Ne plimbam
de câteva ore pe strazile romantice (si pline de zapada) ale Salzburg-ului, Leo era obosit si noi cam înghetaseram. De la Casa Mozart am luat-o pe prima straduta spre râul Salzach, sa scapam de aglomeratie.
Nu departe de podul pietonal am descoperit o cafenea cocheta „
Café Würfelzucker“ (tradus – „Cubul de zahar“).
Am intrat si asa cum ne asteptam, era plin. Un chelner ne-a salutat si ne-a rugat sa asteptam un moment, pentru ca la una din mese clietii tocmai se pregateau sa plece. Am fost ajutati sa dezbracam hanoracele (plus caciuli, fulare si manusi) în fata garderobei si imediat am fost condusi la masa proaspat eliberata.
Central în cofetarie, frigiderul carusel prezenta torturi si prajituri fabuloase. Gândul cu care intrasem aici a fost sa servim doar un ceai fierbinte, însa în fata unor asemenea ispite, cine poate sa reziste?! Bineînteles ca am comandat cate o felie de tort de ciocolata si în loc de ceai, din îmbietoarea lista de specialitati de cafea, eu am ales „Bidermeier“ (cafea dubla mokka, frisca si 10ml. lichior de caise) iar Helmut s-a decis pentru „Mokka gespritzt“ (cafea mokka stropita cu coniac si rom plus frisca).*
La fel ca si italienii,
austriecii au un adevarta cult al cafelei iar Salzburgul este celebru pentru arta de servire a cafelei. Concurenta este mare si doar cafenelele care respecta traditiile primesc calificativul „Excellence“.
Leo s-a tolanit imediat pe paturica lui, sub masa. Oricât de voluminoasa este patura lui Leo, o car în toate excursiile noastre în poseta, pentru ca l-am învatat pe Leo ca unde este paturica lui, acolo are voie sa se aseze.
Fara sa fi solicitat, chelnerul a adus pentru Leo un vas mare cu apa. Dupa ce a primit de rontait cateva bombonele-pentru-catel (am mereu o pungulita la mine) lui Leo nu i-a mai trebuit nimic decât liniste ☺ S-a facut covrig si a adormit.
Cafeneaua promoveaza produsele de casa, obtinute fara adaos de coloranti sintetici sau substituenti artificiali.
Sub scara de lemn ce duce la etajul superior, o pianina deschisa, cu notele rasfirate pe stativ, pregatita gata pentru concert. Nu am întrebat daca sunt seri cu acompaniament muzical sau pianina este doar pentru a rotunji ambientul romantic, noi doar am admirat. Am savurat atmosfera asa cum de altfel te îndeamna de la intrare sloganul cafenelei "Zeit zum genissen" (= E vremea savoarei).
Greu ne-a fost sa parasim aceasta cocheta cafenea, însa cel mai greu i-a fost lui Leo care a tras un pui de somn cu sforaituri – spre amuzamentul vecinilor de masa.
Café Würfelzucker a fost o experienta de care o sa ne amintim mult timp cu placere.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
*) Modul traditional de a savura cafeaua în tarile a caror limba oficiala este germana (apropo - stiati ca germana este limba cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa ?) este impreuna cu o felie de tort, prajitura sau studel.
