Jurnal de vacanta (3) – Ruta Győr – Sibiu

(continuare la "Plimbare prin Győr, cocktailuri, apus de soare și culori calde")

Ne-am trezit pe la ora 7, odihniți și bine dispuși, după o noapte liniștită petrecută la Győr. Ca de obicei, prima plimbare i-a revenit lui Leo, care și-a făcut ritualul matinal prin zona din jurul hotelului. Aerul era cald dar plăcut, iar orașul abia începea să prindă viață.
Apoi, am coborât la micul dejun. Bufetul? Un adevărat banchet matinal! Se vede că ungurii nu se joacă atunci când vine vorba de mâncare — totul era din belșug. Am găsit de toate – de la lángos cu smântână, la cârnați picanți kolbász, de la tocăniță de legume lecso, la pörkölt (varianta lor de gulaș gros), plus ouă, brânzeturi, slănină afumată, jumări, cereale și prăjituri cu vișine. Pe scurt, o nuntă pusă pe farfurie... la ora 8 dimineața! Eu am rămas la varianta "europeană obișnuită" dar nu pot să nu admir curajul celor care începeau ziua cu gulaș! 😅
Am urcat să ne luăm bagajele. După checkout, Leo s-a așezat cuminte în cușeta lui, semn că știa deja că urmează un drum lung. La ora 9:10 eram pe autostradă, iar navigatorul promitea un drum de 7 ore – ha, ha! 😂😇 Asta dacă nu iei în calcul pauzele, șantierele și surprizele de pe traseu!
 

Autostrăzi scumpe și proaste

În Germania, nimeni nu plătește vignetă. Șoselele sunt impecabile, întreținute din banii contribuabililor nemți – prin taxe, accize și impozite. Parcările sunt curate, umbrite și cu spații verzi. Drumurile? Netede, bine semnalizate, fără gropi, fără nervi...
Paradoxal, deși Ungaria are cea mai scumpă taxă de autostradă (30 € pentru vigneta ungară, 22 € pentru Austria și 4 € pentru România), drumurile lor sunt într-o stare jalnică. Autostrada între Győr și mult după Budapesta? Șantier după șantier, circulație doar pe două benzi, tiruri lipite pe prima, mașinile înghesuite pe a doua, iar noi, kilometri întregi în regim de „stop & go”. Stres maxim!
La trecerea peste Dunăre, termometrul arăta 37,5°C! Parcările? Asfalt încins, nici măcar un copac să facă umbră. Săracul Leo trebuia cărat în brațe până la un petic de iarbă, ca să nu-și ardă lăbuțele. Și cum termina ce avea de făcut, se grăbea înapoi în cușeta lui cu aer condiționat.

Întâmplarea neplăcută din parcare
Pe la ora 14 am trecut granița în România, unde, spre bucuria noastră, aglomerația se risipise. Ne-am oprit într-o parcare, iar [în ciuda avertismentelor mele], Helmut, amabil ca de obicei, s-a oferit să schimbe 2 € unui individ necunoscut - cu pielea mai închisă la culoare... Acesta era însoțit de o femeie și o fetiță de vreo 10 ani, care a coborât din mașină cu un covrig în mână și m-a întrebat în germană dacă poate să-l mângâie pe Leo.
Tocmai puneam apă în bolul lui Leo când Helmut mi-a spus de pe cealaltă parte a mașinii: „Schatzi, ai tu două fise de câte un euro pentru dânsul?” I-am încredințat lesa fetiței și am scos portofelul din mașină, să caut monedele. Individul s-a apropiat suspect de mult, ținând o batistă în mână – cu care, chipurile, își făcea vânt. A încercat să acopere cu batista colțul portofelului meu și să tragă de bancnote! Nu mi-a venit să cred și am țipat:
– Ce faci, nenorocitule?! Helmut, ăsta încearcă să ne fure!
În câteva secunde, femeia și fata s-au urcat în mașină, iar bărbatul s-a așezat la volan – sub privirea perplexă a lui Helmut... Au demarat și au dispărut înainte să pot face vreo poză.
Nu am avut nicio pagubă, dar sentimentul amar a rămas mult timp. Cel mai dureros a fost să văd că o copilă este crescută într-un asemenea mediu, învățată să participe – poate chiar fără să înțeleagă ce face.
A fost o lecție dură pentru Helmut, care nu m-a crezut niciodată când îi spuneam să fie foarte grijuliu în parcări.

Parcări și contraste
Un alt aspect care m-a surprins: toaletele din parcările ungurești erau de o murdărie greu de descris, în timp ce în România, spre surprinderea mea, am găsit o curățenie exemplară. [Mai curate decât în Germania sau Austria!]
În schimb, umbra lipsește peste tot în parcările ungurești și românești – niciun copac, niciun acoperiș. Probabil că și pe timp de ploaie e la fel de neplăcut.

Sosirea la Sibiu
Cândva după ora 17, autostrada s-a terminat brusc... Tot traficul s-a mutat pe o singură bandă. Încă 30 km de chin și apoi, din nou, pe autostradă. În cele din urmă, la ora 19:00, am intrat în Sibiu.
Mama, draga de ea, ne aștepta în fața blocului și reușise chiar să „rezerve” cel mai bun loc de parcare – chiar în fața intrării. O întâlnire caldă, după o zi lungă și obositoare. (Povestea va continua...) 

Vacanța s-a terminat, dar mai avem brioche!

Ultima zi de vacanță aduce mereu un strop de nostalgie... Așa că, într-un impuls de moment, m-am lăsat convinsă de o poză apetisantă de pe ambalaj și am cumpărat niște brioche cu fistic, gata ambalate, marca Italian Green Bakery. Nu pentru că aveam mari așteptări (știm cu toții cum sunt produsele preambalate), ci mai degrabă ca să păstrez puțin din savoarea vacanței.
🥐 Duminică dimineață, la primul mic dejun acasă, am desfăcut câte o mică surpriză italiană. Ei bine... nu se compară cu cele proaspăt scoase din cuptorul unui fornaio-pasticcere, dar lângă un espresso, au fost chiar plăcute! Ce-i drept, crema de fistic a fost cam timidă... noroc că aveam în dulap un borcan cu cremă adevărată. 😄

Și încă un detaliu: cutia e generoasă ca dimensiuni, dar ascunde doar 4 brioche! 😏
De mâine, îl las pe Helmut să savureze surogatul de vacanță — eu revin la Müsli. După fiecare vacanță, parcă mai avem nevoie de câteva dimineți cu mic dejun... apoi dispare pofta și ne întoarcem la rutina noastră: fără mic dejun, fără fistic, fără vacanță. 😄

Mic dejun surprinzător într-un hotel italian

Când spui „mic dejun italian”, te gândești la un espresso rapid și un cornetto. Ei bine, hotelul în care am stat recent a contrazis toate așteptările! Ne-a întâmpinat cu un bufet internațional generos, demn de marile lanțuri hoteliere: ouă fierte, omletă, șuncă prăjită, mezeluri și brânzeturi italiene rafinate, legume proaspete, platouri cu fructe, bar cu müsli, marmelade variate, unturi speciale și lapte în toate formele – clasic, fără lactoză, vegan. Bineințeles, au existat si toate formele de corneto si briose, cu marmelada, cu mere, cu vanilie, cu fistic... pentru toate gusturile! Aparatul de cafea oferea toate tipurile imaginabile, iar selecția de ceaiuri era impresionantă. Ce ne-a surprins în mod plăcut a fost faptul că hotelul promovează produse locale, bio, provenite de la colaboratori de încredere, autorizați și cu atestate excelente. Un detaliu care mi-a rămas în minte: am servit miere cu fagure și polen de flori de castane – o adevărată delicatesă, rar întâlnită în hoteluri! 

Gustul autentic și grija pentru calitate au transformat micul dejun într-o experiență memorabilă.
De obicei, nu luăm mic dejun decât în weekend sau în vacanțe. Ritmul vieții influențează și ritmul alimentației: dacă stau 9-10 ore la birou, îmi ajunge o cafea. Dar în vacanță, când plimbările și explorarea orașelor sunt la ordinea zilei, un mic dejun consistent e binevenit – și uneori, singura masă până seara.
Am fost încântați de această ofertă bogată, mai ales în comparație cu alte experiențe. De exemplu, în Roma, hotelul nostru oferea doar cornetto, marmeladă și cafea. Am observat însă că unii oaspeți aveau mezeluri și brânzeturi – și am învățat un mic truc: am cumpărat ce ne plăcea de la supermarket, le-am păstrat în frigiderul din cameră și le-am adus discret la micul dejun. Pâinea era mereu pe masă. Caz rezolvat! 😊

PS: Glumind puțin, se spune că Lago di Garda este o prelungire a Germaniei – și nu fără motiv! Conform unui sondaj recent, peste 75% dintre turiștii germani își planifică vacanțele aici, iar zona a devenit una dintre cele mai frecventate destinații europene. 

Poate tocmai de aceea, bufetul de mic dejun din hotelul Laura Cristina, a fost atât de generos și bine organizat – un omagiu adus oaspeților fideli din nord. 😊 Noi, de-a lungul anilor, am ales mereu cazare privată în zonă, dar această experiență hotelieră ne-a oferit o perspectivă nouă și delicioasă asupra ospitalității locale.

Dolce Mattina - Magia unui Mic Dejun Italian

Când spui Italia, te gândești la artă, la Vespa, la gesturi largi și la... micul dejun? Da, daaaa! Pentru italieni, diminețile sunt un ritual dulce și aromat, o clipă de răsfăț înainte de agitația zilei.
Imaginează-ți o cafenea mică, cu mesele rotunde din fier forjat, undeva pe o străduță pietruită din Veneto. Aerul miroase a espresso proaspăt și a vanilie. Pe tejghea, te așteaptă delicii care îți fac ochii să strălucească - brioșe pufoase și gogoși umplute cu cremă de vanilie, ciocolată densă sau fistic catifelat. Unele sunt presărate cu fulgi de migdale crocante, altele ascund surprize dulci în interior.
Dar adevărata vedetă? Espresso doppio – intens, aromat, servit în ceașcă mică, dar cu o personalitate cât o poveste întreagă. Nu e doar cafea. E un moment! E Italia, turnată în porțelan ♥
Micul dejunul italian nu impresionează prin cantitate, ci prin rafinament și bucuria momentului. E o clipă de răsfăț dulce, care îți deschide ziua cu un zâmbet și o aromă de espresso autentic.
Scriu aceste rânduri cu soarele Italiei pe umeri și cu gust de espresso pe buze. Dacă ajungi pe-aici, lasă-te purtat de mirosul de cafea proaspăt râșnit și de vitrinele pline cu cornetti pufoși, brioche umplute și biscuiți de casă. Intră într-o cafenea mică, comandă ce-ți face cu ochiul și trăiește clipa. Aici, diminețile nu se grăbesc. Se savurează.

O dimineață italiană, acasă

Ne-am trezit cu dorința unei dimineți senine, visând la o cafea aburindă pe terasă, înconjurați de liniștea aceea rară care se așază doar în iunie. Dar cerul s-a închis ca o carte neterminată, iar vântul a început să răsfoiască grădina cu degete reci. Nu ne-am lăsat tulburați. Planul fusese creionat cu o zi înainte, iar călătoria în trei acte prin gusturi și amintiri urma să înceapă în dimineața aceasta. Italia nu a fost o destinație, ci o stare de spirit - pe care am lăsat-o să ne umple casa, în ciuda norilor de afară.
Masa noastră din sufragerie, așezată lângă fereastra sudică ce dă spre grădină, s-a transformat azi într-un colț de amintire și răsfăț. Am întins fața de masă primită cu ani în urmă, în Piombino, de la gazda noastră din acea vacanță — albă, cu broderie delicată de frunzulițe albastre și margini de dantelă fină, însoțită de șervete asortate. Am scos din vitrină serviciul de mic dejun din porțelan subțire, cu flori albastre, aurii și argintii, fragil și elegant, păstrat pentru momente speciale.
Pentru un plus de atmosferă, am aprins o lumânare lângă vaza cu bujori, tăiați proaspăt din grădină. Nu a fost nevoie de mai mult. Totul era deja acolo — lumina, amintirea, răsfățul.
Am aranjat platourile cu grijă, fiecare cu rostul și farmecul lui. Pe cel dulce, două cornetto-uri cu cremă de fistic, moi și parfumate, alături de două brioșe calde. Eu mi-am uns brioșa cu miere de lavandă și miere de castane – una cu parfum de flori mov răsfățate de soare, cealaltă cu gust adânc, de coajă arsă și pământ cald. Helmut a ales mierea de salcâm, cu ecou de ciorchini albi și cer senin.
Platoul sărat a adus un contrast binevenit — felii de pepene galben, reci și dulci, învelite în prosciutto crudo, alături de bucăți de pecorino cu rucola (o brânză densă, străbătută de firicele verzi, cu o notă ușor picantă, vegetală, care a echilibrat totul cu discreție).

Leo, bineînțeles, s-a așezat și el la masă, pe scaunul lui, așa cum face de fiecare dată. A primit farfurioara cu bunătăți pregătită special pentru el și o feliuță de prosciutto, pe care a acceptat-o cu acea bucurie calmă și sigură, obișnuit fiind să fie tratat ca parte din familie.
Cafelele ne-au însoțit firesc. Eu am băut un espresso doppio, intens și adânc. Helmut și-a făcut un espresso macchiato, cu spumă de lapte care i-a domolit tăria. În fundal, muzica italiană curgea ca o prelungire a dimineții — Toto Cutugno, Zucchero, Gianna Nannini, Eros Ramazzotti, Laura Pausini, Adriano Celentano. Fiecare voce aducea cu ea o bucată de amintire, o piațetă, o coastă de mare, o emoție.
Helmut zâmbea din spatele ceștii, iar eu știam că simțea același lucru — că ne-am oferit un dar. Nu mare, nu rar, dar prețios.
Pe masă, flacăra lumânării pâlpâia ușor, aruncând umbre calde peste cești. Dinspre geam, lumina dimineții trecea prin perdeaua de cristale și se împrăștia în sclipiri fine, ca niște reflexe de apă. În aer plutea miros de cafea și muzică italiană. Era Italia noastră, aici și acum — nu o replică, ci o trăire.
După ce am strâns masa, ne-am mutat în salon și ne-am lăsat în canapelele moi, continuând parcă să visăm la Italia. Încă purtam în noi gustul cafelei și ritmul muzicii, care se stinsese încet în fundal.
Butonând telecomanda, fără vreo intenție clară, am dat peste un concert Verdi — Quattro pezzi sacri. A fost ca o cireașă pe tort. S-a potrivit perfect cu tema micului nostru dejun italian.
Acum ne pregătim de o plimbare. După atâta răsfăț, puțină mișcare nu e doar binevenită — e chiar necesară. 

Ne-am propus să mergem în Parcul Simțurilor, cu bazinul Kneipp și traseul pentru mers desculț. E exact ce ne trebuie ca să ducem starea de bine mai departe, în mijlocul naturii - voi reveni cu detalii 😀 (updata aici)

A Cozy Winter Weekend

 

În acest weekend, natura a decis să-și desfășoare spectacolul hibernal. Fulguiește ușor, iar pământul pudrat ascunde timid gălbenelele și ghioceii zburliți, ca niște mici licăriri de speranță pentru o primăvară iminentă.

În contrast, în casă, domnește o atmosferă caldă și plăcută, perfectă pentru o sesiune de răsfăț bine meritată. Învelită în pătura mea preferată, m-am așezat lângă fereastră pentru a privi fulgii de zăpadă plutind grațios în aer, ca niște mici balerine.

Ca și ieri, dimineața noastra a început în cel mai plăcut mod posibil - cu mic dejun în pat. Un ritual ce aduce un pic de lux în viețile noastre de zi cu zi. 

Ne delectăm cu pâine prăjită unsă cu unt și caviar, ou fiert moale și o cană aburindă cu infuzie de măceșe. Același meniu simplu și rafinat ne-a acompaniat atât azi, cât și ieri.
Activitățile zilei se vor desfășura într-un ritm relaxat, fără grabă. Ca și ieri, vom găti ceva delicios pentru prânz și vom asculta muzică bună. Cărțile, ca întotdeauna, ne vor deschide ușile spre lumi noi și fascinante... Tricotatul este de asemenea, o ocupație liniștitoare, perfectă pentru zilele friguroase. O plimbare scurtă în parc și jocul cu Leo prin casă, alergând și aruncându-i jucăria preferată, vor aduce un plus de veselie. Ordinea acestor activități nu este fixă și se va ajusta după dispoziția momentului. Vom încheia seara cel mai probabil cu un film bun.

Va fi un weekend liniștit, un timp dedicat doar nouă, în care să uităm de grijile cotidiene și să ne bucurăm de clipele petrecute împreună, regăsind conexiunea și armonia în fiecare moment.

Buna dimineata

 

♥ Start bun în weekend!♥

Mic dejun, oua-ochiuri

Este duminica, vremea micului dejun a trecut însa poate va rasfatati weekendul viitor cu o asemenea farfurie simpla si simpatica 😍 

Si eu m am inspirat din internet si aici va dau câteva sfaturi din experienta mea 🤗

Am taiat câteva rosii-cocktail (ajung 6 sau 8 rosioare), le-am asezat în tigaia unsa cu ulei de masline si am dat drumul la plita. Am crapat doua oua, am separat albusul iar galbenusul, l-am asezat cu grija între rosii. Am batut spuma albusurile, am potrivit de sare si piper si am rasturnat în tigaie, încercând sa nu acopar rosiile. Printre rosii am întins albusul cu ajutorul unei pensule de silicon. Am fugit în gradina si am taiat doua crengute de patrunjel si am decorat tigaia ☺

Gustul ochiurilor bineînteles ca nu s-a schimbat, însa... gustul nu este totul, nu-i asa? Participam la actul hranirii cu multe simturi si nenumerate elemente influenteaza felul în care percepem mâncarea ♥ Aspectul mâncarii, modul de prezentare, ambientul - muzica pe care o auzim, lumina din jur, persoanele alaturi de care servim masa, tacâmurile, culoarea farfuriei si a fetei de masa (urasc fetele de masa din plastic! mai bine ramân flamânda decât sa ma asez la o masa acoperita cu musama!), ba chiar si numele sub care este prezentata mâncarea ne poate modifica puternic apetitul. Toate simturile noastre interactioneaza si ne ofera o senzatie complexa. Nu degeaba germanii au un proverb "das Auge isst mit" ceea ce pe româneste s-ar putea traduce "mâncam si cu ochii"!

Pentru ca ochiurile sa iasa perfect, va atrag atentia asupra câtorva mici greseli pe care le-am facut eu: rosiile mele au fost foarte coapte, zemoase. Este de preferat sa folositi rosii ferme, mai tari. În plus, eu am batut ouale în timp ce uleiul sfârâia în tigaie... rosiile au zemuit puternic si "tabloul" nu ,mai este "curat". Cel mai bine, pregatiti totul în prealabil si nu lasati prea mult rosiile pe foc. 

Va doresc pofta buna! Si nu uitati, mâncat sau beti ceva pe îndelete și cu plăcere, lasati gustul sa va patrunda! Savurati si dezvoltati gurmandul din fiecare! ♥

Perfect Days

Luna aceasta beneficiem în total de patru weekenduri prelungite.
Primul sfârsit de saptamâna prelungit (Întâi mai, a fost joi, deci ne-am luat si vineri liber) si cel de-al doilea (cel cu "Înatarea Domnului", joi 10 mai) le-am petrecut cu familia. A fost vreme excelenta, am facut gratare si am întins masa în curte. Al doilea weekend lung a fost cel în care le-am avut la noi pe Emma si Greta. Veselie mare si full-action!
Weekendul acesta - cel de-al treilea, se serbeaza la noi Rusaliile (pentru ca Pastele a fost o saptamana mai repede ca cel ortodox). Înca de vineri, vremea s-a racit simtitor (nimic anormal! zilele acestea sunt/au fost Sfintii de Gheata). De la 30° cât am avut zilnic în ultima luna, acum termometrele arata doar 15°, cerul este mai mereu acoperit de nori, ploua molcom sau în rafale si aerul este încalcat cu delicatul parfum al salcâmilor. Este perfect ca ploua! Natura avea nevoie stingenta de apa, iar eu tânjeam dupa un weekend de leneveala!☺ În sfârsit, îmi petrec întreg weekendul în pat!

Servesc micul dejun în pat, apoi citesc, rasfoiesc reviste, ascult muzica sau ma uit la filme (pe laptop).
Înainte de masa de prânz, fac dus si îmbrac un nou tricou lung,  proaspat, apoi continui programul de leneveala.
Pe la ora 18, îmbrac jeans-ii si pelerina de ploaie si fac o tura de parc cu Leo. Masa de seara consta în biscuiti, ciocolata cu orez expandat si o cana cu lapte, dureaza câteva ore si este întovărășita de filme, filme si iar filme ☺
Pentru urmatorul weekend prelungit (Corpus Christi, joi 31 mai) am programat o excursie... sa vedem daca vremea va tine cu noi ;-)
Apoi gata cu rasfatul! Sarbatori si zile libere nu mai urmeaza decât la mijlocul lui august!
Pâna atunci însa, sa savuram frumusetea acestor zile ☺ Tuturor, o duminica minunata!

Weekend cu piticii

Spiritul Craciunului

Sâmbata dimineata, familia care locuieste lânga noi – „parintii“ lui Rico - pudelul, au organizat un brunch la care au invitat toti vecinii de pe alee.
La ora 9 ne-au întâmpinat cu sampanie si nectar de portocale. Am sosit rând pe rând si ne-am adunat în salon, în jurul semineului în care duduiau lemnele, pe când afara tocmai incepuse iar a fulgui.
Ca peste tot între vecini - ne vedem aproape zilnic cu treburi în jurul casei, rar însa ne întâlnim mai multi, deodata.Ce bucurie sa fim acum cu totii, veseli, sanatosi si în deplina armonie!
Dupa un scurt small talk, am fost poftiti la masa, în sufragerie, unde domneau mesele, frumos decorate si încarcate cu tot felul de bunatati. Un mic-dejun bavarezo-multi-culti ☺ Cârnati albi fierti (Weißwurst), cu mustar dulce si Brezel (covrigul bavarez), Leberkäse cu mustar mediu-iute, salata de creveti, salata de icre, omleta, oua fierte, salata orientala, sunca, salamuri, brânzeturi, struguri, rosii, castraveciori, ridichi, pepene galben în Prosciutto di Parma, masline, ciupercute cu maioneza, mini-gogosari umpluti cu mozzarella, dulceturi, miere, chifle crocante de la brutarie, cafea, cappuccino, espresso… Am fost în total14 persoane la masa si nu stiu zau cum au reusit cei doi sa organizeze totul atât de perfect, mai ales ca sunt cei mai vârstnici de pe strada noastra.
Ne-am simtit foarte bine si de aceea, ne-am gândit si la cei mai putin norocosi ca noi. Am adunat bani pentru doua societati caritabile (SOS Kinderdorf si MFK Verein) si ne-am bucurat împreuna de rezultatul actiunii desfasurate cu o zi înainte, la care deasemenea am participat – „Stern Stunde“ Bayern 1 (care face anual colecte pentru copiii aflati în nevoie, atât din Bavaria si Germania, cât si international). Într-o singura zi, Bayern 1 a reusit anul acesta o suma record: 7,7 milioane de Euro!
Spiritul Craciunului ne uneste si ne face pe toti mai buni, mai marinimosi!

Miercurea fara cuvinte (51) - Pofta buna!

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Croaziera - A doua zi la bord

Ultima jumatate de ora în Marsilia a fost mai putin placuta din cauza ploii, de aceea imediat ce ne-am întors din excursie am hotarât sa petrecem cel putin o ora în centrul wellness. În piscina din hala acoperita erau câteva persoane, pe când piscina de afara era complet goala, asa cum dealtfel era de asteptat ☺ Am facut un dus fierbinte si am decis sa mergem un etaj mai sus, pe platoul extern în bazinul cu jacuzzi unde nu era nimeni. Înca ploua dar aerul era atât de curat!
În bazinele cu jacuzii, peretii sunt prevazuti cu orificii prin care sunt împinsi în apa curenti de aer cald sau jeturi de apa fierbinte. Apa din bazin se afla într-un circuit neîntrerupt, fiind mereu împrospatata si filtrata. Astfel, apa rece de la suprafata iese prin sistemul de surplus si este înlocuita cu apa calda sub presiune, în asa fel încât în bazin sa se mentina permanent atât temperatura cât si nivelul de apa. O adevarata desfatare! Sa traiasca Roy Jacuzzi! ☺

[Aparatul meu foto începuse sa dea rateuri, obiectivul nu se mai deschidea complet... fotografiile pe care le-am facut sunt oribile - sorry! Pâna când mi-am dat seama si l-am "mesterit" un pic, am ramas cu amintirile astea :) Urmatoarele fotografii le-am facut cu telefonul mobil, apoi... mi-am cumparat un nou aparat de fotografiat ☺]
Dupa 20 de minute de jacuzzi, am intrat 20 de minute în sauna, la abur de cedru si portocala...o combinatie desavârsita! Destinsi, binedispusi, reechilibrati... Jocurile discrete de lumini si muzica de relaxare au avut un efect în plus de reenergizare asupra noastra. Am încheiat sedinta wellnes în salonul pentru ceai. Lânga samovarul de argint si vasele cu frunze de ceai verde, erau mereu aduse cesti curate. Este serviciu de lux - de care din pacate am prifitat mult prea putin. Acest serviciu este pus doar la dispozitia celor din Clubul Samsara - noi ne-am cumparat legitimatii în acest club însa, pentru câte ne-am propus noi sa facem pe durata croazierei, ar fi trebuit ca ziua sa aiba cel putin 30 de ore!☺. În comparatie cu piscinele si zonele de relaxare deschise pentru orice turist la bord, Clubul Samsara are capacitate limitata, tocmai pentru a asigura o anumita intimitate si comfort sporit. Intrarea aici se face pe baza unui cip cu curea pentru purtat pe brat, exact ca un ceas de mâna. Lânga fiecare din cele opt bazine, se gasesc rafturi cu prosoape la discretie. Exista perimetre în care prosoapele sunt albe ca neaua, altele ofera prosoape bej si altele albastre. Halatele bej, extrem de moi si pufoase, le-am primit la îmbarcare, împreuna cu cipul.
Energizati, stimulati, relaxati, eliberati de orice urma de stress, am fost apti pentru a ne continua ziua printr-o plimbare pe vapor. "Orasul plutitor" avea înca multe de exporat! :) Am început sa cercetam etajul cinci, dintr-un capat în celalalt... Nu cred însa ca am intrat peste tot, este imposibi, vaporul e enorm! Ai nevoie de harta, altfel risti sa te ratacesti ☺

În teatrul Emerald, inginerul de lumini experimenta câteva efecte speciale pentru un spectacol. Prin cofetarie am trecut rapid - altfel nu as mai fi încaput în rochia de seara ;). Restaurantul Corona Blue curăța dupa servirea mesei de prânz în sistem bufet. Pe o fereastra am observat ca vasul Croisières de France - Horizont tocmai parasea portul Marsiliei.
Restaurantul japonez Teppanyaki avea închis, am fotografiat doar inscriptia si covorul de la intrare ;) Barul Bollicine era arhiplin, se faceau înscrieri pentru cursul de dans de dupa dineu. Pizzeria avea câtiva clienti si... am ajuns în capatul celalalt de vapor, la barul Teodora - cel cu piscina sub cerul liber. Am facut turul înapoi prin afara, pe promenada. Începuse sa se lase înserarea, nu mai ploua, doar picura si luminile din port si de pe vapor se dublau fermecator în fiecare băltiță.



Era vremea sa ne pregatim pentru masa de seara... (va urma)

Croaziera - A doua zi

Asa cum am mai scris, "Diario di Bordo" ne-a oferit zilnic toate informatiile de care am avut nevoie.
Din exemplarul zilei de 9 noiembrie, am aflat ca vasul va ancora în portul Marsiliei în jurul orei 7, ca cerul va fi în cea mai mare parte acoperit de nori si ca probabilitatea de ploaie este ridicata.
În general, ultima pagina a jurnalului oferea programul pentru servirea mesei. Oferta pentru micul dejun mi s-a parut deosebit de flexibila! Au existat trei posibilitati: mic dejun servit în cabina - putând fi comandat între orele 7 si 10, mic dejun în sistem bufet - cu meniu traditional italian în restaurantele de la etajul 10, între orele 6:30 si 11 si mic dejun international - în Restaurantul Fiorentino la erajul 3. Noi am ales ultima varianta si am fost deosebit de multumiti sa obtinem mereu aceeasi masa si sa fim serviti de aceiasi chelneri, care ne-au învatat rapid tabieturile ☺
Pe prima pagina a jurnalului, dupa câteva date legate de cusul vasului si portul cere-l gazduieste, urmau în fiecare zi informatiile în legatura cu excursiile organizate.
"Turul orasului Marsilia si descoperirea comorilor lui" era numele excursiei la care ne-am înscris si am citit ca întâlnirea noastra era stabilita pentru ora 8:15 în Teatrul Emerald.
Trebuie din nou sa laud oganizarea deosebita a vasului si sa mentionez ca ofertele de excursii nu cuprindeau doar descrierea exacta a traseului si a punctele turistice urmate, ci aprecia si gradul de dificultate, timpul necesar si tipul excursiei.
Pe scena teatrului, un grup al organizatorilor a citit listele si a repartizat turistii înscrisi în functie de limba în care urma sa vorbeasca ghidul. Am primit câte un autocolant cu numarul autocarlui, pe care l-am aplicat pe îmbracaminte în asa fel încât sa fie vizibil (a fost un ajutor pentru noi, spre a recunoaste rapid grupul din care facem parte). Ne-am încolonat si ne-am prezentat la iesire - pe puntea zero. Cardul fiecarui turist a fost verificat electronic si înregistrat la coborârea de pe vapor, astfel încât a existat permanent o evidenta exacta a pasagerilor.
În port am avut parte de o surpriza deosebit de placuta. O formatie a interpretat muzica traditionala si un grup în costume nationale ne-a urat bun venit, oferindu-ne câte un saculet cu lavanda. Emotionati de primire, am trecut sub boltile de flori si ne-am îndreptat spre parcarea unde autocarele ne asteptau cu motoarele pornite.
Lânga fiecare autocar era postat ghidul, tinând în mâna o placarda cu numarul de pe autocolantul nostru. Procedura a fost în fiecare zi aceeasi, iar placada am poreclit-o Lollipop Costa :)) (va urma)

Mic dejun

Mic dejun

pentru rubrica Pink Mondays - tabel de înscriere la Karma Police

Un start bun în noua saptamâna!

Vagonul 13

Asa a fost sa fie, numarul 13! Ba chiar la un moment dat am si circulat cu viteza 313, calatoria însa a fost... una de lux! Dar sa încep cu începutul.
Am facut rezervarile la TGV prin internet, alegând oferta din pagina oficiala a companiei feroviare franceze. Biletele platite prin card ne-au parvenit acasa prin posta. Pentru 130 euro de persoana, am obtinut bilete la clasa întâi pentru dus si la clasa a doua pentru întors. Bineînteles ca nu am stat mult pe gânduri daca sa accept sau nu! :)
De când s-a introdus legatura de tren direct din orasul nostru si pâna în Paris, am mai calatorit, dar doar la clasa a doua - si chiar daca ma repet, trebuie sa spun ca linia este deosebit de confortabila! În plus si foarte rapida - în cinci ore si jumatate esti transportat din centrul orasului Augsburg, în centrul capitalei Frantei!
Calatoria la clasa întâi a fost o premiera pentru noi si o calific drept exagerat de luxoasa! Vagoanele de clasa întâi (ca de altfel si cele de clasa a doua) nu sunt compartimentate. Sirurile de fotolii se întind de-a lungul peretilor vagonului, câte doua pe o parte si câte unul pe cealalta si spatiile dintre scaune sunt generoase. Fiecare fotoliu are butoane pentru radio si pentru reglajul înclinarii spatarului, de la pozitie în 90° pâna la apoape 150°, fara sa deranjeze persoana din spatele. Fiecare loc are masa rabatabila si fiecare grup de doua fotolii are priza pentru conectarea aparatelor electronice la curent.
Pe când înca mai admiram ferestrele mari si curate si mângâiam plusul pufos al fotoliilor, au aparut pe culoar doi însotitori de bord împingând un carucior, exact ca la avion. Ni s-a urat bun venit si ni s-au înmânat câte un pachet cu mâncare si cate un pahar cu ceai si unul cu cafea. Apoi cei doi s-au îndepartat, nu înainte de a zâmbi si de a ne ura Bon voyage! A fost practic un pleonasm :))) cum altfel sa fie o calatorie în astfel de conditii?!

Pentru ca era ora micului dejun (sapte si zece minute), am desfacut cutia cu surprize: un foi-etaj cu sunca, rosie si ardei, un cronulet, un pachetel cu unt si un borcanel cu marmelada, un iaurt cu crutoane, o placinta cu stafide, un sfert de litru de suc de portocale, zahar si doua cutiute cu lapte condensat pentru cafea sau ceai, plus tacâm din plastic transparent si servetel. Noi am avut sandwichuri pregatite de acasa, pentru ca nu am stiut de acest tratamen ;) Bineînteles ca nu am putut mânca nici jumatate!
Apoi mi-am scos netbook-ul si când m-am plictisit, m-am jucat cu aparatul de fotografiat urmarind ecranul care afisa viteza de deplasare :) Am calatorit cu 250-300 km/h. Pe anumite portiuni si de durata scurta, am atins chiar 320 kilometri pe ora!

Putin înainte sa ajungem la destinatie, am trecut în vagonul restaurant - curiosi ce fel de vin se serveste. Un superb Bordeau, Merlot-Cabernet si singurul minus acordat ar fi pentru paharele din plastic care ne-au fost oferite. Fotografiile cu imagini distorsionate sunt facute în geamul trenului, la trecerea prin tunel.


La ora 12:35 am coborât la capat de linie, în Paris Gare de l’Est!


De admirat: peroanele garii au culoare pentru persoanele nevăzătoare sau cu deficienţe de vedere!