Pauză de ninsoare în tunel - Miercurea fara cuvinte 8/2026

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Final de vacanță – Ciao Malcesine, Ciao Italia – Drumul spre casă

A venit vremea să pornim spre casă. Așa cum tot ce e superb trece repede, și vacanța noastră s-a încheiat... într-o zi în care norii se scuturau de tristețe, picurând lacrimi mărunte, în ton cu starea noastră de plecare. Am împachetat totul, am predat cheia și am urcat în mașină.
Navigatorul ne-a condus pe cel mai scurt drum spre autostradă. Drumul de-a lungul coastei lacului, cu tuneluri săpate direct în munte, a fost deosebit de romantic și impresionant – mai ales admirat de pe locul de lângă șofer. 😊
 

Am trecut granița în Austria prin Pasul Brenner, traversând și Podul Europa – o construcție spectaculoasă ce leagă Alpii prin autostrada A13. De acolo, direct în Bavaria!
Și, bineînțeles, după atâta bella Italia, ni s-a făcut dor de o masă tipic bavareză. Am oprit la terasa restaurantului de la Klosterhotel Ludwig der Bayer, vizavi de Mănăstirea Ettal, unde am savurat un șnițel clasic cu cartofi prăjiți și câte o cola – simplu, dar perfect pentru revenirea la stilul nostru familiar.
Cu forțe proaspete, am pornit din nou la drum și am ajuns acasă fără peripeții. Pe tot traseul, norii și soarele s-au jucat de-a v-ați ascunselea, iar acasă ne-a întâmpinat o vreme blândă, cu soare cald și aer proaspăt — exact cât să descărcăm toate bagajele: lenjerii, prosoape, șezlonguri, valize, grătar, espressor, umbrelă parasolară, plase cu cumpărături... Incredibil câte au încăput în boxa de pe mașină, în portbagaj lângă cușeta lui Leo și pe banchetele din spate!
Curtea ne-a primit verde și zâmbitoare, iar casa – curată, așa cum îmi place să o las mereu când plecăm în vacanță.
Leo a fost în culmea bucuriei – a sărit din mașină, a inspectat curtea cu entuziasm și a dat din coadă ca și cum ar fi spus: „Aici e bine. Aici e acasă.”

PS: După ploaie… bineînțeles că ne-a întâmpinat un curcubeu minunat — ca un mesaj de bun venit acasă! 😍

Gust de vacanță și o surpriză neașteptată

Zilele trecute povesteam despre vise și pregătiri pentru vacanța de vară—momentul acela magic când, înainte de plecare, îți permiți să te transpui mental într-o atmosferă de concediu. Și ce mod mai bun de a face asta decât prin mâncare? Povesteam despre cum am hotărât să creez un meniu de o zi, inspirat din Italia, Franța și Spania, cu ingrediente fine, bio, speciale.
Cu această idee în minte, sâmbata am pornit la cumpărături. Circa... 70€ mai târziu (😜), am ajuns acasă, unde m-a întâmpinat Helmut cu o observație directă: „Cam scump, nu crezi?!” Desigur, am argumentat că unele produse vor rămâne pentru mai mult timp, nu doar pentru această zi de răsfăț gastronomic... Și exact în timp ce despachetam cumpărăturile și dezbăteam prețurile, sună cineva la ușă. Helmut deschide și îmi spune: „Mergi tu, trebuie să semnezi, e o recomandată din Italia.” Din Italia?! Nimeni nu m-a anunțat de vreun pachet, prietenii noștri ar fi dat un mesaj pe WhatsApp…
Curioasă, semnez și deschid. Era o amendă pe numele meu—pentru o viteză de cca. 97 km/h într-o zonă de 90 km/h, aplicând toleranța de 5 km/h, adică pentru o depășire de 2 km/h. 😬

Incidentul? 3 iulie 2024 / ora 18:21 - provincia Rovigo, regiunea Veneto. Costul? 70,4€, dacă plătim în primele cinci zile. Dacă nu, 83€. Iar dacă mai așteptăm, poate pentru a consulta un avocat, amenda va urca la 127,5€!!!

Deși ambele mașini sunt pe numele meu, cea mare—folosită și pentru concedii—e mereu condusă de Helmut. Niciun motiv de reproș, însă! O depășire de 2 km/h peste limita legală putea foarte bine să mi se întâmple și mie.

Am achitat imediat online, căci sincer, nu ai șanse* în astfel de situații în străinătate. 

Apoi, uitându-mă la Helmut, l-am întrebat zâmbind: „Și acum? Crezi că meniul nostru a fost scump?” 🥴😅
Uneori, realitatea te surprinde cu ironii de neuitat. Și uite așa, visul unei vacanțe culinare s-a transformat într-un moment de reflecție amuzant despre costuri și surprize neașteptate!

---

*) Amenda este valabilă! În Italia, autoritățile au până la 360 de zile pentru a notifica șoferii străini despre o contravenție rutieră, ceea ce înseamnă că poți primi o amendă chiar și la un an după ce ai vizitat țara. Dacă nu o plătești, pot exista consecințe, cum ar fi penalități suplimentare sau probleme în cazul unei viitoare călătorii în Italia. Concluzia? Daca am fi fost plecati de acasa, sa zicem pentru înca 20 zile... amenda nu ar mai fi fost valabila!!! 😝

Operațiunea „Curățenia de primăvară auto”

– cu alte peripeții și surprize neașteptate...
🚗💨😄După două săptămâni de așteptare – roțile de vară erau deja montate – vineri după-amiază am reușit în sfârșit să-i redăm mașinii lui Helmut strălucirea pierdută. Aspirație temeinică, ștergerea fiecărui colțișor de bord, lustruirea geamurilor – totul mergea strună! Până când... a venit momentul să îmbrăcăm noile huse.
Of, of! Un set premium din piele fină italiană, în nuanțe elegante de gri închis și gri-bej, comandat special pentru acest model de Audi. Scaunele din față – impecabile! Husele s-au așezat perfect de parcă ar fi fost croite la comandă. Dar când am ajuns la bancheta din spate… surpriză!
Pe partea cu cele două centuri de siguranță, husa a decis că mufele nu mai sunt necesare. Le-a acoperit complet fără drept de apel! Să returnăm setul? Nici vorbă – a fost cumpărat acum un an iar „micuța problemă” am descoperit-o abia acum. Și bineînțeles nu a fost deloc o investiție modestă – aproximativ 300 €!
Pentru moment, husele rămân așa cum sunt. Leo, pasagerul nostru blănos, călătorește în general în cușeta lui din portbagaj iar scaunele din față sunt perfecte. Totuși, până la concediu va trebui să ducem setul la un atelier de croitorie ca să decupeze frumos orificiile pentru centuri. Alți bani, altă distracție! C’est la vie!
Morala poveștii? Orice operațiune de înfrumusețare auto vine cu o doză de neprevăzut și uneori cu o lecție despre răbdare.🚗💨😄

Surpriza

Ritualul anual al lunii mai: cauciucuri, curățenie și… surprize neașteptate!
Așa cum se întâmplă în fiecare mai, Helmut a făcut ceea ce face de ani de zile: mi-a schimbat cauciucurile la mașină, pregătind-o pentru sezonul cald. După această etapă, am profitat de ocazie pentru o curățenie generală. Am aspirat interiorul, am lustruit suprafețele și am făcut mașina să strălucească. Totul părea perfect, până am observat… o mică fisură în parbriz!

Nu știu când s-a produs, dar vestea bună este că asigurarea mea acoperă integral reparația. Așa că, atunci când voi avea timp, voi suna la Carglass pentru o programare. Cum fisura este pe partea copilotului, cel mai probabil va fi remediată prin lipire.
Ultima dată când am avut o problemă similară, acum cinci ani, situația a fost mai gravă. Atunci, fisura era cât o monedă de un euro și străpunsese parbrizul de la o parte la alta. A fost nevoie de un înlocuire completă.
De data aceasta, pare a fi doar o mică neplăcere. Mașina rămâne în formă maximă și dacă e să învăț ceva din această experiență, este că o curățenie temeinică poate aduce la lumină mici probleme ascunse!

La drum, cu Soarele si Luna in ferestre - Reflexii in oglindă 3/2025

 

Daca si pe voi va fascineaza imaginile din oglinzi si reflexiile, vă invit cu drag să participați la "Reflexiil în Oglindă"(rubrica preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Egoiști sau doar tontălăi? - RIO 45/2024

Cunoasteti cu siguranta situatia, cand esti nevoit sa mergi pe soasea incet, in spatele altei masini, pentru ca nu exista posibilitatea de a depasi. Pe sosea este permis rulajul cu 100 km/h, el însă merge tacticos 75-80. La un moment dat se ofera o portiune de sosea unde ai putea depasi, semnalizezi si intri în depasire… Ei, exact atunci, baga viteza si merge cu 105 km/h, sa-ti faca-n ciuda parca! Nu iti ramâne altceva de facut, decât sa risti un radar, sa accelerezi si sa finalizezi depasirea, sau sa frânezi si sa te retragi din nou în spatele lui… Daca te-ai hotarât pentru a doua varianta, atunci el îsi reia imediat rulajul cu 80Km/h! 

Ma întreb, este egoist, tontălău sau ticalos?! Care e problema lui?! 

Si vreau sa mai spun ca acelasi individ, când intra în portiunea de sosea cu limitare de viteza la 70 Km/h, el tot cu 75-80 ruleaza! În plus, asemenea indivizi sunt ca betivanii, au “îngerii lor pazitori”! Pe astia nu ii prinde radarul! Ei merg in prostia lor mai departe, inconstienti parca de ce se intampla în jur! 

O specie asemanatoare sunt soferii care îti intra aproape în porbagaj, atunci când rulezi regulamentar pe o bucata de sosea în santier, marcata cu linii galbene si pe care viteza este restrictionata! Te afli pe banda a doua pentru ca pe prima sunt TIR-uri greoaie si el te preseaza, sa maresti viteza sau sa te evapori! Nu poti sa maresti viteza pentru ca esti sofer corect. Te simti presat / silit si abia astepti sa poti reintra pe prima banda, sa ii faci loc lui "Schumacher"! Cândva se termina santierul si rulatul pe sosea reintra in normal. Apesi acceleratia si intri în trafic firesc… Cândva îl reîntâlnești pe băgăreț rulând pe banda dreapta lejer, de zici ca e la pauza de cafea! Si imi vine sa-l întreb “la ce ne-ai stressat mă?! Unde te grabeai acum 5 minute?!“ 

Nu am crezut vreodată ca ma vor afecta asemenea atitudini! Insa probabil odata cu înaintarea în vârsta am devenit mai sensibilă.

Drumul meu la serviciu este de 27km din care 18 sunt autostrada. Din garajul meu pâna în parcarea firmei am nevoie în conditii normale de doar 20 de minute! Este foarte bine, nu ma pot plânge! Acum în sezonul rece îmi este un pic mai greu, pentru ca plec pe întuneric si ma întorc pe întuneric! Dar... mai am doar șapte ani pâna la pensie 👍🏻 

Pentru rubrica "Reflexii in oglinda" initiata de SoriN si preluata de mine de ceva timp, prezint doua fotografii facute azi cand am iesit de la serviciu.

Este curtea firmei si parcarea supraetajata. Daca deasemenea aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici. Nu trebuie decat sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Reflexii... la drum lung

 

Va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Doua masini, mai multe oglinzi - RIO 16/2024

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Laterale si retrovizoare - RIO S15/2024

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: 

Totul e bine când se termină cu bine!

 

Am povestit saptamâna trecută, că am hotarât cu fetele mele ca dupa ce vom vizita expozitia "Grădinile lui Monet", să mergem sa servim cina într-un restaurant în capitala bavareza. 

Ne-am lasat pe mâna Adelei, dintre noi trei, ea este "cea mai umblata în lumea buna" 😏

Am parcat masina direct în centrul orasului, lânga catedrala Frauenkirche si de aici, pe prima straduta am putut admira deja luminile elegantului hotel-restaurant Do&Co. 

Ne-a impresionat în mod placut primirea respectuoasa a receptionerului de local, care dupa ce a verificat rezervarea, ne-a ajutat sa ne dezbracam paltoanele si imediat am fost conduse de seful de sala, pe scarile din sticla care parca pluteau, spre mezanin. Am luat loc la o masa si un tânar japonez, înalt si suplu s-a prezentat zâmbind si ne-a spus pe engleza ca el este chelnarul nostru. Ne-a înmânat cartile de meniu si ne-a explicat ca specificul acestui local cu bucatarie-asiatica este sharing. Pe principiul de "farfurii de partajare", orice vom comanda, va fi servit pe platouri de pe care fiecare din noi va putea gusta - cu alte cuvinte, vom putea împarti felurile de mâncare între noi, asa cum am avem chef. Ideea ne-a încâtat însa sushi și maki?! Neeee... ceva face STOP în creierul meu când este vorba de pește crud sau de stridii! Manânc cu placere (în general în concedii): creveti sau languste prajite, escargots cu unt si patrunjel, cuisses de grenouilles panées, scoici în sos de vin alb... însa pește crud nu pot! O fi bun, o fi sanatos, însa... nu, multumesc! Lista de bucate era plina cu denumiri exotice si componente bizare... iar preturile?! Ohooo, gustarelele cele mai mici costau de la 20€ în sus! 

Bucataria era deschisa pe o latura cu tejghea înalta la care aveau acces câteva locuri exclusive. De jur împrejur, oglinzi si lumini indirecte, muzica lounge în surdina, un ambient cu totul si cu totul elegant, însa... ce sa aleg sa manânc?! 😁 Am tras cu ochiul la fetele mele... Adela arata sigura pe ea, Raluca rasfoia înca, la fel de indecisa, ca si mine! Raluca a avut curajul si a zis "Eu nu gasesc pe lista nimic care sa fiu sigura ca îmi place!" I-am întarit afirmatia iar Adela ne-a privit ca pe doua țațe iesite prima data în oras! 😅 "Cum?! - zice ea suparata, specialitățile Robatayaki sunt delicatesele cele mai râvnite!". "Îmi pare rau - a raspuns Raluca, cu toate ca mi-e foame, nu gasesc nimic care sa ma încânte... Iar preturile?! Sorry, dar nu sunt dispusa sa arunc atâtia bani pe un experiment! Daca era o petrecere gratuita, m-as fi încumetat sa gust câteva din aceste specialitati, asa însa, nu îmi vine!" Pentru ca si eu am sustinut ideea, atmosfera a escalat! Adela s-a simtit vinovata ca a facut rezervarea si ca nu e pe placul nostru, s-a ofensat si... în acest moment a venit la noi chelnerul zâmbitor care ne observa discret dintr-un colt 😂 Zice el, debordând buna-dispozitie "Ati gasit ceva, v-ati decis?" "Nuuu!" a venit raspunsul nostru taios, în cor. Bietul s-a retras din nou iar fetele mele erau pe punctul de a se certa. Adela ne-a reprosat ca nu va mai face nicio rezervare în numele nostru, Raluca a propus sa mergem la alt restaurant, Adela a spus ca i-a pierit pofta de mâncare, eu le-am înștiințat ca preiau costul cinei, sa calmez spiritele, Raluca a spus ca nu e vorba neaparat de bani ci de placerea de a mânca la restaurant. Adela s-a exprimat ca e dispusa sa plecam imediat si sa mâncam fiecare la ea acasa, eventual, poate sa ne faca o favoare - sa opreasca pe drum la un McDonald’s pentru noi!!!Oh vai! Oh vai! 😆

Tot chelnerul ne-a salvat! S-a apropiat de masa noastra si cu toate ca mai mult a dedus decât înteles ce se deruleaza, a spus ca se întâmpla din când în când sa aiba clienti asa ca noi si ca nu este nicio suparare. Daca dorim sa servim mâncăruri mediteraneene, localul de la parter - care apartine aceluias complex hotelier, are o selecție largă de mâncăruri internationale bazate pe arome ale regiunii mediteraneene. Ni s-au luminat fețele! Adela a întrebat șovăielnic "Este posibil?" iar chelnerul ne-a promis ca vorbeste imediat cu colegul lui de la parter, sa ne gaseasca o masa. 

Am fost conduse la noua masa. Designul localului era identic cu al salonului de sus. Am primit noile carti de meniu si am respirat usurate când am citit numele unor mâncaruri cunoscute (si cu preturi "normale")! 

Dupa ce am comandat aperitivele - câte un Lillet Pomelo, atmosfera s-a degajat si noi am reînceput sa discutam normal între noi si spre finalul mesei chiar sa si râdem. 

Lillet Pomelo este un cocktail foarte lejer, din Lillet Blanc (adica un cuvée, un amestec echilibrat si aromat de vinuri albe) cu suc de Grapefruit, apa minerala si lamâie.

Toate trei ne-am dorit la gustare "Limette hummus & crispy avocado". A fost o bunatate! Pe farfurie a fost asezat ca baza, un amestec de Hummus cu brânza feta, presarat cu bobite de rodie si cu bucatele de fistic prajit crocant. Deasupra au fost asezate trei felii de avocado frittate crispy! Pe un platou alaturat, am primit câteva cuburi de Focaccia proaspete si pufoase, o cupita de ulei de masline si sare Fleur de Sel. 

Apoi, Adela a comandat o portie de "Popcorn shrimps" - creveti prajiti în mantie crocanta, cu sos de chili, salata verde si vinegreta cu trufe. Raluca a comandat "Kofte pe pâne plata" - chiftelute turcesti, zemoase ca micii românesti, cu sos de iaurt si menta si pâine de cuptor. Eu am ales "somon salbatic la gratar" cu sos de șofran, cu jumatati de masline si rosii-cocktail prajite si cele mai subtirele si delicate pastai de fasole pe care le-am mâncat eu vreodata!  Meniul a fost delicios! In plus, am avut la comun, o farfurie cu "Pimentos de padron" - mini ardei verzi-lunguieti, prajiti pe gratar, frecati cu sare si stropiti cu ulei de masline.

Pentru desert nu a mai fost loc, cu toate ca oferta suna foarte incitant! Am încheiat cina cu câte un pahar cu apa minerala.

Afara domnea întunericul si starzile aratau parca altfel. Casele pareau decoruri din carton... 

Am urcat în masina si calatoria a decurs fara ambuteiaje sau surprize neplacute. Pe masura ce ne-am apropiat de cartierul in care locuiesc, luna plina a devenit tot mai mare si mai luminoasa. 

Atmosfera de pace si armonie trona peste tot si peste toate ♥

Drum de munte - Reflexii în oglinda 3/2024

 

Este iarna în toata regula! Peisaje ca desprinse din povestile cu Craiasa Zapezilor sau filmul Frozen te însotesc în plimbarile zilnice. Trebuie doar sa privesti cu atentie si poti descoperi spiridusi, troli, reni zburatori, frunze aurii, bulgari de zapada albastra, braduti din marțipan, poduri de gheata spre cer... Cu putina imaginatie este totul posibil! Orice anotimp are minunatiile lui!    

Daca v-au placut reflexiile si luminile din fotografii, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

A venit iarna

Zapada si frigul ne vor însoti de acum deseori drumurile. Mai sunt doar patru zile din luna noiembrie însa anotimpul hibernal si-a intrat deplin în drepturi. 

Asa cum a sosit pe neasteptat, tot asa va si pleca, nimeni nu poate sti daca vom avea Craciun alb, daca va fi ger de Boboteaza sau daca zapada va persista pâna în luna mai?!? Nimeni nu poate preconiza... si meteorologii sunt doar oameni ☺ 

Nu avem zapada mare, nici macar nu a fost nevoie sa curatam cu lopata-de-zapada trotuarul din fata casei. A fost deajuns sa maturam putin pudra de nea ce s-a asternut. 

Acum mai mult ca oricând, pasarile cerului au nevoie de ajutorul nostru. Avem agatate în toata curtea mici cantine pentru vrabiute, pitigoi, cinteze, ticleni, mierle, botgrosi, florinti, măcăleandri... Toate pasarile mici se înghesuie la statiile cu graunte. Ba mai nou, hranim si porumbeii si cotofenele ☺ Pentru ele punem mere si boabe de porumb într-o sita mare, direct pe caldarâm. 

 

Unii se bucura ca a sosit iarna, altii se vaita (din diverse motive)... Eu sunt undeva la mijloc ☺ Iubesc zapada si plimbarile prin omat, îmi place sa privesc fulgii dansând în aer, îmi place aerul pur si tare dar... când vine vorba de sofat, atunci nu îmi mai place! Chit ca eu locuiesc într-o zona în care Winterdienst - adica serviciul de curatare/întretinere a soselelor este prompt si foarte rar s-a întâmplat sa prind carosabilul acoperit cu zapada. Totusi trebuie condus precaut, pentru ca exista portiuni cu gheata. Mie cel mai urât îmi este sa conduc atunci când este întuneric! Adica între orele 16:30 si 8 dimineata! Daca pornitul spre serviciu îl pot amâna pâna când se lumineaza de zi, la întoarcere nu mai am cum sa evit întunericul!

Constat cu tristete ca tot mai multi participanti la trafic sunt egoisti si rai! Ori nu stiu ori nu vor sa îsi regleze înaltimea farurilor! Ba multi circula cu lumina de distanta, lor sa le fie bine! Se întâmpla deseori sa fiu orbita de faruri si din fata si din spate; daca mai si bate vântul si pe carosabil este pelicula de gheata, atunci îmi vine sa nu mai ies din casa! In general însa, spre sfârsitul anului nu mai am zile de concediu... Asa ca nu am încotro, strâng din dinti, îi ignor pe toti nesimtitii si încerc sa ma concentrez cât pot de bine la drumul meu! 

Dar chiar si cu detrimentele sofatului în sezonul alb, nu as putea sa îmi închipui sa locuiesc într-o zona a lumii unde nu exista cele patru anotimpuri - anotimpuri derulate în ordinea "normala"! (ca si Australia are vara si iarna, dar ei serbeaza Craciunul în costume de baie!). 

Asta-seara va avea loc deschiderea oficiala a târgului de iarna din orasul meu. Doresc neaparat sa fiu de fata când primarul va rosti numaratoarea inversa si luminitele vor fi aprinse în zona pietonala! Vor porni colindele, la tarabe se va vinde vin fiert (în pahar de portelan! vai ce ciudat mi-a fost la Sibiu când am baut vin fiert în pahar de carton!), va mirosi peste tot a castane prajite, a migdale si turta dulce ♥ În deschidere va avea loc si traditionalul "Spectacol al îngerilor". Das Augsburger „Engelesspiel“ este o traditie din 1977 iar târgul "Augsburg Christkindlesmarkt" este una dintre cele mai vechi piețe de Crăciun din Germania; cunoscuta încă din secolul al XV-lea. Târgul fost numit oficial „Christkindlesmarkt” abia în anul 1949. 

Voi reveni cu fotografii ♥