Un brăduț de perete, născut din inspirație și lucruri simple

Ieri seară m-am lăsat purtată de dorința de a aduce puțin din magia Crăciunului în dormitor. Nu am cumpărat nimic special, ci am folosit doar ce aveam prin casă, transformând materiale obișnuite într-o mică „capodoperă” festivă.
Totul a început cu o bară de lemn rotundă, din care am tăiat câteva segmente, iar restul necesar l-am completat cu bambus. Schița era clară: un brad de un metru înălțime, cu baza de 50 cm. Am împărțit triunghiul echilateral în segmente de câte 12,5 cm și am obținut lungimea necesară a bucăților de lemn: 50, 43, 37, 31, 25, 18, 12 și 6 cm.
Cu o bobină de sfoară am legat lemnele, formând structura triunghiulară. În vârf am prins un mic inel de chei, ca agățător. Apoi am adăugat o ghirlandă cu LED-uri pe baterii, fixată cu bandă adezivă și prinsă discret de sfoară. Lumina caldă a început să dea viață brăduțului.
Am scotocit în debara prin cutiile cu globuri și steluțe și am descoperit o mulțime de miniaturi.  

Așa că am început lucrul „creativ”. Cu pistolul de lipit am fixat clopoței, steluțe, cutiuțe de staniol, bucăți de scorțișoară, nuci, conuri de brad, alune, castane și chiar globuri vechi, fără agățătoare. Totul a fost lipit „freestyle”, după cum am simțit că se echilibrează compoziția.
Pentru un plus de textură și volum, am tăiat câteva crenguțe de brad artificial și le-am lipit pe marginile triunghiului. La baza brăduțului am agățat două umerașe cu hăinuțele lui Moș Crăciun și ale Crăciuniței. Bateria ghirlandei am ascuns-o sub o fundiță roșie, cu suport de sârmă, care stă infoiată și veselă. În vârful construcției am așezat o steluță, ca la orice brad adevărat.
Rezultatul? Un brăduț de perete plin de farmec, improvizat din lucruri simple. M-am bucurat enorm de efectul final și îl privesc ca pe un surogat adorabil până la Ajunul Crăciunului, când voi împodobi bradul real din sufragerie. Au mai rămas 10 zile!
Până atunci, această mică creație îmi aduce zâmbetul pe buze și îmi amintește că magia sărbătorilor se naște din imaginație, din bucuria de a meșteri și din dragul de a aduce lumină și căldură în casă.

Arome de fursecuri și magia bradului la birou - Miercurea fara cuvinte 50/2025

  LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
 

Două mame, două lumini - Reflexii în oglinda 48/2025

Sibiul este pentru mine nu doar un oraș frumos și plin de istorie, ci și locul în care mi-am petrecut trei decenii din viață, între copilărie și maturitate. Așa că, săptămâna trecută, Sibiul a devenit spațiul unei reîntoarceri pline de sens, unde am regăsit rădăcini, amintiri și oameni dragi.
Ocazia vizitei mi-a adus și reîntâlnirea cu Mariana, prietena mea din școala generală. Am depănat amintiri, am râs de întâmplările de altădată și ne-am povestit noutățile. Mai mult, Mariana m-a invitat la o seară de pictură organizată de asociația unde este participantă. A fost o experiență plină de culoare, un fel de răgaz pe care ni-l permitem acum, după ce ne-am crescut copiii și i-am văzut ajunși la maturitate — un timp al nostru, în care începem să ne trăim viața așa cum ne place. Dar adevărata magie s-a petrecut în seara petrecută la ea acasă.🪄Mariana trăiește alături de mama ei, o doamnă ajunsă la frumoasa vârstă de 90 de ani, iar eu am venit împreună cu mama mea. Două mame, două vieți lungi și pline, două lumini care încă ard puternic. 

Nu sunt speciale doar pentru că sunt mamele noastre, ci pentru că au reușit să se mențină atât de bine la vârsta lor. Mama mea se gospodărește singură, își face curat, spală, gătește, merge la cumpărături – tot ce presupune să-ți duci viața independent. Mama Marianei, la rândul ei, mai iese la cumpărături, se ocupă de câte ceva prin casă, iar Mariana veghează cu grijă asupra ei. 💕
Ambele sunt lucide, pline de umor, cu mici pasiuni care le colorează zilele, fie că e vorba de seriale, muzică sau lectură. Și mai presus de toate, au păstrat acea lumină interioară care vine din dragoste – dragostea pentru viață, pentru familie, pentru frumos.
Lumina și dragostea sunt cele două forțe care le însoțesc și le definesc. Lumina – ca simbol al clarității, al seninătății, al bucuriei de a trăi. Dragostea – ca energie care le hrănește sufletul și le dă putere să meargă mai departe. Împreună, aceste două daruri transformă fiecare zi într-o sărbătoare discretă, dar plină de sens.
Privindu-le, am înțeles că adevărata artă nu se află doar pe pânzele pictorilor sau în sălile luminate de lumânări. Ea se află în felul în care două mame, la 83 și 90 de ani, reușesc să trăiască cu demnitate, să păstreze umorul și să răspândească lumină și dragoste în jurul lor.
Doamne, dă-le sănătate în continuare! 💗 Pentru că lumea are nevoie de astfel de lumini vii, care ne amintesc că dragostea și lumina nu se sting niciodată. 💏💓✨🌟🕯️

♦ Prezint aici câteva colaje cu fotografii sclipitoare, pline de reflexii. Unele au fost surprinse pe drumul de la Atelier 17 spre centrul orașului, altele chiar acasă la Mariana. Fotografiile cu frumoasele obiecte decorative pentru sărbătorile de iarnă le-am făcut pentru a vă arăta pasiunea ei. Este vorba de un fel de bricolaj – mici bijuterii delicate, care pot fi oferite cadou. Mariana creează pentru toate ocaziile, nu doar pentru Craciun — pentru Paște, pentru 1 Martie, pentru zile de naștere sau ori de câte ori apare dorința de a dărui. Lucrările ei pot fi comandate oricând și aduc bucurie prin originalitatea și frumusețea lor. Dacă v-am trezit dorința de a le avea, cereți-mi numărul ei de telefon. Mariana vi le va trimite prin poștă, cu grijă și siguranță, ca niște mici daruri de lumină menite să ajungă la sufletul celui care le primește.
♦ Am alăturat fotografia cu controversatele inimioare – instalațiile luminoase montate pe stâlpii din zona centrală a orașului – doar pentru că mi s-a părut potrivită în asociere cu mamicile noastre. Totuși, îi înțeleg perfect pe cei care văd în aceste decorațiuni o ruptură față de estetica clasică a sărbătorilor, inimioarele nefiind simboluri tradiționale de Crăciun. Mai mult, am aflat că investiția este considerabilă, costul unei singure instalații fiind estimat la aproximativ 577 de euro. Poate că ar fi fost mai inspirate ornamente cu îngerași, crenguțe de brad, fulgi de nea sau stelute, care să păstreze farmecul tradițional al iernii. Voi ce părere aveți?😃Vă provoc la reflecții ... și reflexii!
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Frunze, pași și un strop de imaginație

🍂În plimbările mele prin parc, îmi place să adun frunze — galbene, roșiatice, aurii, maronii… toate nuanțele pe care toamna le pictează cu suflet. Le aleg cu grijă, le presez cu răbdare, iar acasă le așez pe pervaz, ca mici tablouri vii ce-mi țin companie și îmi aduc liniștea sezonului.
Zilele trecute mi-a venit ideea de a face un colaj din frunze, un mic tablou cu mine și Leo, în plimbare pe aleile unde „ninge” cu frunze arămii.
În mintea mea era magic! Dar în realitate… frunzele sunt mari, iar dacă vrei să le pui în valoare nuanțele, zimții sau nervurile delicate — ai nevoie de spațiu! Muuult spațiu! Probabil ar trebui un format A0, nu A4, fila uzuală pe care mi-am încercat eu talentul... Am realizat rapid că nu fac ceea ce ar trebui, dar nu am renunțat! Colajul a ieșit departe de ceea ce am dorit… dar îl prezint totuși aici ☺ Ca o avanpremieră la ce urmează mâine... Un colaj realizat de fiică-mea cu IA ☺ Surprizăăă! 🌟 (am primit desenele - aici)

Lădița care nu mai vrea să stea în umbră

În living avem o lădiță din placaj care adăpostește cele necesare pentru aprinderea focului în șemineu - chibrituri, o mănușă termică, o perie, un făraș... obiecte utile, dar nu tocmai estetice. O ascundeam în spatele fotoliului, ca să nu strice armonia camerei ☺
După ce am zugrăvit și am lustruit totul, am simțit că e momentul să-i dau și lădiței o nouă viață.  

M-am gândit la metoda transferului de șervețele – simplă, dar cu potențial decorativ uriaș. Nu aveam o imagine clară în minte, dar știam sigur că vreau ceva special, așa că am pornit prin oraș în căutarea unor șervețele cu reproduceri de artă. Am colindat zeci de magazine, plină de speranță... și, conform legii lui Murphy, când cauți artă, găsești doar căței, pisici și floricele! Nici online nu am avut mai mult noroc.

În cele din urmă, singura opțiune disponibilă a fost Van Gogh – Ramura de migdal. Deși visam la ceva în tonuri de maro, mai potrivit pentru lădiță, nu am putut rezista farmecului delicat al acestei lucrări. Van Gogh este unul dintre artiștii mei preferați, iar imaginea aleasă, cu ramurile sale fragile și cerul senin, mi-a adus o liniște neașteptată. Am acceptat provocarea cu bucurie. Am completat cu un set de șervețele în nuanțe de smarald și romburi aurii. Fără plan, doar cu dorința de a crea, am început lucrul.

Am curățat și dat cu spray auriu ca bază, apoi am lipit cu grijă fiecare bucățică de șervețel folosind adezivul special din setul Potch pentru transfer de imagini si am aplicat ceară aurie peste îmbinări, ca să uniformizez aspectul. Fiecare mică imperfecțiune a căpătat astfel, un farmec aparte – textura finală nu mai trădează nici placajul, nici hârtia - pare când piele, când porțelan, cu accente care prind lumina într-un mod neașteptat. 

La final, am sigilat totul cu lac din aceeași gamă, pentru durabilitate și un finisaj plăcut. Procesul a durat mai bine de o săptămână. Pentru funcționalitate, am comandat cele mai mici rotițe de pe Amazon și le-am lipit cu grijă. Am adăugat și două mânere - rămase de la proiectul „tăvița”.

Rezultatul? O bijuterie! Ma laud, știu că nu-i frumos, însă nu mă pot abține ☺ Lădița nu mai e un simplu recipient, ci un obiect decorativ care aduce un strop de artă în living. Aproape că mi-e milă să pun chibriturile și măturica în ea! 🥰

Sunt foarte mulțumită de cum a ieșit — e genul de proiect care îmi aduce bucurie de fiecare dată când îl privesc și mă face să spun zâmbind: Hei, am avut mână bună!

Dintr-o mie de... bile și aproape tot atâtea peripeții - RIO 25-2025

De câte ori aud sau rostesc cifra 1000, nu pot să nu mă gândesc la melodia Emanuelei: «Dintr-o mie de flori parfumate eu te-am cules...»
Ei bine, în povestea mea, dintr-o mie de... bile imprimate, eu am ales doar patru — cele care purtau literele L, E, O și C. Nu pentru un vers, ci pentru a îmbrăca patru șuruburi, cele care țin mânerele tăviței mele, cu scop de "picioruș".
Vă mai amintiți articolul „Prima mea experiență cu acryl-resin”? Ei bine, acesta a fost începutul unei povești în 1000 de... nuanțe, reflexii și cu aproape 1000 de probleme! 😆😄😏
Cele patru bile nu sunt alese la întâmplare. LEO e numele cățelului meu iubit, iar C e inițiala mea. Un detaliu mic, romantic și plin de semnificație, ascuns discret în lucrarea mea.
Și totuși, dincolo de idei, simboluri și intenții, realitatea m-a pus la încercare...
A durat o veșnicie până s-a uscat rășina, iar finisajul a tot fost amânat. „Opera mea de artă”, cum o numește Helmut râzând, a trecut prin emoții, ezitări și o doză sănătoasă de improvizație.
De ce? Pentru că m-a cuprins panica în momentul în care l-am rugat să facă orificiile pentru șuruburi.😯 A fost o adevărată aventură! Cu greu am găsit spații libere între monedele încastrate în rășină, ca Helmut să poată folosi burghiul electric. Am mai pilit, am mai tras, și într-un final glorios, am reușit să prindem mânerele.
Înainte de asta, am încercat să rotunjesc colțurile tăioase. Prima încercare? Cu freza mea de manichiură. Rezultatul? O pilă blocată de rășină, bună de aruncat. Alți bani, altă distracție!
Am trecut apoi la arsenalul lui Helmut — pilele pentru metal. A funcționat, dar am zgâriat placa pe ici, pe colo... Am citit rapid despre metodele de șlefuire corecte - cu soluții speciale, pâslă, pânze fine și pași preciși... Eu? Am lustruit cu un șervețel și puțin ulei de măsline. Nu arată chiar perfect, dar mă prefac că nu observ. Sau poate că observ prea bine, tocmai pentru că mă uit prea mult la ea! Întreg proiectul a fost o combinație de curaj, încercări și soluții de moment... N-am avut parte de cursuri sau îndrumători. 😏 Doar multă curiozitate și dorința de a învăța din mers. Mi-aș fi dorit să urmez un atelier adevărat, dar cum nu am găsit nimic local, m-am orientat spre tutoriale. Multe!
Și totuși, cum se spune... nu tot ce știe meșterul se vede în lucrare. Așa că la mine, totul a fost un dans între greșeli, descoperiri și mici victorii personale.

Conform principiului Pareto, ieri am declarat proiectul „tăvița din rășină epoxidică” încheiat. Vă prezint fotografii de la inaugurare, în curte, cu două ceșcuțe de espresso...

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Prima mea experiență cu acryl-resin

De ani de zile privesc cu admirație obiectele realizate din rășină acrilică. Pentru mine, nu sunt doar simple creații – sunt adevărate opere de artă! Fie că închid în ele fragmente din natură sau obiecte banale din viața de zi cu zi, aceste „bule de rășină” au ceva magic.
Am urmărit zeci de videoclipuri, am visat la propriile mele creații, dar... mereu am amânat. Am căutat cursuri în zona mea, pe o rază de 100 km – nimic. Nicio informație, nicio oportunitate. Așa că am așteptat. Ani. Până într-o zi, când mi-am spus: „Gata, acum e momentul!” Și am comandat de pe Amazon un start kit: KIMIGO Epoxidharz - Set pentru începători. Nu știam ce calitate au materialele, dar entuziasmul era prea mare ca să mai stau pe gânduri.
Când a sosit pachetul, mi-am dat seama că soluțiile erau în cantitate mică, iar prețul per mililitru… destul de piperat. Așa că mi-am impus o regulă: primul proiect trebuie să fie bun și economic! 

Nu voiam brelocuri, cercei sau inimioare – formele incluse în kit nu mă inspirau. Așa că am comandat separat o formă de silicon cât o foaie de caiet A4. Inițial, visam la un tablou marin, cu scoici, nisip și valuri turcoaz. Dar mi-am dat seama că e un proiect pentru avansați. Apoi mi-am amintit de colecția mea de capace metalice de la sticle... dar, după curățenia de Paște, nu mai știam unde le-am pus! ☺
Așa că am trecut la planul B: monedele de 1, 2 și 5 cenți din borcanul de pe raft. Desi păreau multe, când le-am așezat în formă, mi-am dat seama că nu aveam destule. Am cerut ajutorul colegilor și în scurt timp, am primit un „tezaur” de monede vechi, uzate. Le-am curățat cu sare și zeamă de lămâie, le-am uscat și m-am apucat de treabă.
Sunt genul de om care lucrează intuitiv – nu citesc instrucțiuni, nu urmez ghiduri detaliate. Așa că am combinat rășina 1:1, am amestecat cu un bețișor și am turnat peste monede. Am fost atentă să nu se formeze bule de aer, așa cum văzusem în videoclipurile tutoriale, dar m-am murdărit bine pe mâini. Abia atunci mi-am dat seama că în toate videoclipurile pe care le-am urmărit, nimeni nu pomenea nimic despre cum să te cureți după ce lucrezi cu rășină. Toți erau profesioniști, lucrau cu exactitate 😏 Dar... ce fac eu acum?! Panică! Noroc cu internetul: am citit că trebuie purtate mănuși de protecție și că rășina se îndepărtează repede doar dacă este proaspătă – cu un șervețel! În cazul meu… doar acetona m-a mai salvat!
După 48 de ore de uscare, am ridicat placa și am turnat din nou combinația de rășini, pe cealaltă parte a monedelor (folosind forma de silicon). Din nou, 48 de ore de așteptare. În spațiile libere dintre monede, am pus cu penseta paiete rotunde, paiete cilindrice și steluțe – toate cromate. Abia aștept să fie totul perfect uscat! 

Urmează să pilesc marginile ascuțite, să îndepărtez eventualul surplus pe la colțuri și să mă bucur de rezultatul final.
Am comandat mânere potrivite și le voi atașa curând. Va fi o tavă elegantă pentru doar două cești de cafea sau două cupe de înghețată. O tăviță cu monede din toată Europa (am chiar și de un Pfennig!☺)
Mă bucur că am făcut acest primul pas! Și acum știu – acesta va fi noul meu hobby! Deja am idei pentru următoarele proiecte! ☺

PS: Voi prezenta tăvița gata, cândva, la rubrica Reflexii în oglinda! ☺

Surprize hand-made

Așa cum fac în fiecare an, și anul acesta am pregătit ceva meșteșugărit pentru vecinele mele de pe stradă. Chiar dacă toți ne plângem de criza de timp, dacă cineva dorește din inimă, găsește timp berechet! Așa că anul acesta am confecționat manual câteva obiecte decorative cu tematică pascală, folosind diverse materiale.
Pentru mine, această activitate este benefică, deoarece îmi stimulează creativitatea și mă relaxează. În același timp, sper ca vecinele mele să se bucure de micile decorațiuni și să le găsească utile.
Pentru fiecare vecină am cumpărat o vaniță din tablă, pe care am decorat-o cu șervețele cu motive de Paște, atât la interior, cât și la exterior. În fiecare vaniță am pus iarbă și mușchi de pădure decorative, apoi am adăugat câte o inimioară din lemn, vopsită vintage în alb - simbolul păcii. Am inclus și un ou de plastic căruia i-am lipit urechi și i-am desenat ochi și botic cu mustăți, precum și un ou de gâscă, tot din plastic, decorat cu paie și flori uscate. Bineînteles ca Leo m-a ajutat! ☺ Fiecare vaniță conține și câte un iepuraș cumpărat, în culori pastelate, câteva ouă de ciocolată și... vineri, după ce voi vopsi ouăle, voi adăuga în fiecare vaniță câte două ouă - simbol al Învierii Domnului.
Pentru toti cei care trec pe aici, ofer câte o lalea, din curtea mea ♥
 

Deasemenea, am mai avut un proiect hand-made. 

Pentru fetele mele, am modelat din pastă FIMO, doua suporturi decorative pentru oua de Sfintele Paşti. Pasta este albă, se modelează ușor și trebuie udată din când în când pentru a o menține maleabilă, deoarece se usucă în aer liber - deci nu este necesară arderea.

Initial am vrut sa ma folosesc de cofrage de oua, pe care le-am decupat si capsat, incercând sa le dau forma pe care mi-am imaginat-o... însa ideea nu a functionat. 

Am folosit un kilogram de pasta pentru fiecare suport! ☺ Am modelat un inel, am presat cu un ou decorativ din alabastru, împartind "inelul" pentru sase locuri de oua. Apoi am lasat la uscat. Am lasat primul inel afara in curte, la uscat. Cum la noi a fost foarte cald - ca vara, modelajul s-a uscat prea repede si a suferit cateva crapaturi. Crapaturi mici, si doar de suprafata, insa... totusi a trebuit sa le "cârpesc"! La al doile inel, am avut grija sa se usuce la umbra. Apoi am inceput sa lipesc cu Ponch bucati de servetele cu un motiv neutral, alb-negru (pentru ca m-am gândit, sa nu concureze ouălor). Am lipit mai intâi fața, am lasat la uscat, apoi dosul, am lasat la uscat...La final, am aplicat lacul care sigilileaza si da si luciu. Din nou în doua faze cu lunga asteptare: mai intai o parte, apoi cealalta. Astazi inca un suport asteapta sa se usuce! Dar am facut cateva fotografii, cu primul suport, care este gata. 

Da, ce mai vreau sa spun este ca inelul are la mijloc un orificiu doar atât de mare încât sa încapa un paharel decorativ, suport pentru lumânare. Acum, in graba mare, sa fac poze pentru blog, am obtinut doar aceste imagini. Cred însa ca pe masa aranjata pentru Paşti, vor arata mai bine decat pe placa mea de lucru liliachie ☺ Si bineîntels, sper sa placa fetelor mele ♥

Pentru "simetrie" (patru colaje de fotografii sus, patru jos), am adaugat si un colaj cu ouale de anul trecut, la vopsirea carora m-au ajutat Leo si Chico ♥ Sa vedem cum imi vor iesi ouale mâine?! 

Va doresc spor la treaba! ☺

 

Cutia magica

Ne mai despart doar câteva zile de sărbătorile Crăciunului. Vremea este indecisă, vântul șuieră și ropotele de lapoviță și ninsoare alternează, nu iesim din casa decât pentru cumparaturi.

Ieri seara am hotărât să transform o banală cutie de carton într-un cadru magic pentru fotografiile de Ajun-de Craciun. Am gasit în pivnita o cutie de marime mijlocie, am lipit cu banda adeziva laturile, asa încât din cutie sa nu ramâna decât peretii laterali. Apoi am îmbracat cutia în catifea verde, asemanatoare cu haina unui spiriduș de Crăciun. Dar, vai, catifeaua s-a terminat mai repede decât aș fi dorit! Nicio problemă, am zis eu, și am scos din dulap un prosopel cu ștrasuri, strălucitor ca stelele de pe cerul nopții. Am acoperit bucata rămasă de carton cu prosopul, creând un contrast fermecător și neașteptat. Am fixat catifeaua si prosopul cu ace cu gamalie.

Pe marginea cutiei, am prins cu ace de siguranță o beteală verde, unduind-o ca pe o liană de smarald. Am împodobit-o cu globuri mici de diverse culori. 

În timp ce lucram, mă gândeam la bucuria pe care o vor aduce aceste fotografii. Bineînteles ca Leo m-a ajutat si când cutia a fost gata, a pozat de proba. 

Speram ca fiecare clic al aparatului de fotografiat să surprindă nu doar chipurile zâmbitoare ale familiei și prietenilor, ci și magia și spiritul sarbatorilor. La urma urmei, nu-i așa că cele mai frumoase amintiri sunt cele în care am pus o bucățică din sufletul nostru?

Sarbatori magice! ✨🎄 LA MULTI ANI! 🎄✨

Felicitari speciale de Craciun

Crăciunul a fost întotdeauna o sărbătoare magică în casa noastră, mai ales de când le am pe cele două fiice ale mele. 

Îmi amintesc cu drag de anii când erau mititele, când magia sărbătorilor începea devreme, cu micile scrisori către Moș Crăciun, pline de dorințe și speranțe. Ma amuzau teribil stradaniile lor de a iesi in evidenta prin cumintenie, în luna decembrie. Au crezut în Moș Crăciun până după clasa a doua, iar acei ani au fost plini de frumusete și inocență.

 

Casa noastră a fost mereu plină de veselie si de agitatie placuta, în perioada de Advent. Mereu se întâmpla ceva important, fie că era vorba de curatenia generala, de pregătirea prăjiturilor sau de cântatul colindelor. Acum, fiecare dintre ele are propriul apartament, iar noi, eu și Helmut, am rămas în casa doar cu Leo, baietelul nostru blanos si cu patru picioare ☺

Anii trec, curățenia într-o casă atât de mare ne ia tot mai mult timp, dar veselia încă domnește. Oricât de grea ar fi ziua de lucru, Leo reușește prin giumbușlucurile sale să alunge stresul cotidian și să readucă echilibrul și armonia în viața noastră. 

Cât despre zilele de Crăciun, le-am serbat mereu împreună - Crăciunul rămâne o sărbătoare a iubirii și a familiei. Fiecare din cele trei zile de Craciun sunt frumos marcate, în familia noastra. Bradul îl împodobim in ziua de Ajun, apoi începe masa festiva, iar dupa aceea, desfacem cadourile de sub brad, depuse discret si din timp. Ascultam colinde si cântam, povestim amintiri dragi, Leo si Chico - catelusul Ralucai, se joacă veseli printre picioarele noastre si atmosfera este deosebit de plăcută. Seara se încheie cu toți adunați în jurul șemineului, savurând o cană de ciocolată caldă sau vin fiert. Este un moment de liniște și reflecție, în care ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi și ne bucurăm de prezența celor dragi. Seara de Ajun de Craciun este o seara speciala! 

Prima si a doua zi de Craciun, sunt serbate deasemenea cu fast. Meniurile sunt alese si pregatite cu multa dragoste si grija. Pâna acum doi sau trei ani, am obisnuit sa serbam toate cele trei zile acasa la noi, acum fetele au preluat fiecare una din zile si îsi etaleza personal atât maiestria culinare, cât si cea de gazda, asa cum au învatat de la noi ♥ Anul acesta suntem toti invitati pe 25 decembrie la Raluca si pe 26 decembrie la Adela (apropo zile sfinte, pe Adela am botezat-o si Cristina, deci Ziua Nasterii Domnului este ziua ei onomastica, iar pe Raluca am botezat-o su Stefania, iar ziua de 26 decembrie este Ziua Sfântului Stefan, deci ziua ei onomastica). 

Revenind la Seara de Ajun si cadouri, trebuie sa recunosc ca nu mai sunt creativa... Pâna acum câtiva ani, umblam din magazin în magazin, în cautarea cadoului perfect. Asta înca mai fac, dar doar pentru prieteni si vecini. Pentru familie, am devenit mai practica - daca se poate numi asa. Am hotarât ca nu are rost sa cheltuim bani pe ceva ce nu ne este neaparat necesar. De aceea, eu si Helmut ne dorim ceva si cumparam de comun acord; nu mai este o surpriza, însa este totusi o bucurie, o împlinire. Iar pentru fete, cumparam ceva mic-simpolic, alaturi de care punem un voucher - pentru un spectacol, pentru un hobby sau poate pentru coafor. În plus, eu si fetele avem o traditie:  întotdeauna ne scriem câte o felicitare, prin care ne exprima sentimentele și ne reaminti cât de mult ne prețuim una pe cealaltă. În fiecare an avem fotografii cu Adela cu ochii plini de lacrimi ♥ Adela, fiind cea mai sensibilă dintre noi, își lasă lacrimile să curgă de fiecare dată când citește ceea ce i-am scris. Lacrimile ei nu sunt doar de emoție, ci și de recunoștință și dragoste. 

Anul acesta, am decis să scriu același mesaj atât pentru ea, cât și pentru Raluca, pentru a le spune cât de mândră sunt ele. Felicitarea este identica si am cumparat-o special pentru ca mi-a amintit de un biletel pe care mi l-au scris ele cândva, când erau mici (în loc de semnatura, au desenat atunci doua capete de îngerasi ☺). Iar banii, nu îi voi pune doar asa în plic ci, anul aceasta m-am gândit sa confectionez un gen de felicitare cu motiv de Craciun. 

  

Am decupat carton colorat - acum, ca felicitarile sunt gata, ma gândesc ca ar fi fost poate mai potrivit carton rosu, dar... eu am folosit acest carton galben, asortat la felicitarea cu îngerasul. Pe o coala de hârtie, vernil pentru Raluca si bleu pentru Adela, am lipit usor cu banda adeziva, cateva bancnote. Apoi cu ajutorul unei folii transparente, am copiat locul unde se vad sumele, astfel încât, pe cartonul galben sa pot desena "globuri" ferestre. Am decupat, începând sa tai din partea de sus a cartonului, în linie dreapta, ca si când acolo ar exista "snurul pentru glob". Am lipit cartonul peste coala cu bani, am colorat putin marginile "ferestrelor" si am scris cu auriu si rosu "Frohe Weihnachten!"

 

Ceea ce a rezultat, se vede aici. Raluca si Adela stiu sa aprecieze si cu siguranta surpriza va aduce un zâmbet pe chipurile lor. 

În seara de Ajun știu că vom trăi din nou acele momente de neuitat, pline de emoție și căldură. Ne vom îmbrățișa, vom râde și cu siguranta vor curge câteva lacrimi de bucurie. Crăciunul nu este doar despre daruri materiale, ci despre a fi alături de cei dragi și a împărtăși sentimente sincere și profunde. 🎄✨

~~~~~~~~~~~*******~~~~~~~~~~~********~~~~~~~~~~~~~~~~~

Înscriu postarea la AFEC - Niko

Spărgătorul de nuci

Nico a lansat invitatia la AFEC 2024 si mâinile pricepute - Diana, Rux, Suzana, Mihaela, Liliana, Pompilia, s-au înscris cu o multime de creatii! 

Eu, în continua criza de timp, nu am reusit pâna acum sa preiau decât doua teme, un gen de felicitare pentru Craciun (o sa revin in alta postare) si "spargatorul de nuci" pe care il prezint aici.

Initial am vrut sa fac o figurina pentru intrarea în casa, de cca.1,2 metri. Însa fetele au acceptat ideea doar pentru o mini-figurina... si acum, sincera sa fiu, ma bucur, pentru ca nu as fi avut timp. Abia am reusit si asa, si asta cu cu muuulte ajutoare! 

L-am rugat pe Helmut, înca de la începutul lunii decembrie sa îmi faca din lemn figurina. A mesterit în atelierul lui din pivnita si... figurina a iesit perfecta! Lemn, plastic sârme si suruburi. Nici ca am visat asa ceva! A avut ca model unul din Spargatorul de Nuci din colectia pe care am adunat-o de-a lungul anilor. În total am avut sapte... acum avem opt ♥ Este cel mai înalt din colectie, masoara 39 centimetri. 

Nu am stiut cum ar fi mai bine sa colorez figurina, gata asamblata sau piese separate. Pentru ca nu am avut niciun plan, mi s-a parut mai avantajos asa, gata asamblata, însa m-am cam chinuit. A fost bine pentru ca am putut asorta treptat culorile însa a trebuit sa fiu foarte atenta sa nu mânjesc piesele in imediata apropiere. Am folosit culori acryl, pe care le-am aplicat cu pensula, fara a folosi apa. Deasemenea am avut si "carioca" tot pe baza acryl.  La fata soldatelului am folosit creioane "acuarela".

Am inceput prin desenarea ochilor si aplicarea blanitei albe, în chip de par si barba. Privindu-mi colectia de soldatei, am constatat ca nu am niciun batrânel. Asa ca am lipit fâsii de blanita si in zona mustății a sprâncenelor. Apoi am hotarât sa folosesc culorile traditionale de Craciun: rosu, verde, alb, auriu si argintiu. Jachetei albe i-am asorta butoni albastri, din "diamante" din plastic. Acelas tip de "diamante", de culoare verde însa, am folosit pentru a împodobi cizmele negre. Coroana am împodobit-o cu margelute galben-aurii. Fara ajutorul lui Leo nu as fi reusit! Spargatorul de Nuci este creatie de familie! ♥ 

Înscriu cu bucurie aceasta figurina în tabelul creatiilor de decembrie.

Succes tuturor mâinilor pricepute! Un sfârsit de decembrie cât mai creativ si vesel! 

PS: Cred ca Vero nu va avea timp din cauza celor doi motaneii nazdravani, totusi, o invitam si pe ea la AFEC24, deasemenea pe Gina, Ioana, Potecuta si NIMA.

 

Made with love

 

Saptamâna trecuta, am vazut la Niko o idee draguta pentru utilizarea plantelor presate. Ea a realizat semne de carte cu ajutorul aparatului de laminat, la o tema data de "Provocari Verzi". 

Asa ca m-am alaturat din nou grupului: Niko, Rux, Diana, Pompilia, Suzana.

Ideea mea a pornit de la faptul ca am de câtiva ani presate doua frunzulite de trifoi cu patru foi si parca mi-era teama ca se vor sfarâma, atât de fragile devenisera. Era pacat sa le pierd! Am avut prin casa un rest de panglica de legat cadouri si am mai folosit o bucata din siretul "hand made". Am ajustat ajururile la lungimea unei coli A4 pentru laminare, lasând loc la capete pentru cele doua "purtatoare de noroc". Nu am mai laminat niciodata bucati textile dar... nu a fost nicio problema. Poate ca ar fi trebuit sa lipesc usor siretul de banda, pentru ca nu a ramas asa centrat, cum l-am vrut eu... Însa nu e bai! 

Pentru ca am mai spus - pe mine personal ma deranjeaza semnele de carte mai lungi decat cartea de citit, vom folosi acest semn de carte pentru cartile de bucate, cu format între A4 si A3 ☺☺☺ Avem o colectie mare de asemenea carti! ☺

PS: am si cartea "Carte de bucate" semnata de Sanda Marin, editata în 1966! ♥

Felicitare pop-up

In Clubul Hand Made din care fac parte: Niko, Mihaela, Suzana, Rux, Diana si Pompilia a fost lansata o tema pe care eu cam asa am înteles-o: faceti o felicitare din hârtie veche de împachetat cadouri, în asa fel încât sa fie în relief. ☺☺☺Am vrut sa particip si eu ;-)

Am adunat de prin casa resturi de la înpachetat cadouri si m-am gândit, ce as putea face combinându-le... Pentru ca în curând este Ziua Valentine, am hotarât sa folosesc hârtia roz si am început prin a calca hârtía (cu fierul de calcat), pentru a o netezi. Apoi am desenat inimioare, muuulte, de toate marimile. Le-am decupat si le-am lipit. Hârtia mare cu cele doua inimi pop-up am lipit-o pe o coala alba de carton - dupa ce am taiat conturul cu o foareca de croitorie în zig-zag. Cu ajutorul unor mini-perinite decorative din burete pe care le aveam prin sertarul pentru hand-made am reusit sa lipesc "în relief" inimioarele din carton alb. Pentru ca mi se parea prea goala bucata de carton (alba) de sub inimile ce se ridica la pliere, am taiat o fâsie din banda metalica decorativa si am lipit-o cu super-glue. Mi s-au lipit si degetele... pentru ca banda are perforatii ☺ Tot din banda perforata metalica am lipit colturi nesimetrice. Interiorul a fost gata. Fața felicitarii am decorat-o cu text in marker pink si inimioare roz-metalic. Am desenat zimți pe marginea coperții si... Gata! Felicitarea mea va fi un cadou dulce pentru 14 februarie ♥

 

A fost o data...

... o placa de vinil, pentru pick-up. 

Am deformat-o dupa ce am încalzit locurile de îndoire la flacara de lumânare. Apoi am zgâriat discul cu șmirghel, am lipit cu adeziv special câteva decupaje din note muzicale, am lacuit-o si... Tamtaaaam - gata a fost vasul meu. Il folosesc cu multa placere pentru sticksuri, saratele, pop-corn sau alte chestii de rontait. Arata bine si este încapator. 

Apropo pick-up: eu mai am unul in functiune si colectia mea draga de placi are peste 300 de exemplare, muzica pop româneasca si internationala (anii ''70/'80/'90 si 2000), jazz, clasica, country si am chiar si placi cu povesti ♥

Înscriu aceasta postare la provocarea intitulata "Transformari creative, la care  Niko, Suzana, Rux, Diana, Pompilia si Mihaela, participa în mod constant. 

Ninge, ninge, ningeeeee!

A nins fara pauza... Si inca mai ninge! Aseara arata asa:  

Azi dimineata curtea noastra era asa:

Am stat acasa, ca nu s-a putut circula, nici pe jos si cu nici un mijloc de transport...  

Si ca sa nu ma plictisesc în casa... am facut ceva lucru-de-mâna ☺ Am avut cândva o lumânare, într-o coaja de nuca de cocos. Am primit-o cadou de la prietenele mele si nu m-am îndurat sa o arunc. Acum, daca tot am avut timp berechet, am scobit restul de ceara si am pus-o la fiert împreuna cu alte resturi de lumânerele. Am pus într-o cratita apa la fiert, peste cratita am pus o sita de inox asa sa nu ajunga în apa. Am acoperit sita cu folie de aluminiu si am pus resturile de ceara la înmuiat. Cand a devenit lichida, am adaugat doua lingurite de ulei de cocos si o lingurita de vaselina, am amestecat totul bine, al luat cu grija sita de pe cretita si am turnat în nuca de cocos. Am luat un fitil suficient de lung, l-am prins cu un cleste la un capat si lasat cealalta parte sa intre în coaja de cocos, cât am putut de central. Clestele l-am atârnat cu un fir de ata, la un mâner de dulap de bucatarie ☺ în asa fel încât sa nu se scufunde, atâta vreme cât ceara era înca lichida. Acum o las peste noapte sa se întareasca, mâine va voi arata cum arde noua mea veche lumânare ☺

 

Si am mai facut ceva ☺ Ieri am cumparat un "Tischläufer" un fel de fâsie de fata de masa, îngusta si lunga. O pânza tesuta, cu motive de Craciun: om-de-zapada, coronita, omulet de turta dulce. L-am taiat la jumatate si mi-am cusut doua fete de perna. Sunt foarte încântata de noile deco pentru canapelele din camera de zi ♥