Samba Festival - Miercurea fara cuvinte 29/2026

Coburg, 10–12 July 2026

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Restanța de sezon – Seară festivă memorabilă la petrecerea de Crăciun a companiei

Încă o restanță de bifat înainte de artificii — postez abia acum povestea serii de sfarsit de an de la serviciu.

Așa cum m-am obișnuit, firma la care lucrez păstrează tradiția și organizează în fiecare an serbarea de Crăciun. Petrecerea a avut loc înainte de închiderea activității pentru acest an (pe 20 decembrie), iar noi am avut din nou parte de o seară memorabilă, un moment de bucurie și recunoștință în care peste 500 de colegi s-au reunit pentru a celebra împreună.Restaurantul-cantină al firmei s-a transformat într-un spațiu festiv spectaculos, cu foaier elegant amenajat cu canapele și fotolii, mese joase pentru conversații tihnite, o zonă de smalltalk cu mese rotunde înalte și un spațiu de petrecere cu mese lungi și scaune de bar. Acestea au fost dispuse perpendicular pe scenă, astfel încât vizibilitatea să fie perfectă din orice unghi.La primire, echipa de chelneri ne-a întâmpinat cu cocktailuri rafinate și nectaruri de fructe, apoi cu tăvi pline de gustări apetisante – rulouri de somon cu cremă de hrean, mini-camembert copt cu merișoare sălbatice, creveți Black Tiger cu avocado picant, couscous cu berberise și migdale, vitello tonnato și multe alte delicii.
În foaier, orchestra Big Band a firmei a umplut atmosfera cu colinde interpretate în stil grandios. Armonia instrumentelor clasice de suflat și percuție a fost completată de timbrul aparte al cimpoiului, un detaliu care a dat întregii interpretări un farmec unic și memorabil.
Pe măsură ce seara a continuat, scena a fost preluată de o formație pop-rock din Brazilia, care a adus ritmurile celor mai în vogă hituri internaționale. Ringul de dans, aflat chiar în fața scenei, s-a umplut treptat, devenind din ce în ce mai plin, până când energia și veselia au cuprins întreaga sală.
Un detaliu aparte al serii a fost lumina roșie, asemănătoare celei din laboratoarele de prelucrare a fotografiilor analogice. Ea a fost folosită pentru a proteja identitatea celor fotografiați, creând o atmosferă misterioasă și difuză, care făcea ca pozele obișnuite să pară neclare. Totuși, fotograful profesionist prezent la eveniment a reușit să surprindă momente deosebit de frumoase, datorită echipamentului său special care neutraliza efectul acestei lumini.
Meniul a fost un adevărat spectacol culinar – farfalle flambate în roată de parmezan cu spumă de șofran, friptură de vită cu pere sălbatice, somon glazurat cu punci, burger de rață cu sosuri îndrăznețe și opțiuni vegane rafinate. Deserturile au fost o poezie – Kaiserschmarrn cu mere caramelizate, crumble de prune, crème brûlée cu aromă de turtă dulce și sorbeturi delicate.
Vinurile selecte din Ungaria și Australia, berea artizanală, cocktailuri rafinate, mocktailurile creative și cafeaua intensă au completat tabloul unei seri perfecte.
Am râs, am povestit, am dansat și am simțit că suntem parte dintr-o comunitate care știe să celebreze cu stil și căldură. Petrecerea s-a încheiat la ora 23, dar vibrația ei încă ne însoțește. 

„Rămas bun”... sau poate „Despărțire”?

Așa s-ar putea numi romanul "Abschied", dacă ar fi tradus cândva în limba română. Un titlu simplu, dar încărcat de sensuri. Nu doar o plecare, ci o ruptură, o tăcere lungă, o amintire care așteaptă să fie redescoperită.
📚 Un manuscris uitat, un pseudonim ales, o traducere de familie
Există cărți care nu apar în lumina tiparului la timpul lor, ci își așteaptă momentul în tăcere. "Abschied" nu a fost publicat în timpul vieții autorului. Scris în 1932, a rămas uitat într-un sertar până în 2025, când fiul lui Haffner - Oliver Pretzel, l-a descoperit și l-a tradus în engleză sub titlul "Parting". Da, aproape un secol mai târziu! În română nu există încă o versiune oficială, așa că cei care au citit varianta germană sau engleză fac parte dintr-un cerc restrâns de cititori.
M-am întrebat de ce fiul se numește Pretzel, iar autorul e cunoscut ca Haffner. Răspunsul e la fel de fascinant ca romanul. Sebastian Haffner s-a născut Raimund Pretzel, dar și-a schimbat numele în timpul exilului său în Marea Britanie, pentru a-și proteja familia de eventuale represalii naziste. A ales „Sebastian” din admirație pentru Bach și „Haffner” dintr-o simfonie a lui Mozart. Un pseudonim cu rezonanță culturală, dar care nu trăda identitatea reală.
Fiul său, Oliver, născut în Anglia în 1939, a păstrat numele de familie original și, ironic sau nu, e cel care a dat lumii această despărțire literară. O despărțire între generații, între epoci, între identități — dar și o regăsire tăcută, prin cuvinte.

Am început "Abschied" în vacanță, cu gândul că va fi o lectură ușoară, potrivită pentru zilele leneșe de plajă. Poate m-a atras titlul, poate coperta, poate ideea unei povești pariziene scrise într-o epocă îndepărtată. Dar pe măsură ce am înaintat, am realizat că romanul nu se lasă citit superficial. E o carte care cere răbdare, atenție și disponibilitate emoțională. Nu a fost comodă, dar tocmai această densitate m-a făcut să o duc până la capăt. A devenit, treptat, mai mult decât o lectură de vacanță — o experiență care m-a însoțit dincolo de zilele însorite. Am citit uneori la pauza de amiază sau seara, în pat — și într-una dintre seri, m-a amuzat teribil să descopăr că lenjeria de pat părea desprinsă din coperta cărții: o fotografie vintage, în tonuri de sepia, ocru, maro și bej. O potrivire neașteptată, care a făcut lectura să pară și mai intimă, ca și cum decorul se aliniase cu povestea.

📚 Recenzie personală: „Abschied” de Sebastian Haffner

Am terminat „Abschied” de Sebastian Haffner. Sau mai bine spus, am încheiat o călătorie literară intensă, care m-a provocat, m-a intrigat și m-a ținut captivă până la ultima pagină. Nu a fost o lectură comodă, dar tocmai asta i-a dat profunzime. M-am întrebat, pe parcurs: de ce mă atrage această poveste atât de mult, în ciuda disconfortului pe care îl provoacă? Poate din respect pentru autor, poate din fascinație pentru contextul istoric, sau poate pentru că unele cărți nu se citesc — se trăiesc.
Cartea e un roman autobiografic, scris în 1932, dar publicat abia în 2025. Haffner, pe atunci Raimund Pretzel, ne poartă prin două zile din viața lui, petrecute la Paris, unde se reîntâlnește cu iubita lui, Teddy. Sună romantic? Ei bine... da și nu.

💭 Atmosferă vs. Acțiune
Parisul e descris cu o tandrețe boemă, ca un oraș al libertății și al artei, în contrast cu Germania tensionată de acasă. Dar dincolo de decor, nu se întâmplă mare lucru. Cartea e mai mult o stare decât o poveste. Dialoguri lungi, introspecții și o relație care pare să se destrame în fața ochilor noștri, fără ca personajele să o conștientizeze cu adevărat.

👫 Personaje care rămân la distanță
Deși conturați cu grijă, personajele nu reușesc să creeze o legătură autentică cu cititorul. Raimund e o fire complexă — egocentric, ușor iritant, cu o nevoie constantă de control și corectare. Teddy, pe de altă parte, pare mai degrabă o idealizare romantică decât un om în carne și oase. Mi-a fost dificil să mă apropii de ei, să le înțeleg motivațiile sau să mă implic emoțional în povestea lor.

😴 Lectură grea, dar nu inutilă
Recunosc, am avut momente în care am vrut să abandonez. Stilul e poetic, dar fragmentat. Dialogurile sunt repetitive, iar ritmul e lent. Și totuși, ceva m-a ținut acolo. Poate melancolia, poate Parisul, poate dorința de a înțelege o generație pierdută între două războaie.

📝 Verdictul meu
„Abschied” nu e o carte pentru toți. Nu e o lectură ușoară, nici captivantă în sensul clasic. Dar e o fereastră spre o epocă, o stare, o despărțire. Dacă îți plac romanele introspective, cu atmosferă și ton nostalgic, poate vei găsi ceva valoros în ea. Dacă nu... e ok... Unele cărți sunt ca niște relații - le închei cu un oftat și mergi mai departe.

Toamna cu pași rapizi

Am dat deja drumul la caldura (centrala termica)! La mijlocul lui septembrie, natura ne-a surprins cu o schimbare bruscă a vremii. Dupa saptamâni în șir la 32°C, temperatura a scăzut peste noapte la doar 10 grade!

Toamna calendaristică si-a facut debutul cu ploi abundente și aer proaspăt și rece. Frunzele copacilor abia au început să capete usoare nuanțe de galben și roșu...

Lăsând în urmă zilele toride de vară, ne pregatim cu toții pentru noul anotimp. Am schimbat sandalele cu botinele si cizmele de cauciuc, am scos din dulap gecile groase, ba chiar am vazut pe strada că unii oameni poarta deja căciuli. 

Chit ca ne-a luat așa brusc, ne bucuram toți de racoarea binevenita. Parca si atmosfera este mai plină de energie și prospețime. 

Toamna se instaleaza cu pași rapizi, aducând cu ea nu doar o schimbare a vremii, ci și o schimbare a stării de spirit. Este timpul să ne bucurăm de plimbările prin parc, de culorile vibrante ale frunzelor și de serile răcoroase petrecute alături de cei dragi, la o cana cu ceai.

Sa aveți o toamna minunată!

A trecut Mos Nicolae

În Ajun de Mos Nicolae am împachetat micile cadouri pentru cele câteva persoane care anul acesta, reprezinta ceva deosebit în viata mea. Un pachet l-am dus chiar atunci seara, fetitei din vecini. Nu stiu cum s-a bucurat, dar stiu ca ea crede înca în miracolul cadourilor primite în ghetute... Cu siguranta a facut ochii mari de dimineata. 

[Aseara când am ajuns acasa (ca de obicei, dupa ora 18), pe masa erau un saculet cu mandarine si o farfurie cu fursecuri de casa, facute de mama ei. Helmut a foat foarte miscat de gestul vecinei si a multumit în numele nostru.]

 

Tot în ajunn, mi-am rupt câteva ore si am facut la masina-de-cusut câteva reparaturi la pantalonasii de gradinita al baietelului unei prietene si colege de serviciu. Micutul cade sau se târase în genunchi si are gauri în toti pantalonii! Îi plac animalele si tricoul lui preferat, cel cu leu pe piept i-a ramas mic, însa spre disperarea mamei lui, se încapatâneaza sa îl poarte, doar pentru model! Asa ca am decupat capul de leu si l-am aplicat pe o bluza care i se potriveste. Pantalonasii i-am peticit cu decupaje cu catei - resturi de pânza ce am avut eu prin casa. M-am cam chinuit, ca tare înguste sunt hainutele pentru 4 anisori! Am uitat de când au fost fetele mele asa de mici! Dar a iesit totul dragut. Am fost multumita. Sper ca si micutul Antony ♥ 

Ziua de Mos Nicolae am serbat-o foarte dragut! Am daruit colegilor de birou câte o punguta cu ciocolata si un mini-spargator-de-nuci. Iar prietenelor mele, câte ceva ce am crezut eu ca le va face bucurie. 

Andrea este mare fan Snoopy si prietenul ei fan Manga. Pentru ei am cumparat tricouri. Si o sticla termica. Pentru Jinnu, care în curând o sa fie pentru a doua oara mamica, un Dumbo-Disney din pluș. Pentru Claudia, o carte simpatica cu retete de cupcakes. Bineînteles ca si eu am primit dulciuri, crema de mâni, un parfumel de poseta, etc. A fost o atmosfera foarte placuta!  

Seara acasa, am savurat un vin-fiert (facut de Helmut dupa reteta lui "secreta") în fata semineului. Am ascultat colinde si am rontait covrigei si fursecuri de la vecina.

Workshop

Sâmbata (04.11), antrenoarea mea de La Kossa si Zumba Toning a organizat un workschop, la care ne-a invitat pe toate participantele la cursurile ei. Practic a fost un double workshop, de la ora 13:30 - La Kossa si de la ora 15 - Zumba. Eu as fi patricipat la ambele însa cu Greta nu am putut sa ma aventurez. Am participat doar la La Kossa. 

Evenimentul a fost pentru mine foarte împortant, pentru ca invitata de onoare a fost Ariane - cea care a inventat aceasta noua miscare in dansul contempora. La Kossa, inseamna pe cameruneza, "dans" - asa cum am mai scris in alte articole. Ariane Fritzche - originara din Camerun, este inginera IT, specializata pe dezvoltare de software. Este deasemenea mama a doi copii scolari si în timpul liber, danseaza cu pasiune. În urma cu cinci ani, a lansat un nou stil de dans - pe care l-a intitulat simplu La Kossa (The Dancing), bazat pe pasi din afro-dance. De atunci, miscarea a luat amploare si este tot mai cunoscuta în întreaga Germanie. Pe pagina ei de internet, Ari spune ca "Africa este adesea asociată cu o bună dispoziție și bucurie de viață, în ciuda situației economice uneori dificile. Cum funcționează?! Ca african, știu că acolo bucuria vieții se transmite parțial în mod conștient și inconștient prin muzică și dans. Te bucuri în dans, întărești pe alții prin dans, te rogi cu dans și chiar plângi cu dans. Toate celelalte dansuri din lume au apărut din aceste dansuri (salsa, hip hop, swing și multe altele) Afro Dance sau Afrofusion Dance în La Kossa are ca rezultat amestecul diferitelor dansuri africane și are următoarele caracteristici ale dansurilor originale: încurajează creativitatea, stimuleaza improvizația, te face cool și relaxat, este distractiv, promovează coordonarea și încrederea în sine, transmite sentimente și eliberează stari neplacute". 

Primul meu contact cu La Kossa a fost în aprilie 2023 când o coelga de la servicu a propus sa ne inscriem la un antrenament de jumatate de an. Curioasa cum sunt, am cercetat ce inseamna acest sport-dans si cine sta in spatele miscarii sportive. Mi-a placut tot ce am citit si Susi - antrenoarea noastra aici în clubul-sportiv din Kaufering, a reusit sa ma atraga în cursul ei si iata-ma înscrisa pentru al doilea semestru. 

Pe Ariane nu am întâlnit-o pâna sâmbata. Cum era sa fi scapat aceasta ocazie?! Ce zi speciala a fost! Ce atmosfera! 

Ne-am adunat în sala de sport Weil, din toate colturile Bavariei. Eu am venit însotita de Greta si nu am cunoscut pe nimeni în afara de Susi. Dar dansul transmite o stare speciala... am facut cunostinta cu ceilalti participanti la workshop si i-am simtit ca fiind prieteni vechi.  

Ariane ne-a întâmpinat calduros si pe mine special m-a felicitat pentru cerativitate - îmbracasem tricoul cumparat de la La Kossa-shop, caruia i-am facut franjuri cu bile. Atât de mult i-a placut ideea, ca m-a intrebat daca nu vreau sa colaboram pe viitor pentru design echipament La Kossa ♥ Clar ca vreau! ♥ 

A început antrenamentul. Ari a urcat pe scena si noi ne-am imprastiat în sala. Muzica ne-a învaluit si am început sa repetam, pas cu pas, coreografia dansului pe care Ari l-a conceput special pentru aceasta zi. Timp de 40-45 minute, am repetat, am povestit, am râs si am exersat... apoi situatia a devenit serioasa ☺ Ari a spus ca doreste sa înregistreze videoclipul, sa venim sa dansam lânga ea! Hahaha, nu prea au fost curajosi, pentru ca dansul a fost destul de complicat si inca niciunul nu era siguri pe pasi. Ba mai mult, Ariane ne-a aratat cum simte ea dansul, da capo al coda... Wow, ce ritm, ce expresie, ce viteza! Diferenta de la cer la pamânt între repetarile noastre sacadate si executarea fara întrerupere a dansului de catre experta! Dar doua fete si-au facut curaj - una dintre ele a fost bineînteles Susi (daaa, ce simpatic mi s-a parut sa o vad pe Susi eleva ☺). La a doua filmare, mi-am facut si eu curaj dar am intrat în rândul doi. Videoclipul oficial, cel pe care Ari l-a postat pe pagina ei, este un mix din cele doua înregistrari. 

Greta draga de ea, a filmat dint-un alt unghi si s-a concentrat (normal) pe mine. Ce emotii am avut! Prima parte a dansului am stapânit-o mai bine, ultima parte... m-am orientat mereu la Ari si clar ca se vede defazajul ☺☺☺ A fost însa o experienta fantastica, de neuitat! Energia pe care o degaja o grupa de oameni bine-dispusi este enorma! 

Sunt foarte fericita ca am avut sansa sa o cunosc personal pe Ariane ♥ Si cine stie, poate ca pe viitor ne vom vedea mai des! ☺

Sleeping Beauty transmisie live de la Royal Opera House

Saptamâna aceasta, miercuri seara, am fost la Cinema, la ultimul spectacol la care am avut abonament în stagiunea 2022/2023. A fost prezentat baletul "Frumoasa din padurea adormita" - un spectacol preluat în direct de la Royal Opera House si transmis în 950 sali de cinema din 17 tari!!!

"La Belle au bois dormant" (în franceza) de Charles Perrault sau (în germană:) Dornröschen de Frații Grimm, este un basm clasic despre o frumoasă prințesă, o pădure și un chipeș print – asa cum scrie Wikipedia. Versiunea culeasă de frații Grimm este o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în “Histoires ou contes du temps passé” din 1697. Aceasta în schimb a fost ispirată de “Sole, Luna, e Talia” - o poveste scrisă de poetul italian Giambattista Basile (publicată postum în 1634), care la rândul ei este inspirată de alte povești din folclor. Cea mai veche variantă cunoscută este “Perceforest”, compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de artă: picturi, lucrări scrise, muzică, film... Muzica baletului “Frumoasa adormită” a fost compusă de Piotr Ilici Ceaikovski (în 1889), al doilea din cele trei balete ale sale. “Sleeping Beauty” este alcătuit dintr-un prolog și trei acte, reprezentatat prima dată în anul 1890. Coregraful producției originale a fost Marius Petipa. Premiera a avut loc la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg în 1890, iar lucrarea a devenit un standard în repertoriul clasic de balete. 

Cea mai de success versiune a baletului a avut loc în anul 1946,  a fost prima reprezentație oferită de companie atunci când Royal Opera House s-a redeschis la Covent Garden, după cel de-al Doilea Război Mondial. 

Acum câtiva ani, în martie 2014, am scris despre vizionarea acestui spectacol si se pare ca am fost foarte încântata! Anul acesta... nu stiu de ce, dar ultimul act mi s-a parut extrem de plictisitor! Poate ca am fost prea obosita (spectacolul a durat pâna la ora 23:45, în mijloc de saptamâna) sau poate ca într-adevar anul acesta artistii nu au depasit virtuzitatile predecesorilor! Habar nu am de ce... poate ca ajungem într-un punct când nu ne mai lasam încântati de orice!!! Ceea ce m-a fermecat la spectacolul de anul acesta au fost costumele! Atâta frumusete si atentie la mici detalii parca nu imi amintesc sa fi vazut la un spectacol de opera sau balet! Protagonistii au avut toalete superbe, încaltaminte fina, bijuterii si peruci minunate! Într-adevar personaje de basm, cu zâne si printese, cu regi si regine ca pictati!!!

Anul acesta am de gând sa îmi fac singura un costum de epoca, un costum pentru carnaval, asemanator celor de la carnavalurile venetiene. Si acest spectacol mi-a oferit inspiratie maxima! Fiecare tablou scenic mi-a aparut ca o pictura baroc - rococo.

Îmi place foarte mult prezentatoarea, Darcey Andrea Bussell (are 54 de ani, incredibil!!!), este fosta balerina, actual președinta Academiei Regale de Balet. Din anul 2018 poarta titlul de Dame Commander of the Order of the British Empire (DBE). Este o adevarata Lady! 

M-am bucurat sa o revad pe balerina Kristen McNally. Din nou în rolul vrajitoarei Carabosse, exact ca acum noua ani, fermecatoare! Se pare ca anii nu au trecut peste ea, a ramas la fel de zvelta, la fel de gratioasa, la fel de... vrajitoare! ☺ 

Zâna Liliacului - balerina Mayara Magri, o artista superba! Gratie, frumusete, caldura, bunatate, atitudine - un rol interpretat perfect! O placere totala sa o privesti dansând!

O surpriza deosebit de placuta mi-a produs balerinul Joseph Sissens în rolul Bluebird, cu uimitoarea lui detenta! Un dans superb, cu salturi si piruete imitând perfect un zbor de pasare! Practic, în ochii mei, el a salvat actul III.

Am petrecut o belle soirée ☺, am savurat atmosfera speciala a serilor Cinema-ROH si ne-am delectat cu muzica a lui Ceaikovski, o adevărată bijuterie din repertoriul baletului clasic.

Royal Ballet THE SLEEPING BEAUTY (2023)

Salzburg - traditii, exigente

Ne plimbam de câteva ore pe strazile romantice (si pline de zapada) ale Salzburg-ului, Leo era obosit si noi cam înghetaseram. De la Casa Mozart am luat-o pe prima straduta spre râul Salzach, sa scapam de aglomeratie.
Nu departe de podul pietonal am descoperit o cafenea cocheta „Café Würfelzucker“ (tradus – „Cubul de zahar“).
Am intrat si asa cum ne asteptam, era plin. Un chelner ne-a salutat si ne-a rugat sa asteptam un moment, pentru ca la una din mese clietii tocmai se pregateau sa plece. Am fost ajutati sa dezbracam hanoracele (plus caciuli, fulare si manusi) în fata garderobei si imediat am fost condusi la masa proaspat eliberata.

Central în cofetarie, frigiderul carusel prezenta torturi si prajituri fabuloase. Gândul cu care intrasem aici a fost sa servim doar un ceai fierbinte, însa în fata unor asemenea ispite, cine poate sa reziste?! Bineînteles ca am comandat cate o felie de tort de ciocolata si în loc de ceai, din îmbietoarea lista de specialitati de cafea, eu am ales „Bidermeier“ (cafea dubla mokka, frisca si 10ml. lichior de caise) iar Helmut s-a decis pentru „Mokka gespritzt“ (cafea mokka stropita cu coniac si rom plus frisca).*
La fel ca si italienii, austriecii au un adevarta cult al cafelei iar Salzburgul este celebru pentru arta de servire a cafelei. Concurenta este mare si doar cafenelele care respecta traditiile primesc calificativul „Excellence“.
Leo s-a tolanit imediat pe paturica lui, sub masa. Oricât de voluminoasa este patura lui Leo, o car în toate excursiile noastre în poseta, pentru ca l-am învatat pe Leo ca unde este paturica lui, acolo are voie sa se aseze.
Fara sa fi solicitat, chelnerul a adus pentru Leo un vas mare cu apa. Dupa ce a primit de rontait cateva bombonele-pentru-catel (am mereu o pungulita la mine) lui Leo nu i-a mai trebuit nimic decât liniste ☺ S-a facut covrig si a adormit.

Cafeneaua promoveaza produsele de casa, obtinute fara adaos de coloranti sintetici sau substituenti artificiali.
Sub scara de lemn ce duce la etajul superior, o pianina deschisa, cu notele rasfirate pe stativ, pregatita gata pentru concert. Nu am întrebat daca sunt seri cu acompaniament muzical sau pianina este doar pentru a rotunji ambientul romantic, noi doar am admirat. Am savurat atmosfera asa cum de altfel te îndeamna de la intrare sloganul cafenelei "Zeit zum genissen" (= E vremea savoarei).
Greu ne-a fost sa parasim aceasta cocheta cafenea, însa cel mai greu i-a fost lui Leo care a tras un pui de somn cu sforaituri – spre amuzamentul vecinilor de masa.
Café Würfelzucker a fost o experienta de care o sa ne amintim mult timp cu placere.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
*) Modul traditional de a savura cafeaua în tarile a caror limba oficiala este germana (apropo - stiati ca germana este limba cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa ?) este impreuna cu o felie de tort, prajitura sau studel.