Se afișează postările cu eticheta o zi de toamna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta o zi de toamna. Afișați toate postările

miercuri, 5 noiembrie 2025

Culori care încălzesc sufletul - Miercurea fara cuvinte 45/2025



LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

vineri, 31 octombrie 2025

Feerie de toamnă și Halloween — cum am transformat casa într-un colț de poveste

🍂 Toamna s-a instalat în curtea mea ca o mâță blândă, cu blană de frunză arămie și ochi de lumină caldă, torcând miros de frunze amare și ceai de iasmin cu lămâie.
Ultimele zile de octombrie dansează ca niște balerine în rochii ruginii, un vals de frunzulițe care se ciocnesc, se rostogolesc, se ascund sub bancă și se așază într-un covor moale pe pământul umed. 🍁 Peste cartier plutește miros de foc cu lemne și arome de supă-cremă de dovleac. Luna noiembrie se apropie grăbită ca o regină tăcută, cu pălărie de vânt și eșarfa de ceață, nerăbdătoare să șoptească povești învelite în pulovere groase...
🎃 Am împrăștiat prin casă și curte decorațiuni de Halloween — ghirlande, figurine, luminițe și fețe zâmbitoare care privesc complice, ca niște musafiri poznași sosiți cu bagaje pline de râsete și bucurii învelite în catifea portocalie. Se ascund prin colțuri ca glumele bune, rostite la momentul potrivit, lăsând în urmă ecouri de magie și veselie. FA-BOO-LOS! — exact așa se simte totul! Un Halloween discret, dar plin de farmec, cu accente simpatice și culori calde, ca o poveste spusă în șoaptă la gura sobei, în timp ce afară vântul își scrie poemul printre crengi. ✨
În curte, în lipsa florilor, am chemat la apel niște vrăjitoare din foi de cucuruz, cu pălării șugubețe și rochii foșnitoare, ca niște sperietori de ciori cu suflet de poveste. Stau cuminți printre frunzele aurii și acaju, păzind ghindele și castanele lucioase. Lampioanele portocalii dansează în ritmul vântului, desenând umbre tremurătoare pe aleea pietruită.
🧛‍♂️ Graf Dracula și Vrăjitorul din Oz — croiți din fetru colorat, își fac veacul la oglindă și la ușă, ca niște paznici ai bunei dispoziții. 👻 Pe masă, farfuriile decorative cu mutrițe de bostan-sperietoare râd cu gura până la urechi.
Canapeaua e acoperită de pernuțe decorative cu dovleci zâmbitori și siluete feline cu ochi sclipitori. Leo, micul meu tovarăș blănos, poartă mândru o pălărie de Halloween și se joacă vesel cu noua lui prietenă de pluș — o pisicuță neagră cu urechi violete. Parcă râd amândoi în limba lor, complici la toată această feerie.
🌙 De câteva zile mă ocup de aceste mici bucurii, iar serile mele de sfârșit de toamnă s-au umplut de culoare, de râsete și de acel freamăt dulce care vine când transformi casa într-un colț de poveste. Nu e doar decor, e o stare de spirit — un Halloween discret, dar fermecător, ca o vrajă spusă în șoaptă...






PS: pentru videoclip, am folosit — Music: Magical Halloween Music by HD Studio from Pixaba

PS2: ah, daaa... Tradiția cioplirii dovlecilor în ajun de Halloween este, în familia mea, veche de peste 30 de ani și e strâns legată de mămăliguța cu lapte, brânză și smântână ☺. Așa și-au dorit fetele când erau mici și așa a rămas obiceiul! 
Asta, ca să nu vă întrebați mirați ce-i în farfurii.🎃👻🕷️🕸️🧙‍♀️🧛‍♂️🧟‍♀️🧟‍♂️🦇🍬🍭🪦⚰️🪄🏚️🔮🧹🧤🐈‍⬛🐾🧁🎈🕯️🏮🎃

luni, 27 octombrie 2025

Luni, cu parfum de uitare...

Am scuturat praful de pe câteva file de jurnal care, din motive (???)... au fost trecute cu vederea (chiar și de cititorii fideli). 
Le-am adunat aici ca o a doua șansă, le-am lăsat la vedere cu titlu și link  — poate astăzi este ziua lor de glorie! 🤗😏🍀 Dacă aveți chef de răsfoit, ele vă așteaptă cuminți, ca niște povești uitate într-un sertar cu amintiri...
✨ Tuturor celor care trec azi pe aici - să aveți un start bun în ultima săptămână a lunii octombrie! Cu inspirație, zâmbete și ceai cald sau cafea, după caz! 🍁

•  Cum am ajuns să cedez în fața unei Labubu

•  Femeia cu umbrelă și algoritmul

•  19 Octombrie 2025 — Bulgaria între tradiție, euro și prietenie balcanică

•  Surpriza de joi seara: Arta întâlnește sacralitatea — experiență imersivă în Biserica Sf. Anna

Plimbare cu ricșa, o înghețată și mult soare

sâmbătă, 25 octombrie 2025

Dovleci haiosi, soare surprinzător și o zi de poveste la Kaltenberg

🎃 Luna octombrie se apropie de final, iar casa mea e deja decorată vesel – în spiritul Halloween-ului. Nu reiau aici explicațiile despre originea și tradiția acestei sărbători, pentru că le-am detaliat deja pe blogul meu în anii trecuți. Ce pot spune e că îmi place atmosfera de toamnă și bucuria pe care o aduce Halloween-ul – fără scene horror, fără exagerări — așa cum se întâmplă adesea în versiunea americanizată, unde tradiții cu rădăcini adânci în creștinismul european sunt uitate, reinterpretate și transformate în spectacole kitsch sau horror, după caz (americanii au preluat multe sarbatori când au traversat oceanul în căutarea unui nou început, dar în goana după efect și divertisment, au pierdut din vedere esența lor)!
Săptămâna aceasta abia așteptcioplim dovleci haiosi, așa cum facem în fiecare an – sper ca fetele să mi se alăture din nou! Nimic nu se compară cu râsetele și creativitatea care însoțesc acest mic ritual de toamnă.
Dar până atunci, vreau să povestesc despre o zi minunată petrecută la Târgul Dovlecilor din Castelul Kaltenberg
🌞 Soare, zâmbete și un carucior salvator
Cu câteva săptămâni în urmă, am primit un telefon de la o prietenă dragă care m-a invitat să mergem împreună – ea, soțul și fiica lor-bebeluș – la Târgul Dovlecilor de la Castelul Kaltenberg. Deși prognoza meteo nu era deloc promițătoare, am avut parte de o vreme incredibilă: soare puternic, cer senin și temperaturi care ne-au făcut să renunțăm la geci. Norocul nostru a fost fabulos – exact cât am stat în târg, soarele a zâmbit! Gecile au fost purtate cu grație de căruciorul Sofiei, iar noi ne-am bucurat de fiecare clipă.
Cum spune o vorbă germană: „Wenn Engel reisen, lacht der Himmel”. Eu aș traduce-o — „Când îngerii pornesc la drum, până și cerul zâmbește.”
🎭 Dovleci uriași și personaje fantastice
Ajunși acolo, am pășit într-o lume fermecată. Dovlecii – de toate formele și culorile – ne-au întâmpinat în decoruri spectaculoase. Tema din acest an a fost „Cavalerul cu ochii de aur”, iar figurile construite din dovleci – asamblate cu migală și imaginație – atingeau uneori peste 2,5 metri în înălțime! Cavaleri în armuri, arcași în poziție de luptă, sirene cu cozi strălucitoare, pitici poznași, șerpi ondulați, spiriduși zâmbitori și însuși Neptun cu tridentul său impunător – toate realizate din dovleci de diferite dimensiuni și nuanțe de portocaliu, cu detalii atât de bine gândite încât ne-au lăsat cu gura căscată. Bineînteles că ne-am pozat cu fiecare creație. A fost imposibil să nu te simți parte din poveste.
În amfiteatrul cavalerilor, a fost amenajat un bazin cu apă liniștită, unde micii curajoși puteau vâsli două ture în bărci-dovleac (însoțiți de un ajutor). O activitate adorabilă, care a stârnit râsete și aplauze.
🍲 Gusturi de toamnă și povești din semințe
Târgul a fost organizat impecabil — standuri cu informații despre istoria dovlecilor, despre soiuri și încrucișări, despre beneficiile semințelor și ale pulpei, dar și rețete delicioase – de la supe, sosuri și pâini, până la deserturi rafinate. Am gustat din toate și am cumpărat câte ceva și pentru acasă.
🏰 Kaltenberg – un castel cu suflet medieval
Castelul Kaltenberg, aflat la câțiva kilometri de Augsburg, are o istorie ce începe în secolul XIII. Construit în 1292 de ducele Rudolf I al Bavariei, a fost distrus și reconstruit de mai multe ori, ajungând în proprietatea Prințului Luitpold al Bavariei, strănepotul ultimului rege bavarez, Ludwig III. Astăzi, castelul găzduiește evenimente spectaculoase, printre care faimosul Turnir al Cavalerilor și, desigur, Târgul Dovlecilor.
🍂 La final, am asistat la o defilare a „kaltenbergienilor” – locuitori ai cetății costumați în personaje medievale, care au adus un plus de farmec atmosferei. 
Cum am urcat în mașină, cerul s-a întunecat brusc, iar vântul și ploaia au gonit vizitatorii sosiți prea târziu. Pentru noi nu mai conta — petrecusem o zi minunată, plină de culoare, zâmbete și dovleci uriași! 🎃✨


joi, 23 octombrie 2025

Simfonia zorilor cu curcubeu peste oraș - RIO 43/2025


🌅 În taina dintre vis și trezire, când orașul încă mai poartă umbrele somnului, se naște o zi ca o promisiune nerostită — soarele își deschide pleoapele de aur, iar cerul își întinde sufletul în culori.
Un curcubeu se arcuiește peste acoperișuri ca o harpă divină, fiecare rază — o notă, fiecare culoare — o emoție ce vibrează în aerul proaspăt. Clădirile, martori tăcuți ai eternului ciclu, par să respire lumină, iar ferestrele devin vitralii ale unei catedrale nevăzute, unde rugăciunea nu e cuvânt, ci simpla existență.
Această dimineață nu e doar început — este o alchimie între cer și pământ, o îmbrățișare între vis și realitate, unde iubirea se strecoară printre raze și picături, ca o șoaptă ce spune: "Astăzi, totul e posibil."
🌞 SĂ AVEȚI O ZI MINUNATĂ! Plină de zâmbete, energie bună și momente frumoase! 💫

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. 
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

joi, 9 octombrie 2025

Reflexii și aburi de vis... Toamna mea - RIO 41/2025

Luni și marți am lucrat remote, așa că mi-am permis luxul de a prelungi somnul în acel timp pe care, altfel, l-aș fi dedicat pregătirii și drumului spre firmă. Un răsfăț mic, binevenit...
Astăzi însă, m-am trezit în zori de zi șiiiii... am primit un dar neașteptat! 💛💛💛 Natura m-a întâmpinat cu o superbă dimineață de toamnă, scăldată în lumina blândă a răsăritului de soare, cu ceață plutind peste câmpuri ca aburii unui vis... Mi-am umplut sufletul de frumos și mi s-au umezit ochii, de emoție.
Am mulțumit în gând Universului că am fost martoră unei clipe atât de simple și pline de grație... 
Sunt imagini de basm, pe care le împărtășesc cu voi aici, în cadrul întâlnirii noastre săptămânale "Reflexii în oglindă".


Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici: [Simplitate - Reflexii in oglinda 40/2025]– în tabelul de săptămâna trecută.💛💛💛 

luni, 22 septembrie 2025

Echinocțiu... în patru versuri



Ziua și noaptea-și fac tăcut hotar,
Se-mparte timpul lin, egal, solar.
E toamna-n prag, cu pași de chihlimbar,
Frunzele cad, ca zilele din calendar.

miercuri, 7 noiembrie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.45) - Vis de toamna


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

marți, 30 octombrie 2018

Din nou toamna

Atunci când este rece si umed afara, parca privesti cu mult mai multa placere cioroii croncanind si frunzele ruginii ale copacilor, de la fereastra camerei încalzite.
Parca apreciezi mai la adevarata valoare senzatia de confort pe care ti-o ofera locuinta, aroma cafelei pe care tocmai o sorbi sau botoseii îmblaniti pe care îi porti.
Parca toate senzatiile sunt mai puternice atunci când dincolo de fereastra, cerul este gri si frunzele aramii lucesc umede de la ceata care tocmai se împrastie în mii de picuri reci.

luni, 22 octombrie 2018

Tort - Reteta - Sarbatoare

Când erau fetele mici, nu exista saptamâna sa nu fac o prajitura, o tarta sau un ștrudel. Aveam mereu ceva dulce-de-casa, eram la curent cu cele mai delicioase torturi. Eram in forma si toate retetele îmi reuseau. Timpul a trecut, fetele s-au mutat de acasa, am ramas doar eu si sotul si fiecare an ne-a învatat ca metabolismul se modifica si ca dulciurile se depun imediat, colacei în jurul taliei. Asa ca am renuntat treptat la a face prajituri în casa. A ramas doar obiceiul de a face tort de doua ori pe an, cu ocazia zilelor de nastere si câteva sorturi de fursecuri, cu ocazia sarbatorilor de Paste si Craciun. Mi-am iesit total din mâna si cu toate ca mereu ma straduiesc, se vede clar ca nu sunt profi! Însa bucuria de "a bucatari" nu a disparut niciodata! ☺

Anul acesta, pentru ziua mea am probat doua retete luate de pe internet si zau ca sunt mândra de mine! 😉 Au fost nu doar gustoase (toata lumea mi le-a laudat) ci au si aratat foarte bine! Poate ca va tenteaza si le încercati – sunt foarte usor de obtinut, cu mijloace neprofesionale. Iata retetele:
Tort de fistic cu mousse de zmeura si mango
Tortul consta din cateva straturi: blat, mouse de zmeura, mouse de mango si jeleu de zmeura. Pentru acestea, este nevoie de:
♦ Blat: 2 oua, 70 g zahar, 70 g fistic prajit si macinat, 10 g faina si 15 g unt.
Se bat ouale cu zaharul pâna se obtine o crema spumoasa; se adauga fisticul macinat, faina si untul (la temperature camerei); se amesteca pâna când obtinem o pasta omogena, pe care o turnam în forma de tort, cu diametru ~25 cm. (în forma am folosit hârtie de copt). Tava se da la cuptorul preîncalzit, pentru aproximativ 20 minute, la 180°C. Se testeaza cu scobitoarea (daca nu ramane nimic lipit dupa ce infigem scobitoarea in blat, atunci blatul este copt. Testam în cateva locuri).
Scoatem blatul din forma si îl asezam pe platou.
♦ Mousse de zmeura: 300 g zmeura (pachet congelat), 50 g zahar, sucul de la o lamâie, 200 g frisca proaspat batuta, gelatina obtinuta din 5 g pudra si 30 ml apa rece. Plus: 60 g ciocolata alba, 15 g frisca si 50 g fistic prajit si macinat.
Mai întâi topim in baie marina ciocolata alba dupa care mestecam pasta pâna ajunge la temperatura camerei. Într-o craticioara, punem zmeura cu zaharul pe foc si lasam sa dea câteva clocote, apoi trecem compozitia prin sita (sa separam sucul de sâmburii de zmeura) si lasam deasemenea sa coboare la temperature camerei. Adaugam sucul de lamâie si gelatina în jeleul de zmeura, amestecam si treptat, punem si frisca peste, amestecând mereu.
Peste pasta de ciocolata alba (la temperature camerei) adaugam 15 g frisca si 50 g fistic si amestecam. In final, combinam cele doua spume – cea de zmeura si cea de ciocolata alba. Se obtine un mousse, pe care îl întindem peste blat. Se pune în frigider pâna la urmatoarea faza.
♦ Mousse de mango: 2 mango coapte bine, 50 g zahar, 200 g frisca, gelatin (obtinuta din 5 g pudra de gelatin combinate cu 30 ml apa rece).
Se obtin ca. 300g piure de mango (se curate fructele de coaja, se taie bucati si se mixeaza, pâna se obtine piureul), se adauga zaharul si se amesteca bine, apoi se adauga frisca si gelatina. Se bate totul spuma.
Mousse-ul obtinut se întinde peste mousse-ul de zmeura. Se pune din nou în frigider.
♦ Jeleu de zmeura: 120 g zmeura, 30 g zahar, gelatin (2 g pudra si 15 ml apa rece).
Se pastreaza cateva fructe pentru decor (eu mi-am amintit prea târziu si nu am putut alege decat 5 bucatele, însa am improvizat si am folosit cateva boabe de physalis), restul se pune în craticioara, cu zaharul pe foc, pâna când da câteva clocote. Se ia de pe foc si se trece jeleul prin sita, sa separam fructele de sâmburi. Se lasa sa ajunga la temperature camerei si se adauga gelatin. Imediat se împarte jeleul cât mai aspectuos peste tort. Se decoreaza cu fructele mai sus mentionate si cu câteva lingurite de pudra de fistic.

Tort de ciocolata si alune de padure
♦ Blat: 6 oua, 150 g zahar, 200 g faina, 2 linguri pline vârf cu cacao, o jumatate de praf de copt, o jumatate de lingurita de sare, 200 g alune de padure macinate.
Se bat spuma ouale cu zaharul, se adauga sarea, praful de copt (stins cu un strop de otet), faina, cacaoa si alunele. Se amesteca de sus în jos, pentru a elimina bulele de aer apoi se pune în forma de tort (tapetata cu hârtie de copt). Se da la cuptorul preincalzit, pentru aproximativ 20 minute, la 180°C. Se testeaza cu scobitoarea. Dup ace se racoreste, taiem blatul circular în asa fel încat sa obtinem 3 foi.
♦ Crema: 400 g ciocolata de lapte, 3 linguri Nutella, 100 g alune de padure (macinate grosier), 250 g unt (la temperature camerei)
Se topeste ciocolata pe baie marina si se lasa sa ajunga la temperature camerei. Se adauga Nutella, untul si alunele ( din alune se pastreaza câteva lingurite pentru decor).
♦ suplimentar: 60 g napolitane de vanilie, o cutie bomboane Ferero Rocher.
Asamblare: Se aseaza prima felie de blat pe platou. Se acopera uniform cu crema de ciocolata dupa care se presara jumatate din napolitanele - zdrobite cu mana în prealabil. Se adauga a doua foaie de blat si se repeat actiunea, intindem mai întâi crema de ciocolata si apoi presaram restul de napolitane. Se acopera cu ultima foaie de tort si se întinde uniform crema de ciocolata, încercand sa îmbracam cât mai bine si marginile. Pentru a nivela crema, am folosit un lineal de plastic (perfect curat), apoi am decorat cu bomboanele Ferero Rocher. Cu lingurita, am pudrat marginile cu pudra de alune macinate. Tortul se pune imediat la frigider.

Sper ca v-am incitat curiozitatea si ca doriti sa probati cele doua retete cât de curând. Tare m-as bucura daca ma veti invita virtual, la o felie din torturile voastre ☺
Eu va invit tot virtual, la petrecerea de duminica cu ocazia zilei mele de nastere, alaturi de musafirii mei reali ♥ Cu mult drag.

luni, 13 noiembrie 2017

Povestea unei duminici pline-ochi

Este luni si griul devine din ce în ce mai tulbure. Ploaia se transforma încet-încet în lapovita. Astazi de dimineata, în drum spre serviciu mi s-a parut chiar ca vad câtiva fulgi de nea lipindu-se pe parbriz… Iarna nu mai e departe.
Cu cât mai frig este afara, cu atât mai adânc ma cuibaresc în patura pufoasa si cu atât mai dulci îmi par amintirile duminicii care a trecut… O zi plina de diversitate!
Daca pâna sâmbata vremea a fost frumoasa, de duminica dimineata, toamna a aratat ca poate fi si rea, cruda si implacabila. Vântul a smuls ultimele frunze ale copacilor si ploaia a biciuit fara mila tot ce i-a iesit în cale - chiar si un catelandru de un an si o zi, iesit ca de obicei în parc la plimbare împreuna cu prietenul lui biped. ☺ Plimbarea celor doi s-a transformat în tur scurt si baietii mi-au revenit acasa înfrigurati si uzi pâna la piele.
Dupa ce s-au uscat cu foenul, pe cel mic l-am consolat cu un os cu vitamine si celui mare i-am oferit o cupa mare cu infuzie de ghimbir si lamâie, îndulcita cu miere de salcâm (este cea mai rapida reteta pentru întarirea sistemului imunitar). Apoi mi-am zis “ Si ce daca ploua si e frig?! În sfârsit e timp pentru mesterit!". Patru rame canvas asteapta de câteva zile sa fie curatate de hârtia ce a folosit ca mediu pentru transferul de imagine si... mai departe nu am avut timpi-morti! În timp ce pânzele s-au uscat, am încins fierul de calcat si am netezit o fata de masa si patru servetele de damasc, pentru ca la ora amiezii am avut musafiri. Sub pretextul “zilei de nastere a lui Leo”, i-am invitat la masa pe vecinii care o au pe Clara – cea mai buna prietena de joaca a lui Leo.

Ca de obicei, de gatit s-a ocupat sotul meu. La întâmpinarea oaspetilor am servit sekt si prune uscate prajite în mantie de sunca. La aperitiv rösti de cartofi cu file de somon si crème frâiche si ca fel principal de mâncare, file de porc învelit în foite de jambon, cartofi gratinati si legume calite. La desert am avut “Iubire fierbinte” – piure din fructe de padure încins în sos caramel, plus câte trei sfere de înghetata de vanilie.
Leo si Clara au alergat prin toate camerele, au sarit pe canapele si pe fotolii, s-au hârjonit si noi nu am intervenit în joaca lor cu vreun repros, ca doar motivul petrecerii a fost ziua lui Leo! ☺
Dupa ce au plecat musafirii, am repus urgent ordinea în casa, apoi cam în aceeasi viteza, am scos din dulap “la petite robe noire”, mi-am aranjat parul si mi-am retusat machiajul. Seara de duminica am petrecut-o la teatru, în München.

Din fericire a condus „ginerica“ asa ca am folosit calatoria pentru a reveni la starea de calm si comfort. Biletele le-am primit cadou de la fiica si logodnicul ei. Celalalta fiica a ramas acasa, dadaca la Leo. Poti sa comentezi ceva legat de o asa perfecta organizare?! ☺
Das Deutsche Theater avea covorul rosu rostogolit din boulevard si pâna la intrarea somptuoasa, pentru a marca deosebitul eveniment - premiera musicalului “Cocosatul de la Notre-Damme”. În fata fotografilor si jurnalistilor pozau surâzatori protagonistii serii. Noi am predate pardesiile la garderoba, am servit câte un cocktail “Notre-Dame”, apoi am intrat în sala, alaturi de ceilalti 1500 de spectatori.

A fost o vreme – cam pe când eram de vârsta actuala a fetelor mele, când adoram acest gen de spectacol. Încet-încet, spectacolele de opera si muzica clasica mi-au captat tot mai mult atentia si m-am departat de musical. Îmi face însa placere sa vad din când în când punerea în scena a unui musical clasic. Acesta a fost un show reusit, cu atisti si decoruri de înalta calitate. Am petrecut o seara deosebit de agreabila.
Leo abia ne-a asteptat sa revenim acasa. A motait el, dar de dormit, nu a putut sa doarma linistit decât când ne-am asezat si noi în pat. La ora 24 am dat stingerea. Am adormit instantaneu.
Când am redeschis ochii, era luni… Si griul este din ce în ce mai tulbure.

joi, 2 noiembrie 2017

Metooda "Foto-Transfer" sau "Cum sa îti înfrumusețezi singur casa"

Spuneam saptamâna trecuta ca la weekend mi-am propus o întâlnire cu Muzele
De când cu zilele de sarbatoare, sunt derutata si nu mai stiu ce zi e azi... Mie îmi pare a fi luni ☺ Privesc însa calendarul (caruia tocmai i-am mai rupt o fila) si vad clar ca astazi este joi. Deci... muzele m-au vizitat marti si miercuri ☺ Si iata rezultatul. ( Ella, pentru imaginea cu manuscrisele vechi am nevoie de o rama speciala ;-) )
Si acum sa va dau o veste buna - oricine doreste sa faca ceva asemanator, poate! Saptamâna trecuta nici eu nu aveam habar despre ce este vorba, însa prietena mea LU din Ulm mi-a explicat la telefon. Mi-a chiar trimis într-un pachet si cele doua borcanase cu solutiile miraculoase (înca o data, multumesc mult draga LU! ♥)!
Va garantez, lucrul este foarte simplu! Este nevoie mai întâi sa va procurati câteva "ustensile":
♦ lipici special pentru Foto-Transfer (Potch),
♦ lac special pentru fixarea fotografiei (Potch),
♦ fotografia dorita - scoasa la imprimanta laser (pe hârtie normala),
♦ 2 pensule late pentru intins lipiciul si lacul,
♦ suport (eu am folosit bucati de lemn si placaj),
♦ coala aurie de matase

Eu mi-am facut 4 tablouri si pentru aceasta am ales doua picturi celebre - "MonaLisa"(da Vinci) si "Fata cu cercelul de perla"(Jan Vermeer),"Femeia care arunca frunze pe foc" (Eilif Peterssen) si  o fotografie cu o masa de experiment "abracadabra".
Le-am scos la imprimanta laser si aici trebuie sa fac o mentiune speciala: înainte de a imprima, fotografiile trebuiesc pregatite "în oglinda" . Eu am întors-o doar pe "Fata cu cercel de perla" iar pe Gioconda nu (în tabloul original, MonaLisa priveste spre dreapta) - pentru ca am dorit ca pe peretele meu, cele doua frumuseti sa se priveasca una pe alta ☺ Oglindirea fotografiilor este însa foarte importanta atunci când în imagine apare ceva scris.
Am uns cu lipiciul special atât bucata de lemn pe care mi-am propus sa transfer imaginea, cât si fotografia, pe partea cu imaginea. Apoi am suprapus hârtia pe lemn, avand grija sa nu se formeze cute si nici bule de aer. Daca lipiciul a fost distribuit uniform, atunci presarea este fara probleme. Eu am folosit o rola cu burete, insa nu este neaparat necesar. Hârtia trebuie apasata usor si ferm, avand grija mare nu care cumva sa sa se rupa.

Se sterg marginile de eventualul surplus de lipici si tablourile se lasa la uscat, de dorit - de pe o zi pe alta. Cei care nu au rabdare, pot incerca sa grabeasca procesul de uscare cu ajutorul foenului. Eu insa am avut rabdare ☺
A doua zi am inceput sa curat hartia de pe bucatile de lemn, înmuindu-mi degetele în apa calduta si rotind usor degetele pâna când hartia cedeaza si se formeaza "frecatei". La patru tablouri, mi s-au înrosit si umflat buricele degetelor, însa... nu exista o alta metoda. Îndepartarea hârtiei este o actiune anevoioasa si cere finete. Nu frecati prea mult timp pe un singur loc, sa nu indepartati pelicula pe care s-a imprimat imaginea pe lemn. Eu am curatat in mai multe serii, pâna când mi s-a parut ca imaginea este suficient de clara.
Acolo unde s-au format bule de aer, lipseste o bucatica de imagie, însa cu ajutorul unor Permanent-Marker am retusat cele cateva punctulete.

În momentul în care hartia a fost îndepartata, imaginea este usor "în ceata", asta insa nu înseamna ca transferul fotografiei a avut de suferit. Nu ramane decat sa aplicam lacul in strat subtire si culorile devin la fel de intense ca în fotografia originala!
Eu, înainte sa aplic lacul, am lipit cateva fâsii de foita de matase, în chip de rama aurie. Am imbracat marginile bucatii de lemn si am folosit acelasi lipici Potch. Nu am mai asteptat înca o noapte ca folia sa se lipeasca ci am folosit de data aceasta foenul. Apoi am aplicat lacul peste fata tabloului si peste marginile îmbracate în foita de matase aurie. Am lasat la uscat de pe o zi pe alta.

Pentru ca tablourile sa poata fi agatate pe perete, am apelat la ajutorul sotului meu. Se pot folosi agatatoare speciale pentru tablouri. In cazul tablourilor mele, pentru ca bucatile de lemn au grosime de aproximativ 10 cm, a fost suficient ca Helmut sa puncteze cu masina de gaurit câte un orificiu-orb (orificiul are adâncimea mai scurta decât grosimea tabloului), atât cât sa acopere cuiul din perete.
Gata! ☺ Nu-i asa ca nu este greu de loc?! Curaj! Puteti folosi orice fel de suport - pânza de tablou gata întinsa pe rama, carton, lemn sau placaj. Si puteti imprima orice fel de fotografie.

luni, 30 octombrie 2017

Uraganul "Herwart"

Sâmbata spre duminica noaptea, am crezut ca vom zbura cu casa, precum Dorothy, din „Vrajitorul din Oz“. „Toto“ al nostru, adica Leo, a fost mai toata noaptea în alerta, mârâind la fiecare vuiet de vânt, ca în preajma unui raufacator. Dusmanul nevazut – uraganul „Herwart“ a încercat sa rupa rulourile de la ferestre – din fericire, fara succes.
De dimineata am constatat ca gospodaria noastra nu a suferit pagube – doar câteva ghivece grele cu plante au fost rasturnate si stropitorile din plastic, au zburat de la locul lor.
A plouat, dar in cantitati neînsemnate si pe parcursul zilei, vântul a pierdut încet-încet din intensitate. Duminica seara, vremea s-a linistit.
Viata în Bavaria nu a avut de suferit, nordul Germaniei însa a fost puternic afectat. Trenuri au fost anulate, aeroporturile au reprobate zboruri, portiuni de autostrazi au fost închise… Cumnatul meu ne-a trimis aceste fotografii, facute de la fereastra apartamentului de la etajul 3.

miercuri, 25 octombrie 2017

Buna dispozitie

Diminetile devin din ce în ce mai lenese si dau voie noptilor sa se prelungeasca, fara însa sa ma întrebe daca sunt de acord. Nu-mi ramâne altceva de facut decât sa tândalesc si eu în pat si sa plec mai târziu la serviciu. Ceea ce înseamna automat si ca voi pleca mai târziu spre casa...
Când însa seara în parcare ti se ofera un astfel de tablou... dispare orice urma de oboseala!
Abia ca îti poti stapâni strigatul de uimire ☺ Ochii ti se umezesc, roi de fluturi îti fâlfâie în stomac. Îti vine sa îmbratisezi soarele pentru cadoul daruit!
Binecuvântezi lasarea serii si te cufunzi cu placere în tihna ei.

marți, 17 octombrie 2017

Octombrie, a doua vara


De câteva zile Europa este dominata de un ciclon african (din Sahara) si ca urmare, temperaturile din timpul zilei depasesc 25°C, cerul e senin si nu adie nicio pala de vânt.
Daca zilele nu ar fi asa scurte, am putea crede ca e vara. Toamna însa s-a instalat blânda si natura si-a schimbat conform înfatisarea.
Atunci când lucrezi zilnic pâna dupa ora 17, accepti greu ca nu poti profita de cea mai favorabila combinatie a celor doua anotimpuri: vreme stabila fara precipitatii, caldura moderata si un peisaj de toamna ca din basm. Abia am asteptat weekendul!
Sâmbata, dupa ce ceata s-a risipit si razele soarelui au reusit sa usuce roua grea, ne-am urcat în masina si am pornit spre munti fara un tel anume. Ne-am oprit acolo unde padurea ni s-a parut cel mai frumos colorata.
Vesnicul nostru pretext pentru astfel de excursii este ca "mergem la cules ciuperci" ☺ de aceea am luat cu noi ( ca întotdeauna) cosuletele de rafie. Întâmplarea face ca de data aceasta, nu doar ca am savurat frumusetea naturii, ba chiar am gasit si o multime de ciuperci! Pentru ca suntem la nivel de amatori si nu cunoastem decât câteva sorturi comestibile, am adunat doar hribi. O jumatate de cos ☺
Cu cât te abati mai mult de la poteca, cu atât mai placute sunt descoperirile pe care le faci... Calci pe muschi ca pe saltea, ici o buruiana înca înflorita, colo un con de brad încovoiat ca un covrig, dincolo o pânza de paianjen aninata de-o feriga si de jur-împrejur, frunze în toate nuantele de ruginiu, oranj si verde! Si aerul, ooh... te mângâie la fel de placut ca si linistea catifelata si adânca a padurii!
Nu ne-a interesat timpul si am mai fi zabovit, însa imediat ce simt ca soarele nu mai strapunge cu putere crengile copacilor, tântarii devin din ce în ce mai obraznici!
În drum spre masina, o șaibă din trunchiul unui arbore batrân mi-a soptit ca vrea sa-mi fie unealta sau material, atunci când muzele artelor-mi vor da cândva, târcoale ☺La fel si un pietroi ca un boț de mamăligă. Am adunat si un brat de papura de pe un smârc, sa decorez un colt de hol, acasa. Leo ne-a ajutat, asa cum a stiut el, bineînteles, si când sa urcam în masina, arata ca un pui de porc mistret ☺☺☺Dar ce-a mai contat?! Sufletul ne-a fost plin de frumusete!
Acasa, am asteptat apusul de soare în curte, pe balansoar, la o cana de must.