Înainte să mă intereseze istoria castelului, m-a cucerit numele lui – Mitwitz. Pe românește, mie îmi sună a „miți-miț”... de parcă aș chema o pisicuță. 😸 De câte ori am zărit de pe autostradă indicatorul spre Mitwitz, i-am spus lui Helmut că trebuie neapărat să ajungem acolo. Un castel cu un asemenea nume trebuia văzut! 😻La începutul lui octombrie, într-o zi superbă din "vara indiană", mi-am îndeplinit dorința. Mitwitz este o localitate din Franconia Superioară - Bavaria, la aproximativ 25 de kilometri de Coburg, renumită pentru Wasserschloss – „castelul de apă”.
Numele mi s-a părut jucăuș, dar castelul are o înfățișare cât se poate de serioasă. Și foarte romantică! Patru aripi, patru turnuri masive și șanțuri cu apă care odinioară formau prima și a doua linie de apărare. Astăzi, pe apă se plimbă rațele sălbatice. Dincolo de pod și de ziduri, am descoperit o curte luminoasă, cu verdeață cățărătoare și ferestre care sclipeau în soare. La fântâna lui Neptun, ghida ne-a atras atenția asupra unui detaliu deosebit — este lucrată dintr-un singur bloc de piatră.
Ghida… da, am fost primiți și conduși prin castel chiar de „stăpâna” lui! A interpretat perfect rolul Reginei Philon, baroneasă von Würtzburg. Cu rochia bordo și garnituri negre, pălăria, umbreluța de dantelă, colierul și agrafele de păr împodobite cu perle, părea coborâtă dintr-un tablou de pe perete. Ne-a însoțit dintr-o încăpere în alta cu naturalețea unei gazde care își primește musafirii acasă. 💃
Castelul și-a căpătat forma renascentistă actuală în anii 1596–1598, sub familia von Würtzburg. Ampla restaurare din 1977–1989 a fost realizată sub responsabilitatea administrației districtului Kronach. Mobilierul expus provine chiar din castel, fără piese cumpărate ulterior pentru completarea decorului.
În interior, fiecare preocupare a familiei nobiliare își avea locul. Saloane pentru primiri și întâlniri oficiale, pentru lectură, lucru de mână, ceai, jocuri și muzică, încăperi dedicate vânătorii, saloane pentru servirea mesei, dormitoare și camere pentru musafiri.
Nici igiena nu era neglijată, deși obiceiurile erau diferite de ale noastre. Ghida ne-a povestit despre încăperea destinată toaletei personale, unde, în locul îmbăierii, corpul era șters cu pânze umezite cu apă parfumată cu trandafiri. Într-o vreme în care băile erau adesea privite cu neîncredere, locuitorii castelului aveau propriul ritual de îngrijire. Aveau și o toaletă la etaj, cu șezut din lemn și evacuare printr-un puț special amenajat. Un detaliu practic, mai puțin spectaculos decât saloanele, dar care spune și el ceva despre viața de aici.
Am trecut printre portrete, oglinzi, sobe înalte de ceramică și mobilier care merită cercetat pe îndelete. Mai ales dulapurile cu intarsii! Trei piese impresionante, dintre care două au aproximativ trei secole, iar cea din mijloc datează din 1620. Cireșul, părul și prunul, esențe locale, se îmbină în ornamente ale căror nuanțe și desene provin chiar din lemn. Privindu-le de aproape, am admirat precizia îmbinărilor. Câtă pricepere și răbdare au trebuit pentru asemenea capodopere!
Am admirat salonul cu oglinzi și pianul Blüthner, dar și obiectele mai discrete — ceștile de porțelan, broderia în gherghef, mărgelele și poșetuța. În Sala Albă, stucaturile și candelabrele ne-au îndreptat privirea spre tavan. Aici se țin și astăzi concerte, iar ghida ne-a vorbit despre acustica deosebită a sălii.
Surpriza cea mai plăcută a fost că am putut intra cu Leo în muzeu. Este prima dată când ni s-a întâmplat asta în Germania! În Toscana am putut să-l luăm aproape peste tot, în muzee, magazine, farmacie, pe vapor și pe feribot. La Mitwitz am avut bucuria să vizităm din nou împreună, fără ca unul dintre noi să rămână afară cu el.🐕🦺🐶
Pentru un loc care mie îmi sună a chemare de pisicuță, s-a purtat foarte frumos cu câinele nostru!🦁😹
