Ultima zi a anului la cota cea mai înalta

continuarea articolului "O telecabina si trei recorduri mondiale"


Am constatat cu uimire ca o cladire complet noua era ridicata pe locul celei construite in 1930. La intrare era coada, însa pâna când am facut câteva fotografii, am ajuns la caserie. Trei bilete - doi adulti si un catel, au costat 94 de Euro (45 Euro/adult)! În sala de asteptare era foarte cald si noi eram infofoliti cu hanorace matlasate cu puf de rata, caciuli, fulare, manusi... Ne-am zis "nu are rost sa ne dezbracam acum, telecabina soseste imediat si în 10 minute suntem sus, pe vârful muntelui"... Telecabina a sosit, dar si aici era la fel de cald. Si cald a fost si în cladirea bazei Zugspitze!
Prima bucata de drum este "obisnuita"... peisaj montan normal. De la primul pilon însa, spectacolul devine impresionant! Urcarea este aproape verticala si distanta dintre geam si stânca pare foarte mica! Dupa cum am scris mai la inceputul articolului, pe traseul telecabinei nu este decât un pilon. Am filmat momentul în care telecabina a ajuns în acest punct ☺☺☺ Cunoasteti senzatia când stomacul ramâne câteva secunde sus dar corpul coboara rapid?! Ce mai chiote, ce mai tipete s-au auzit în telecabina! ☺☺☺

Pe vârful muntelui, apare cladirea cu patru etaje din beton si sticla. Coborârea din telecabina se face la etajul unu si de aici poti sa mergi fie pe scari, fie cu liftil la celalalte etaje. La etajul patru, exista o alta linie de telecabina care face transportul spre pârtiile de schi si sanius.
La etajul trei se iese pe terasa. Suntem preveniti de personalul de serviciu ca vântul bate în rafale si ca viteza variaza între 70 si 110 km/h! Între cladiri (statia meteo si baza turistica si telecabina) vântul aproape ca nu se simte. Cum iesi însa din zona protejata, cum simti ca ti se taie respiratia! La înaltimea lui Leo aerul era respirabil, însa blanita lui a fost cuprinsa instantaneu de chiciura. Nu a nins, însa viscolul a "aruncat" ace de gheata. Balustradele metalice par a atrage acele de gheata precum un magnet, pilitura de fier.

Cerul era albastru intens si vizibilitatea vasta. Incredibila întinderea aceea de vârfuri de piatra acoperite cu zapada alba-alba-alba! Te afli pe cupola lumii si senzatia este magnifica! Cerul pare ca se curbeaza si tu esti deasupra orizontului! Greu de exprimat în cuvinte senzatiile care te cuprind! Privesti mut de uimire... Câta forta a avut natura sa încreteasca scoarta Pamantului într-un asemenea mod! Cât vânt si câta gheata au ros rocile de granit pâna când au dat forma de fierastrau crestelor muntilor?! Gândul m-a dus la metafora lui Blaga "corola de minuni a lumii", la imaginea perfecţiunii, a absolutului, la ideea de cerc, de întreg, de mister universal...


Crucea straluceste în bataia soarelui, împodobind înca din 1851 cel mai înalt vârf de munte al Germaniei (cu doua restaurari la activ). Are înaltimea de 4,88 metri, este relizata din fier aurit si reprezinta un simbol al vârfului Zugspitze si al Bavariei. Toti cei care ajung aici doresc sa se fotografieze cu crucea în fundal. (vezi continuarea)