Uneori, o simplă vizită la supermarket îți oferă subiecte neașteptate pentru o postare pe blog. De data aceasta, am făcut o descoperire care m-a amuzat teribil. Am găsit pere care îmi poartă numele!Pere Carmen! Scria negru pe alb, pe eticheta magazinului. Proveneau din Spania și costau 2,99 euro kilogramul. Cum să trec nepăsătoare pe lângă ele? Le-am fotografiat, am ales câteva și le-am luat acasă, hotărâtă să aflu dacă merită numele pe care îl poartă.
La prima vedere, arătau foarte bine. Fructe frumos conturate, cu o codiță lungă și o coajă galben-verzuie, acoperită parțial de nuanțe roșiatice. Iar după prima mușcătură, am constatat că sunt și foarte gustoase. Dulci, zemoase, cu pulpa albă și fragedă.
Curiozitatea m-a împins să caut câteva informații despre acest soi. Am aflat că perele Carmen au fost obținute în Italia, prin încrucișarea soiurilor Guyot și Bella di Giugno. Sunt pere de vară, care se coc timpuriu, în general în lunile iulie și august, și se remarcă prin aspectul atrăgător și gustul plăcut. Faptul că exemplarele cumpărate de mine proveneau din Spania nu este deloc surprinzător. Soiul este cultivat și în afara Italiei.
Așadar, Carmen are și o reprezentantă în lumea pomiculturii! Și, judecând după gust, una cât se poate de reușită. 😄 Dar cumpărăturile mi-au mai oferit un subiect interesant.
La raionul cu fructe și semințe am fotografiat patru sortimente care, deși sunt adesea așezate împreună, provin din familii botanice diferite.


Alunele de pădure, în stânga sus, sunt cunoscute pentru aroma lor delicată, ușor dulceagă. Sunt bogate în grăsimi nesaturate și vitamina E. Prăjite, devin și mai aromate, motiv pentru care sunt atât de apreciate în ciocolată și în produsele de patiserie.
Arahidele, în dreapta sus, ascund o mică surpriză botanică. Deși le numim alune, ele nu sunt nuci, ci leguminoase, înrudite cu fasolea și mazărea. O altă particularitate este că fructele lor se dezvoltă sub pământ, după fecundarea florilor.
Nucile obișnuite, în stânga jos, provin de la nucul (Juglans regia). Miezul lor este bogat în acizi grași omega-3 de origine vegetală. Au un gust caracteristic, uneori ușor amărui, datorită pieliței subțiri care acoperă miezul.
Fisticul, în dreapta jos, este sămânța unui fruct produs de arborele Pistacia vera. Originar din regiunile Asiei Centrale și de Vest, este cultivat de mii de ani. Când ajunge la maturitate, coaja tare se deschide adesea singură, lăsând să se vadă miezul verzui.
Privindu-le împreună, mi-am dat seama cât de diferite sunt aceste patru produse pe care le numim, în vorbirea obișnuită, nuci sau alune. Și mai au ceva în comun. Sunt gustoase, hrănitoare și atât de ușor de ronțăit, încât uneori este greu să te oprești la o singură mână! 😄















































