Se afișează postările cu eticheta automobil. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta automobil. Afișați toate postările

joi, 7 noiembrie 2024

Egoiști sau doar tontălăi? - RIO 45/2024

Cunoasteti cu siguranta situatia, cand esti nevoit sa mergi pe soasea incet, in spatele altei masini, pentru ca nu exista posibilitatea de a depasi. Pe sosea este permis rulajul cu 100 km/h, el însă merge tacticos 75-80. La un moment dat se ofera o portiune de sosea unde ai putea depasi, semnalizezi si intri în depasire… Ei, exact atunci, baga viteza si merge cu 105 km/h, sa-ti faca-n ciuda parca! Nu iti ramâne altceva de facut, decât sa risti un radar, sa accelerezi si sa finalizezi depasirea, sau sa frânezi si sa te retragi din nou în spatele lui… Daca te-ai hotarât pentru a doua varianta, atunci el îsi reia imediat rulajul cu 80Km/h! 
Ma întreb, este egoist, tontălău sau ticalos?! Care e problema lui?! 
Si vreau sa mai spun ca acelasi individ, când intra în portiunea de sosea cu limitare de viteza la 70 Km/h, el tot cu 75-80 ruleaza! În plus, asemenea indivizi sunt ca betivanii, au “îngerii lor pazitori”! Pe astia nu ii prinde radarul! Ei merg in prostia lor mai departe, inconstienti parca de ce se intampla în jur! 
O specie asemanatoare sunt soferii care îti intra aproape în porbagaj, atunci când rulezi regulamentar pe o bucata de sosea în santier, marcata cu linii galbene si pe care viteza este restrictionata! Te afli pe banda a doua pentru ca pe prima sunt TIR-uri greoaie si el te preseaza, sa maresti viteza sau sa te evapori! Nu poti sa maresti viteza pentru ca esti sofer corect. Te simti presat / silit si abia astepti sa poti reintra pe prima banda, sa ii faci loc lui "Schumacher"! Cândva se termina santierul si rulatul pe sosea reintra in normal. Apesi acceleratia si intri în trafic firesc… Cândva îl reîntâlnești pe băgăreț rulând pe banda dreapta lejer, de zici ca e la pauza de cafea! Si imi vine sa-l întreb “la ce ne-ai stressat mă?! Unde te grabeai acum 5 minute?!“ 
Nu am crezut vreodată ca ma vor afecta asemenea atitudini! Insa probabil odata cu înaintarea în vârsta am devenit mai sensibilă.
Drumul meu la serviciu este de 27km din care 18 sunt autostrada. Din garajul meu pâna în parcarea firmei am nevoie în conditii normale de doar 20 de minute! Este foarte bine, nu ma pot plânge! Acum în sezonul rece îmi este un pic mai greu, pentru ca plec pe întuneric si ma întorc pe întuneric! Dar... mai am doar șapte ani pâna la pensie 👍🏻 
Pentru rubrica "Reflexii in oglinda" initiata de SoriN si preluata de mine de ceva timp, prezint doua fotografii facute azi cand am iesit de la serviciu.
Este curtea firmei si parcarea supraetajata. Daca deasemenea aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici. Nu trebuie decat sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

joi, 26 septembrie 2024

In oglinzi - Reflexii in oglinda S39/2024

 
 Va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

joi, 25 iulie 2024

Reflexii... la drum lung

 
Va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

joi, 30 mai 2024

Iesind din München - Reflexii in oglinda S22/2024

... pe timp de ploaie, la apusul soarelui 😍
Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

miercuri, 8 noiembrie 2023

Cântând si dansând, pe patru roti - Miercurea fara cuvinte S45/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfCHappy Wordless Wednesday!

sâmbătă, 29 iulie 2023

Dansul pe pânza de pictura

Dupa cum am spus în articolul precedent, saptamâna aceasta pentru mine a fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute. Una din activitati, a fost seara petrecuta alaturi de Andrea la sedinta de pictura. Miercuri am plecat împreuna de la serviciu direct spre Gersthofen, oraselul în care s-a desfasurat evenimentul ArtNight
Tema picturii a ales-o colega mea de birou pentru ca aceasta seara a fost “cadou pentru ziua ei de nastere” ☺ “Dansatoare în lumina lunii” se numeste tabloul original conceput de artista berlineza Maria Degel. Ilustratoare si pictorita de meserie, Maria face parte din echipa ArtNight si asa cum a declarant, ea crede ca în fiecare om exista un artist. Trebuie doar ca fiecare sa aiba încredere în pensula si sa nu-i fie frica de pânza alba ☺ 
Tabloul ei poate fi realizat în trei ore si jumatate si paleta de culori poate fi adaptata dupa preferintele cromatice ale fiecaruia. “Dansatoarea în lumina” este în Germania, unul din cele mai bine vândute motive. Folosind o tehnică simplă care imita pointilismul, utilizând culori acrilice si doar trei marimi de pensule, fiecare din participante a reusit sa creeze un tablou unic. Acelasi tablou, interpretat în stilul propriu. 
Am fost 22 participante si am obtinut 22 dansatoare cu rochii uimitoare, în culori pastel sau efervescente, cu contraste, lumini si umbre, cu stralucire, volum si miscare pe diverse grade de intensitate. Fiecare a lucrat concentrat si totusi ne-am permis fiacare sa servim si câte un cocktail. Am marit atentia doar la alegerea paharului, pentru ca a fost pus pe masa alaturi de cel cu apa pentru spalat pensule ☺☺☺ 
Locatia a fost un separeu în Restaurantul “La Commedia”, cu geamuri spre Piata Primariei si Sala Culturii. La un moment dat, afara a plouat în rafale si apoi, piața a fost învaluita în culorile curcubeului. Ne-am zis: iata un nou motiv pentru pictura!... cu alta ocazie, poate... 
Am pertecut o seara tare placuta si târziu, când culorile s-au uscat pe pânza, ne-am sunat sotii care au venit dupa noi cu automobilul.


joi, 29 iunie 2023

Sa va spun ce am patit 😜

In ultimele zece zile, am mers cu masina mai mult de 1500 km, temperaturile sunt zilnic 34-36° (la umbra) si Opel-ul nostru Insignia a cam scos fum dupa drumuri lungi... asa ca bine s-a gândit Helmut sa verifice nivelul uleiului. Era scazut, deci trebuia completat - inainte sa apuce sa ne averizeze vreun senzor! Dar de unde ulei?! In Germania e foarte simplu, daca nu ai magazin de specialitate in apropiere, mergi la orice benzinarie - toate au ulei! In Italia, benzinariile functioneaza in regim auto-service si plata cu card. In cursul saptamânii mai gasesti cate un angajat care incaseaza, dar rar! I-am rugat pe prietenii nostri Diana si Gelu sa se intereseze si sa ne spuna unde putem cumpara ulei in apropiere de statiunea noastra si ei, draguti cum sunt, ne-au trimis imediat o adresa. Luni dimineata imediat ce ne-am trezit, l-am urcat pe Leo in masina - fara lesa, fara ham, ca am zis 12 km drum incolo, 12 inapoi si 5 minute cat cumparam ulei si completam rezervorul, merge si asa! (Leo are pe bancheta din spate o cuseta pentru transport animalute, captusita cu pernute, un lux pentru catei!). Am introdus adresa in navigator si am pornit la drum. Exact 12 km, cât ne au spus prietenii, si am ajuns. O duduie amabila, a cautat pentru noi tipul de ulei potrivit, a gasit (si nici nu a fost scump), am platit si Helmut a si ridicat capota, sa completeze rezervorul. Ei... cum s-a intâmplat, habar nu am, dar lui Helmut i-a sarit din mâna capacul rezervorului si disparut a fost! 😁 Legile lui Murphy... Am cautat peste tot sub capota, in spatele farurilor, in partea de jos intre motor, baterie si rezervoare, vânzatoarea a venit sa caute si ea, ne-am uitat cu "lanternele telefoanelor, am mutat masina... Capacul nu a mai aparut! In masina s-a incalzit, a trebuit sa il scoatem pe Leo la aer, dar saracul, fara lesa... "stai aici, nu te misca!"... Mai mult, Helmut fara ochelari, eu imbracata cu pantaloni albi si tricou alb cautând dopul rezervorului de ulei al unei masini prafuite rau, parcata pe plaja de zece zile!!! O patanie mai penibila nici ca ni se putea intâmpla!!!  
 
Am rugat vânzatoarea sa cheme un service, ca fara capac nu putem pleca. A sunat ea la cateva ateliere si ne-a spus jenata ca aceia nu au timp pentru asa ceva! Clar e bagatela, dar de pornit, nu mai poti porni masina decat poate un kilometru! Uleiul ar fi fost improscat peste motor si pericolul de foc ar fi fost iminent! Deci?! Ce solutie mai ramâne decat sa sunam in Germania la asigurarea noastra!?! Zis si facut. Ne-am inghesuit toti patru - eu, vânzatoarea, Helmut si Leo, in dugheana gen container, sa fim cat de cat feriti de galagia soselei, sa putem sa ne intelegem la telefon cu ADAC-ul. Masinile vâjâiau fara pauza pe lânga noi si interlocutorii ne cereau tot felul de date exacte! Noroc ca tocmai introdusesem adresa in navigator, alfel habar nu aveam unde suntem! In concediu in Italia, pe o stada fierbinte! 😁 Lucratorul de la asigurare ne-a promis ca se intereseaza cum ne poate ajuta si ne suna inapoi. Tja... am astepta mai mult de o ora. Intre timp, ne-am asezat toti trei - eu, Helmut si Leo, ca cersetorii, la umbra, direct pe asfalt. Vânzatoarei i s-a facut mila de noi, ne-a servit cu cate un espresso in paharele de plastic, pentru Leo a adus apa intr-o caserola de aluminiu si... am asteptat! Cândva a sunat telefonul si omologul lucratorului de la asigurarea germana, din Italia, ne-a spus ca ii pare rau, nu a gasit inca nicio solutie, o sa vina cineva sa ne remorcheze. Da, dar masina noastra are schimbator automatic, nu poate fi tractata! Merge doar urcata pe rampa si deplasata! Tja! Trebuie trecut de la "plan B" la "plan C"! Trebuie cautat...sa mai asteptam putin... Intre timp am inteles cum functioneaza benzinariile in Italia, cum e cu auto-service, cum e cu service-ul, am numarat masinile care treceau in sus, apoi masinile care treceau in jos... Tja! La ora 10:45 am primit un SMS ca o masina cu platforma este in drum spre noi si timpul estimat este de 40 minute! La ora 11:20 a aparut masina. Un tânar imbracat in salopeta a coborât sa ne salute. Pâna sa ii explicam noi toata patania pe engleza, a venit vânzatoarea si i-a povestit pe italiana. Tipul a lovit usor caroseria, s-a uitat sub capota, s-a trantit pe trotuar si s-a bagat sub masina, a tras de carcasa, si-a bagat màna intr-un orificiu, julindu-se si... a scos capacul! Am strigat toti "wow"! de zicei ca Arhimede tocmai a descoperit principiul ce-i poarta numele! Evrica! De bucurie ne-am imbratisat toti, vânzatoare, mecanicul si noi 🤗 Am inchis rezervorul de ulei, am semnat raportul pentru asigurare, l-am luat pe Leo in masina, am spus "mille grazie!" si "Arrivederci" si am plecat spre satul nostru de vacanta! La doar 12 km departare...

duminică, 7 mai 2023

Happy Saturday sau... vreme buna!

Desteptatorul a sunat la ora 7 dimineata. Am fugit la frigider, am scos cu grija prajitura ascunsa de cu seara, am asezat-o pe o farfurie frumoasa, am aprins o lumânarica si m-am intors în dormitor cântând "Happy Birthday" ♥ Leo a sarit în pat si a reusit sa îl pupe pe Helmut înaintea mea ☺
Timp de tândaleala nu am avut, pentru ca ne-am propus ca la ora 8:30 sa fim deja pe autostrada.
Aici fac o paranteza... [În urma cu câteva luni, o colega de serviciu m-a întrebat daca am chef sa petrecem o zi împreuna, pentru ca în sfârsit sa se cunoasca si sotii nostri. Clar am fost de acord, asa ca am cautat împreuna o activitate potrivita si am gasit "Târgul de vechicule de epoca de la Bodensee" (pe româneste Lacul Constanța). Perfect! - ne-am spus... singura problema ar fi putut sa fie faptul ca pe 6 Mai este ziua sotului meu.
Însa înainte sa rezervam biletele, l-am întrebat pe Helmut ce parere are si a fost foarte de acord ca anul acesta sa-si petreaca ziua de nastere departe de casa, fara musafiri si fara telefon ☺☺☺]
Dupa cum am stabilit împreuna cu Christine, urma sa ne întâlnim în Friedrichshafen, pe la ora 11. Din Augsburg sunt 166 km deci am fi avut nevoie de 2 ore. Noi, pentru ca lui Leo nu îi place sa mearga cu masina, am planificat mai mult timp ca sa putem sa facem pauze dese pe traseu. 
Am fost punctuali, am gasit loc super de parcare si ne-am îndreptat spre receptia expozitiei. Christine si Uwe nu au avut asa noroc cu parcarea (au parcat departe si au sosit cu Shuttlebus), dar au sosit deasemenea punctuali.
Am prelungit smalltalk-ul la o cafea în incinta târgului, apoi ne-am început "calatoria în timp" în hala rezervata rulotelor. Participantii erau parcati exact ca într-un camping si atmosfera a fost... de concediu ☺ Prietenosi, raspundeau întrebarilor vizitatorilor curiosi sa stie în ce an au fost construite rulota dar si automobilul, ce restaurari au fost efectuate, etc. 
Am trecut în hala cu automobile - aranjate pe categorie de firme (germane, italiene, frantujesti, americane, etc) si de tip (am vazut de la automobile sport, la limuzine, la Stretch-Limousine, pâna la dricuri de lux), apoi la avioane, elicoptere si zeppelin, la masini de teren (de la jeep-uri la tractoare si semi-tancuri), la bărci cu motor rafinate, la motociclete si biciclete... Douazprezece hale, 800 standuri pe o suprafata de 85.000 m², Oldtimer & Youngtimer si numeroasele spectacole speciale menite sa îi duca pe vizitatori înapoi, în vremuri nostalgice ♥☺♥
 
Peste tot standuri cu articole-fan, cafenele, chioscuri cu mâncare si bauturi si... o vreme superba, ca pentru o zi de vara!!!! Eu înca socata de furtuna de cu seara, m-am îmbracat cu pulover, pantaloni si cizmulite... Am avut si geaca, dar am lasat-o în masina ☺☺☺ Mi-a fost asa de cald, ca a trebuit sa îmi cumpar acolo un tricou. Mi-am îndesat maieul si puloverul în rucksac si le-am carat toata ziua, pentru ca soarele a stralucit întreaga zi! Am asistat la o cursa de oldtimer în spatiul exterior si la o aterizare de zeppelin, totul a fost foarte interesant si palpitant. Ne-a batut soarele "in cap" si mi-am amintit de vorba lui Vlahuta "Din creștetul cerului dogorit, razele cad drept ca niște săgeți de arc"... 
Sotii nostri au gasit numeroase subiecte comune de discutie, atmosfera a fost deosebit de placuta. Am mâncat de prânz împreuna si dupa-amiaza, la "ACE-Cafe" aflata bineînteles în hala cu motociclete (cafeneaua originala din Londra este înca din anul 1938 un loc de întâlnire popular pentru rockeri, motocicliști și fani ai mașinilor) am serbat ziua lui Helmut cu bere Guinnes, Cola, Donut si Espresso. Evident, Helmut a primit un cadou - un BMW-oldtimer ☺☺☺ un Isetta - in miniatura ☺☺☺ Pe la ora 17 ne-am despartit de prietenii nostri, ne-am urcat în masina si ne-am îndreptat spre casa, obositi dar mai bogati cu o experienta de viata.
PS: Am facut peste 200 fotografii si videoclipuri... mi-a fost greu sa selectez aici în colaje! ☺☺☺

sâmbătă, 1 februarie 2020

Întâmplare-ntâmplatoare

Se facea ca era ultima zi de lucru din anul trecut (mai exact, era 20 decembie)... Eram la volan, în drum spre serviciu.
Cu toate ca am de mers aproximativ 30 km, nu am nevoie de mai mult de 20-25 minute de la garajul casei pâna în parcarea firmei la care lucrez. Si asta pentru ca am un singur semafor pâna la iesirea pe autostrada (unde nu exista limitare de viteza), dupa care urmeaza o portiune scurta de drum cu limitare la 100 km/h, un sens giratoriu si gata, am ajuns la destinatie. [Acum câtiva ani, când lucram direct în oras, aveam de parcurs doar ~10 km pentru care îmi trebuia cel putin o jumatate de ora! În plus, eram cu ochii în patru nu doar la colegii pe patru roti, ci si la pietoni, biciclisti, semafoare, tramvaie si autobuze].
Si cum spuneam, șofam destinsa, șoseaua era relativ libera, ma deplasam ca de obicei cu ~ 140 km/h si murmuram muzica vesela de la radio când... Bummmm! O explozie a facut sa-mi stea inima în loc. Spre fericire, reactia mea a fost perfecta, nu am tras de volan, am mers constant mai departe si am încercat în acele luuungi secunde sa înteleg ce s-a întâmplat. Primul gând a fost ca mi-a explodat un cauciuc… însa masina rula mai departe echilibrat… Ce altceva ar putea sa fie?! Am privit de jur împrejur si am descoperit, în partea dreapta, în coltul de jos al parbrizului o gaura mai mare ca o moneda de doi euro ☹  Hm! Eram la distanta regulamentara de un automobil cu o bicicleta pe capota. În fata mea nu a fost niciun camion… Am privit din nou daunele. Pe bordul masinii erau cioburi si de la gaura în sus, geamul era crapat în câteva linii fine.
Cum am ajuns la birou am sunat la Asigurare, am explicat ce s-a întâmplat si am trimis poze asa cum mi s-a cerut. Consultantul de asigurare mi-a spus ca dupa parerea lui, cineva a aruncat o piatra de pe podul care trece peste autostrada (este nu doar trist, este cumplit! Sunt anuntate mereu cazuri de accidente mortale datorate unui imbecil care arunca o piatra de pe pod, pe autostrada!). Parerea specialistului a fost ca daca ar fi sarit o pietricica dintr-un cauciuc al unui autoturism din fata mea, s-ar fi produs doar o fisura. Fisura ce s-ar fi putut repara imediat, prin introducerea unui gel special în scobitura din parbriz, în cazul meu însa, piatra a strapuns parbrizul. Mi-a spus ca el întocmeste documentele si mi-a comunicat adresa atelierului-service la care sa merg pentru schimbarea parbrizului.
Dupa orele de serviciu m-am prezentat la atelier însa… si ei se pregateau pentru concediul de Craciun. În plus, la câte modele de autoturisme exista, service-ul nu are în magazie parbrize de rezerva. L-au comandat imediat si primul termen liber a fost pe 7 ianuarie. Ca solutie provizorie, au acoperit orificiul cu o banda adeziva ca sa nu patrunda apa si mi-au garantat ca pot sa merg cu masina cele cateva zile fara probleme, singura conditie – sa nu parchez în ploaie sau ninsoare. In paranteza spus, iarna asta nu a fost pericol, pentru ca nu a nins nici macar o singura data! Oricum, pe întreaga perioada de concediu, masinuta mea a ramas în garaj - spre fericire, avem doua automobile.
În final, aventura m-a costat 150 de euro - asigurarea mea este încheiata cu 150 euro franșiză, suma fixa, indiferent de daune. În cazul de fata, daca nu as fi avut asigurare, ar fi trebuit sa platesc peste 1000 de euro, chit ca nu am avut nicio vina!
A fost prima data când masina mea a patit ceva, însa… întâmplarea m-a preocupat mult. În asemenea situatii, în primul rând te bucuri ca nu a fost mai rau, însa te gândesti ca este un semn… Ai mai primit o sansa…
Si viata merge mai departe, cu bune, cu rele… C’est la vie!

miercuri, 15 mai 2019

Case... pe roti - Miercurea fara cuvinte 20/2019





Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW

joi, 24 ianuarie 2019

Cum ti-e si cu soarta!

Pâna acum patru ani, plecam la serviciu cu o singura masina - o Opel Insignia spatioasa, confortabila (ideala mai ales pentru concedii). Conducea sotul meu, mai întâi ma lasa pe mine la birou, apoi pleca mai departe la el la birou, iar seara, în drum spre casa trecea sa ma ia. Dupa ce Helmut a ramas acasa în pensie, am fost nevoiti sa mai cumparam o masina. Una mica - ma gândeam ca ar putea fi chiar si numai cu doua usi, dar neaparat sa aiba transmisie automata. Aceasta a fost singura mea dorinta. Dupa câteva saptamâni de cautari si negocieri, am gasit masina potrivita - o Suzuki Alto. Surpriza mare a fost ca masina este albastru sidefiu - exact culoarea mea preferata! Ne-am înprietenit imediat si acum, are deja100.000 km la bord!
Anul trecut, Raluca - fiica cea "mica", a avut nevoie neaparat de masina si a început sa caute, ceva ieftin si bun ☺ Nu a avut pretentie la nimic special. A gasit o Citroen C2, trei usi, transmisie manuala si dotata cu strictul necesar. Galbena.
De o jumatate de an lucreaza în Ingolstadt, sunt circa 85 de km si vine acasa la fiecare sfârsit de saptamâna.
Anul acesta, Adela - fiica cea "mare" s-a hotarât sa-si cumpere si ea masina, sa poata calatori fara teama - indiferent de ora sau de starea meteorologica. Din familia noastra, ea este cea mai pretentioasa - ca si acum ☺ Masina ei a trebuit sa aiba toate dotarile moderne si zero km la bord! A început sa caute si în functie de economiile ei s-a oprit la o masina Opel Adam. Saptamâna aceasta, luni, a cumparat-o, e superba si... ce cuoare credeti ca are masina ei?! Rosie! Ce am mai râs când am realizat ca masinile noastre au culorile steagului României! ☺ Nici daca vroiam, poate ca nu se potriveau asa! ☺

Înca de luni ne-am propus ca astazi, de Ziua Unirii, sa ne întâlnim toate trei si sa facem fotografii. Nu sunt prea clare pentru ca era deja întuneric - am încins "hora" pe la ora 18, dupa programul de serviciu, în parcarea firmei Adelei. Tocmai începuse sa fulguiasca si gerul se-nmuiase un pic.
Am fost gând în gând cu toti românii care sărbătoresc Ziua Unirii Principatelor Române! La multi ani România!
La multi ani si românilor frumosi care au participat ieri la Miercurea fara Cuvinte/4: Gina, Matilda, Cartim, Karmapolice, floarea bunica, Lumea lui Alexandru, Poteci de dor, Maria, PuiulMamii, Zuzu, monologpeblog si Diana. Sa fiti sanatosi si fericiti! ☺

miercuri, 3 octombrie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.40) - Masini transformate


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când orice este permis, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

duminică, 17 iunie 2018

Excursie pe Insula Elba (1)

(continuare la "Piombino")
Înca din prima plimbare prin Piombino, ne-am propus sa ajungem spre seara si în port (în cel activ, nu cel istoric) si sa ne interesam despre o excursie pe Insula Elba. Cum însa harta noastra nu cuprindea decât "centro storico" nu am stiut nici macar în ce directie trebuie sa ne deplasam spre port. Primii localnici cu care am intrat în vorba - o pereche cam de vârsta noastra, ce se plimbau cu 3 catei (☺), ne-a spus ca portul este atât de departe, ca nu putem ajunge pe jos. Am jonglat cu engleza si italiana, si cei doi tare s-au minunat cum de inteleg eu atat de bine intaliana! Le-am spus ca desi locuiesc de 20 de ani în Germania, eu sunt românca si româna este o limba latina si atunci ne-am luat în brate, ca prietenii vechi ☺ Ne-au povestit ca în urma cu douazeci de ani, cei doi au facut un concediu în România! Un circuit din care au adunat numai impresii bune! Si-au amintit câteva localitati prin care au trecut: Timisoara, Sapânta, Sighisoara, Brasov, Sibiu, Bucuresti... Doamne ce mica-i lumea! ☺
Urmând sfatul celor doi, am urcat cu Leo în autobuz si dupa 3 statii lungi, am ajuns în Port. La receptia portuara exista 3 agentii ferry boats si ne-am informat la toate trei în legatura cu preturile pentru a doua zi. O excursie dus-întors, doi adulti si un catel, va rog ;-)
Linia "Moby&Torimar" ne-a facut oferta de 160 de euro; "Blue Navy" ne-a momit cu o oferta de 95 euro, iar "Corsica ferries" ne-a propus 45 de euro! Incredibil, nu-i asa?! Toate trei liniile fac transportul calatorilor în conditii foarte asemanatoare, însa preturile sunt de trei ori mai mari, depinde pe cine întrebi!

Am ales bineînteles linia "Corsica ferries" si frumusica de la ghiseu ne-a lamurit ca ideal ar fi sa mergem cu masina noastra, pentru ca insula este mare si sa ne putem plimba în voie. În final, am cumparat bilete pentru masina, doi adulti si un catel, drum dus-întors, la pret de 70 de euro! Insa a trebuit sa promitem ca demontam boxa de pe masina, pentru ca la pretul acesta, nu aveam voie sa depasim înaltimea de 1,9 metrii.
Luni dimineata la ora 9 am fost deja prezenti în port, gata de îmbarcare. Prea devreme ☺ Vaporul pornea abia la ora 9:45, asa ca am avut timp sa servim în port un mic dejun rapid, specific italian: câte un espresso si un corn cu dulceata/miere. Apoi ne-am prezentat la poarta de îmbarcare.
Nu am fost niciodata pe Insula Elba si nici nu am mai calatorit cu un ferry atât de mare.

Regulamentul spune ca în masina au voie sa urce pe vapor doar soferii - care conduc masinile în cala si care mai apoi se alatura celorlalti pasageri, care urca per pesdes, direct în saloane.
"Corsica ferries" are doua etaje climatizate. La primul etaj arata ca într-un avion de legatura intercontinentala, categoria economy: siruri de scaune-fotolii, cate 6 pe trei rânduri.
De laacest etaj, o scara în spirala duce spre puntea superioara, care are aspect de clasa intâi ☺ Un bar central si de jur-împrejur, grupuri de banci îmbracate în catifea albastra, dispuse în jurul masutelor de sticla. De aici se poate iesi si pe puntea deschisa.
Erau multi pasageri însotiti de catei si noi am preferat sa ramânem lânga bar, pentru ca în apropierea noastra nu mai era niciun alt catel.

Calatoria din Piombino pâna pe Insula Elba dureaza doar 40 de minute si timpul trece rapid! Te foiesti de doua ori, servesti un suc, rasfoiesti un ghid turistic si gata, la megafon esti anuntat ca trebuie sa cobori în cala, la masina ta. ☺Pentru ca trebuie mentionat, la coborâre regulamentul spune ca pasagerii veniti cu automobil, trebuie sa paraseasca vaporul la bordul automobilului.
Pe coridoarele aglomerate si scarile înguste, plus zgomotul motorului vaporului care începe manevrele de intrare în port, am vazut ca lui Leo îi este frica. L-am luat în brate si am simtit ca tremura, saracutul. În cala era întuneric! Când s-a vazut în masina si si-a recunoscut cuseta, s-a linistit imediat ☺
Dupa ce am parasit vaporul, am introdus  în sisteml de navigare al masinii adresa citita în ghidul turistic si am pornit spre una din cele mai frumoase plaje ale Elbei - Marina di Campo (va urma)

joi, 18 ianuarie 2018

Am povestit...

... zilele trecute despre muzica în masina si am spus ca masina mea, cu toate ca e dotata cu tot felul de îmbunatatiri, în domeniul audio, nu are decât radio cu CD-player. Dar un CD-player care nu citeste decât formatul clasic, deci pe un CD încap doar 18 pâna la 21 piese muzicale! Ca sa nu fie plictisitor pe drum, aveam mereu la îndemâna 5-6 CD-uri. Acasa investeam timp pretios cu burn-ul melodiilor "de suflet" pe anotimpuri. Asta pâna într-o zi când un coleg de birou mi-a spus ca si el s-a confruntat cu aceasta problema, dar ca acum are un Criacr ☺ Asa ca imediat mi-am cumparat si eu un Criacr!
Ce este acesta? 😊😋😊 Este un mini transmițător care se conecteaza singur la aparaul radio al masinii, prin legatura Bluetooth pe semnal stabil FM. Acum am o lista de peste 400 din melodiile mele preferate, în format mp3 pe un stick cu memorie (USB) si lista pe care o pot actualiza oricând, usor si rapid.
Totodata, aparatul functioneaza si ca hands-free-telefon. Imediat ce urc în masina, telefonul meu mobil din poseta se cupleaza la acest mini-transmitator si în cazul în care sunt sunata în timp ce conduc, aparatul transmite convorbirea telefonica la radioul mașinii. oferindu-mi posibilitatea sa vorbesc fara sa iau mâinile de pe volan, fără să țin telefonul la ureche si fara să folosesc căști. Iar interlocutorul meu ma aude perfect.
Sa nu uit sa mentionez si ca acest transmitator mic cât o bijuterie, raspândeste în masina o lumina deosebit de placuta - un albastru blând si cald.
Toatl este atât de simplu - se introduce aparatul în bricheta-auto si se cauta frecventa FM de comunicare cu radioul. Atât!
Pentru ca masina mea nu are nici aparat de navigatie incorporat (asa cum are masina lui Helmut de exemplu), utilizez unul mobil 👍 si deci am nevoie de priza brichetei... Exista însa adaptoare cu doua mufe. Am investit în total 30 de Euro (comanda online si livrere Amazon) si acum drumurile cu masinuta mea sunt o placere! ☺

miercuri, 30 decembrie 2015

Miercurea fara cuvinte (53) - Ca globul din Pomul de Craciun

Augsburg, 24.12.2015 - cu Silvia si Virgil

Cu acest colaj, închei organizarea rubricii "Miercurea fara cuvinte". Va multumesc pentru contribuție si m-as bucura ca unul dintre participantii constanti la MfC sa preia în continuare rubrica - ofer cu placere toate informatiile necesare ☺
Va urez sanatate si LA MULTI ANI! Anul Nou sa va aduca bucurii si împlinirea viselor!
UPDATE ora 10:30 - Calin Hera va organiza în continuare întâlnirile de miercuri si începând din 6 ianuarie 2016, blogul http://calinhera.blogspot.ro/ sau https://calinhera.wordpress.com/ va detine tabelul de înscriere la "Miercurea fara Cuvinte" ☺

vineri, 13 noiembrie 2015

Prototip si camuflaj


În Germania se întâmpla destul de des ca pe autostrada sa observi trecând in mare viteza pe lânga tine un automobil a carui caroserie este acoperita cu o folie ciudata, cu imprimeuri alb-negru în cercuri sau dungi, din acelea care produc iluzii optice. Aceste automobile sunt prototipuri în testare, camuflate pentru a da o altă aparență si a înșela concurenta sau eventualii jurnalisti de specialitate. În acest fel, chiar daca automobilul este fotografiat, detaliile de design sunt greu de observat.
Este bine cunoscut faptul ca ciclul de viață al produsului determina vânzarea acestuia, în cazul automobilelor, pretul unui model scade în momentul în care pe piata apare un succesor. Pentru a evita caderea prematura a cifrelor de vânzări, etapa de concepție, dezvoltare si testare a unui nou automobil este tinuta secret pâna la introducerea noului model pe piață.
Aceste prototipuri sunt cunoscute sub denumira de muletto (italiana), test mule (engleza), mulet (franceza) - facându-se aluzie la mixul de noi tehnologii și carcase vechi. Nemtii au o denumire speciala pentru aceste prototipuri - Erlkönig, dupa balada cu acelasi nume a lui Goethe (Craiul ielelor) ☺ Iar fotojurnalistii care le fotografiaza, se numesc "Erlkönig-Jägern", adica "vânatori ai Craiului ielelor"... ma întreb în acest caz, bloggeri cum se numesc? ☺

Alte povesti cu autoturisme ce trec pe sosea pe lânga noi: aici

marți, 15 septembrie 2015

A trecut vacanta (3) - Activitati, distractie si munca

De obicei de dimineata ne-am jucat în parc. Ne-am dat pe leagane, am alunecat pe tobogan, am adunat flori, fragute, alune si conuri de brad ☺ Am profitat din plin de mângâierile soarelui blând de septembrie.


O data am fost la pscina cu apa termala dar cu atâtea bagaje - slapi, halate de baie, prosoape, colace, perii, sampoane si geluri speciale pentru dus, am uitat aparatul de fotografiat în masina. Din acea zi nu ne-au ramas decât fotografiile din masina si din fata garajului :(
Înghesuiala de pe bancheta din spate - fetele înca nu au înaltimea permisa calatoriilor în automobil fara scaun special, l-a indispus pe Felix... La întoarcere, m-am oferit eu sa stau între scaune si asa, flacaului nostru i-a reînflorit zâmbetul ☺

Într-una din zile dupa masa de prânz, am iesit la munca în gradina. Felix a adunat frunzele uscate care au început sa cada din copaci, Helmut a tuns gazonul, noi fetele am curatat fâsiile de muschi ce s-au format în pavajul curtii, apoi am maturat si gata a fost treaba. "Unde-s multi, puterea creste!" ;)
Copiii au primit o recompensa în bani - cei mari, bancnote, cea mica a primit muuuulte monede... Toti au fost multumiti! ☺

Am reusit de doua ori sa fim punctuali pentru "Five o'Clock Tea". Am fost gata cu pregatirea ceaiului exact când gongul ceasului de perete a batut ora cinci!
Emma a fost deosebit de impresionata, mai ales ca a avut voie sa bea ceai din cescuta! Acasa la ea, bea înca din sticluta cu capac. Si pentru ca nu a murdarit fata de masa cu ciocolata de la biscuti, a avut deasemenea voie sa sufle de câteva ori în lumânarea din sfesnicul decorativ ☺
Într-o zi am avut masa decorata în stil marin, cu scoici, pestisori, albatrosi si servetele bleu, într-o alta zi am avut totul asortat în vernil si masa a fost decorata cu broscute si smaralde.
Copiii au savurat atmosfera si chiar daca Emma înca nu a reusit sa pronunte "tea time" cu siguranta va povesti acasa despre noua ei experienta.

Într-o alta zi am organizat un spectacol de teatru de papusi si fiecare copil a prezentat o sceneta imaginata spontan. Au fost pe rând bucatar, pictor, puiul verde si clown. A câstigat Marlene ✌

PS: alte imagini din vacanta - Copilarie, pace, bucurie.