Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Astăzi e ziua mamei mele și mi-am dorit să fie o zi memorabilă. La miezul nopții i-am cântat „La mulți ani” împreună cu fratele meu, aflat la telefon. După ce am închis apelul am rămas doar noi două, fetele, și am continuat petrecerea în pijama, cu suc, fursecuri, sticksuri și povești până spre ora trei. Dincolo de fereastră, fulgii au început să danseze ca niște confetti argintii în lumina felinarelor. Nu s-au așternut pe pământ, dar spectacolul lor efemer a fost ca un cadou nocturn, un fragment de magie care ne-a făcut să zâmbim și să simțim că noaptea are propria ei sărbătoare. Ne-am culcat bine dispuse și ne-am trezit și mai vesele, pe la zece. După un mic dejun rapid am pornit să colindăm prin târgul din Sibiu, cu pașii plutind peste caldarâmul înghețat, în miros de vin fiert și în decorul rece dar spectaculos al iernii. La prânz am ales terasa acoperita a restaurantului Amber, în Piața Mare, chiar la marginea târgului de Crăciun, unde căldura lămpilor cu gaz și ghirlandele de brad cu luminițe au creat un cadru de poveste. După-amiaza ne-am retras acasă ca niște exploratori după expediție, să ne odihnim și să prindem energie pentru seara specială. Surpriza cea mare ne așteaptă la ora 18, un concert tribute Coldplay & Imagine Dragons, urmat de un show imersiv Van Gogh — un amestec de sinestezie și magie vizuală. Cadoul pentru mama nu este doar un bilet, ci o scurtă, dar intensă călătorie într-un univers paralel, unde muzica se transformă în lumină și pictura în vibrație. Abia aștept să-i văd reacția și sunt convinsă că va fi un moment de neuitat. E o zi care se desenează aproape singură, ca un joc de spoturi neon pe cerul de noiembrie.
Sărbătorile sunt tot mai aproape si eu sunt înca în urma cu multe... însa, saptamâna aceasta am reusit sa mai bifez câte activitati de pe lista mea "to do" de Advent: am scris si trimis felicitari celor dragi, am hotarât cum se vor desfasura zilele de sarbatoare, am facut un "plan 2" pentru cadourile de Craciun (voi reveni cu un articol separat) siiiii.... am reusit sa cumparam bradul!
Pentru ca joi, am lucrat de acasa, am profitat de pauza de amiaza si am pornit cu baietii mei spre târgul de brazi din fața bisericii. Cumparam de peste zece ani de la acelas vânzator, sunt brazi din Padurea Bavareza, proaspeti si frumosi.
Alegerea bradului este un moment special, este un fel de ritual al familiei noastre.
Ne plimbam de câteva ori printre rândurile de brazi si admiram frumusețea fiecăruia. Tintim câtiva dupa criteriile noaste - sa fie înalt, sa fie des și cu ramuri frumos aranjate si, cândva decidem: acesta este bradul nostru.
Leo îl inspecteaza si el atent și deasemenea îsi da aprobarea. Vânzatorul trece bradul în plasa si la cerere, taie o bucata din baza tulpinii (bradul va absorbi mai bine apa din vasul in care va fi astezat).
Cu mare grijă, încărcăm bradul pe mașină, îl legam bine pentru a nu-l pierde pe drum si ne întoarcem acasă cu inimile pline de bucurie.
Odată ajunși, așezăm bradul într-o găleată cu apă în grădină, să rămână proaspăt până în Ajunul Crăciunului. În fiecare zi, Leo își face rondul de inspecție pe lângă brad, să se asigure că totul este în ordine.
Numaram zilele ramase pâna pe 24 decembrie si așteptăm cu nerăbdare să împodobim bradul și să aducem în casă spiritul Crăciunului. 🌲✨
Astazi am ajuns întâmplător in centrul orasului si mi-am zis, daca tot sunt aproape de Targul de Advent "Christkindlesmarkt", atunci hai sa fac o tura scurta, sa vad cat de aglomerat este la orele amiezii! Era putina lume, mai mult turisti in grupuri mari, insoriti de ghizi cu stegulețe. Deasemenea am intalnit si trei grupe de preșcolari, imbracati cu vestute neon, probabil in drum spre caruselul bebelușilor🎠👑🎪🎄
Am urcat la etajul întâi al unei cofetarii in Piața Primăriei si am facut o fotografie peste târg si de acolo... dar parca tot nespectaculos este, fara luminite! Luminitele erau aprinse, mai peste tot, insa fara contrast, abia se observau!
In schimb, am prins cateva oglindiri in globurile puse la vanzare pe la tarabe.
De peste tot mirosea imbietor a varza calita cu paste prajite, a carnaciori, a vin fiert, a castane coapte si a migdale caramelizate... Fara companie, parca nu are nimic farmec. Nu mi-am cumparat nimic. Mi-am vazut din nou de drumul meu, mi-am rezolvat treburile si m-am intors acasa 🤗
Daca aveti si voi fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:
Am dormit foarte bine, ne-am trezit destul de târziu si ne-am lasat muuult timp la pregatirile dimineții.
Nu aveam niciun plan pentru ziua de duminica... pâna cand a sunat prietena Adelei. Baietelul acesteia, in vârsta de patru anișori a fost cu o seara in urma in Targul de Craciun si printre muuuulte altele, si-a dorit si sa intre pe patinoar. Ana, mama micutului, nu a mers cu patinele niciodata asa ca, a promis ca o sa rezolve cumva, sa roage pe cineva, cândva 😉😅
Victor, micutul, cum s-a trez duminica, si- a amintit promisiunea mamei si nimic nu l-a mai interesat, decât "când mergem la patinoar?!"
Adela s-a oferit sa-i indeplineasca lui Victor dorinta. Când am auzit care e planul, am zic ca si eu vreau la patinoar! Si dintr-o data am intrat in viteza toate trei: mama, fiica si nepoata 😂
Ne-am imbracat rapid (termometrul arata zero grade la ora 11!) am comandat un taxi si in zece minute am fost in Piata Mare.
Ziua e frumos in Târg, pentru ca vezi toate tarabele, poti sa admiri produsele puse in vânzare si nu e asa aglomerat. Abia seara apare magia luminițelor! Atunci... devine parca alt Târg!
Am dat o tura, am mancat un langoș apoi ne-am întâlnit cu Ana si Victor.
Am inchiriat patine si un delfin 🐬 😅
Pe ringul de gheata, majoritatea erau copii. Dar erau si câțiva adulți, asa ca nu m-am simtit ca "măgărușul" ☺️
Ne-am chinuit cu Victor sa il invatam sa alunece pe patine (am incercat pentru el si patine clasice si cu sina dubla), insa prea mult interes nu si-a dat, i-a placut teribil sa stea calare pe delfin si sa fie impins pe gheață.
Pe Mama am lasat-o la caldurica in vestiar, lângă cizmele si paltoanele noastre. Ana ne-a facut poze de pe marginea arenei.
Dupa trei sferturi de oră, ne-am declarat multumiti, ne-am satisfacut si placerea patinatului!
Adela a plecat cu Ana si Victor, eu cu Mama la braț am mai facut o tura in Târg apoi ne-am indreptat spre o cofetarie liniștita, foarte proaspat deschisa in Sibiu: Magic Graden.
Recomand cu caldura, este un loc cochet, linistit, cald si cu servire impecabila. (voi continua)
A devenit traditie la noi în birou ca în luna decembrie, sa mergem o data împreuna la târgul de Advent din localitate si în ultima saptamâna de lucru sa facem un Kränzchen - o întâlnire la care fiecare aduce ceva usor de mâncare, se bea cafea si punch fara alcool. Acestea sunt ultimele activitati alaturi de colegi înainte de vacanta dintre ani.
La târg am fost aseara, dupa orele de serviciu si întâlnirea "Coronita" (Kränzchen înseamna coronita) va avea loc mâine, de la orele 15:30 pâna la 17.
Nu stiu cum s-a întâmplat, dar anul acesta abia ne-am adunat jumatate din colegi, cu toate ca am votat într-un portal online, timp de doua saptamâni, care ar fi cea mai potrivita data. Însa... mereu se întâmpla ca unul sa aiba o programare la un medic, sau o alta întâlnire cu prieteni sau familie, mereu se întâmpla ca doi sau trei sa fie plecati în delegatie sau sa fie deja plecati în concediu.
Asta însa nu ne-a împiedicat pe noi, cei prezenti, sa ne simtim bine, sa râdem si sa degustam toate delicatesele din târg.
🌲🍭🍡❄️🎶🎵❤️🎅🎄⛄🕯️🌜🥯🥞🍟🥨🍷🍵🎡🎠🎀🪅🎼🔊
Am mâncat cârnaciori prajiti, am baut vin fiert (sau punch fara alcool), cartofi-prajiti spiralati pe tepusa, clatite umplute cu creme de banane sau ciocolata, cu brânza sau mousse de mere si miere cu scortisoara, colaci secuiesti cu nuci, turta dulce, migdale prajite în zahar caramel si câte si mai câte! La fiecare chiosc s-a facut comanda în grup, un coleg a platit si a primit o chitanta care va fi decontata de catre firma în zilele viitoare. Nu ne-am uitat la preturi, pur si simplu ne-am facut toate poftele!
Vremea a fost placuta, nu am avut nici zapada si nici ploaie... Am facut poze, am ascultat colinde traditionale. Am petrecut o seara deosebit de placuta. Ne-am despartit pe la ora 20 când fiecare a pornit spre casa.
Au mai ramas doar cinci zile pâna la Ajunul de Craciun💖🎄💖
Weekendul ce a trecut (mai exact vineri, pe 1 decembrie), am reusit sa-l motivez pe Helmut si am fost împreuna în Târgul de Advent din orasul nostru. Am plecat pe la ora 13, pentru ca l-am luat si pe Leo cu noi (daca se însereaza, este foarte greu cu catelul în aglomeratie).
Tocmai începuse sa ninga când ne-am urcat în tramvai.
Am facut câteva ture printre tarabe, mi-am cumparat doua saluri tricotate, enorme si pufoase (unul alb si unul negru) si bineînteles am baut câte un vin fiert si am mâncat fiecare câte un corn cu cârnacior prajit. Eu am luat Bosna, Helmut si-a dorit cârnaciori de Nürnberg. Deliciosi!
Leo a fost foarte cuminte si spre norocul nostru, nu ne-a iesit în cale niciun alt mascul feroce ☺ Leo este jucaus, prietenos cu oricine, se lasa tras de coada de orice copil, dar daca întâlneste un alt mascul (ne-castrat) atunci, deja cu 3 minute înainte ca noi sa observam câinele, Leo al nostru se aseaza în pozitie de lupta! Se încordeaza, coada-i sta ca o sulita în prelungirea corpului, îsi ascute urechile si începe sa mârâie, aratându-si dintii si gingiile! ☺☺☺ Fiorosul lu' mama! Daca i-am da drumul, ar sari la lupta ca un leo-paraleu! Nu avem cum sa-i schimbam meteahna, este un instinc specific rasei (foxterrier).
Leo este câine de vânatoare, dar saracul, habar nu are cum se vâneaza un soricel. Ba chiar nici mâtele nu întelege ce fel de fiinte sunt... Nu a fugarit în viata vreo pisica. Tolereaza toate pasarile care poposesc la noi în curte, doar le observa, indulgent. Dar daca suna cineva la usa sau daca trece cineva pe aleea de lâna curtea noastra, atunci sare si din cel mai adânc somn! Latra si îsi apara teritoriul, este sigur ca asta este datoria lui. ☺
Dar revenind la târg... nu a fost niciun incident cu copilul nostru blanos si patruped. ♥
Ne-am plimbat linistiti si am privit fulgii de nea, încântati de peisajul care-si schimba aspectul sub ochii nostri. La una din tarabele care vindeau presepio, am hotarât brusc si de comun acord sa cumparam o noua casuta pentru figurinele noastre din portelan. Casuta de acasa, sau mai exact ieslea din sceneta Nasterii Domnului, a suferit de-a lungul anilor câteva tamponari la manevrele de depozitare. Am gasit aici în târg o iesle de marime potrivita si ne-am bucurat sa o cumparam.
Intr-un articol viitor, voi arata cum am aranjat totul pe pervazul geamului din sufragerie ♥
În drum spre casa, stratul de zapada a devenit tot mai înlat. Privind din tramvai orasul (strazile si parcurile), peisajul parea desprins dintr-un basm! Ne-am bucurat de ninsoare ca niste copii.
Ceea ce nu am stiut atunci, este ca ninsoarea nu s-a mai oprit pâna a doua zi dimineata. Sâmbata dimineata, stratul de nea a fost între 50 si 70 centimetri! Dar asta e alta poveste...
Caruselul pentru copiii prescolari mi se pare cel mai dragalas loc din târgul de Advent din orasul meu 😍
Va invit sa participati la rubrica Reflexii în Oglinda initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
Deschiderea oficiala a târgului de Advent din Augsburg a fost anuntata pentru luni, 27 noiembrie, ora 18.
Eu locuiesc de 23 de ani în Augsburg si în fiecare an imi place sa fiu de fata atunci când se aprind luminitele în târg.
Chiar daca teoretic nu este nimic nou, atmosfera acestui moment este magica!
Stiind ca Helmut nu (mai) este amator (da, Fiordaliso ma întelege cel mai bine), am convins-o pe Andrea - colega si prietena mea sa vina cu mine. Nici ea si nici logodnicul ei nu au participat niciodata la deschiderea târgului din Augsburg (der Augsburger Christkindlesmarkt) asa ca am plecat mai devreme de la serviciu si ne-am înteles sa ne întâlnim în tramvai (am cumparat bilet la oferta de "grup" dus-întors si am economisit câte 5 euro fiecare).
Când am plecat spre casa, fulguia atât de frumos! Am ajuns acasa, m-am schimbat repede de haine si m-am îmbracat cu altele mai calduroase si foarte comode. Leo a fost extrem de dezamagit ca nu are voie sa vina cu mine, însa la un asemenea eveniment, daca esti mic, esti calcat în picioare!
Am iesit punctuala în statia de tramvai si am asteptat sa soseasca tramvaiul in care s-a urcat Andrea (trei statii ne-au despartit). A început sa bata un vânt puternic, sa ma ia pe sus nu alta!
Fulgii zburau în toate directiile si se izbeau de toate obstacolele înainte sa ajunga pe pamânt.
"Brrrr!" mi-a scrsis Andrea, "suntem in tramvai. Urca în ultimul vagon." Ce bine a fost în tramvai! Incalzit, curat, cu scaune comode... Andrea era bine "împachetata" ☺ avea si caciula si manusi. M-a întrebat îngrijorata "Tu nu ai nici macar gluga?!" Eu fandosita, am zis ca am un clop de blanita în rucsac, dar îl voi folosi doar in caz extrem! ;-)
Ajunsi în centrul orasului, am constatat ca ninsoarea s-a transformat în lapovita. Mi-am scos palariuta si mi-am acoperit parul.
În zona pietonala, asa cum era de asteptat, toate instalatiile electrice stradale erau stinse. Straluceau doar decoratiunile vitrinelor. Pe masura ce ne-am apropiat de Piata Primariei, a devenit tot mai aglomerat. Trecerea tramvaielor era blocata cu un microbus al politiei, parcat de-a curmezisul strazii principale. Lumea statea ciorchine la intrarea laterala în piata. I-am tras de mâna pe cei doi însotitori ai mei, am format un "trenulet" si ne-am strecurat pâna pe aleea principala din fata balconului primariei vechi. Am gasit un loc din care puteam sa vedem cladirea primariei foarte bine.
Toate tarabele aveau lumina stinsa si erau acoperite partial cu prelate. Este total interzis vânzarea produselor înainte de deschiderea oficiala a târgului.
Târgul a început sa fie construit în primele zile ale lunii noiembrie. O vedere de sus a Târgului aici . Arhitectura este clara, amplasarea tarabelor-casute este stabilita cu mult-mult timp înainte În plus, nu oricine primeste licenta de vânzare aici. Sunt mestesugari si antreprenori cu traditie, care transmit din tata-n fiu aceasta îndeletnicire.
Piata este înconjurata de Primaria veche, Turnul Perlach, magazine si restaurante si Primaria noua. Geamurile superioare ale primariei noi sunt decorate în fiecare an ca un calendar de Advent. Exista 24 de ferestre, în fiecare zi se trage draperia si apare la vedere un tablou dragut. Pâna la Întâi decembrie sunt însa toate ferestrele acoperite.
Nici macar bradul nu se observa în întunericul ce devenise adânc.
Pomul de Crăciun este considerat centrul simbolic al pieței. Bradul Nordmann este o donație din regiune, a avut cca. 33 de ani, depaseste 18 metri înălțime și cântărește în jur de patru tone. Ziarele au scris ca decorul pomului este format din aproximativ 300 de stele aurii și aproximativ 1000 de luminițe. Bradul a fost împodobit pe 7 noiembrie.
În fata primariei, a fost construita o scena din lemn. În fiecare zi vor avea loc aici mici spectacole si concerte tematice de Advent. Acum, o cântareata de opera intrepreta cele mai îndragite colinde, acompaniata de pian: Kling, Glöckchen, klingelingeling (Sună, clopoțel, sună), Leise rieselt der Schnee (Zăpada cade liniștit), Stille Nacht, heilige Nacht (Noapte tăcută, noapte sfântă), O Tannenbaum (O, brad frumos!) si Ave Maria.
Târgul de Craciun din Augsburg - unul din cele mai vechi târguri din Germania, existând înca din secolul al XV-lea, a capatat acum 75 de ani denumiera oficiala „Christkindlesmarkt”. Pe lânga acest jubileu, anul acesta se serbeaza si 44 ani de când are loc sceneta "Cântecul Îngerilor" (Das Augsburger „Engelesspiel“). Traditional, la ora 18 fix, în balconul si ferestrele primariei vechi, apar rând pe rând îngerasi. Aruncând o privire în culise, îngerii sunt eleve la scolile si liceele din Augsburg, special selectate pentru aceste roluri. Pe lângă o expresie facială încântătoare, sunt necesare grație în mișcare, muzicalitate și, desigur, sa nu aiba rau de înălțime ( pentru a nu se întâmpla nimic atunci când îngerii se arata în ferestrele primăriei). Sunt 23 de ferestre cu îngerasi si în balcon, muzicantii. Inspirat dintr-un tablou de Hans Holbein (pictor nascut la Augsburg în anul 1497, unul din cei mai reprezentativi artiști germani din perioada Renașterii) sceneta "Engelsspiel" a fost inventata în anul 1977 de fostul director de turism din Augsburg, Fritz Kleiber.
Sapte îngeri apar în balconul primariei, îmbracati în costume medievale si simuleaza interpretarea câtorva piese de epoca.
În piata rasuna muzica, melodiile vocale și instrumentale sunt ascultate de catre spectatori, cu respiratia oprita... În mod normal... ca de data aceasta, a început sa ploua cu galeata! S-au deschis sute de umbrelele, copiii au început sa se agite, sa-si strige parintii, masa de oameni a început sa se miste, unii au cautat adapost sub acoperisul tarabelor, altii s-au adapostit lânga zidul Primariei Noi. Zapada de pe acoperisuri a început sa alunece... În plus, am fost înconjurata de un grup de italieni galagiosi (ups, este pleonasm?!). Greu am putut savura momentul... Nu mai pomenesc despre tentativa de a filma sau fotografia. Aceasta activitate s-a dus pe apa... nu sâmbetei ci a zilei de luni - ca luni s-a întâmplat toata povestea asta! ☺☺☺ Totusi, pentru cei care nu au vazut niciodata, spectacolul a fost foarte frumos! ♥
Dupa ce îngerasii s-au retras, primarita Augsburgului a declarat târgul deschis si în aplauze, luminile au fost aprinse în toata zona pietonala centrala. Bradul a stralucit în toata spendoarea, vârful piramidei a început sa se învârta, tarabele si-au deschis vânzarea.. Bineînteles, primele cozi s-au format la tarabele care vindeau vin fiert si la cele pentru mâncare.
Am început si noi cu un vin fiert. Servit în pahare înalte, cu toarta, cu emblema târgului... Vin delicios, aromat si fierbinte. Ce bine ne-a prins! Vântul se mai îmblânzise însa ploaia ne biciuia, apriga! Am luat câteva înghitituri si am râs ca daca nu ne grabim, ploaia o sa umple si o sa dilueze mereu vinul... am fi putut bea câteva ore! ☺
Mi-am tras palaria pâna la ochelari, simteam manusile ude... Am servit si câte o chifla cu steak de porc, dar pânea s-a cam umezit... Am facut o tura scurta printre tarabe, sperând ca ploaia se va potoli, însa nu a fost sa fie. Am trecut pe lânga standul cu castane prajite (poza este dedicatie pentru Rux) (locomotiva) si ciudat, nu cumpara nimeni... Tja, ploaia bat-o vina!
Nu am rezistat aromei de "cartofi turbo" (acelia taiati spirala si infipti pe tepusa, prajit în ulei clocotind) dar nici de acestia nu am avut hazna. Pâna când am mâncat jumatate, cealalta jumatate s-a sleit! (cum s-ar zice, am luat teapa si aici).
Simteam ca umezeala mi-a patruns prin captuseala mânecilor... Am decis sa ne grabim spre casa, altfel s-ar putea ca mâine sa fim bolnavi!
Macar la tramvai am avut noroc. Nu am avut de asteptat nici macar un minut! Am calatorit tacuti, plouati, murati... I-am scris lui Helmut pe WhatsApp rugându-l sa porneasca sauna, ca sosesc în douazeci de minute, înghetata bocna.
M-am despartit de cei doi prieteni si am alergat spre casa. Leo m-a întâmpinat la intrare, dar s-a retras si el dezgustat de îmbracamintea mea umeda.
M-am dezghetat treptat, în aburii parfumati. Am facut trei serii de infuzii, cu aroma de pin, de portocala si de salcâm. Mi-am recapatat buna-dispozitie si mai târziu, cuibarita confortabil în pat si cu Leo în poala, am facut retrospectiva zilei si am concluzionat ca totusi seara a fost placuta! ;-)
Sper ca v-a facut placere sa ma însotiti în Târgul din Augsburg, v-au placut reflexiile din fotografii si videoclipuri ♥ Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la aceasta rubrica, initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
