Două zile de magie – Crăciun luminos si fericit!

Înca o mică restanță de final de an 

Crăciunul din acest an a avut pentru noi o strălucire aparte. Pentru că Raluca, una dintre fetele mele, a lucrat pe 24 decembrie, ne-am adunat cu toții abia în prima zi de Crăciun – iar cadourile au așteptat sub brad până am fost împreună.
Masa festivă a fost o bucurie în sine. Am început cu aperitivele noastre tradiționale - salată boeuf, salată de vinete, guacamole proaspăt și pateuri fragede. A urmat o supă cremă de roșii, cu smântână și busuioc, iar felul principal a fost o încântare — pulpe de gâscă la cuptor, cu Knödl de cartofi și varză roșie călită. La desert, clătite cu sos de vanilie, umplute cu zmeură și căpșuni proaspete, apoi cafea și fursecuri pentru cine a mai avut loc în stomac.
Am avut o șampanie Grand Plaisir, nectaruri de rodie, piersici și ananas, un Pinot Noir perfect pentru gâscă, iar la desert un vin de gheață, rece și dulce ca o poveste de iarnă.
Pe timpul cinei, Leo și Chico au fost atât de cuminți încât aproape am uitat că sunt acolo. Dar când ne-am mutat în salon, în jurul bradului, pentru a împărți cadourile, zici că au fost trași cu cheița. Alergau de la un pachet la altul, fascinați de foșnetul hârtiei, convinși că totul e un joc inventat special pentru ei. Ne-au făcut să râdem cu poftă.
Fiecare dintre noi a fost încântat de darurile primite. Moș Crăciun a fost foarte generos anul acesta — probabil ne-a trecut pe toți la categoria „copii foarte cuminți”. Am cântat colinde, am ascultat cele mai frumoase CD-uri de sezon, am povestit, am râs și ne-am bucurat de fiecare clipă. Pe la ora 22 musafirii au plecat, iar înainte de miezul nopții casa era deja pusă la punct, ca și cum petrecerea ar fi fost doar o amintire luminoasă.

     
A doua zi de Crăciun am fost invitați acasă la Adela, unde fetele mele au contribuit amândouă la pregătirea meniului festiv. La aperitiv, ne-a fost servită câte o pară coaptă cu brânză, miere și mentă. A urmat un piure fin de cartofi, alături de pulled beef — carne de vită gătită lent, desfăcută pe fibre, cu sos de legume și morcovi caramelizați. La desert am avut ceva cu adevărat spectaculos — conuri de brad comestibile, adevărate opere de artă — un muffin de ciocolată ca bază, acoperit cu fulgi de cacao și ciocolată care imitau perfect zimții conului, servite cu înghețată de vanilie și măr copt cu stafide.
Am băut prosecco, vin, sucuri după pofta inimii, cafea și încă un pahar de vin de gheață. Atmosfera a fost la fel de caldă și de frumoasă ca în prima zi, pentru că în fond, asta contează de Crăciun — să fim împreună, în liniștea și lumina casei.
Au fost două zile superbe, pline, luminoase, cu mese bogate, râsete, colinde, cadouri, povești și multă iubire.

Ceva dulce pentru weekend

De câteva zile aveam în fructieră trei mere pe care nu le mai voia nimeni... Le-am tot ocolit, până când au ajuns să nu mai arate prea apetisant.
Astăzi le-am dat o șansă — le-am ras pe răzătoarea mare și m-am apucat să pregătesc ceva dulce. Nimic complicat, nimic planificat.
Ai și tu, poate, trei mere care nu mai stârnesc entuziasm? Uite ce poți face cu ele:

🧂 Ingrediente:
- 3 mere rase pe răzătoarea mare
- 5 linguri de zahăr brun
- 1 linguriță de scorțișoară
- o mână de stafide
- 1 rolă de foi de plăcintă „foi etaj XXL”
- 1 gălbenuș de ou
- zahăr pudră pentru decor.

🔪 Pregătire:
Am amestecat merele rase cu zahărul și scorțișoara, apoi le-am lăsat puțin să-și lase zeama. După ce am scurs lichidul, am adăugat stafidele, care s-au împrietenit imediat cu aroma intensă de măr și scorțișoară.
Am întins foaia de aluat și am distribuit uniform umplutura. Apoi am rulat foaia din ambele părți spre mijloc, ca un sul dublu. Cu ochiul liber, am tăiat bucăți de 2–4 cm și le-am așezat în tavă, pe hârtie de copt. Le-am uns cu gălbenuș de ou pentru o crustă aurie și le-am dat la cuptor, 20 de minute la 230°C - sus și jos.
Rezultatul?
Niște melcișori rumeni, crocanți la exterior și moi în interior, pudrați cu zahăr pudră.
Delicioși! Sunt perfecți lângă o cafea sau un ceai aromat.  

Un desert simplu, din nimic, care aduce bucurie si... miros de toamnă 🍎🍁🍂🍏

💡 PS: Dacă ai nuci sau migdale prin dulap, le poți adăuga în umplutură pentru un plus de textură.

O zi cu nori, spumă și zahăr peste barem

🌦️Afară, cerul stătea să plângă. Norii se adunaseră ca niște pensionari la o ședință de bloc, hotărâți să își descarce tot năduful. În casă, liniște. Sau mai bine zis, o liniște suspectă, din aceea care te face să te uiți lung la frigider și să te întrebi: „Oare ce-ar merge acum?”

M-a cuprins o nostalgie dulce. Din aceea care miroase a copilărie, a zile ploioase și a bunici care nu citeau etichete nutriționale. Așa că, fără să clipesc, am tăiat o banană, câțiva căpșuni și un kiwi. Am scos un ou și, cu o dexteritate demnă de un magician, am separat albușul de gălbenuș.
🐣Albușul l-am bătut cu zahăr până a devenit o spumă aerată, rozalie și complet neaprobată de vreun nutriționist. Am adăugat fructele și am savurat fiecare linguriță cu un zâmbet vinovat.
🍳Apoi, ca să nu se simtă gălbenușul abandonat, l-am făcut șodou. Da, da, acel șodou interzis de toate ghidurile moderne de alimentație, dar aprobat de toate bunicile din Balcani ☺
Rezultatul? 💥O explozie de energie, un boost de moral și o motivație bruscă de a-mi continua activitățile zilnice cu elan. Sau poate era doar glicemia care urla în cor: „Ce-ai făcut?!”
Cât despre cota de zahăr… am depășit baremul pentru cel puțin două săptămâni!!! Dar hei, dacă tot e vreme de stat în casă, măcar să fie cu gust! 😀
PS: Stafidele au vrut să fugă… dar zahărul le-a prins în capcană! 👻

GALETĂ CU MERE SAU PRUNE

CANTITATEA REȚETEI: pentru 8 persoane

Aluat

• 125 g unt rece
• 200 g făină de speltă*
• ½ linguriță sare
• 4 linguri apă cu gheață

Umplutură

• 4 mere medii sau 750 g prune
• ½ lămâie
• scorțișoară
• 1 lingură zahăr

PREPARARE

Aluat

• Tăiați untul rece în bucăți mici. Frământați împreună cu făina și sarea în robotul de bucătărie timp de aproximativ 2-3 minute, până când amestecul seamănă cu mazărea mică.
• Puneți apă cu câteva cuburi de gheață într-un recipient. Adăugați cele 4 linguri de apă cu gheață în bolul de frământat și frământați câteva secunde. Nu frământați prea mult și rezistați tentației de a aștepta până când se formează un aluat neted. Glutenul din făină nu trebuie să se dezvolte pentru ca aluatul să fie crocant la copt. Puneți amestecul pe o bucată de folie alimentară, comprimați și lăsați să se odihnească în frigider cel puțin o oră.

Umplutură

• Preîncălziți cuptorul la 200°C.
• Curățați merele și tăiați-le în felii sau scoateți sâmburii prunelor și tăiați-le în jumătăți. Amestecați sucul de la o jumătate de lămâie cu puțină scorțișoară și zahăr după gust, într-un bol. Dacă folosiți fructe cu sâmburi, adăugați 1 lingură de făină pentru a lega amestecul și a preveni scurgerea sucului în timpul coacerii.

Galeta

• Întindeți aluatul într-un cerc cu diametrul de aproximativ 30 cm. Puneți-l pe o tavă tapetată cu hârtie de copt.
• Aranjați merele în cerc sau puneți prunele în mijlocul cercului de aluat.
• Lăsați o margine de aproximativ 5 cm. Îndoiți marginea peste fructe și presărați cu 1 linguriță de zahăr.
• Coaceți galeta în cuptorul preîncălzit la 210°C timp de aproximativ 30 de minute.
• Presărați cu puțin zahăr pudră și savurați caldă, după preferință. Se poate servi alături, o cupă mică de înghețată de vanilie.

SFAT

• Aluatul se poate congela fără probleme și este ideal pentru orice tip de quiche. Este important ca aluatul și umplutura să fie coapte la temperaturi diferite, de aceea coaceți aluatul mai întâi pe orb**.

*) Făina de spelta este obținută dintr-o cereală veche numită spelta (Triticum aestivum var. spelta), care este o varietate de grâu. Aceasta are o aromă ușor dulceagă, asemănătoare cu cea a nucilor, și este bogată în nutrienți, inclusiv proteine, fibre, vitamine și minerale.

Spelta este cultivată de mii de ani și a fost o cereală importantă în Europa, în special în Germania și Elveția. Făina de spelta conține gluten, dar într-o cantitate mai mică decât făina de grâu obișnuită, ceea ce o face mai ușor de digerat pentru unele persoane.

Aceasta poate fi folosită în diverse rețete, inclusiv pâine, prăjituri, biscuiți și clătite, oferind un gust distinct și o textură plăcută

**) A coace „în orb” înseamnă să pre-coaceți aluatul înainte de a adăuga umplutura. Acest proces ajută la prevenirea înmuierea aluatului și asigură o crustă crocantă. Iată pașii principali:

1. Întindeți aluatul în tavă și puneți-l la rece pentru a se întări.
2. Înțepați aluatul cu o furculiță pentru a elibera aburul în timpul coacerii.
3. Acoperiți aluatul cu hârtie de copt și adăugați greutăți (boabe de fasole, orez sau bile ceramice) pentru a preveni umflarea.
4. Coaceți aluatul în cuptorul preîncălzit timp de 15-20 de minute.
5. Îndepărtați greutățile și hârtia, apoi coaceți încă 5 minute dacă este necesar.

Acest proces asigură o crustă perfectă pentru tarte și quiche-uri

PS: O galetă este o prăjitură rotundă, originară din Franța, care poate avea diverse umpluturi, cum ar fi fructe sau gem. Cea mai cunoscută versiune este galette des rois, un desert tradițional servit de Bobotează. Galeta are un aluat crocant și poate fi umplută cu mere, prune, sau alte fructe, fiind adesea servită cu înghețată sau alte garnituri.

Quiche-ul și galeta sunt două preparate diferite:

• Quiche: Este o tartă sărată cu o crustă de aluat fraged și o umplutură pe bază de ouă și smântână, la care se adaugă diverse ingrediente precum brânză, legume, carne sau fructe de mare. Cel mai cunoscut exemplu este Quiche Lorraine.

• Galeta: Este o prăjitură rotundă, care poate fi dulce sau sărată. Galeta dulce are de obicei o umplutură de fructe, cum ar fi mere sau prune, și este făcută cu un aluat simplu, întins într-un cerc și pliat peste umplutură.

  ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~   continuare la: 

"Bucatari pentru o seara", "SUPĂ DE ROȘII COAPTE", "Chifle cu aluat prefermentat", "Delicii culinare - Rețete ușoare și rapide", "Gnocchi cu sos de rosii si cu sos de ciuperci cu smântâna"

Un prânz deosebit!

Înca de anul trecut am vrut sa organizam un "prânz original" - în compartimentul în care lucram, dar de reusit, decât abia anul acesta, la începutul lui martie ☺ 

Ca sa întelegeti despre ce este vorba, trebuie sa va spun ca din 17 colegi câti suntem, doar sapte sunt originari germani, ceilalti zece își au obârșia în diferite tari ale lumii: Franta, Italia, Ungaria, Tunisia, Pachistan, India si România. Ideea a fost ca pentru pauza de prânz, sa aduca fiecare ceva preparat în casa, dupa o reteta traditionala.

Toti au fost încântati si am deschis un tabel Excel în care fiecare a înscris felul de mâncare pe care-l va pregati, precum si ingredientele, având în vedere ca unii sunt vegetarieni sau au anumite alergii alimentare. 

Pâna când am stabilit data acestui festin a trebuit sa amânam de câteva ori, pentru ca unul sau altul erau în concediu de odihna, concediu medical sau în delegatie...În final, nu am reusit sa fim toti, însa prânzul a avut asa un succes, încât am hotarât ca actiunea va fi repetata, însa nu prea des, ca este periculos pentru siluete! ☺☺☺ 

Am rezervat pentru noi doua mese luuungi în sala de pauza si am prelungit pauza de prânz de la 30 minute la 50 ☺ Toate felurile de mâncare au fost delicioase, speciale si superb prezentate! 

"România" a fost reprezentata printr-o portie de salata de vinete si una de zacusca. Andrea - o unguroaica care a studiat la Bucuresti, a adus sarmale si chec marmorat. 

Eu personal, am testat totul ♥ Am luat din toate câte o portie mica, apoi, dupa ce am gustat, am completat farfuria cu ceea ce mi-a placut în mod deosebit. Paralel, am ascultat retetele si povestile, legendele sau provenienta felurilor de mâncare ♥ O atmosfera atât de placuta si foarte internationala!

Dupa parerea mea, cel mai delicios dar si cel mai aspectuos fel de mâncare, a fost reteta tunisiana "Tajine el Bey"! 

Prânzul a fost foarte variat, de la aperitive si salate, la feluri satioase, pâna la deserturi fine si usoare. O mare sarbatoare gastronomica! Toti am fost foarte încântati si... satui, ca sa nu zic ghiftuiti! Am râs cu seful nostru ca, dupa o asemenea masa, e nevoie de somn-de-voie ☺☺☺ Seful a râs si el si a propus sa tragem jaluzelele, sa închidem telefoanele si sa încuiem usa.☺☺☺ 

În realitate, am deschis larg ferestrele, am lasat aerul rece de primavara sa navaleasca în birouri, ne-am înviorat cu câte o cafea sau câte un ceai, ne-am suflecat mânecile si ne-am apucat de treaba... ca si când prânzul ar fi fost unul absolut normal ☺

PS: fetele mele m-au criticat când au vazut pozele "mama, tu erai mereu foarte inspirata în a decora salatele... puteai sa te straduiesti ceva mai mult!" ☺☺☺ Recunosc, au avut dreptate, însa... ca sa ma scuz, când am început ornatul era ora 23:30, dupa o zi de serviciu normala (de la 8 la 17:30) si alte câteva ore pline la bucatarie, cu coptul legumelor, descojitul, tocatul... Stiti cum se fac zacusca sau vinetele, nu trebuie sa explic mai mult ☺♥☺ De gustoase, au fost super gustoase, parol!

Stelute la farfurie

Am vrut ceva... altfel! Ceva deosebit...dar nu avem nimic în casa! 

Cunoasteti precis vorba "sa faci din rahat bici si sa mai si pocneasca", ei, asa ceva mi-am dorit! ☺

Am avut o ciocolata amaruie, am topit-o si am asezat-o pe un cârpător si imediat am asezat un strat gros de înghetata de vanilie. Am taiat forme de stea, cu forma pentru fursecuri pentru Crăciun si am presarat deasupra praf de scortisoara. 

Am decorat si farfuria cu pudra de scortisoara si... Tam-taaaaaa! ♥

Va lasa gura apa? Hm, când te gândesti ca nu este decât înghetata de vanilie! ♥ Ieftin si de efect!

Mere coapte

Eu descojesc merele, le scobesc cotorul si le scot semintele, umplu orificiul cu zahar brun si cateva stafide, deasupra presar zahar vanilat si pulbere de scortisoara si pun merele în cuptor, la 180°C pentru trei-sfert de ora. Pentru mai multa aroma, pun coaja de mar (rulata ca un trandafir) alaturi de mere, în vasul de copt ♥ Merele sunt delicioase ♥

Bella Italia

... este numele unui restaurant (italian) din orasul meu, unul din cele mai bine cotate din punct de vedere al meniurilor, al servirii, al ambientului. Si toate acestea corelate la un pret decent.
Saptamana trecuta un prieten si-a serbat ziua, o cifra rorunda, si a dorit ceva mai mult fast. Deci am fost invitati la Bella Italia ♥ Am petrecut o seara minunata în compania prietenilor. Meniul?

♦ Carpaccio cu hribi prajiti si trufa razuita

♦ Rulou din paste cu andive si peste-dorada, în sos cu sofran.

♦ Medalion de vitel în sos de portocale si chilli.

♦ Foietaj cu crema Chantilly si fructe proaspete.

Pe lânga aceste delicatesuri, un aperitiv Ramazzotti rose, apa minerala San Pellegrino, un vin alb si unul rosu - Sacchetto, un espresso si un paharel de Grappa... ca la italieni!
Am fotografiat totul, pentru ca sunt idei culinare minunate si deasemenea, inspiratie pentru ornarea farfuriilor! Se stie din strabuni ca "prima oară guști cu ochii" ☺

Prune în Port Wine

Este un delicios desert pentru adulti ☺ Reteta este calculata pentru patru portii: 750 g prune, o portocala, 200 ml Vin de Porto, 3 stelute de anason, doua batoane de scortisoara si trei linguri zahar.
Se toarna într-o craticioara sucul de portocala si vinul (Tawny - de calitate medie), se adauga zaharul, anasonul si scortisoara si se fierb la foc mic, timp de cinci minute.
Dupa ce prunele au fost spalate, înjumatatite si le-a fost înlaturat sâmburele, se adauga la zeama din craticoara si se lasa sa fiarba pâna când fructele devin moi, fara însa sa-si piarda forma.
Se pune la rece si se serveste pe farfurii întinse, decorând dupa dorinta cu fructele de anason si coaja de portocala.

Praf de Sahara

Ieri la ora amiezii, peste sudul Bavariei s-a abatut un nor cu praf venit din Sahara!
Cel mai clar de remarcat a fost pe caroseria si parbrizul masinilor parcate pe timpul zilei în aer liber. Cei mai multi soferii s-au enervat, crezând ca e praf produs de un santier din apropiere, altii au suspectat polenul unor plante de sezon (alunul spre exemplu, ale carui inflorescente atârna grele acum, la mijloc de februarie si pâna la începutul lunii martie). Helmut a fost însa sigur ca praful fin de culoare ocru-sidefie este nisip african, pentru ca - spune el, nu ar fi primul an când în luna februarie s-ar întâmpla asa ceva!
Într-adevar, astazi de dimineata posturile de radio si ziarele locale au confirmat faptul ca datorita variatiilor puternice de presiune produse (de obicei) în aceasta luna în desertul Sahara, viteza enorma a vântului face ca praful (nu si nisipul) sa poata fi ridicat pâna la o înaltime de 6000 de metri! Astfel, curentul de aer a trecut oceanul si Alpii si daca deasupra Bavariei nu s-ar fi produs precipitatii, praful si-ar fi continuat zborul spre alte meleaguri, iar romanticii ar fi putut admira un apus de soare în culori neobisnuit de puternice, cu nuante de galben si portocaliu. Asa însa a plouat si particulele de praf s-au legat cu apa si au coborât spre sol.
La buletinul meteorologic s-a mai spus ca vântul se deplaseaza în continuare spre Europa de Nord si de Est. Daca dupa ploaie vântul mai contine înca particule de praf, atunci... nu pot decât sa va recomand sa nu spalati geamurile casei si nici sa nu mergeti cu masina în spalatorie auto! ☺
Poate cel mai indicat este sa plecati pentru câteva zile într-un miniconcediu - Zina, are câteva recomandari deosebite în acest sens!
Weekend placut si sa auzim numai de bine!☺

Pasta de-menta

De-mential de gustoasa este pasta de menta :)
Adun cateva crengute de menta (izma), aleg doar frunzele fragede si le toc marunt-marunt. Le pun în mojar si adaug câteva lingurite de zahar brun. Mărunțesc cât pot de fin frunzele prin frecarea lor cu ajutorul pistilului. La sfârsit adaug câteva picaturi de lamâie.
Atunci când am un ananas, dupa ce îl curat si îl tai în bucatele potrivite pentru o înghițitură, presar ceva din aceasta pasta de menta în farfurie. Menta accentueaza gustul unic al ananasului si îi completeaza placut aroma. Ce ramâne din pasta, se poate pastra în frigider, pentru un urmator desert gustos!

Miercurea fara cuvinte (21) - Hmmmmm! ;)

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos. Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Sabera, fiica deșertului

tema "Parfumul deșertului" (propusa de Pandhora), pentru rubrica Povesti Parfumate - tabel de înscriere la Mirela

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Era o duminica dimineata în care ma învârteam prin casa fara a face ceva anume. Radioul mergea doar asa, îl auzeam ca pe un zgomot de fond. De odata, moderatorul a rostit o propozitie care mi-a captat întreaga atentie: "Sabera traieste de multi ani în deșertul Sinai".
Ma întorsesem de curând din concediul petrecut în Egipt si eram înca puternic impresionata de cele vazute acolo si foarte interesata de a cunoaste mai multe despre aceasta tara fascinanta. Asa ca m-am apropiat de aparatul din care tocmai se transmitea povestea vietii unei femei si am ascultat emisiunea pâna la capat. Era un interviu cu Sabera Neeltje Machat, o europeanca care, de peste cinsprezece ani... s-a contopit cu deșertul! "Eu sunt fiica deșertului, iar deșertul sunt eu" sustine Sabera cu convingere.
Nascuta în Olanda, Sabera s-a stabilit în Germania în urma casatoriei cu un cetatean german. Au fost fericiti multi ani si au crescut împreuna cei patru copii, pâna în anul 1991 când a fost parasita de sot. Cu inima zdrobita, complet epuizata, hartuita de tot felul de probleme, Sabera a avut putere sa traiasca mai departe doar pentru copii. Întregul Univers s-a prabusit însa, în momentul în care, la un an dupa divort, copiii au ales sa se mute la tatal lor care, în raport cu mama casnica, le oferea o situatie materiala mai buna. Avea 44 ani..."Viata mea s-a transformat în NIMIC. A fost ca si cum as fi murit..." spunea Sabera în acel interviu.
Un an mai târziu s-a retras într-o terapie a tacerii, trei luni si jumatate, sub îndrumarea maestrului meditatiei tibetane, Dalai Sogyal Rinpoche. Mutenia si linistea profunda în care s-a cufundat, i-au deschis spatii adânci în constiinta proprie si au ajutat-o sa se autocunoasca.
Imediat dupa întoarcerea acasa, a acceptat invitatia unei prietene de a o însoti si asista într-o excursie cu o ambarcatiune cu vele, pe Nil. Acesta a fost primul contact al Saberei cu Egiptul. Cele doua femei au strabatut desertul pe calea apei, de la Assuan pâna în Abu Simbel.

Sabera a simtit bucuria deplina privind imensitatea de nisip si cerul nesfârsit albastru, pe care le-a asemuit cu sufletul ei pustiit si speranta în tămăduire. Câteva luni mai târziu s-a întors singura în Sinai, unde în fata muntilor maiestuosi a avut sentimentul ca "a ajuns acasa". Un beduin a invitat-o sa petreaca o noapte în desert. "A fost Lună Nouă. Un milion de stele erau deasupra mea. M-am simtit înaltata, conectata la ceva mult mai mare decât creierul meu... Asa s-a nascut în mine dorinta de a petrece primele 21 zile si nopti singura în desert. Pentru aceasta însa am avut nevoie de o lunga pregatire" povestea Sabera. Au urmat la diverse intervaluri de timp, sederi în pustiu de o saptamâna, de 10 zile si chiar 40 de zile într-o bucata. În total, Sabera a petrecut singura în desert 150 de zile si nopti. Fara bagaje si pregatiri speciale, înconjurata doar de munti si nisipul nesfârsit. Doar paturi, mâncare, apa, periuta de dinti si ceva ustensile de uz casnic a avut la ea! "Nu ai nevoie de multe în desert" se destainuie Sabera. A existat doar un beduin de mare încredere care a stiut locul taberei si a trecut din când în când sa verifice daca totul este în regula.

În acest timp nu a facut altceva decât sa admire spectrul de culori al soarelui la rasarit și apus, a învățat sa prețuiasa apa, lungita pe nisip a simtit vocea pamântului și a învatat să asculte tăcerea. Sub cerul liber si înconjurata de dunele de nisip s-a confruntat cu forța unui cutremur. A învatat sa aprinda si sa întretina un foc la flama ideala si în ciuda vântului. A învatat sa intrepreteze puterea devastatoare sau pala blânda a vântului. A descoperit ca desertul nu miroase decât a pamânt uscat, praf si nisip încins si ca doar atunci când ploua, aerul este încarcat brusc si pentru scurta durata de arome dulci, turboase. A învatat sa aiba încredere în propriile intuitii, a învatat sa traiasca de pe o zi pe alta si sa se accepte asa cum este. A învatat sa respecte camila, animalul care poarta cele mai grele poveri, mergând fara sa cârneasca peste treceri dificile în munti sau traversând nisipurile fierbinti. A învatat ca oricând se poate întâmpla ceva care sa strice planurile, de aceea a învatat sa fie atenta, rapida si flexibila.
În desert ai timp sa admiri varietatea de forme, culori, configurații și nuanțe ale nisipului, sa te lasi fascinat de modul în care umbrele și culorile se schimba pe parcursul zilei, sa observi fermecat ca pâna si un graunte de nisip are propria umbra. "Cele patru elemente Pământ, Apă, Foc și Aer, ne învață despre naturalețea de a exista. A trai în desert este o întoarcere la origini, este ca si cum am retrai în uter - acum al Mamei Pământ".

În prezent, Sabera locuieste în deșert într-o comunitate de beduini, vizavi de Templul zeitei Hathor. Si-a descoperit vocatia în a ajuta persoane care la fel ca ea în urma cu 19 ani, trebuie sa-si descopere forta interioara, sa-si recapete încrederea și curajul de a inova. Conduce o echipa de bastinasi cu ajutorul carora organizeaza seminarii si calatorii în inima desertului, sprijinita fiind si de catre proprii copii - deveniti între timp adulti. Dealtfel, Sabera este fericita bunica a doi nepotei.
Sabera Neeltje Machat vorbeste opt limbi, a vizitat 25 de tari si este autoarea romanelor "Focului deșertului / Femeia Pamântului - 150 de zile singura în deșertul Sinai" (1999) și "Inspirația Sinai - Călătorii în tăcere, puterea de vindecare a deșertului" (2006).

(surse foto1, fotos 2, 3, 4 ,  foto 5 si  fotos 6,7)

Ador ghimbirul

Acum mai bine de zece ani am descoperit într-un supermarket, rizomul de ghimbir (latina: zingiber, engleza: ginger, germana: Ingwer, franceza: ghimbir, italiana: zenzero) si îmi aduc bine aminte ca ceea ce mi-a atras atentia, a fost forma lui ciudată, contorsionată si noduroasă... Cu siguranta consumasem si înainte ghimbir, fara sa fi stiut cum arata (ghimbirul fiind componenta de baza în pulberea de curry, iar în bucatariile orientale, o planta de nelipsit), dar de când sunt constienta de existenta lui, ghimbirul are un loc de onoare în bucataria si în meniurile mele.
Cu mirosul lui aromatic, gustul iute, usor arzator, cu savoare de lamâie piperata, ghimbirul este cel mai versatil condiment si poate fi folosit în absolut toate tipurile de preparate, de la sosuri, supe si feluri principale de mâncare, pâna la deserturi si bauturi.
Cel mai simplu mod de a comnsuma ghimbirul este taiat felii subtiri si preparat ca infuzie îndulcita cu miere. Tot feliute subtiri de ghimbir, prajite alaturi de ceapa sau usturoi, dau sosurilor pentru carne si legume, o aroma speciala. Ghimbirul ras pe razatoare, confera supelor iz tipic-asiatic si presarat pestre fructele parfumate, sporeste acestora intensiatea aromei (la capsuni, spre exemplu). În loc de bomboane, consum deseori bucati de ghimbir glasat, lichiorul meu preferat (dupa Limocello si Peppermint white) este cel de ghimbir si cea mai recenta delicatesa descoperita de mine, este dulceata de ghimbir.


Dupa ce am constatat ca îmi place foarte mult gustul de ghimbir, m-am interesat ce calitati nutriţionale are si conform USDA, 100 grame ghimbir contin: 80 calorii, 0,75 grăsimi, 17.8 carbohidrati, 2,0 fibre, 1,8 proteine​​ si 0 colesterol. Ghimbirul este bogat în vitamina C, B3, B6, A si contine magneziu, fier, calciu, potasiu, sodiu, fosfor si zinc. Câteva informatii cu privire la utilizarile medicale, puteti citi aici.
PS: mi-am propus sa scriu aceasta postare înca de saptamâna trecuta - când cumparasem dulceata de Ingwer, dar imboldul l-am primit astazi de la Red Sky, pe blogul careia am citit o povestioara simpatica în legatura cu ghimbirul :)

Salata de fructe

Un Papaya urias si bine copt, un Ananas, un pumn de Physalis...



Trei kiwi, doua pere si doua mere...

Am curatat toate fructele si le-am taiat cuburi. Am presarat deasupra o priza de praf de cuisoare si una de scortisoare. Gata - Pofta buna! :)