sâmbătă, 21 noiembrie 2026

Ca la 18 ani...

Cum am ajuns la Sibiu, am făcut apelul pe grupul de WhatsApp al foștilor mei colegi de liceu, să vedem cine poate veni la o întâlnire, așa, spontan. Că întâlnirea cea mare (banchetul), e programată abia pentru luna mai 2027…
De data aceasta, n-am fost nici măcar un sfert din clasă, dar… paguba celor absenți! Când te vezi în oglindă în fiecare dimineață, nici nu-ți dai seama pe unde au trecut anii. La fel e și cu noi, cei care ne mai vedem din când în când între două reuniuni. Dar cine se arată doar o dată la cinci ani riscă să audă un „Vai de mine! Tu ești?!” în cor. 😂 Avantaj noi, ăștilalți, că ne obișnuim cu schimbările… în doze mici. 😄❤️
😄 Tare ne-am bucurat să ne revedem.
Ne-am amintit de năzbâtiile de la ore, de colegi și de profesori. Când unul zicea „Mai ții minte?”, altul avea deja pregătită o nouă poveste. Unele întâmplări erau tare hazlii. Pe ici, pe colo, s-a mai strecurat câte o exagerare, așa, de dragul poantei… Și ce har aveau povestitorii! Am râs cu gura până la urechi, de-am făcut febră musculară la maxilare.
Sexagenari, sexagenari, dar pentru câteva ore ne-am simțit din nou ca la 18 ani. Șiii… am avut un mic avantaj față de vremea liceului. De data asta nu ne-a spus nimeni „Liniște în ultima bancă!” 😄❤️

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu