Astazi, anul bisect ne-a facut cadou o zi în plus ☺ O asemenea zi trebuie cumva "sarbatorita" ☺
Eu astazi ma voi întâlni cu o fosta colega de serviciu, la cea mai frumoasa cofetarie din împrejurimi: Chocolaterie Café Müller.
Da, stiu ca s-a lasat postul Pastelui, stiu ca trebuie sa am grija cu caloriile, pentru silueta, dar... am hotarât! Ne vom intâlni acolo la ora 15 si fara mustrari de constiinta, ne vom comanda ce ne va face mai frumos cu ochiul ;-)
Ultima data când am fost la acest "palat al ciocolatei" a fost la mijlocul lunii ianuarie, cu noii mei cunoscuti din România, cu cei trei "M.A.B." Oare v-am spus cum i-am cunoscut?!
Într-o zi, am gasit un comentariu la o postare veche de pe blogul meu, una in care faceam cateva sugestii de vizitare în cazul unui sejur în orasul meu. "
Augsburgul meu" se intituleaza postarea ♥
Mădălina mi-a cerut ceva informatii suplimentare si am ajutat-o cat am putut mai bine. Ba chiar, cei trei au revenit înca o data în orasul meu, la distanta de o luna. Si probabil ca vor mai reveni, pentru ca merita - orasul meu si împrejurimile, merita cu adevarat vazute!
Asa cum am scris în articolul din 2013, mi-am oferit gratis serviciile de ghid ♥ Pentru ca Mădă mi-a fost imediat draga. Chiar daca ea este mai aproape de vârsta fetelor mele, am devenit prietene.
Cofetaria a fost construita în stilul arhitectului Gaudi si a devenit
una din atractiile turistice în oras. Prajiturile, torturile, pralinele si ciocolatele pe care le comercializeaza sunt delicioase si produse în laboratoarele personale, dar prin minunata cladire, proprietarul a reusit sa atraga si mai multi clieti. In partea dreapta a cofetariei, exista o "
fântâna fermecata" peste care troneaza un broscoi-print si nu exista turist care sa nu viseze si sa-si puna o dorinta lânga acest put. Madalina a gasit foarte simpatic acest obicei.
În luna ianuarie, cand au venit prima data, le-am aratat un pic centrul orasului si la a doua vizita (în februarie), am indraznit chiar sa ne
aventuram la
Castelul Neuschwanstein - cea mai mare atractie turistica în rândul asiaticilor! Oriunde ne-am întors, oricum ne-am învârtit, peste tot am întâlnit mutre tipice chinezilor (ca erau coreeni, tailandezi sau japonezi, Dumnezeu îi stie!) si mereu am auzit pe câte unul tusind sau stranutând... ca na, asa e iarna! Însa, totul e bine când se termina cu bine, nu-i asa? ☺ Noi suntem sanatosi, ei s-au întors acasa cu bine si sunt sanatosi. Când se va mai încalzi vremea si când va trece pandemia, au promis ca vor reveni în Augsburg.
Update: Sabrina a fost colega mea de birou, însa acum doi ani a parasit firma (pentru un post mai bun!). De atunci, vorbim deseori la telefon si din când în când ne întâlnim, asa ca astazi în ultima zi de februarie a unui an bisect. O zi speciala, ce a trebuit celebrata! ;-)
[Sabrina este o fata deosebita! În Germania, cea mai buna nota este 1, iar Sabrina nu a avut niciodata în viata decât nota 1 - la scoala, la liceu si la universitate. A terminat "Matematica pura"cu 1! Dar Sabrina nu are nimic asemanator cu genul de tocilar! Sabrina face dans modern, cânta la vioara, este simpatica, are simtul umorului, este deosebit de sociabila si deosebit de inteligenta. Apreciez mult prietenia ei
♥]
