Miriam Makeba a fost o neobosita militanta pentru drepturile omului si una din primele luptatoare împotriva Apartheid-ului ce au luat cuvântul la ONU. Miriam Makeba este Mama Africa.

Miriam Makeba s-a nascut pe 4 martie 1932 în Township  lânga Johannesburg. Tatal ei a fost învatator si mama menajera. La opt zile dupa ce a vazut lumina vietii, mama lui Miriam a fost arestata din cauza comercializarii unei beri fabricate în casa, asa încât bebelusul şi-a petrecut primele şase luni în închisoare. La vârsta de sase ani Miriam a ramas orfana de tata.
La vârsta de 18 ani s-a casatorit si a născut o fetita - Bongi Makeba. La scurt timp, Miriam a fost diagnosticata cu cancer la sân şi a fost părăsită de soţ.
A început sa-si câstige existenta din menaj, la fel ca mama ei. Paralel, a cântat. Mai întâi în grupul "Cuban Brothers", în "Manhattan Brother", apoi în trioul feminin "The Skylarks".
În anul 1959 Miriam a primit rolul principal în music-hall-ul "King Kong" pe Broadway si în acelasi an, a apărut în documentarul anti-apartheid "Come back, Africa", fapt în urma caruia i-a fost interzisa întoarcerea în tara si i-a fost anulat paşaportul sud-african. Miriam a trăit 31 de ani în exil, în Statele Unite şi în Guineea, a fost "cetăţean al întregii lumi", primind pasapoarte de la Guinea, Belgia şi Ghana. 
Si-a început cariera internationala pornind într-un turneu de concerte în Italia, Marea Britanie şi SUA - un succes deosebit obtinând mai ales în Los Angeles si New York. În anul 1962 fost invitata sa cânte pe scena Madison Square Garden, împreuna cu Harry Belafonte la cea de-a 45-a aniversare a lui John F. Kennedy. În anul 1967, după ce deja avea mai multe albume lansate în SUA, artista s-a clasificat pe primele locuri în charturile internationale cu "Pata Pata" (cu toate ca prima înregistrare a acestei melodii fusese facuta în 1957) - devenita una din cele mai îndragite melodii ale lumii. De-a lungul carierei muzicale, a cântat alaturi de cele mai sonore nume ale scenei muzicale mondiale: James Brown, B. B. King, The Spinners,The Crusaders, Dizzy Gillespie, Paul Simon, a jucat în filmul "Sarafina" alaturi de Whoopi Goldberg, a fermecat cu vocea ei publicul din Grecia, Venezuela, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Cuba, Brazilia, Congo, etc. Miriam a facut cunoscut lumii ritmul si muzica traditionala africana si nu a încetat niciodata sa militeze pentru drepturile omului.
S-a întors în Africa de Sud pe 10 iunie 1990, la scurt timp după ce Nelson Mandela a fost eliberat din închisoare si miscarea anti-apartheid luase o mare amploare. Câtiva ani mai târziu, sistem social, politic și economic rasist impus de guvernele minorității albe din Africa de Sud a fost înlaturat.
Miriam Makeba s-a stins din viata la data de 9 noiembrie 2008, în urma unui atac de cord pe scenă, în timpul unui concert de beneficii în Castel Volturno - Italia.
De-a lungul carierei, Mama Africa a lansat 22 solo-albume, 6 albume, a jucat si a cântat în 15 filme. Pe lânga premiul Grammy obtinut în anul 1966, Miriam Makeba a primit premiul Dag-Hammarskjöld în anul 2001 si Ott-Hahn-Medalia Pacii - Aur. În anul 1996 a primit  Kora All African Music Award pentru merite deosebite de-a lungul vietii si în 2002 - Polar Music Prize, numit inoficial "Premiul Nobel pentru Muzica". Scriitorul american James Hall i-a dedicat cartea biografica "Makeba. My Story" aparuta în anul 1987.

Sabera, fiica deșertului

tema "Parfumul deșertului" (propusa de Pandhora), pentru rubrica Povesti Parfumate - tabel de înscriere la Mirela

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Era o duminica dimineata în care ma învârteam prin casa fara a face ceva anume. Radioul mergea doar asa, îl auzeam ca pe un zgomot de fond. De odata, moderatorul a rostit o propozitie care mi-a captat întreaga atentie: "Sabera traieste de multi ani în deșertul Sinai".
Ma întorsesem de curând din concediul petrecut în Egipt si eram înca puternic impresionata de cele vazute acolo si foarte interesata de a cunoaste mai multe despre aceasta tara fascinanta. Asa ca m-am apropiat de aparatul din care tocmai se transmitea povestea vietii unei femei si am ascultat emisiunea pâna la capat. Era un interviu cu Sabera Neeltje Machat, o europeanca care, de peste cinsprezece ani... s-a contopit cu deșertul! "Eu sunt fiica deșertului, iar deșertul sunt eu" sustine Sabera cu convingere.
Nascuta în Olanda, Sabera s-a stabilit în Germania în urma casatoriei cu un cetatean german. Au fost fericiti multi ani si au crescut împreuna cei patru copii, pâna în anul 1991 când a fost parasita de sot. Cu inima zdrobita, complet epuizata, hartuita de tot felul de probleme, Sabera a avut putere sa traiasca mai departe doar pentru copii. Întregul Univers s-a prabusit însa, în momentul în care, la un an dupa divort, copiii au ales sa se mute la tatal lor care, în raport cu mama casnica, le oferea o situatie materiala mai buna. Avea 44 ani..."Viata mea s-a transformat în NIMIC. A fost ca si cum as fi murit..." spunea Sabera în acel interviu.
Un an mai târziu s-a retras într-o terapie a tacerii, trei luni si jumatate, sub îndrumarea maestrului meditatiei tibetane, Dalai Sogyal Rinpoche. Mutenia si linistea profunda în care s-a cufundat, i-au deschis spatii adânci în constiinta proprie si au ajutat-o sa se autocunoasca.
Imediat dupa întoarcerea acasa, a acceptat invitatia unei prietene de a o însoti si asista într-o excursie cu o ambarcatiune cu vele, pe Nil. Acesta a fost primul contact al Saberei cu Egiptul. Cele doua femei au strabatut desertul pe calea apei, de la Assuan pâna în Abu Simbel.

Sabera a simtit bucuria deplina privind imensitatea de nisip si cerul nesfârsit albastru, pe care le-a asemuit cu sufletul ei pustiit si speranta în tămăduire. Câteva luni mai târziu s-a întors singura în Sinai, unde în fata muntilor maiestuosi a avut sentimentul ca "a ajuns acasa". Un beduin a invitat-o sa petreaca o noapte în desert. "A fost Lună Nouă. Un milion de stele erau deasupra mea. M-am simtit înaltata, conectata la ceva mult mai mare decât creierul meu... Asa s-a nascut în mine dorinta de a petrece primele 21 zile si nopti singura în desert. Pentru aceasta însa am avut nevoie de o lunga pregatire" povestea Sabera. Au urmat la diverse intervaluri de timp, sederi în pustiu de o saptamâna, de 10 zile si chiar 40 de zile într-o bucata. În total, Sabera a petrecut singura în desert 150 de zile si nopti. Fara bagaje si pregatiri speciale, înconjurata doar de munti si nisipul nesfârsit. Doar paturi, mâncare, apa, periuta de dinti si ceva ustensile de uz casnic a avut la ea! "Nu ai nevoie de multe în desert" se destainuie Sabera. A existat doar un beduin de mare încredere care a stiut locul taberei si a trecut din când în când sa verifice daca totul este în regula.

În acest timp nu a facut altceva decât sa admire spectrul de culori al soarelui la rasarit și apus, a învățat sa prețuiasa apa, lungita pe nisip a simtit vocea pamântului și a învatat să asculte tăcerea. Sub cerul liber si înconjurata de dunele de nisip s-a confruntat cu forța unui cutremur. A învatat sa aprinda si sa întretina un foc la flama ideala si în ciuda vântului. A învatat sa intrepreteze puterea devastatoare sau pala blânda a vântului. A descoperit ca desertul nu miroase decât a pamânt uscat, praf si nisip încins si ca doar atunci când ploua, aerul este încarcat brusc si pentru scurta durata de arome dulci, turboase. A învatat sa aiba încredere în propriile intuitii, a învatat sa traiasca de pe o zi pe alta si sa se accepte asa cum este. A învatat sa respecte camila, animalul care poarta cele mai grele poveri, mergând fara sa cârneasca peste treceri dificile în munti sau traversând nisipurile fierbinti. A învatat ca oricând se poate întâmpla ceva care sa strice planurile, de aceea a învatat sa fie atenta, rapida si flexibila.
În desert ai timp sa admiri varietatea de forme, culori, configurații și nuanțe ale nisipului, sa te lasi fascinat de modul în care umbrele și culorile se schimba pe parcursul zilei, sa observi fermecat ca pâna si un graunte de nisip are propria umbra. "Cele patru elemente Pământ, Apă, Foc și Aer, ne învață despre naturalețea de a exista. A trai în desert este o întoarcere la origini, este ca si cum am retrai în uter - acum al Mamei Pământ".

În prezent, Sabera locuieste în deșert într-o comunitate de beduini, vizavi de Templul zeitei Hathor. Si-a descoperit vocatia în a ajuta persoane care la fel ca ea în urma cu 19 ani, trebuie sa-si descopere forta interioara, sa-si recapete încrederea și curajul de a inova. Conduce o echipa de bastinasi cu ajutorul carora organizeaza seminarii si calatorii în inima desertului, sprijinita fiind si de catre proprii copii - deveniti între timp adulti. Dealtfel, Sabera este fericita bunica a doi nepotei.
Sabera Neeltje Machat vorbeste opt limbi, a vizitat 25 de tari si este autoarea romanelor "Focului deșertului / Femeia Pamântului - 150 de zile singura în deșertul Sinai" (1999) și "Inspirația Sinai - Călătorii în tăcere, puterea de vindecare a deșertului" (2006).

(surse foto1, fotos 2, 3, 4 ,  foto 5 si  fotos 6,7)