"A şti că ştii ceea ce ştii şi că nu ştii ceea ce nu ştii, aceasta este cunoaşterea adevărată" (Henry David Thoreau)

Universitatea din Stuttgart a fost situată inițial în centrul orașului Stuttgart. Din motive de spațiu, câteva facultati au fost mutate în cartierul Plieningen. Universitatea Hohenheim cu Facultatile de științele agricole, de Stiinte naturale, Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării și Facultatea de Stiinte economice se gasesc aici, în acest campus-universitar, la cca. 7 kilometri de centrul orasului. Aici am locuit pentru doua nopti si... m-a simtit foarte izolata, dar mi-a prins bine! 

Hotelul de trei stele, plasat în parc, mi-a asigurat doua nopti foarte linistite. Dimineata m-am dus pe jos, doar cinci minute pâna la Academie. Masa am servit-o la restaurantul din coltul strazii. 

Cursul a durat de la 8:30 la ora 17. Seara se instaleaza rapid în luna octombrie, asa ca nu m-am aventurat cu autobuzul sau tramvaiul spre centrul Stuttgartului. Pentru ca nu cunosc orasul, am ramas mai bine în jurul hotelului. M-am plimbat în fiecare seara o jumatate de ora prin parc apoi m-am retras în camera mea si cu toate ca de obicei dorm agitat în pat-strain, am dormit aici ca un prunc. Liniste, aer curat, dar si oboseala! 

Cursul de ISO GPS pe care noi l-am urmat în cele doua zile (16 ore), este predat la universitate timp de un semestru, de câte doua ori pe saptamâna. Acesta este cursul de baza. Cursul de aprofundare este materie pentru urmatorul semestru! Grupa noastra a fost formata din ingineri din proiectare, din control de caliate, din marketing, angajati la diverse firme specializate pe diverse tipuri de produse, din întreaga tara. Pe durata seminarului, am pus foarte multe întrebari si profesorul a gasit câteva mai deosebite, pe care le-a notat, zâmbind pe sub mustati, ca "întrebari pentru examen" ☺

ISO GPS este în prezent cel mai important sistem de standardizare pentru comunicarea tehnică. Geometricul Normele Geometrical Product Specifications (GPS) servesc comunicarii între design, producție și calitate. Sistemul ISO-GPS este utilizat pentru a descrie caracteristicile geometrice ale pieselor în diferite etape din ciclul de prelucrat (spre exemplu proiectare, fabricare și testare). Sistemul definește geometria nominală a componentelor care alcătuiesc produsul și toleranțele care cuantifică abaterile admise de la această geometrie nominală. Regulile ISO GPS, vor face posibilă în viitor utilizarea informațiilor geometrice clar definite si deja conținute în setul de date digitale (model CAD) pentru procesele de producție din aval și de asigurare a calității. Acest lucru reduce timpul necesar pentru documentația de proiectare, producție și asigurarea calității. Redundanțele, inconsecvențele, ambiguitățile și interpretările greșite sunt în mare măsură evitate, reducând astfel riscul de erori, crescând simultan calitatea produsului. Deoarece toate informațiile necesare provin dintr-o singură sursă, produsele pot fi dezvoltate, produse și testate mai sigur, mai eficient și mai rentabil. Aceasta este teoria! Nu stiu câti ani va dura implementarea sistemului în practica de zi cu zi... ISO GPS au fost oficial publicate în anul 2012!!! Starea de spirit a industriei este înca circumspecta, dar drum înapoi nu mai exista! Un sondaj de opinie actual arata ca 32% din reprezentantii industriei considera regulile si obtiunile de specificații mult prea complexe, 27% au invocat lipsa procedurii de aplicare a conținutului normativ, 21% au acuzat aplicabilitatea limitată a tehnologiei convenționale de măsurare pentru testarea în timpul producției si abia 6% s-au declarat multumiti si nu au vazut impedimente în a aplica sistemul!

Eu, dupa absolvirea acestui seminar pot spune doar ca stiu unde sa caut sa-mi explic ceea ce nu înteleg ☺ Sunt sute de simboluri si 143 de reguli, în total 16.000 de pagini!

Pauza de masa si aiureli imaginate

În ultima zi de serviciu din luna februarie, la pauza de masa am privit pe fereastra operatiunea de înfrumusetare a platanilor de pe bulevardul pe care este amplasata firma la care lucrez.
În jumatate de ora, pâna când eu am mâncat un iaurt cu chifla si o salata de rosii cu ou si piper, echipa de la compania Konze & Laur a reusit sa termine segmentul de strada din dreptul geamului meu.


A fost o zi cu soare si un cer de-un albastru superb, ca pictat. Tare i-am invidiat pe tinerii lucratori pentru munca în aer liber. În plus - am comentat cu colegii de birou (neridicându-ne dorsul de pe scaune), ca iata, acesti tineri îsi întretin starea fizica prin munca pe care o presteaza si în timpul orelor de program, nu ca noi care trebuie sa sacrificam ceva din timpul liber, sa ne antrenam într-un salon fitness si sa platim un abonament anual!

Probabil ca tânarul care s-a balasat pe creanga de platan si ne-a aruncat o privire fugara, si-a spus: "uite la birocratii aia, iau banii degeaba, nu fac nimic, doar privesc pe fereastra si cleventesc despre unii ca noi, care-si câstiga existenta prin munca grea! Asa un job mi-as fi dorit si eu..."

Dedic articolul Mihaelei, plus un buchet de ghiocei, pentru ca ne ofera în fiecare saptamâna meniuri speciale, liste pentru aprivizionare si cele mai bune indicii pentru cumparaturi de calitate la pret corespunzator.

Ziua berii germane

Începând cu anul 1994, în Germania se serbeaza la data de 23 aprilie Ziua Berii, mai exact se celebreaza ziua in care a intrat în vigoare Legea privind standardele pentru vânzare și compoziție a berii. Legea a fost semnata în orașul Ingolstadt din ducatul Bavariei la 23 aprilie 1516 (mai exista un Decret neaplicat, din anul 1487). Acest "Bayerischen Reinheitsgebots" adica "Legea Germană a Purității" (engleza: "Bavarian Purity Law") este regulamentul cu privire la producția berii în Germania si conform textului original, singurele ingrediente admise în producția de bere sunt apă, orz și hamei. Legea stabilea de asemenea, prețul de 1-2 Pfennig pentru "ein Mass Bier" - aproximativ un litru de bere.
Abia în secolul 19, legea a fost modificata si în reteta berii, pe lânga celalalte componentele admise, a fost introdusa si drojdia.
Primul act care atesta producerea de bere în Germania dateaza din anul 736 si mentioneaza existenta unei beri speciale, obtinuta în orasul bavarez Geisenf. Cel mai vechi act ce atesta existenta unei fabrici de bere este unt document de livrare din anul 766 apartinând mănăstirea Sf. Gallen din localitatea Geisingen an der Donau. Istoria berii însa ne duce cu 6000 de ani în urma! Daca sunteti curiosi sa cititi amanunte interesante, va recomand articolul "Bere"
Despre bere si festivalurile berii, am scris de nenumarate ori: Cea mai veche berarie, Cea mai mare sarbatoare populara din lume,  Interviu, Cort de bere, Salutari de la Oktoberfest, Moda  Oktoberfest 2012, Cei cinci magnifici, Distractii la Oktoberfest, Oktoberfest 2012, Hit-uri la Oktoberfest, Plimbare în München, D'ale festivalului, Oktoberfest, S-a încheiat Oktoberfest, Plärrer,Plärrer- târgul de Paste, Plärrer Augsburg, Oktoberfest, Parada, Plärrer, etc!
Acum am sa povestesc când si cum am început eu sa servesc cu placere bere!
Având ca toate româncele (exceptii sunt f.putine!) idei preconcepute, cum ca "berea face burta" sau "a bea bere nu e elegant si nu se potriveste unei doamne", pâna în anul 2000, adica pâna la venirea mea în Germania, nu obisnuiam sa beau alcool decât la ocazii speciale - câte un paharel de lichior sau visinata. Habar nu aveam ce gust are berea... Nu cunosteam nicio marca de bere, chit ca în orasul meu se producea una din cele mai bune beri ale României, la fabrica "Trei stejari" (Sibiu).
Ajunsa în Augsburg, ieseam deseori cu colegii sau cu prietenii la "un pahar de vorba". Ei comandau toti bere, eu "cuminte" suc. Daca ceream Fanta sau Cola, paharul meu de 250 ml. era la fel de scump ca o halba de bere (500 ml.)! Toti râdeau de mine ca eu plateam totdeauna cel mai mult si apoi îmi aratau cât zahar si chimicale am servit! Nici sucurile naturale nu ma încântau... în primul rând pentru ca majoritatea sunt facute din concentrat cu adaos de aroma si în plus, pentru ca au o gramada de calorii!
Despre lichioruri?! Prima data când am comandat un lichior în Germania, am fost întrebata ce cantitate? Obisnuita cu "unul mic" care înseamna 50 ml în România, m-am trezit ca mi s-a servit un "degetar" cu 15 ml... mai mult lichior a ramas pe peretii paharului, decat am baut eu! Dar la pret... ah, preturile sunt "adevarate"! aici! ;)
Dupa numeroase experiente negative, m-am hotarât sa servesc o bere mica, adica 320 ml. Mi-a fost recomandata Weizen si... am constatat ca drojdiuta îmi face bine la stomac, am citit ca este un produs pur si natural, am platit cât pentru un pahar cu apa minerala si chiar asa gust rau, cum mi-am închipuit, nu a avut! :)) Apoi am devenit curioasa si de cate ori s-au mai ivit ocazii si am iesit la o bere, am comandat diverse tipuri pâna când berea "dunkles Weissbier" a devenit preferata mea! Are culoarea chihlimbarului brun - foarte închis, un gust puternic si bine definit, usor picanta, cu arome patrunzatoare de malt, o bere spumoasa si racoritoare! Cea mai buna bere este cea produsa la Mânastirea Andechs si cea de la Mânastirea Weltenburg!

Astazi la serviciu, la pauza de masa de la ora 12, vom servi specialitati bavareze: Wurstsalat (mezel taiat fidea, amestecat cu oțet, ulei si ceapa rondele), Eiersalat (ouă fierte, tocate si amestecate cu maioneză si sos de iaurt, sare, piper, ardei iute și muștar), Käsesalat (cuburi de brânza de oaie, gogosar, porumb fier, ulei de masline) si vom bea câte o bere "Altenmünster Brauer-Bier", rustica si picanta!
Totul e aranjat si bunatatile ne fac cu ochiul... Hmmmmm, oare când e ora 12, ca dupa stomacul meu ar fi trebuit sa fie deja acum doua ore!?! :))
 
PS: nu doresc sa fiu inteleasa fals! Ordinea sarbatoririi, nu este cea din postare ;-)
Mentionez ca deasemenea astazi este Ziua Mondiala a cartii si a dreptului de autor. Sarbatoarea este organizata de UNESCO din anul 1995.
România a adaugat acestei sarbatori si Ziua bibliotecarului.[ dupa orele de serviciu ma duc sa-mi cumpar si o carte :) ]
Indiferent ce serbati si daca serbati, va doresc o zi minunata!
♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡