Se afișează postările cu eticheta dovleac. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dovleac. Afișați toate postările
joi, 31 octombrie 2019
vineri, 9 noiembrie 2018
Cufarul cu amintiri
Duzina de cuvinte (194): pisica, vrajitor, dovleac, inel, liliac, revista, fan, cazan, matura, ceata, pelerina, cusma. Tema jocului de cuvinte: Cufarul cu amintiri
Cartea a fost pentru mine cadoul care mi-a facut întotdeauna placere si pasiunea pentru citit mi-a fost insuflata de catre parinti si bunici deja din vremea când înca nu cunosteam literele. Aveam pe atunci multe carti ilustrate, cu povesti pe cele mai variate teme. Îmi placea mult sa mi se citeasca, dar chiar si atunci când adultii nu aveau timp, petreceam ore în sir rasfoind singura paginile imprimate, imaginându-mi alte povesti inspirate de desenele care împodobeau aceste carti pentru prescolari.
Multe din carti le-am daruit de-a lungul anilor, unele le-am citit si fetitelor mele, altele le-am dat cu împrumut si nu mi-au mai fost returnate. Câteva însa - cele mai frumoase, nu m-am îndurat sa le înstrainez. Le pastrez si astazi într-un cufar, în podul casei. Când ma cuprinde nostalgia, cu precadere în serile de toamna când ceata se lasa grea peste oras, urc scarile în pod. Desfac încuietoarea cu inel metalic si deschid cu emotie capacul. Mereu cu emotie. Balamalele scârtâie prelung, ca si când duhul cufarului mi-ar adresa un salut prietenesc – doar ne cunoastem de o viata!
Lada e plina cu albume si carti. Îmi amintesc ca într-o vreme am fost fan al povestilor cu zâne si vrajitori. Odata - sa fi avut vreo sase anisori, am chiar fost la un spectacol de iluzionism. Pe scena a aparut un vrajitor înalt, cu joben, pelerina si baston si prima lui scamatorie a fost sa scoata un iepuras alb din joben. Iepurasul a fost imediat transformat în mielut pentru ca apoi, acesta sa fie transformat într-o cusma de cioban. Ce am mai aplaudat! Cât ne-am mai minunat! Habar n-am cum i-au reusit magiile, dar stiu cât de usor pot fi facuti copiii fericiti!
Multa vreme am visat ca voi deveni si eu cândva vrajitoare. Nu din acelea rele, care râd hidos, prepara elixiruri în cazan si zboara calare pe matura! Nuuu! Mi-am dorit sa fiu vrajitoare buna, o zâna ca cea care a ajutat-o pe Cenusareasa si a transformat sase soricei în cai nazdravani si un dovleac în caleasca aurie printr-o simpla atingere de bagheta. Cumva... visul mi s-a îndeplinit pentru câteva ore, pe când aveam vreo 10 ani. Am fost "zâna cea buna" în sceneta Cinderella - în limba engleza, la serbarea de sfârsit de an scolar. ☺ Dar vraji, nu am reusit niciodata sa fac. Paralel, am sperat ca macar voi primi cândva, cumva, un creion fermecat. Serialul polonez de desene animate mi-a alimentat mult timp imaginatia, pâna când am abandonat definitiv si aceasta speranta ;-) Din acel moment am dorit sa fiu cuminte, harnica si vesela, asa ca Martine - eroina din cartile belgiene superb ilustrate. Martine a devenit idealul meu de fetita si tare mi-am dorit sa am si eu un catel pe care sa-l cheme Patapouf si o pisica Moustasche. Cât de mult am iubit aceste carti! Mama a descoperit în anii '70 titlul într-o revista si de atunci, mi-a cumparat fiecare carticica ce prezenta o noua aventura a Martinei: Martine la Gradina Zoo, Martine cu bicicleta, Martine la ora de balet, Martine ajuta la treburile casnice... Povestile Martinei mi-au însotit anii copilariei si mai târziu, au intrat si în viata fetitelor mele. Acum asteapta cuminti, sa fie descoperite de alte mânute de copii - eu sper, cândva de ale nepoteilor mei.
Mângâi copertile, rasfoiesc câteva pagini... Din "Martine si serbarea florilor" se desprinde ceva diafan ce pluteste spre podea. Ca un fluture. Este o floare presata, o ramurica de liliac. Liliacul parfumat din gradina bunicilor... dar casa bunicilor nu mai exista de peste douazeci de ani... Doamne, cum trece timpul!
Cartea a fost pentru mine cadoul care mi-a facut întotdeauna placere si pasiunea pentru citit mi-a fost insuflata de catre parinti si bunici deja din vremea când înca nu cunosteam literele. Aveam pe atunci multe carti ilustrate, cu povesti pe cele mai variate teme. Îmi placea mult sa mi se citeasca, dar chiar si atunci când adultii nu aveau timp, petreceam ore în sir rasfoind singura paginile imprimate, imaginându-mi alte povesti inspirate de desenele care împodobeau aceste carti pentru prescolari.
Multe din carti le-am daruit de-a lungul anilor, unele le-am citit si fetitelor mele, altele le-am dat cu împrumut si nu mi-au mai fost returnate. Câteva însa - cele mai frumoase, nu m-am îndurat sa le înstrainez. Le pastrez si astazi într-un cufar, în podul casei. Când ma cuprinde nostalgia, cu precadere în serile de toamna când ceata se lasa grea peste oras, urc scarile în pod. Desfac încuietoarea cu inel metalic si deschid cu emotie capacul. Mereu cu emotie. Balamalele scârtâie prelung, ca si când duhul cufarului mi-ar adresa un salut prietenesc – doar ne cunoastem de o viata!
Lada e plina cu albume si carti. Îmi amintesc ca într-o vreme am fost fan al povestilor cu zâne si vrajitori. Odata - sa fi avut vreo sase anisori, am chiar fost la un spectacol de iluzionism. Pe scena a aparut un vrajitor înalt, cu joben, pelerina si baston si prima lui scamatorie a fost sa scoata un iepuras alb din joben. Iepurasul a fost imediat transformat în mielut pentru ca apoi, acesta sa fie transformat într-o cusma de cioban. Ce am mai aplaudat! Cât ne-am mai minunat! Habar n-am cum i-au reusit magiile, dar stiu cât de usor pot fi facuti copiii fericiti!
Multa vreme am visat ca voi deveni si eu cândva vrajitoare. Nu din acelea rele, care râd hidos, prepara elixiruri în cazan si zboara calare pe matura! Nuuu! Mi-am dorit sa fiu vrajitoare buna, o zâna ca cea care a ajutat-o pe Cenusareasa si a transformat sase soricei în cai nazdravani si un dovleac în caleasca aurie printr-o simpla atingere de bagheta. Cumva... visul mi s-a îndeplinit pentru câteva ore, pe când aveam vreo 10 ani. Am fost "zâna cea buna" în sceneta Cinderella - în limba engleza, la serbarea de sfârsit de an scolar. ☺ Dar vraji, nu am reusit niciodata sa fac. Paralel, am sperat ca macar voi primi cândva, cumva, un creion fermecat. Serialul polonez de desene animate mi-a alimentat mult timp imaginatia, pâna când am abandonat definitiv si aceasta speranta ;-) Din acel moment am dorit sa fiu cuminte, harnica si vesela, asa ca Martine - eroina din cartile belgiene superb ilustrate. Martine a devenit idealul meu de fetita si tare mi-am dorit sa am si eu un catel pe care sa-l cheme Patapouf si o pisica Moustasche. Cât de mult am iubit aceste carti! Mama a descoperit în anii '70 titlul într-o revista si de atunci, mi-a cumparat fiecare carticica ce prezenta o noua aventura a Martinei: Martine la Gradina Zoo, Martine cu bicicleta, Martine la ora de balet, Martine ajuta la treburile casnice... Povestile Martinei mi-au însotit anii copilariei si mai târziu, au intrat si în viata fetitelor mele. Acum asteapta cuminti, sa fie descoperite de alte mânute de copii - eu sper, cândva de ale nepoteilor mei.
Mângâi copertile, rasfoiesc câteva pagini... Din "Martine si serbarea florilor" se desprinde ceva diafan ce pluteste spre podea. Ca un fluture. Este o floare presata, o ramurica de liliac. Liliacul parfumat din gradina bunicilor... dar casa bunicilor nu mai exista de peste douazeci de ani... Doamne, cum trece timpul!
marți, 30 octombrie 2018
Mâine este Halloween
Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală.
Asa cum spune wikipedia „ Celții au fost grupuri de triburi antice care foloseau una dintre limbile celtice (care formează o ramură a limbilor indo-europene).[...]Deși cuceririle romane i-au obligat pe celții continentali să adopte cultura romană, dezvoltarea creștinismului celtic în Irlanda și Marea Britanie a adus cu sine o renaștere medievală a culturii celtice între anii 400–1200.[…] În decursul ultimelor cinci secole î.Hr. celții s-au răspândit în toată Europa Centrală. Astfel, există urme arheologice de așezări celte din secolul al III-lea î.Hr. și în spațiul carpato-dunărean, de exemplu în România, în Transilvania la Fântânele, Oradea, Ciumești, Silivaș, Apahida (vezi celții în Transilvania).“
Numele Halloween provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even - numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloween-ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental - catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine Ziua tuturor Sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.
Credinta straveche spune ca în ultima zi din octombrie, Lumea viilor este bântuita de sufletele ce nu si-au gasit linistea si s-au pierdut în drumul spre Lumea Mortilor si se mai spune ca o casa cu bostan-lanterna este ferita de aceste fantome si strigoi. Iar casele în care e veselie si e agitatie, sunt deasemenea ocolite de vârcolaci - motiv pentru care se organizeaza petrecerile de Halloween.
Din pacate, multi cred ca sarbatoarea “a fost importata de la americani” si pentru ca nu cunosc adevarata provenienta, asocieaza aceasta sarbatoare cu imagini din filmele americane horror. Ameicanii cei-i drept, au darul de a exagera cu decorarea pentru anumite sarbatori, reusind kitsch-uri nu doar de Halloween ci si de Craciun - parerea mea personala...
Eu serbez Halloween-ul începând din 1984 când am aflat despre Halloween din melodia lui Stevie Wonder “I just call to say I love you”. Împreuna cu câtiva prieteni de atunci, ne-au pus pe cercetari si am descoperit o multime de informatii si sensul sarbatorii ne-a fermecat.
De atunci, cioplim în fiecare an mutre simpatici în dovleac. În câtiva ani am fost cu fetitele mele la carnaval de Halloween, de câteva ori am însotit nepoteii la adunat dulciuri în cartier, în rest decoram minimal curtea sau balconul cu dovleci-lanterna. A devenit o traditie în familie si împreuna cu fetele, facem anula concursul “cel mai reusit bostan-lanterna”. Petrecem o seara amuzanta si poate ca acesta este de fapt scopul cel mai frumos al sarbatorii – sa fim împreuna si sa ne simtim bine. Anul acesta sarbatoarea pica la mijloc de saptamâna, asa ca am cioplit dovlecii duminica. Am avut ajutoare valoroase de la Leo si Chico (- catelusul Yorkshir ce face parte din familia noastra doar de cateva zile).
Mâine, ma voi bucura sa sune la usa copiii din cartier – am atârnat vrajitoarea decor, am pus bostanii în fata usii si am umplut bomboniera cu vârf. Abia astep vocile care striga: "Dulce sau amar" / "Trick or treat" / "Süßes oder saueres"
Tuturor un Halloween cu bucurie! Happy Halloween!
Asa cum spune wikipedia „ Celții au fost grupuri de triburi antice care foloseau una dintre limbile celtice (care formează o ramură a limbilor indo-europene).[...]Deși cuceririle romane i-au obligat pe celții continentali să adopte cultura romană, dezvoltarea creștinismului celtic în Irlanda și Marea Britanie a adus cu sine o renaștere medievală a culturii celtice între anii 400–1200.[…] În decursul ultimelor cinci secole î.Hr. celții s-au răspândit în toată Europa Centrală. Astfel, există urme arheologice de așezări celte din secolul al III-lea î.Hr. și în spațiul carpato-dunărean, de exemplu în România, în Transilvania la Fântânele, Oradea, Ciumești, Silivaș, Apahida (vezi celții în Transilvania).“
Numele Halloween provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even - numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloween-ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental - catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine Ziua tuturor Sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.
Credinta straveche spune ca în ultima zi din octombrie, Lumea viilor este bântuita de sufletele ce nu si-au gasit linistea si s-au pierdut în drumul spre Lumea Mortilor si se mai spune ca o casa cu bostan-lanterna este ferita de aceste fantome si strigoi. Iar casele în care e veselie si e agitatie, sunt deasemenea ocolite de vârcolaci - motiv pentru care se organizeaza petrecerile de Halloween.
Din pacate, multi cred ca sarbatoarea “a fost importata de la americani” si pentru ca nu cunosc adevarata provenienta, asocieaza aceasta sarbatoare cu imagini din filmele americane horror. Ameicanii cei-i drept, au darul de a exagera cu decorarea pentru anumite sarbatori, reusind kitsch-uri nu doar de Halloween ci si de Craciun - parerea mea personala...
Eu serbez Halloween-ul începând din 1984 când am aflat despre Halloween din melodia lui Stevie Wonder “I just call to say I love you”. Împreuna cu câtiva prieteni de atunci, ne-au pus pe cercetari si am descoperit o multime de informatii si sensul sarbatorii ne-a fermecat.
De atunci, cioplim în fiecare an mutre simpatici în dovleac. În câtiva ani am fost cu fetitele mele la carnaval de Halloween, de câteva ori am însotit nepoteii la adunat dulciuri în cartier, în rest decoram minimal curtea sau balconul cu dovleci-lanterna. A devenit o traditie în familie si împreuna cu fetele, facem anula concursul “cel mai reusit bostan-lanterna”. Petrecem o seara amuzanta si poate ca acesta este de fapt scopul cel mai frumos al sarbatorii – sa fim împreuna si sa ne simtim bine. Anul acesta sarbatoarea pica la mijloc de saptamâna, asa ca am cioplit dovlecii duminica. Am avut ajutoare valoroase de la Leo si Chico (- catelusul Yorkshir ce face parte din familia noastra doar de cateva zile).
Mâine, ma voi bucura sa sune la usa copiii din cartier – am atârnat vrajitoarea decor, am pus bostanii în fata usii si am umplut bomboniera cu vârf. Abia astep vocile care striga: "Dulce sau amar" / "Trick or treat" / "Süßes oder saueres"
Tuturor un Halloween cu bucurie! Happy Halloween!
marți, 31 octombrie 2017
Happy Halloween
La noi în familie, serbarea Halloween are traditii vechi. Prima data când am auzit despre aceasta serbare a fost în 1984, când Stevie Wonder a lansat "I Just Called to Say I Love You" ☺ Începând cu anii '90 a fost serbata cu regularitate. însa pe masura ce fetele mele au crescut, serbarea s-a redus la întâlnirea din seara de 31 octombrie, spre a ciopli dovleci.
În fiecare an ne-am întrecut în "fantezii dovleciene" alaturi de copii sau nepoti si începând cu anul 2009 am prezentat pe blog fotografii cu "fețele" haioase ale bostanilor nostri de Halloween.
Anul acesta însa, ca nciodata, la noi acasa va fi liniste. Fetele-mi sunt plecate în mini-vacante, una la Konstanz, alta la Amsterdam; nepoteii - cu toate ca au vacanta, participa la un curs de înot si nu pot veni sa serbam Halloween împreuna... Asa ca astazi dupa-amiaza m-am apucat sa cioplesc singura un bostan. Helmut i-a taiat capacul si dupa ce l-am curatat frumos de sâmburi în interior si i-am subtiat peretii atât cât sa îl pot modela, am intrat în casa pentru o scurta pauza de cafea.
Cand m-am rentors în curte... domnul Leo, curios nevoie mare, mi-a rasturnat bostanul si acesta s-a spart! Tja - nu l-am aruncat, ca nu am altul! L-am cioplit asa cu grija, abia am reusit sa-i fac o gura rânjita si doua triunghiuri în chip de ochi. Bostanul meu pârâia la fiecare atingere, gata-gata sa se desciocoleze! Arata ca ... o fantoma de dovleac de Halloween. Este ca un zombie ☺
Pe Leo bineînteles nu l-am certat, este doar primul lui Halloween ☺ La anul va fi mai atent.
Ca sa îl iert, a pozat frumos pentru postarea mea de anul acesta ☺☺☺ Happy Halloween! ;-)
sâmbătă, 31 octombrie 2015
Dovleacul de Halloween
Dupa ce am tinut dovleacul câteva zile pe masa din sufragerie ca decor, astazi dupa-amiaza l-am cioplit - pentru prima data cu instrumente speciale! Mihaela mi-a dat aceasta idee - eu nici macar nu stiam ca exista asa ceva în comert.
Le-am comandat online si au sosit punctual. Sincera sa fiu, nu am crezut în eficienta lor, însa m-am înselat! Cele trei ustensile de taiat si curatat interiorul bostanului au functionat fantastic de bine!
Cât priveste micile unelte pentru scobit si marcat santuri - cele doua cu mâner rosu, a durat ceva pâna când am capatat dexteritate în a le mânui, însa rezultatul a fost rapid si fara efort ☺
☺ Happy Halloween! ☺
Le-am comandat online si au sosit punctual. Sincera sa fiu, nu am crezut în eficienta lor, însa m-am înselat! Cele trei ustensile de taiat si curatat interiorul bostanului au functionat fantastic de bine!
Cât priveste micile unelte pentru scobit si marcat santuri - cele doua cu mâner rosu, a durat ceva pâna când am capatat dexteritate în a le mânui, însa rezultatul a fost rapid si fara efort ☺
☺ Happy Halloween! ☺
joi, 31 octombrie 2013
Invitatie la concurs Halloween
Cine are cel mai frumos dovleac cioplit?! sau
Cine are / a vazut cel mai frumos costum Halloween?!☺
Va invit sa înscrieti fotografii cu dovleci si costumatii Halloween - fotografii facute de voi, nu preluate din internet☺
Eu ma înscriu cu cei doi dovleci pe care i-am pregatit pentru seara acestei zile, împreuna cu fiica mea, Raluca:
Cine are / a vazut cel mai frumos costum Halloween?!☺
Va invit sa înscrieti fotografii cu dovleci si costumatii Halloween - fotografii facute de voi, nu preluate din internet☺
Eu ma înscriu cu cei doi dovleci pe care i-am pregatit pentru seara acestei zile, împreuna cu fiica mea, Raluca:
luni, 31 octombrie 2011
Ajun de Halloween
Dupa o plimbare în padure, ce s-ar potrivit mai bine decât o tura de înot?
Votata în unanimitate, ideea a fos pusa imediat în practica, alegând piscina termala Neusäß. Ne-am balacit ca niste brotaci -cât pe 'ci sa ni se uneasca degetele prin membrana, ne-am scufundat, am înotat în toate bazinele - si afara si în sala, am facut "trenulet" pe toboganul acvatic si am chiuit de frica si placere î n tunelul întunecat ;)
Dupa duș am probat coafuri noi si am folosit multa spuma de modelare. Marlene si-a dorit multe codite împletite, pentru ca mâine, de Halloween, când se va masca în "zâna buna" - sa aiba parul ondulat în valuri ;) Pentru aceasta, a suportat chiar si sa doarma cu incomodele codite! Efectul însa a fost cel asteptat, sacrificiul s-a meritat! Dimineata, îi venea sa se pupe în oglinda :))
Dupa micul dejun, am iesit la o scurta plimbare cu trotinetele, apoi am trecut la treaba: am cioplit dovlecii pentru Halloween, am pregatit o placinta cu dovleac (reteta primita de la Rokssana - multumiiiiim!), am decorat casa si acum... acum ne pregatim costumele pentru ca imediat vom porni la colindat „Süßes oder Saures“ ("trick or treat").
Va dorim o seara de Halloween cât mai placuta!
Votata în unanimitate, ideea a fos pusa imediat în practica, alegând piscina termala Neusäß. Ne-am balacit ca niste brotaci -cât pe 'ci sa ni se uneasca degetele prin membrana, ne-am scufundat, am înotat în toate bazinele - si afara si în sala, am facut "trenulet" pe toboganul acvatic si am chiuit de frica si placere î n tunelul întunecat ;)
Dupa duș am probat coafuri noi si am folosit multa spuma de modelare. Marlene si-a dorit multe codite împletite, pentru ca mâine, de Halloween, când se va masca în "zâna buna" - sa aiba parul ondulat în valuri ;) Pentru aceasta, a suportat chiar si sa doarma cu incomodele codite! Efectul însa a fost cel asteptat, sacrificiul s-a meritat! Dimineata, îi venea sa se pupe în oglinda :))
Dupa micul dejun, am iesit la o scurta plimbare cu trotinetele, apoi am trecut la treaba: am cioplit dovlecii pentru Halloween, am pregatit o placinta cu dovleac (reteta primita de la Rokssana - multumiiiiim!), am decorat casa si acum... acum ne pregatim costumele pentru ca imediat vom porni la colindat „Süßes oder Saures“ ("trick or treat").
Va dorim o seara de Halloween cât mai placuta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)