În vacanță – Povești de pe terasă

De când îl avem pe Leo, chiar și în concedii suntem… relativ matinali. Adică ne trezim cel târziu la ora 7! 😄 

Acasă, Leo se bucură de libertatea lui – cât timp temperaturile sunt suportabile, lăsăm zi și noapte ușa glisantă de la terasă întredeschisă, fixată cu un lemn de fag, exact cât să-i permită accesul. Astfel, Leo poate ieși oricând în curte, chiar și noaptea, pentru o scurtă plimbare „de necesitate”. 🐾🌞

Dar în concediu… e altă poveste! Aici, la țărmul mării, ne trezim devreme, în jur de 6:30–7:00. Îmi pun halatul peste cămașa de noapte, încalț șlapii și ieșim împreună – eu, Helmut și Leo – pentru o scurtă plimbare pe aleile liniștite dintre bungalowuri. Încă somnoroși, fără să ne fi pieptănat sau spălat pe dinți, ne lăsăm trași de lesă. Leo decide traseul, pentru ca el e deja în misiune ☺ "Citește ziarul” – adică marcheaza fiecare fir de iarba și adulmecă atent fiecare colț, tufă sau urmă lăsată de alți câini. Pentru el, fiecare miros e o sursă de informație: cine a trecut pe acolo, ce stare avea, dacă era prietenos sau dominator. Un adevărat buletin informativ canin, transmis prin limbajul subtil al mirosurilor.🗞️🐶 

Apoi revenim „acasă” și începem ziua. Uneori pregătim micul dejun pe terasa noastră, alteori ne întâlnim cu prietenii Diana, Gelu și patrupedul lor, Tommy, la prima cafenea care se deschide – de obicei după ora 9. Italienii trăiesc con calma, senza fretta, iar asta se vede și în programul cafenelelor. Cum Helmut este un consumator serios de espresso, am venit pregătiți, cu espressorul nostru automat (DeLonghi Magnifica), indispensabil pe tot parcursul zilei. ☕😜

După micul dejun, luam prosoapele sub braț, ieșim pe plajă și rămâneam acolo până la dușul de dinaintea cinei.

Bungalowul nostru e spațios – două dormitoare, două băi, bucătărie, sufragerie, o curticică și o terasă generoasă. Toate mesele le-am luat în aer liber - pe terase. Am mâncat când acasă, când la restaurant, iar când am ales varianta „acasă”, ne-am adunat la noi, că era loc cât pentru șase. Prietenii noștri au un bungalow mai mic, cu frigider mini, două scaune, două farfurii… Așa că a fost firesc să găzduim noi. Și a fost minunat. Moda locului e să atârni baticuri mari în jurul terasei – pentru umbră și un strop de intimitate. E un sat de vacanță, mereu trece cineva pe alee, iar baticurile flutură în briză ca niște perdele de vară. Sub ele, cinele noastre sunt simple și savuroase. Grătar – uneori pui sau curcan, alteori vită ori ceafă de porc… și, într-o seară, mici pregătiți de prieteni după rețeta lor, o surpriză delicioasă. 😊 Alături, salată de roșii, castraveți, ceapă și măsline, nelipsită din meniul nostru. O dată am făcut pulpe de pui la capac, cu mămăliguță și mujdei cu smântână – o masă festivă în toată regula.
Până se încinge grătarul, preparăm un gin tonic răcoritor – cu gheață, felie de lămâie și apă tonică – și ne bucurăm de liniștea serii. Apoi, un vin bun de Soave sau un Prosecco rece acompaniază cina, după poftă. La desert, fiecare ce dorește: cafea, cozonac, panna cotta, înghețată sau... trabuc 😁 I ragazzi mafiosi!  Fiecare seară curge în stil dolce vita!

Mesele sunt echilibrate – doar mic dejun și cină. Nu am exagerat cu mâncarea și... dacă ne-am îngrășat cumva, estet doar din cauza porțiilor de râs 😄.
E sâmbata. Încă mai avem o seară de vacanță...  numărătoarea inversă a început. De marți, vom reveni la ritmul normal – cu treburi casnice, liste și serviciu. Dar până atunci, mai mergem câtiva pași la braț cu vacanța. ❤️

Mușcatele

Mușcatele sunt flori foarte populare în grădinile și pe balcoanele din Europa. Sunt ușor de îngrijit și vin într-o mulțime de culori și tipuri. 

Eu anul acesta am pe terasa patru nuanțe și tipuri diferite, plantate în ghivece, pentru că mușcatelor le place soarele și nu se împacă prea bine cu ploaia excesivă.
Este interesant cum fiecare dintre noi are asocieri unice cu anumite flori sau obiecte. Mie, spre exemplu, mușcatele îmi evocă sentimentul de sacralitate și liniște asociat cu mănăstirile. Poate pentru că aceste flori sunt adesea prezente în curțile și grădinile mănăstirilor, contribuind la atmosfera de pace și meditație... Mușcatele pot simboliza puritatea și protecția, calități esențiale în viața monahală. 

Sau poate doar pentru simplitatea și frumusețea lor. În culorile lor vibrante, fiecare simbolizează ceva: mușcatele roșii - pasiune și energie, cele roz - delicatețe și afecțiune, cele albe - puritate și inocență, mușcatele mov - mister și regalitate, iar cele portocalii - entuziasm și căldură.
Copil fiind, le-am văzut adeseori în pridvoarele caselor la sate. De aceea asociez aceste flori și cu simplitatea și frumusețea vieții rurale, unde fiecare detaliu, de la florile din pridvor până la mirosul lemnului, contribuie la o atmosferă de sacralitate și pace. Lemnul vechi, uscat de soarele verii și spălat de ploi și zăpezi, are un miros distinct care se îmbină perfect cu parfumul discret al mușcatelor.

În folclorul românesc, mușcatele sunt văzute ca aducătoare de noroc și protecție. Se spune că o mușcată la fereastră aduce noroc în casă și protejează de spiritele rele. Sunt și simboluri ale iubirii și fidelității, perfecte pentru a fi oferite în dar celor dragi. În unele tradiții, mușcatele sunt folosite în ritualuri, cum ar fi decorarea casei miresei la nunți, simbolizând fertilitatea și prosperitatea.
Fie că sunt mușcate comune, cu frunze rotunde și flori în diverse culori, mușcate curgătoare, perfecte pentru ghivece suspendate, mușcate regale, cu flori mari și spectaculoase, sau mușcate parfumate, cultivate pentru frunzele aromate, toate sunt speciale și aduc un strop de culoare în viața noastră.

Aceasta tema de articol mi-a fost inspirata de postarea Lilianei.

"Acasa" - la mare

Pâna acum, am tot povestit cât de bine ne-am simtit în concediu, la Marea Adriatica, câte excursii am facut si ce am vazut. Acum vreau sa povestesc cum am fost cazati si cum ne-am organizat. 

Am rezervat din timp (noiembrie 2022) o Villino V6K – adica o casuta pentru sase persoane… Pentru sase, este cu siguranta stressant, pentru patru personae cred ca este OK… iar pentru noi doi si Leo a fost mai mult decât perfect! ☺  

Suprafata casutei este de 45m² plus o terasa spatioasa (10 m²), plus curticica împrejmuita cu gard viu, în care se poate parca si masina, direct lânga casa. 

Bucataria a fost o nisa, din camera de zi, mobilata cu suficiente dulapuri, aragaz si combina frigorifica (frigider si congelator). Am avut la dispozitie servicii de masa si tacâmuri, cratite, oale, castroane si tot ce trebuie într-o gospodarie. 

Noi practic am foslosit foarte putin din toate acestea, deoarece am mâncat mai mult la restaurant; iar în putinele dati când am pregatit cina acasa, am facut gratarel, pe gratarul nostru electric si câte o salata asortata: rosii, ridichi, castraveciori, ceapa, ulei, otet, sare, piper. 

Dimineata, la micul dejun am folosit câte un bol de ceramica - pentru Müsli cu iaurt si fructe proaspete. Fructiera a fost mereu plina, pentru ca am cumparat mereu fructe proaspete. 

Nu departe de casuta noastra a fost centrul comercial al satului de vacanta ( o alimentara cu macelarie si brutarie incluse), un magazin de electrocasnice, un magazin de închiriat biciclete, trotinete, carucioare, etc si un magazin de cosmetice si articole de plaja. Brutaria a functionat pe baza de bon si coada luuunga – eu nu am “luptat” niciodata pentru pâine proaspat scosa din cuptor! M-am multumit cu câte o bagheta, din când în când. În rest, am gasit sa cumparam absolut orice si de foarte buna calitate!

Ce nu am avut, a fost cafea... si recunosc, a fost greseala mea ☺ Helmut a vrut sa ia masina-automata de cafea, însa eu m-am opus, spunând ca “vom fi in tara cu cel mai înalt cult al cafelei din Europa”… Nu am luat însa în calcul, ca barurile / cafenelele, se deschid dupa ora 8:30 si noi, suntem obisnuiti sa ne trezi cel târziu la ora 7:30 ☺ Deci nu am avut cafea la micul dejun. Abia dupa prima plimbare cu Leo pe țărm, în drum spre casa, ne opream la café-bar si serveam primul espresso al zilei. 

Sufrageria a avut masuta, canapea, comoda cu televizor prin cablu (am avut toate posturile internationale) si statie de climatizare (nu am folosit-o decât rar). 

Din sufragerie în stânga si în dreapa se deschideau doua dormitoare cu pat dublu, fiecare cu baie (cabina de dus, chiuveta, WC, dulapioare). Ne-am lăfăit fiecare în dormitorul lui, savurând fiecare libertatea de a dormi asa cum îi place – cu geamul deschis sau închis, cu obloanele trase sau nu, fara sa ne deranjam cu sforaituri sau treziri spontane pentru toaleta ☺☺☺ Leo si-a ales la care din noi doreste sa doarma si s-a împartit în mod egal, dovada ca fiecaruia ne-a mers foarte bine! ☺ 

Pe terasa am avut o banca din lemn (pe care am folosit-o pentru depozitarea gentilor de plaja, sa nu împrastiem nisip prin toata casa) si o masa cu sase scaune. 

Tot aici pe terasa a existat si un stativ pentru întins rufele umede sau spalate (prosoape, costume de baie) si de acasa am avut si cârligi pentru fixarea lor ☺

 

 

Tot de acasa, am avut si lenjerii de pat si fete de masa. De altfel, am adus cu noi nu doar cearceafuri ci si paturi si perne (ale mele sunt pufoase si miros atât de bineeee! ☺). Masina a fost plina vârf, am luat în calcul faptul ca petrecem doua saptamâni, am avut 4 lenjerii de pat si cred ca peste 15 prosoape. Dar… am mai cumparat înca vreo 10 prosoape, de la “amicul nostrum” egipteanul. Am cumparat si cerceafurile acelea mari cu imprimeuri mandala, foarte bune pentru plaja dar mai ales pentru atârnat în jurul terasei, pentru a face umbra. Toata lumea avea ☺ si… precum locuitorii de pe insula Burano, noi ne recunosteam rapid casuta dupa cearceafurile colorate atârnate în fata terasei ☺☺☺ 

Casutele sunt toate aproape la fel – aceste Villini V6K sunt cele mai confortabile (am verificat). Ca le cheama "bungalow", "clalett" sau "villini"... unele au doar o camera si o baie, altele au o camera si dormitor si baie, unele au camera mai mari, altele mai mici, dar în principiu au toate o bucatarie-nisa, terasa si curticica. [Noi am fost si anul trecut aici, in satul de vacanta si atunci am închiriat un Mobilehome pentru o saptamâna. M-am simtit ca în rulota! A fost extrem de strâmt...]. Nu stiu sigur, dar cred ca sunt peste 500 de casute! Rosapineta este într-adevar un SAT de VACANTA!

Toate casutele au avut la dispozitie sezlonguri si o umbrela de soare, ce puteau fi luate la plaja (noi nu le-am folosit, le-am avut pe ale noastre de acasa). Pentru ca plaja - este una “normal” fara scaune aliniate si umbrele fixe! Este o plaja salbatica (dar curatata zilnic de tractor cu grebla), pe care poti sa iti alegi zilnic locul si sa te bucuri de libertatea de a-ti orienta umbrela dupa placul inimii. 

Anul trecut am închiriat o cabina direct pe plaja unde am încuiat toate lucrusoarele de plaja, anul acesta se pare ca furtunile din luna aprilie le-au distrus, ca nu mai erau. Însa am luat modelul celorlalti turisti si am legat sezlongurile de umbreluta cu un lacat de bicileta. In principiu, puteam sa le lasam asa, libere, pentru ca nu le fura nimeni! Plaja este rezervata doar pentru locuitorii satului de vacanta, turisti de o zi nu exista. Si în plus, satul a fost foarte bine îngrijit si oamenii de ordine au facut în fiecare noapte tururi cu bicicletele pentru a verifica daca se respecta linistea sau daca sunt probleme. 

Planul satului de vacanta – aici ☺ 

În principiu am avut acces si la piscina / strand, însa eu evit apa cu clor, mai ales când exista atât de aproape în mod natural, apa de mare si plaja cu nisip. 

În satul de vacanta sunt deasemenea terenuri de fotbal, tenis de câmp, tenis de masa, mini-golf, baschet, bowling, fitness-studio, centru cosmetic si de masaj, dispensar medical (atât pentru oameni cât si pentru însotitorii patrupezi), salon beauty pentru câini, spalaltorie de rufe, supraveghere pentru copii… Satul de vacanta este dotat cu tot ce presupune civilizatie. 

Ne-am simtit atât de bine, încât am facut deja cerere la administratia satului de vacanta, sa ne aiba în vedere si pentru la anul! ♥ De ce v-am spus toate acestea?! ☺ Pentru ca tare m-as bucura sa ne întâlnim la anul pe plaja la Rosolina Mare! ♥

Monumentul eliberarii - Jurnal III

(continuare la "Mânastirea Weltenburg si defileul Dunarii - Jurnal II") 

Befreiungshalle – în traducere “Sala Eliberării” este un monument ridicat pe dealul Michelsberg (126 m) din orașul bavarez Kelheim. A fost construit între 1842 și 1863 la cererea regelelui Ludwig I al Bavariei, dupa modelele monumentelor antice romane. Este un monumentul neoclasic dedicat celor care au luptat pentru eliberarea Germaniei de sub Napoleon Bonaparte. 

Impresionanta rotonda construita din calcar se sprijină pe o bază cu trei etaje, este proiectată ca un octogon. Fațada exterioară este marcata de 18 contraforturi încoronate cu 18 statui colosale reprezentând landurile germane care au luat parte la bătăliile de eliberare. 

Aula este rotundă si are o înălțime de 45 m și un diametru de 29 m.

Interiorul sălii este conceput ca o sală mare cu cupolă, care este luminată de un opaion în vârful acoperișului conic. 

Primul etaj formeaza nișe, care poartă numele bătăliilor din războaiele de eliberare, flancate de câte două zeițe ale victoriei, statui înalte de 3,30 m - în total 34 de statui. Statuile simbolizeaza statele membre ale Confederației Germane. Două dintre zeițele victoriei țin fiecare câte un scut de bronz aurit stând între ele pe o bază joasă de marmură, în timp ce își oferă mâinile libere zeitelor vecine. Ca urmare, ele formează un dans rotund solemn, care este întrerupt doar de cei doua zeite-statui de lângă portalul de intrare. Acestea din urmă au fost realizate din marmură albă tiroleză și fiecare ține o ramură de palmier în mână îndreptată spre portal. Deoarece marmura tiroleză era foarte scumpă, celelalte zeițe ale victoriei sunt făcute din marmură albă de Carrara. Înaltimea acestui segment este de 7 metri. 

La galeria interioară se poate ajunge prin urcarea a 82 de trepte. Alte 40 de trepte duc la galeria exterioară, care ofera o vedere largă asupra văilor Dunării și Altmühl (din anul 2008, sala cupolei este accesibilă și cu liftul pentru utilizatorii de scaune rulante și persoanele cu dizabilități). 

Noi am urcat toate cele 165 de trepte într-o bucata si ne-am plimbat mai întîi pe terasa circulara exterioara pentru ca apoi sa admiram privelistea de sus din interiorul monumentului. Andrea, colega mea, are “rau de înaltime” însa si-a înfrânt teama si alaturi de mine a îndraznit sa se apropie de toate balustradele – chiar daca doar pentru selfies, tot este de laudat! ♥

Helmut si Leo ne-au asteptat pe o banca, în parcul din fata monumentului. Împreuna, am vrut sa servim o racoritoare pe singura terasa din parc, însa am asteptat mai mult de 20 de minute si chelnarita suprasolicitata înca nici nu ajunsese sa ne întrebe ce dorim. Am renuntat, pentru ca planul nostrum era sa ajungem si la Walhalla. (va urma)

Verdele de acasa

♦ Lamâiul l-am "crescut" de când avea doua crengute si nu masura mai mult de 25 centimetri... Timpul a trecut si iata, este al treilea an când mâncam lamâi din arbustul nostru ☺ Anul acesta am numarat peste 25 de lamâi mari, galbene, frumoase, gata de cules.

♦ Pe timpul iernii, pe pervazul de la bucatarie avem întotdeauna ghivece cu plante aromatice: busuioc, patrunjel, cimbrisor, ceapa-salbatica (Schnittlauch), etc. Am cumparat mereu plante fragede si le-am folosit la gatit sau pentru pregatirea salatelor.
La sfârsitul lunii martie, am facut un experiment nou. Am semanat într-un lighenut seminte de busuioc, Schnittlauch si cimbrisor - le admir zilnic si nu mai am rabdare sa le vad mari! ☺

♦ Va mai amintiti articolul în care spuneam ca am plantat un sâmbure de avocado? Iata ce mare este plantuta astazi! ☺

♦ Din gradina, în fiecare zi îmi atrage atentia o noua floare... Zambilele, narcisele, primulele - sunt printesele lunii aprilie.

Lamâiul

Zilele trecute am promis Domnului Io ca voi fotografia lamâiul meu.



Traieste într-un ghiveci cu dimensiuni apreciabile si si ne înfrumuseteaza viata de sase ani... La primele zile cu soare din primavara, îl scoatem pe terasa, unde ramâne toata vara. Cum se lasa frigul, toamna târziu, caram ghiveciul în casa, lânga fereastra.
Lamâiul este o planta fascinanta, încarcata în acelasi timp cu boboci, flori si fructe mici. Parfumul pe care-l împrastie gingasele flori albe este de o suavitate deosebita...
La iarna, lamâile vor avea marimea celor pe care obisnuim sa le consumam. Aici...dovada ☺