A doua jumatate a lunii ianuarie a debutat haotic: când zapada, când uragan, când ploaie, când +15°C, când -5°C... Vremea a fost în fiecare zi altfel decât în precedenta.
Sâmbata parea din nou ca vine primavara, pe înserate însa a început puternic sa ninga. La televizor spuneau ca duminica vremea se va încalzi din nou, asa ca seara târziu am iesit în curte sa fac un om-de-zapada, nu care cumva de dimineata sa nu mai am din ce.
Zapada era pufoasa si sub lumina slaba a lampilor îsi pierduse transluciditatea. Întregul decor era sepia... parca eram eroina unui film de odinioara. Înaltul întunecat al cerului cernea fulgi sepia sclipiciosi...
Am format un bulgar si l-am rostogolit pâna când am simtit ca nu mai am putere sa îl împing. L-am fixat într-un colt al curtii si m-am apucat sa fac a doua sfera. Am terminat-o repede, însa mi-a fost imposibil sa o ridic peste prima. L-am chemat pe Helmut sa ma ajute. A borborosit ceva - era trecut de ora noua seara si la tv începuse serialul lui preferat, dar s-a încaltat si a iesit în curte. Zapada a fost foarte grea, abia am reusit sa suprapunem bulgarul.
Când am fost gata cu a treia sfera nu am mai îndraznit sa-l deranjez pe Helmut. Am încercat singura si... s-a spart. Dar am ridicat-o pe bucati si am lipit-o.
Leo, pentru ca nu mai m-am jucat cu el, nu a mai avut chef sa stea în curte si a zbughit-o în casa când am intrat sa caut un morcov pentru nasul omului de zapada si o galeata - în chip de caciula. Abia l-am mai scos sa-i fac poza cu prietenul nostru din zapada :-)
Era trecut de ora 22 când am intrat în casa. Eram uda leoarca, la exteriorul hainelor de la zapada, în interiorul hainelor, de la transpiratie. Uitasem complet ce efort presupune sa faci un om-de-zapada.
Dupa ce am facut dus, mi-am fotografiat "opera" de la fereastra, apoi m-am dus la culcare.
Duminica m-a trezit lumina soarelui. Omul meu de zapada începise sa se îndoaie spre spate. Aproape ca reusise sa faca podul din picioare! ☺ Toata ziua a foat soare si tare mi-a fost mila de omul-de-zapada.
Luni dimineata minune mare! A nins peste noapte si zapada noua se depusese aproximativ 15 centimetri! Omul-de-zapada se înviorase, era din nou vesel. Înainte sa plec spre serviciu, i-am facut o fotografie. Mi-a zâmbit.... A fost ultimul lui zâmbet. Seara, când m-am întors acasa, locul lui era ocupat de o gramada de zapada... Inima omului de zapada s-a topit... sub adierea vântului cald venit peste Bavaria din Spania.
Marti si miercuri în orasul meu a fost primavara în toata puterea cuvântului. Si primvara va ramâne pâna la sfârsitul weekendului, dupa cum spun meteorologii.
.jpeg)
