Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
5/6 iulie – drumul din Germania prin Austria si Elvetia în Franta pâna la destinatie în Banyuls-sur-Mer, cu o înoptare în Chambéry (640 km vineri; 550 km sâmbata). 7.07/ duminica - dimineata la plaja, la amiaza plimbare prin statiunea Banyuls-sur-Mer; dupa-amiaza degustare de vin din zona viticola (domeniul Terres des Templiers). Seara, trecut granita în Spania, în localitatea Portbou (30 km, peste doua dealuri în serpentine, de-a lungul tarmului marii) cu intentia de a alimenta, pentru ca în Spania benzina a fost aproximativ 0,20 euro/litru mai ieftina ca în Franta 😉 8.07 / luni – dimineata plaja, la amiaza plimbare prin Perpignon - centrul administrativ (prefectură) al departamentului Pireneii Orientali din regiunea Languedoc-Roussillon. (38 km de noi). 9.07 / marti – Vizitat orasul Narbonne (100 km de la noi), plimbare cu vaporasul pe Canal du Midi. 10.07 / miercuri – plaja, de dimineata pâna dupa-amiaza, cu scurta pauza la orele amiezii. 11.07/ joi – vizitat orasul spaniol Figueres (70 km de la noi), vizitat muzeul Dali si casa în care s-a nascut si a copilarit marele artist. Dupa-amiaza, vizitat orasul Girona (înca 45 km), respectiv Catedrala, Baile arabe, La Leona si la Rambla de la Libertad. 12.07 / vineri – dimineata în târg apoi direct la plaja; dupa-amiaza plimbat prin statiune, vizitat muzeul Maillol. 13.07 / sâmbata – dimineata plaja, dupa-amiaza vizitat statiunea Port-Vendres (10 km de la noi). 14.07 / duminica – dimineata plaja, dupa-amiaza în statiune la noi (Banyuls-sur-Mer), serbare stradala de Zilei nationale a Frantei. 15.07 / luni – Excursie în Pirineii Orientali: les Orgues d’Ille-sur-Têt (65 km de la noi), apoi statiunea Olette (înca 35 km) cu gara a trenuletului galben (Le petit train jaune) poreclit si "metroul din Pirinei"; mai departe am vizitat pestera "Grotte de Fontrabiouse" (înca 45 km). La întoarcere, am oprit în Villefranche-de-Conflent (patrimoniu UNESCO) si am vizitat Fort Libéria. 16.07/ marti – dimineata plaja, seara plimbare în portul Collioure (12 km de la noi). 17.07 / miercuri – vizitat orasul Elne (25 km de la noi) cu Catedrala Sainte-Eulalie-et-Sainte-Julie (sec. XI-XII), apoi Fort Saint Elme din Collioure. 18.07 / joi – vizitat orasul Saint-Génis-des-Fontaines (27 km de la noi) cu mânastirea Saint-Génis-des-Fontaines. 19.07 / vineri – de dimineata la plaja; dupa-amiaza la cumparaturi si facut bagajele. 20.07 / sâmbata – în drum spre Chambéry, ne-am oprit sa vizitam orasul Nîmes (Arènes de Nîmes, Maison Carrée). În Chambéry am facut un tur al centrului istoric - Fontaine des élephants si Château des ducs de Savoie. 21.07 /duminica – în drum spre casa, ne-am oprit la Geneva, ne-am plimbat pe lac si am admirat Jet d'eau – simbolul orasului. Apoi... au urmat 550 km pe autostrada si am ajuns acasa la ora 21 ☺
Ieri am vazut la tv un reportaj despre superba insula din Marea Baltica, insula Rügen. De mult o am pe lista cu teluri de vacanta si cândva, în viitorul apropiat, sper ca ma voi bucura si eu de briza marii si de frumusetea salbatica a acestei insule. Ceea ce însa m-a fascinat în acest film a fost scurta prezentare a unui atelier-galerie de arta. Proprietarii - Benjamin si Juliane, l-au numit sugestiv “O zi la mare” (“Ein Tag am Meer”). Ceea ce am vazut în acest atelier m-a impresionat atât de puternic, încât am cautat imediat mai multe informatii pe internet. Si am gasit ☺Ben si Jule, traiesc ceea ce eu doar visez sa pot face, cândva - mai mult ca probabil, într-o alta viata 😉.
Cei doi locuiesc la malul marii, simplu, decent, departe de centrul aglomerat, lasându-si în voie imaginatia si creativitatea sa faca ce le place. Ei nu sunt adeptii ideii “viata ca un maraton”, Ben si Jule traiesc linistiti, în perfecta armonie cu natura.
Ei fac plimbari lungi pe faleza cu cate un cos de rafie pe brat in care aduna tot ce le ofera plaja - scoici, pietre, alge, bucati de sfoara, chihlimbar, lemne si cioburi de sticla, erodate poate ani si ani de zile de nisip, de apa sarata a marii si uscate de vânt si soare. În atelier nu au echipamentspecial, pentru ca practic ei nu schimba forma materialelor ci pastreaz structura acestora, transformându-le în obiecte de arta. Sunt partizani ai asa numitei “upcycling”. În mâna lor, fiecare ciot de lemn poate devein un personaj simpatic - o balena, un pirat sau un duh al marii. Orice bat scobit de crabi sau de vreun vierme de nisip, poate deveini breloc dupa ce capata o fata haioasa si vesmânt marinaresc. O scoica tuguiata poate fi folosita pe post de turla într-un tablou, un ghioc retezat de furtuna poate devein candela. Cu un strop de culoare si imens talent, cei doi creeaza tot felul de suveniruri, cercei, ceasuri de peretei si obiecte de decor, în cele mai diverse marimi. Întregul spatiu al atelierului e plin cu unicate ale caror singur numitor comun este tema marina. Pictand manual si folosind doar culori naturale, cei doi au creat un mic univers în care domneste armonia.
Cu siguranta, oricine va pasi pragul acestui atelier-expozitie va fi deosebit de încântat.
~~~~~~~~~~~
*Upcycling = un fel de reciclare, prin intermediul careia sunt selectate reziduri sau deseuri din mediul natural si mai departe, acestea sunt folosite în combinatii care le schimba si le ridica valoarea. Deasemenea, prin upcycling se reduce consumul de materie prima noua, se reduce consumul de energie si nivelul de contaminare al mediului natural.
Anul acesta, am împartit vacanta de vara în doua etape: o saptamâna, la sfarsitul lunii mai, o vom petrece la Sibiu, respective, doua zile din cele sapte, le-am rezervat pentru Brasov.
La începutul lui iulie am planificat o vacanta de doua saptamâni la Marea Mediterana, în cel mai de sud punct al Frantei - în statiunea Banyuls-sur-Mer. Casa noastra de vacanta se afla la 30 km de granita spaniola, asa ca avem de gând sa dam "o fuga" atât în Barcelona (capitala catalana pe care o iubim si pe care nu am mai vazut-o de 5 ani!) cât si în Marsilia (cel de al doilea cel mai mare oras al Frantei, pe care l-am vizitat o data în 2014).
Dupa cum am mai scris aici pe blog, eu traiesc o vacanta de 3 ori ☺ Prima data, când încep sa adun informatii despre zona în care urmeaza sa mergem, a doua oara, când sunt cu adevarat acolo si a treia oara, când sortez fotografiile facute si îmi scriu impresiile de vacanta. Prin urmare, eu sunt deja cu mintea la vacanta. Am descoperit ca Banyuls-sur-Mer este localitatea în care s-a nascut unul din marii artisti ai Frantei – Aristide Maillol, sculptor, pictor si grafician, supranumit “antipodul lui Auguste Rodin” sau “Cezanne al graficii”. Maillol a influentat stilul multor sculptori - printer care Henri Matisse si Constantin Brâncusi. Lucrarile lui se gasesc în marile centre culturale ale Europei, în Paris (Musee d’Osray, Jardin de Tuleries), în Spania, în Germania (Hamburg, Hannover, Stuttgart). Abia astept sa vizitez Casa Memoriala din statiunea noastra.
Am mai descoperit ca la 60 km distanta, în localitatea Figures s-a nascut Salvator Dali. Vom vizita si aici Casa Memoriala si muzeul Dali din Portlligat, o alta localitate din apropiere.
Abia astept sa vizitez:
- orasul Perpignan (la 30 minute cu masina), localitate fondata de romani, supranumita “de la superb la sublim”(du superb au sublime, au coeur de l’intime”)
- baile arabe din Girona ( o alta localitate aflata la jumatate de ora cu masina)
- castelele din Carcassonne (jumatate de ora cu masina)
- catedrala si castelele din Narbonne (o ora cu masina)
Si bineîntels o sa ma bucur de frumusetea plajelor de pe Côte de Midi, Côte Vermeille, Costa Brava si Costa del Maresme.
Drumul de acasa pâna în statiune îl vom face cu automobilul personal si ruta nostra taie 4 tari si trece prin cele mai frumoase locuri ale Europei: Konstanz (pe lânga lacul Bodensee), Bern, Lausanne, Genf, Grenoble, Valence, Avignon, Nimes, Montpellier si coasta occitana a Mediteranei. Vom înnopta si la dus si la întors, în localitatea Chambéry, la poalele muntelui Mont Blanc (4810 m) – cel mai înalt munte al Europei.
Dupa ce ne vom întoarce din Sibiu, voi avea de numarat înca 5 saptamâni pâna la urmatorul conncediu. Iar pâna la mini-vacanta din Transilvania, au mai ramas doar 17 de zile ☺
PS: Cu toate ca Leo are doar 2 ani si jumatate, a fost cu noi în multe locuri deosebite si a calatorit în câteva tari europene: Germania, Austria, Italia, Slovenia, Croatia. Vara aceasta va ajunge si în România (cu trecere prin Ungaria) si în Franta si Spania (cu trecere prin Lichtenstein si Elvetia). Leo a urcat deja pe cel mai înalt munte al Germaniei – Zugspitz, la aproape 3000 de metri si s-a scaldat de mai multe ori în Marea Mediterana, respective marile Adriatica si Ligurica. Leo are fotografii în Italia - pe Podul Railto si Piata San Marco din Venetia, la amfiteatrul roman din Verona, în portul din Triest, lânga lupoaica din Siena, la Turnul din Pisa, pe insula Elba si la Laggo di Garda. În Slovenia are poze în statiunile Portoroz si Koper si în capitala Ljubljana, în Austria, la baza trambulinei de schi din Innsbruck, la lacul Plannsee si pe cel mai înalt pod din Europa – Europabrücke, în Croatia prin Alpii Dinarici, iar în Bavaria are poze de peste tot - la tot felul de castele, pe munti si strâmtori si prin multe-multe orase istorice! ☺
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"
Iubesc vacantele la mare. Nu stiu daca mi-ar fi placut sa locuiesc undeva pe malul marii, dar stiu ca fara sa vad marea macar o data pe an, mi-ar lipsi ceva, nu as mai avea liniste spirituala, nu as mai fi în balans. De când ma stiu, în fiecare vara am petrecut macar o saptamâna la mare.
Pe timpul comunismului, nu cunosteam alta mare decat Marea Neagra. Copil mic, am fost cu parintii, pe vremea când am fost eleva, am mers în tabere- la Navodari, Mamaia sau Eforie. Ca studenta la Costinesti, apoi ca familisti - cu copiii, luam bilete prin sindicat unde se nimerea: Mangalia, Saturn, Venus, Jupiter, Eforie... niciodata Neptun - ca statiunea era pe-atunci doar pentru straini! Cât priveam cu jind cele trei hoteluri ridicate direct pe plaja - Panoramic, Amfiteatru si Belvedere! Pe vremea aceea mi se pareau un lux pe care nu voi putea sa-l simt niciodata... Acum îmi vine sa râd (sau sa pâng?!) ca mi-am împlinit visul si am petrecut o vacanta în Hotel Amfiteatru (am scris aici si aici). Pot sa ma laud ca am prins si vremurile bune ale Hotelului Neptun din Neptun! În verile anilor 1999 si 2000, acest hotel era înca unul din cele mai luxoase si daca nu ma însel, era singurul care avea piscina cu apa de mare. Tja... în anul 2007 era deja închis si lasat în paragina. Am petrecut concediul în acel an la H.Cocor (din Neptun).
Din 2012 nu am mai fost deloc pe litoralul românesc si probabil nici nu o sa mai merg... nu mai are nimic care sa ma atraga! Nici macar nostalgia nu mai are suficienta putere...
Din 2001 am vazut si alte litoraluri: Marea Nordului si Marea Baltică, Marea Mediterana - Marea Egee, Marea Liguriană, Marea Adriatica, Marea Tireniană, Marea Cretei, Marea Libiei, Marea Mânecii, apoi Oceanul Atlantic si Marea Roșie...
Ador aerul umed cu gust sarat-amarui si iz de alge. Ador si vuietul marii. Întotdeauna mi-am dorit sa aud doar valurile spargându-se de tarm, fara muzica din difuzoare sau voci murmurând în jurul meu. Sa fie plaja doar a mea... Dar unde sa gasesc asa ceva?! În general, acolo unde e frumos, vor toti sa fie!
Ei, anul acesta am reusit sa traiesc aceasta liniste mult jinduita, în Piombino, pe "plaja din golful cu roci", cum am botezat-o noi. La doar zece minute de mers pe jos de la frumoasa noastra casa de vacanta. Plaja e îngusta si la reflux aproape ca-si dubleaza latimea. Lungimea plajei este data de peretele de stânca din stânga si platforma înalta a plajei artificiale a Hotelului Esperia, în partea dreapta. Norocul nostru a fost ca acest hotel, efectua operatii de renovare si nu avea clienti aproape deloc. Liniste deplina! Barul era deschis - asta a fost pentru noi important, pentru ca am putut servi din când în când câte o cafea, Cola, Limo sau bere.
Pe limba îngusta de plaja nu a fost loc decât pentru maxim 10 persoane. Noi, pentru ca suntem matinali, am ajuns mereu primii si am ales locul care ne-a placut. Cei care au venit dupa noi - doar bastinasi - au venit în general dupa ora zece si au plecat la orele amiezii. Seria a doua a venit pe la ora 15. Pe niciunii nu i-a deranjat Leo, care a fost liber (nu a fost legat în lesa). Noi am ramas deobicei pâna dupa-amiaza târziu.
Am montat cortul - scoica la baza peretelui de stânca, pentru a avea umbra si cu scaunele de plaja ne-am mutat unde ne-a picat mai bine. Eu spre exemplu mi-am pus de cele mai multe ori scaunul direct în apa, în asa fel încât valurile sa nu-mi treaca mai sus de jumatatea gambei.
Am stat ore în sir privind orizontul, ascultând valurile si pescarusii... Am înotat (intrarea în mare printre pietre nu este deloc anevoioasa când ai slapi de baie), am rasfoit reviste de moda, am dormit la ora amiezii în cort, ne-am jucat, am construit Stone-Balance, ne-am relaxat total.,,
Între doua zile de plaja am facut câte o zi de excursii, asa încât sa luam soarele doar în portii mici, pe piele ☺
În cele doua saptamâni de vacanta, doar de doua ori am fost pe plaja speciala pentru catei, restul zilelor am preferat acest golf pierdut de lume si totusi... în mijlocul orasului :-)
{continuare la "Excursie pe Insula Elba (3)"}
Pe Insula Elba, ca de altfel si pe continent în Toscana, localitatile - majoritatea vechi asezaminte medievale, se gasesc pe vârfuri unui deal. Strada principala ocoleste si urca dealul in spirala - o spirala îngusta, ce traverseaza porti de cetate, de la un nivel la altul. Stradutele secundare, taie strada principala de la un etaj la altul - daca ma pot exprima asa. Aceste strazi secudare sunt in majoritate practic scari. A conduce masina în astfel de orase este un talent, pe care doar localnicii îl poseda ☺ Pentru turisti, cea mai buna idee este sa-si abandoneze masina undeva într-o parcare si sa o ia pe jos, prin labirintul de strazi, sa descopere frumusetile orasului. Mult talent trebuie sa aiba si turistii, talent de orientare... altfel risca sa nu-si mai gaseasca masina! În general, aceste orase medievale, au casele netencuite si construite din acelasi material - fie caramida rosie, fie piatra de râu. Astfel încat toate strazile seamana cumva între ele, dar fiecare are un farmec aparte. Peste tot descoperi ceva deosebit de frumos.
Palatul lui Napoleon I se afla în vârful colinei pe care s-a dezvoltat orasul Portoferraio. Drumul spre port este spectaculos si serpuieste pe lânga biserici, ziduri si turnuri de aparare, curti si piatete, care mai de care mai frumos amenajate sa atraga atentia turistilor. Pracic, Portoferraio traieste în cea mai mare parte din turism.
Biserica catolica "Chiesa del Santissimo Sacramento" a fost ridicata în anul 1551. Biserica apartine înca si astazi Frăției Sacramento, fondată în 1566. Exteriorul bisericii este destul de simplu însa are un interior baroc magnific! A fost reconstruită parțial după distrugere în cel de-al doilea război mondial.
Primaria din apropierea portului, are arborat înca si azi, steagul alb, cu diagonala groasa rosie pe care sunt rânduite trei albine aurii. Este steagul pe care l-a comandat Napoleon Bonaparte în drumul sau de exil spre Insula Elba, este steagul care a simbolizat titlul "Principe de Elba".
În Piata Eroilor am facut popas pe terasa unui restaurant. Am baut bere italiana Forst (îmbuteliata în Palermo) si am servit la aperitiv bruschetta, apoi eu am optat pentru piept de pui în sos de lamâie, reteta "Milanese" si Helmut pentru "Spaghetti alla carbonara". Totul a fost delicios ♥
Dupa masa, am trecut Porta al Mare, zidul cu poarta si ceas, datând anul 1549 si ne-am plimbat agale în portul vechi, numit Port Darsena. Orașul vechi înconjoară portul pitoresc ca un amfiteatru. Astazi, acest port gazduieste iahturile si salupele bogatasilor. De-a lungul promenadei "Calata" datând secolului al XVIII-lea, se gasesc numeroase restaurante și magazine. Aici în port, viața pulsează până noaptea târziu. Noi ne-am luat la revedere înainte de lasarea serii si am urcat la bordul ferryboatului cu destinatia Piombino.
Ne vom aminti cu placere de aceasta minunata zi - plina de aventuri, petrecuta pe Insula Elba.
(va urma)
[(continuare la "Excursie pe Insula Elba (2)"]
Insula Elba are sol foarte bogat în fier şi cupru, ceea ce a facut ca Portoferraio sa devina înca din timpurile romanilor, principalul port prin care minereurile de fier erau transportate spre continent. De aici si numele capitalei Ferraia, denumire careia mai târziu i-a fost adaugat prefixul Porto (Portoferraio / Portul de Fier).
Înainte ca insula sa devina parte a Imperiului Roman, aceste locuri au fost marcate de-a lungul mileniilor de etrusci, ligurieni și greci.
Fortificațiile care au modelat orașul si care în buna parte sunt conservate pâna în zilele noastre, au fost construite în secolul XVI. Familia de Medici a contribuit mult la dezvoltarea culturala si arhitectonica a orasului. Însa popularitatea insulei cea mai mare a conferit-o exilul lui Napoléon Bonaparte. Deși a stat relativ puțin - doar 10 luni, prezența lui Napoleon I a marcat definitiv viața insulei. Împaratul a locuit în Portoferraio, în Palazzina dei Mulini - resedinta de iarna si în Villa di San Martino - resedinta de vara.
Noi am vizitat resedinta de iarna, în plina vara, la 32 grade la umbra☺ Pentru ca Leo nu a avut voie în muzeu, am asteptat pe rând (când eu, când Helmut) în curte, la umbra unui copac, înconjurati de flori salbatice si zumzet de albine. Palatul nu contine exponate prea multe si vizitarea se face fara ghid. (va continua)
