Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
A venit într-o dimineață senină, cu brațele pline de raze aurii și cu zâmbetul încărcat de frunze ruginii, risipind prin odaie miresme de pere coapte și șoapte de soare. A ciocănit ușor în geam cu degetele ei de chihlimbar, m-a privit prin ochii limpezi ai cerului și mi-a spus – în limba ei de frunze, că s-au copt castanele și alunele. Mi-a povestit că le-a risipit în fața casei, de-a lungul aleilor, ca pe niște bănuți fermecați scăpați din buzunarele ei doldora, iar vântul, poznaș, le rostogolește de colo-colo, nehotărât unde să le ascundă. Mi-a mai spus că strugurii și-au strâns în boabe dulceața verii, că merele s-au îmbujorat de atâta stat la soare, iar gutuile – grele de parfum, abia se mai țin pe ram. Fiecare șoaptă a ei împrăștia prin odaie o mireasmă, o culoare, un foșnet, o fărâmă din belșugul pe care-l purta cu ea...
Am ascultat-o fără s-o întrerup. Cine ar fi avut inima să închidă fereastra când Toamna însăși poposise la pervaz? 🥰🍁🍂
În diminețile răcoroase de decembrie, atunci când totul în jur pare încremenit într-o liniște albă și feerică, nimic nu se compară cu senzația de a savura o felie de pâine prăjită, fin unsă cu unt și apoi acoperită cu un strat generos de jeleu de gutui. Cum să nu îți începi sâmbăta/duminica așa, cu un mic dejun ce îți încântă simțurile?
Gustul jeleului de gutui este o adevărată chintesență a aromelor de toamnă. Este o combinație minunată de dulce și amărui, de parfum și rafinament, care îți trezește simțurile și îți umple sufletul de căldura amintirilor din copilărie. Imediat ce jeleul atinge pâinea prăjită și untul începe să se topească, simți cum aromele încep să danseze. Parfumul delicat al gutuilor coapte, cu note fine de scorțișoară și vanilie, se împletesc armonios într-un dans de toamnă, aducându-ți aminte de grădinile pline de rod. Hmmm... un gust minunat, ce transformă fiecare mușcătură într-o experiență multisenzorială, un adevărat festin pentru suflet.
PS: În noiembrie, din criza de timp, am tot amânat să scriu despre ziua în care am făcut jeleu de gutui.
La mijlocul lui octombrie, am primit de la o bună prietenă si colegă de serviciu o plasă de gutui din grădina ei. Iubesc acest fruct care mă duce mereu pe aripile amintirilor, în curtea bunicilor din Sibiu.
Când fetele erau mici, făceam în fiecare toamnă marmeladă și jeleu de gutui, cam 20 de borcane care se terminau până la sfârșitul primăverii. Făceam și alte marmelade și dulcețuri din căpșuni, caise, măceșe și afine.
De mulți ani nu am mai făcut marmelade, deoarece pe măsură ce am înaintat în vârstă, eu și Helmut am redus consumul de zahăr. Cuprinsă de amintiri, am decis să fac jeleu din ultimele patru gutui.
Le-am răzuit, am tăiat mărunt cotoarele și le-am pus la fiert cu scorțișoară, cuișoare, anason și vanilie. După ce lichidul s-a redus la jumătate, l-am strecurat și la final am măsurat un litru de lichid. Am adăugat 600 g de zahăr și zeama de la două lămâi, apoi am fiert până s-a format jeleul. Au ieșit cinci borcănele. Două le-am dăruit de Moș Nicolae (unei vecine si unui coleg de serviciu), unul l-am păstrat în bucatarie pentru micul dejun, iar celelalte doua le-am dus în pivniță, pentru cândva...
PS2: Când am gutui mari, galben-aurii, îmi place să le mănânc feliate subțire; le manânc așa - ca pe chipsuri, seara, în fața televizorului. Si nu arunc nimic! Din cotoare și cojile rămase, fac o băutură delicioasă adăugând apă fierbinte, anason, scorțișoară, cuișoare și o linguriță cu miere.
PS3: E vremea colindelor si nimic nu mi se pare mai potrivit aici, decât: Adrian Păunescu si Nica Zaharia,"Colindul gutuii din geam/Galbena gutuie"(Compozitia originala.Interpretarea originala)
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
Bunica mea a fost directoare de scoala, dar si o gospodina deosebita. A locuit multi ani în judetul Buzau, la doi-pasi de Vulcanii Noroiosi. Multe vacante mi-am petrecut aici si doar când am devenit adult, am fost constienta cât de norocoasa am fost si ce copilarie minunata am avut...
Bunica gatea cu tot ce avea în gradina, nu cumpara mai nimic de pe piata - avea toate legumele si fructele care-i erau necesare. Îmi mai amintesc ca în camara, borsul din borcanul urias nu se termina niciodata. Cam toate ciorbele ei erau pe baza de bors si de loboda.
Nu avea animale, de aceea cumpara saptamânal oua, lapte si smantâna de la niste gospodari din vecinatate. Tot de la ei cumpara din când în când câte un pui sau o gainuta, când veneam eu si fratele meu în vacante. Bunica consuma rar carne si a trait pâna aproape de 90 de ani, Dumnezeu sa o odihneasca în pace!
Zilele trecute am cumparat doua gutui, pentru parfum... Dintr-o data, mi-am amintit de unul din sosurile speciale ale bunicii si tare dor mi s-a facut!... Nu am ajutat-o niciodata la bucatarie, dar fara sa fiu atenta în mod special, am învatat multe de la bunica. Parca o vedeam chiar acum, lânga mine... Spala bine puful de pe coaja si taia în cubulete gutuile, scobind cu grija miezul cu sâmburi. Apoi, punea într-o tigaie la incins, o bucatica de unt cât o nuca si rumenea bine gutuile.
Separat, facea zahar-caramel într-o craticioara, îl stingea cu o cana cu apa calda si îl amesteca pâna când se dezlipea de pe lingura de lemn. Dupa care turna siropul peste gutui, mai adauga o ceasca de lapte si lasa totul sa fiarba la foc mic, pâna când scadea suficient.
Spre final, freca o lingurita-doua de amidon-de-cartofi cu apa rece si turna peste sos, sa îl îngroase. Mmmm ce aroma! Gata era sosul pe care îl serveam lânga fripturica sau doar lânga piureul de cartofi.
Sosul de gutui este deosebit de fin si gustos si se poate servi cald sau rece.
Acest sos dulce-acrisor se potriveste perfect cu carnea de vanat dar si cu friptura de gasca, vitel sau purcel. Ca o variatiune, în loc de lapte, se pot pune vin alb, un pic de sare si spre final frunze de patrunjel tocat fin. Lasati-va inspirate de arome si combinati-le asa cum simtiti mai bine! Pofta buna!
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Pentru cei care doresc sa confere rubricii o tematica, exista aici un tabel cu teme facultative, pe fiecare saptamâna a anului. Repet, tema nu este obligatorie☺ Happy WW! ☺
Mandarine, portocale, mere, banane, mango, maracuja, gutui, pere, nashi, kaki, ghimbir... La noi acasa, fructierele sunt pline mereu! Nu exista sa treaca o zi fara sa consumam fructe.
... din când în când, ne rasfatam si cu câteva clatite ☺ Umplute cu dulceata nu cu gem. Preferatele mele sunt cea de visine si de afine ♥ Ah, sa simt fructul întreg, atunci când musc din clatita! ☺
Halex! sau Wallbuh! sau Häbberla Mäh! Sunt formule de salut ale participantilor la Carnaval, deosebite în functie de zona si dialect. Buna dispozitie, muzica, mastile si gogosile sunt însa aceleasi, indiferent de Land! La noi la birou, saptamâna trecuta, aceasta si urmatoarea, vom servi zilnic gogosi... pâna când ne vor iesi pe urechi! Cumparam fiecare pe rând... Si suntem douazeci!
************* Hai întindeti mâna, serviti! Avem pe gustul fiecaruia! Simple, cu marmelada, cu cacao, cu glazura de lamâie, cu budinca de vanilie, cu lichior de oua, cu capsuni, stracciatella sau amandine... Daca vi se-apleaca, luati o felie de mar, gutuie sau portocala :)) Ajuta!
A venit într-o dimineață senină, cu brațele pline de raze aurii și cu zâmbetul încărcat de frunze ruginii, risipind prin odaie miresme de pere coapte și șoapte de soare. A ciocănit ușor în geam cu degetele ei de chihlimbar, m-a privit prin ochii limpezi ai cerului și mi-a spus – în limba ei de frunze, că s-au copt castanele și alunele. Mi-a povestit că le-a risipit în fața casei, de-a lungul aleilor, ca pe niște bănuți fermecați scăpați din buzunarele ei doldora, iar vântul, poznaș, le rostogolește de colo-colo, nehotărât unde să le ascundă.
