Zilele trecute mi-a atras atenția o reclamă De’Longhi. Un tip care seamăna izbitor cu Brad Pitt apare dimineața în pijama, iar câinii îl așteaptă tolăniți pe canapea. O bătaie din palme și espressorul automat pornește. Ziua poate începe.
Câinii sunt tare simpatici, spuma cafelei este apetisantă, iar actorul... Oare este sau nu Brad Pitt?! Hm...
Chipul din reclamă este atât de neted, atât de proaspăt, atât de „neatins de vreme”, încât primul meu gând a fost că nu poate fi el! Poate vreun actor nou, care îi seamănă. Sau poate au folosit o poza veche a lui Brad Pitt și au transformat-o cu ajutorul inteligenței artificiale într-o reclamă.
Am „cercetat” și... cică este chiar el – Brad Pitt... Însă Brad Pitt s-a născut în 1963. Are 62 de ani. În curând, 63! Ce se află în spatele acestei apariții? Habar n-am și nici n-aș putea afirma – operații estetice, tratamente sofisticate, machiaj, lumini, filtre, retușuri digitale?! Cine știe?!
Cert este că rezultatul m-a făcut să mă uit de două ori ca să-mi dau seama dacă Brad Pitt mai seamănă cu Brad Pitt.
Și inevitabil, mi-a venit în minte George Clooney în reclamele Nespresso.
Ei bine, acolo e altă poveste. Clooney (născut în 1961) nu pare să negocieze cu timpul. E cărunt, are riduri, își poartă vârsta firesc pe chip și... Doamne, cât de bine îi stă! 😉 Zâmbește, ridică o sprânceană, se autoironizează și este teribil de senzual tocmai pentru că nu pare scos din cutie și lustruit până când dispare omul din el. Poate că aici este de fapt, diferența care m-a frapat.
Și... poate că secretul frumuseții după 60 de ani nu stă în încercarea de a șterge fiecare urmă lăsată de timp. Poate stă tocmai în felul în care îți porți anii. Cu riduri, cu păr cărunt, cu zâmbet și ... dacă se poate, cu o ceașcă bună de cafea în mână. ☕😉
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu