Ne-am instalat „cuibul" - locul nostru de întins la soare, împreună cu prietenii noștri Diana, Gelu și Tommy, chiar lângă turnul salvamarului – un reper clar, mai ales când înotam mai departe. Am ales un loc stabil, nu chiar lângă țărm, pentru că mareele sunt puternice aici, la Marea Adriatică. Și am avut noroc – mereu am avut vedere liberă spre mare, pentru că pe plaja destinată iubitorilor de câini era puțină lume și multă pace.
Aici petrecem întregul sejur, așa cum e obiceiul printre plajiști – fiecare își păstrează locul ales zi de zi, ca un colț personal de vacanță.
Am avut cu noi cortul „scoică”, perfect pentru orele de amiază, când soarele ardea prea tare. Șezlongurile noastre, umbreluțele colorate și salteluța pentru plutit pe valuri au completat decorul. Seara, strângeam toate lucrurile în jurul umbrelei, cât mai compact, ca tractorul ce grebla zilnic nisipul dis-de-dimineață să poată trece fără piedici. Am luat cu noi doar prosoapele.
Ne-am protejat cu cremă SPF 50 și ne-am răsfățat cu unt de cacao – pentru a căpăta un bronz uniform, frumos. Ne-am hidratat în pauze la barul de pe plajă, cu suc de fructe, bere rece, cocktailuri și cola cu gheață. La prânz am rămas de obicei pe plajă, la umbră, în tihnă. Fără gălăgie, doar sunetul valurilor, câte un pescăruș și din când în când, lătratul vesel al unui cățel.
Ne-am protejat cu cremă SPF 50 și ne-am răsfățat cu unt de cacao – pentru a căpăta un bronz uniform, frumos. Ne-am hidratat în pauze la barul de pe plajă, cu suc de fructe, bere rece, cocktailuri și cola cu gheață. La prânz am rămas de obicei pe plajă, la umbră, în tihnă. Fără gălăgie, doar sunetul valurilor, câte un pescăruș și din când în când, lătratul vesel al unui cățel.
Câinii de aici sunt adevărați gentlemani, iar cățelușele – niște ladies! Toți înțeleg din prima zi că plaja e un spațiu comun, nu un teritoriu de apărat. Se joacă cu măsură, mingile sunt pentru toți, iar armonia se naște de la sine. Sunt frumoși, fiecare cu trăsăturile și vârsta lor – de la juniori jucăuși la seniori cu mers domol și priviri înțelepte.
Tommy și-a săpat de obicei o groapă sub șezlongul Dianei – de aceea l-am poreclit „arheologul”. Leo, în schimb, a stat maiestuos pe șezlongul lui, ca un mic rege al plajei.
O vacanță simplă, cu ritmul potrivit. Fără reguli impuse, fără aglomerație, fără stres. Doar noi și marea. Cu siguranță nu așa arată vacanța ideală pentru toată lumea, dar părinții de patrupezi blănoși înțeleg frumusețea acestei veri trăite cu lesă, valuri și zâmbete în nisip.
O vacanță simplă, cu ritmul potrivit. Fără reguli impuse, fără aglomerație, fără stres. Doar noi și marea. Cu siguranță nu așa arată vacanța ideală pentru toată lumea, dar părinții de patrupezi blănoși înțeleg frumusețea acestei veri trăite cu lesă, valuri și zâmbete în nisip.
PS: Apropo porecle... Am cunoscut o cățelușa drăgălașă, născută fără o lăbuță!! Când vorbeam despre ea, îi ziceam "Trei Lăbuțe"; mai aveam un ștrengar pe care-l întâlneam la plimbare și purta mereu ochelari - motiv pentru care-i spuneam "Ochelaristul" (se vede aici-undeva în colaj, pufoșenia albă). Dar porecla cea mai poreclă... hahaha... în episodul următor! ☺
