Pe 29 august, la ora 5, aș fi putut vedea Luna plină și eclipsa. Dar… nu m-am trezit, pentru că la ora 10 plecam spre Ulm, la nuntă, și mi-a fost pur și simplu lene să mă ridic din pat atât de devreme. Așa am ratat momentul, iar Luna aceea enormă a rămas doar o imagine pe care am purtat-o în vis…
După 29, totul s-a schimbat. Luna nu a mai apărut ca un glob uriaș, nu a mai avut lumina aceea care te oprește în loc. Chiar dacă răsare și apune în fiecare zi, nu mai vine cu aceeași forță. Se îndepărtează, își schimbă unghiul, iar mirajul dispare.
La sfârșitul lui august, orbita ei se așază ciudat față de orizont. În est, seara, stă într-un unghi foarte plat, aproape lipită de linia orizontului, și de aceea răsare aproape la aceeași oră. Dimineața, în vest, unghiul este abrupt, Luna cade repede și apusul se împinge mult spre mai târziu. Mișcarea ei rămâne constantă, dar felul în care o vedem de pe Pământ se schimbă de la o zi la alta.
Iar diminețile acelea, cu Luna uriașă, au fost doar pe 28 și 29 august. Două momente scurte, care au trecut pe lângă mine... Are cineva fotografii sau un video din diminețile alea? M-aș bucura să le postați...
Eu… anul acesta am rămas cu fotografiile din noaptea de 29 spre 30 august, exact când clopotele de la Domul din Ulm* băteau ora 12. Mi-a trecut prin minte Cinderella - în timp ce ea pierdea pantoful, eu îmi dădeam întâlnire cu luna pentru un mic fotoshooting. Nu sunt imagini spectaculoase, dar sunt singurele care au prins ceva din lumina ei, cât a mai rămas.
*) Până nu de mult, biserica din Ulm (Ulmer Münster)a avut cel mai înalt turn din lume; din februarie 2026, Sagrada Familia din Barcelona deține acest record, odată cu finalizarea construcției după un secol și jumătate.
