Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Locuim de 11 săptămâni în Coburg și am avut norocul rar să ne împrietenim cu vecinii încă din primele zile. Sunt oameni minunați, calzi și atenți, iar în jurul nostru s‑au strâns deja trei familii cu care împărțim povești, seri liniștite și micile bucurii ale vieții de zi cu zi. Ieri am fost invitați la un grătar în curte, de Rosi, Klaus și Ginny, șorecuța lor jucăușă, cu care Leo e prieten la cataramă. Am petrecut clipe foarte frumoase în gospodăria lor impecabilă, unde fiecare detaliu arată grija și ordinea care îi caracterizează. De pe masă nu au lipsit cârnăciorii tradiționali de Coburg, preparați din carne de vițel și prăjiți pe jar de conifere (Kiefernzapfen – conuri de pin), a căror aromă ușor rășinoasă le dă un gust aparte și îi face unici. Au fost și două salate francone clasice: Kartoffelsalat – salata de cartofi în stil francon, cu dressing acrișor și ceapă fină, și Krautsalat – salata de varză ușor marinată, simplă și foarte gustoasă, specifică bucătăriei locale.
Am stat la povești până la miezul nopții, cu luminițe în curte, aer cald de vară și sentimentul acela rar că ești exact unde trebuie. Coburgul nu ne-a oferit doar un oraș nou, ci și oameni care fac locul să se simtă ca acasă.
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
noaptea de 11 iunie 2025 a fost una dintre acele nopți în care cerul a decis să ne ofere un spectacol gratuit, fără reclame și fără pauze publicitare: Luna Căpșună! Da-da, nu e o metaforă poetică, ci un fenomen astronomic real, cu nume delicios și aspect spectaculos. Pentru cei care nu au fost cu ochii pe cer (sau pe rețelele sociale), Luna Căpșună este ultima lună plină a primăverii, numită așa de triburile Algonquin din America de Nord, care o asociau cu sezonul căpșunilor sălbatice. Așadar, Luna Căpșună nu este neapărat roșie ca o căpșună, însă poziția ei joasă pe cer, mai ales la răsărit, o face să pară aurie, rozalie, uneori cu reflexe de cupru, bronz sau aur topit. Această nuanță caldă este un efect optic, cauzat de stratul gros de atmosferă prin care lumina lunii trece atunci când se află aproape de orizont. Ca o visătoare romantică ce sunt, mi-am spus: „Cum altfel să întâmpin Luna Căpșună, dacă nu de pe acoperiș?”... Chiar și atunci când ideile mele sunt mai ieșite din comun, Helmut mă sprijină. A adus scara — mare și grea — a fixat-o pe marginea casei, a verificat-o cu grijă și mi-a făcut semn că pot urca. Credinciosul meu Leo, a rămas la baza scării cu o privire de bodyguard îngrijorat: „Doamne ferește să pățești ceva acolo sus, unde eu nu pot urca!” Pe acoperiș părea aerul mai cald, mai blând și înmiresmat cu parfum de iasomie și tei. Locuiesc într-un cartier liniștit de bungalow-uri, cu acoperișuri drepte ca niște pagini netede, peste care se ridică, semețe doar turnul bisericii și siluetele copacilor bătrâni. De aici, din înalt, am privit spre est, așteptând răsăritul lunii. Trecuse bine de ora 22, iar cerul păstra căldura zilei și părea că își ține respirația. Mi-am coborât privirea spre curte. Părea o lume miniaturală, perfect aranjată. O casă de păpuși, în care lucrurile cunoscute își pierduseră conturul obișnuit. Și acolo, chiar la picioarele mele, începea Marele X — cele două ghirlande solare cu LED-uri, pe care Helmut, soțul meu, le-a agățat anul acesta ca să lumineze discret curtea. Atunci am râs, întrebându-l dacă este un semn cosmic intenționat, o hartă sau un marcaj pentru o eventuală aterizare extraterestră... Acum, firele păreau suspendate între două lumi... întinse în întuneric cu o precizie stranie. De la capătul apropiat, acolo unde mă aflam, linia luminii se întindea spre necunoscut, pierzându-se în noapte.
Pentru o clipă, pe fir a apărut o siluetă grațioasă — acrobată dintr-o amintire veche, cu umbrelă de dantelă în mână, pășind cu eleganța circului de odinioară.. Nu era nimeni acolo, desigur — doar o reverie diafană, o Fata Morgana născută din lumină, căldură și dor. A traversat Marele X și s-a risipit în întuneric, lăsând în urmă o liniște cu gust de vis... Stăteam acolo, în lumina caldă a nopții, înconjurată de hornuri mai înalte decât mine. Nu le mai vedeam ca simple detalii de arhitectură — îmi păreau siluete umanoide, tăcute, cu umeri largi și pălării ondulate din inox, aliniate ca într-o așteptare solemnă. Mă cuprinsese o emoție greu de numit, ca o presimțire care nu se poate rosti, doar simți. Și atunci, a apărut… Mai întâi, o nuanță roșiatică s-a risipit pe catifeaua cerului, ca o undă pe suprafața unui lac liniștit. Apoi, printre frunzele copacilor, s-a zărit o margine luminoasă — o felie de lumină caldă, care creștea încet, tăcut. Cu fiecare bătaie de inimă, Luna se înălța, dezvăluindu-se treptat, cu o strălucire rozalie, parcă nepăsătoare la propria frumusețe. O apariție tăcută, dar copleșitoare — o scenă de poveste! Am încercat să surprind momentul cu telefonul meu - care noaptea se transformă într-un pictor impresionist cu miopie. Rezultatul? Mai mult atmosferă decât detaliu ☺ Așa că am renunțat să mai lupt cu tehnologia și am ales să privesc. Petele acelea delicate de pe Lună erau atât de clare, încât aveam impresia că dacă întind mâna, le pot atinge. Totuși, voi posta câteva imagini la rubrica Reflexii — pentru că uneori nu claritatea contează, ci emoția care rămâne în urmă. Nu-i așa? 💓 Și dacă ați ratat acest spectacol, țineți-vă bine: următoarea Lună Căpșună la fel de joasă și spectaculoasă va mai putea fi admirată abia în anul 2043. Așa că notați în calendar, setați alarme și dacă e cazul, începeți antrenamentele de urcat pe casă de pe acum! 😉 Până atunci, să ne bucurăm de vară, de cer senin și de toate micile miracole care ne luminează nopțile.
Cu drag (și un pic de praf de stele), Carmen
🍓🌕🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓
PS: Cumnatul meu – fratele lui Helmut, care locuiește în Hamburg – mi-a trimis, spre consolare, câteva fotografii făcute de el, cu un aparat scump și obiective speciale! Și eu, în loc de clasicul "cireașa de pe tort" la postarea mea, vă ofer aici un colaj… așa, ca o "căpșună de pe tort" (în ton cu Luna Căpșună, desigur!)
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
Daca va plac reflexiile de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
În Bavaria, este destul de comun să nu ai gard la curtea din față. Aceasta reflectă un stil de viață deschis și prietenos, unde grădinile din fața casei sunt adesea lăsate fără garduri pentru a crea un sentiment de comunitate și accesibilitate. Vecinii își îngrijesc grădinile cu atenție, iar spațiile verzi sunt bine întreținute, contribuind la frumusețea și armonia cartierelor. Grădinile din fața casei sunt la fel de bine îngrijite ca și cele mari din spatele casei, care sunt protejate de garduri. Fiecare colț de verdeață este o oază de liniște și culoare, dar și un motiv de bucurie pentru cei ce se plimbă pe alei, oferind un sentiment de prospețime și revitalizare.
Săptămâna trecută am dedicat puțin timp pentru a împrospăta grădina din fața casei, adunând frunzele rătăcite printre zambile și lalele. De obicei, prefer să las frunzele căzute din magnolie să se descompună natural, spre deosebire de vecinii mei care își îngrijesc grădinile cu o meticulozitate aproape exagerată, fără a lăsa nicio frunză neadunată, mai ales toamna, înainte de venirea sezonului rece.
În timp ce mă ocupam de curățenie, am descoperit sub magnolie un cuib de arici. Ce bucurie imensă am simțit! Am acoperit cuibul cu grijă, folosind frunzele adunate și acum trec zilnic pe acolo pentru a vedea dacă micul locatar s-a trezit din hibernare.
Uneori ne întrebăm dacă păsările cerului stau la noi în grădină sau dacă noi ne-am construit casa și curtea pe teritoriul lor.?! ☺ Este fascinant să observăm cum aceste mici creaturi își fac cuiburile și își găsesc hrana în grădina noastră, transformând-o într-un adevărat sanctuar al naturii.
Pentru perioada rece - din octombrie si pâna la sfarsitul lunii aprilie, ne asiguram că păsările găsesc mereu hrană proaspătă și uscată. Am instalat farfurioare din plasă specială, care protejează mâncarea de ploaie și ninsoare, iar în copaci și la sol, am montat diverse tipuri de cantine pe care le umplem regulat cu semințe. E curtea plina cu vrabiute, florinți, pitigoi, cinteze, scatii, sticleți, macalandrii, mierle, porumbei, cotofene...Porumbeii și păsările mari se bucură de grâu, porumb și semințe de floarea-soarelui, în timp ce mierlele sunt răsfățate cu stafide și, săptămânal, cu câte un măr tăiat pe jumătate, pe care îl ciugulesc cu plăcere, lăsând doar coaja, ca o jumătate de ou spart.
Pentru toate păsările cerului, atârnăm în copaci sfere cu vitamine și grăsime, oferindu-le un plus de energie în zilele reci de iarnă.
Acum, în prag de primăvară, când începe perioada de împerechere, am montat căsuțe speciale pentru diverse tipuri de păsări, cum ar fi pițigoii (pițigoiul mare (Parus major) și pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus) )și măcănarul. Ne bucurăm să vedem cum păsările explorează aceste noi adăposturi, pregătindu-se pentru sezonul de cuibărit.
De asemenea, ne încântă să le vedem cum beau apă din iaz sau cum mierlele se scaldă cu atâta plăcere.
Desigur, există și pagube pentru noi, dar ne amuzăm și găsim soluții pentru a le rectifica. De exemplu, acum câțiva ani, am avut o egreta care venea mereu la ceasul răsăritului în curte și servea tacticoasă micul dejun, prinzând cei mai grăsuți pești aurii din iaz. Nu făcea abuz, doar unul pe zi! ☺ Însa... un pește de acea mărime costa la Dehner circa 50 de euro. Așa că am conceput un schelet de sârmă forjată exact la conturul iazului și am aplicat o plasă fină deasupra. Seara puneam grilajul și astfel am dezvățat egreta gurmandă să mai vină la noi. ☺
Fiecare zi petrecută în grădină, alături de "păsările noastre", este o oportunitate de a aprecia frumusețea și delicatețea vieții sălbatice. Îngrijirea păsărilor din curtea noastră nu este doar o responsabilitate, ci și o sursă de bucurie. Observarea acestor mici creaturi cum se hrănesc și își fac cuiburile ne aduce o satisfacție imensă și ne conectează mai profund cu natura.
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
Sărbătorile sunt tot mai aproape si eu sunt înca în urma cu multe... însa, saptamâna aceasta am reusit sa mai bifez câte activitati de pe lista mea "to do" de Advent: am scris si trimis felicitari celor dragi, am hotarât cum se vor desfasura zilele de sarbatoare, am facut un "plan 2" pentru cadourile de Craciun (voi reveni cu un articol separat) siiiii.... am reusit sa cumparam bradul!
Pentru ca joi, am lucrat de acasa, am profitat de pauza de amiaza si am pornit cu baietii mei spre târgul de brazi din fața bisericii. Cumparam de peste zece ani de la acelas vânzator, sunt brazi din Padurea Bavareza, proaspeti si frumosi.
Alegerea bradului este un moment special, este un fel de ritual al familiei noastre.
Ne plimbam de câteva ori printre rândurile de brazi si admiram frumusețea fiecăruia. Tintim câtiva dupa criteriile noaste - sa fie înalt, sa fie des și cu ramuri frumos aranjate si, cândva decidem: acesta este bradul nostru.
Leo îl inspecteaza si el atent și deasemenea îsi da aprobarea. Vânzatorul trece bradul în plasa si la cerere, taie o bucata din baza tulpinii (bradul va absorbi mai bine apa din vasul in care va fi astezat).
Cu mare grijă, încărcăm bradul pe mașină, îl legam bine pentru a nu-l pierde pe drum si ne întoarcem acasă cu inimile pline de bucurie.
Odată ajunși, așezăm bradul într-o găleată cu apă în grădină, să rămână proaspăt până în Ajunul Crăciunului. În fiecare zi, Leo își face rondul de inspecție pe lângă brad, să se asigure că totul este în ordine.
Numaram zilele ramase pâna pe 24 decembrie si așteptăm cu nerăbdare să împodobim bradul și să aducem în casă spiritul Crăciunului. 🌲✨
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
