Se afișează postările cu eticheta avion. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta avion. Afișați toate postările

marți, 18 noiembrie 2025

Din Memmingen la Sibiu

Băieții mă lasă la poarta aerului...
Intrarea devine prag.

Trei pași — o descoperire:
două prietene vechi, același avion.
Anii se topesc în zâmbete și îmbrățișări.

Avionul se desprinde.
Norii se deschid ca niște continente albe.
Plutesc.

Sub mine — trei țări.
Munți ca niște spade.
Râuri ce taie lumina.
Lacuri ca oglinzi.
Două capitale trec sub aripa mea.

Cerul arde în apus.
Sibiu mă primește.
Plouă mărunt peste oraș.
Aeroportul e marginea unei povești.
Seara epilog — Pyjama party 
Eu si Mama.

joi, 28 noiembrie 2024

A venit iarna si în Bavaria _ Reflexii în Oglinda S48/2024

Pe vremea când mi-am facut rezervarea la avion pentru o mica-vacanta de sase zile la Sibiu, singurul meu gând a fost sa îi fac o bucurie Mamei, sa fiu cu ea de ziua ei de nastere, sa sarbatorim împreuna. Putin înante de plecarea mea, la serviciu am fost anuntati ca s-a aprobat vizita colegilor din România, exact pentru saptamâna calendaristica 47, adica pentru saptamâna când eu am planificat sa fiu la Sibiu. Eu sunt doar din luna august în acest departament si nu îi cunosc pe colegii "externi" decât din sedintele video saptamânale si ocazia ca echipa româna sa vina în vizita exista doar o data la doi ani... Tja! Asa a vrut Universul! Prioritatea mea a ramas Mama!
Exact în ziua când eu am decolat spre Sibiu (pe 16.11), colegii români au aterizat, unul câte unul în Bavaria - un coleg din Cluj, alti doi din Iasi, unul din Brasov si înca trei din Bucuresti. 
Culmea-culmilor, eu si înca un coleg de birou, am avut sarcina sa ne ocupam de organizarea activitatilor profesionale-culturale si distractive pentru colegii români si pâna în ultima secunda, am reusit sa las pentru ei un plan foarte dragut. Concediu as fi putut sa iau intreaga saptamâna (ca zile as fi avut), însa am promis ca ma voi întoarce vineri la birou, ca sa interferez si eu cu colegii români. Iar la cina de despartire programata pentru joi seara mi-am propus sa particip deasemenea, deoarece conform biletului de avion, as fi avut timp berechet sa ajung acasa de la aeroport, sa fac dus, sa ma aranjez si sa ma prezint punctual, la ora întâlnirii. Vremea însa nu a tinut cu mine! 
Miercuri spre joi noaptea (21/22 noiembrie) a nins peste Sibiu... Dimineata se asternuse o patura de 20 cm de zapada alba si pufoasa, totul arata ca-n basme! 
Nu mi-am facut gânduri de întârzieri sau anulari, pentru ca avionul meu era programat pentru orele amiezii... M-am gândit eu,  de azi-noapte si pâna la primul zbor, pistele de decoolare si aterizare vor fi perfecte! Hm! Fals! Pe la ora 10 am primit E-Mail de la WizzAir ca zborul va întârzia cu 30' însa checking-ul se va efectua conform planului initial". OK, m-am gândit, chiar si cu o jumatate de ora întârziere, tot voi ajunge la restaurant, pentru întâlnirea cu colegii. 
La aeroport însa domnea haosul! Am avut bilet "priority" însa ghiseul pentru acest serviciu nu functiona, cica nu se facea legatura la calculator! Am stat la coada, ca toti cei care nu au platit suplimentar acest serviciu. Doar... timp aveam, LOL! Întârzierea de decolare s-a anuntat candva a fi de o ora, insa în final, am ajuns cu o ora si zece minute mai târziu. Pâna când mi-am luat bagajul de cala de pe banda... am ajuns la poarta de iesire cu o ora si jumatate întârziere. Cea mai mare problema era acum, ca am intrat în "Rush Hour"!!! De la aeroport si pâna acasa, în loc sa parcurgem distanta normal în trei sfert de ora, am parcurs-o într-o ora si un sfert! Asa se face ca nu am mai ajuns la dinner! Mi-am sunat colegii si m-am scuzat... (nu am fost singura care a lipsit! Sefa mea a fost deasemenea prinsa în trafic, pe o alta autostrada aglomerata!).
La noi în Bavaria, joi era înca toamna ☺ Însa în noaptea de joi spre vineri a nins, exact cum a nins la Sibiu cu o noapte înainte. Ce vreau sa spun aici?! Colegul din Brasov a trebuit sa plece vineri dis-de-dimineata (ca asa circula linia Fly LILI) si... avionul din Germania a decolat PUNCTUAL! In München nu a fost zapada mai putina ca în Sibiu, însa... de!!!!
Pe colegul brasovean nu l-am mai prins, pe ceilalti i-am întâlnit vineri la birou. Tare m-am bucurat! Am avut vreme sa ne cunoastem personal si asta a însemnat mult!
Fotografiile de aici, sunt facute vineri, 22.11 de la noi din birou, spre terasa dintre aripa centrala si cea de nord. Suntem la etajul patru si avem o terasa plina cu flori... daca nu e ninsa! ☺ Luana, colega din Bucuresti tocmai facea o poza si... hop si eu ☺ Pentru reflexii! 
Clipul este de dimineata, din curtea casei mele, când Leo a avut onoarea sa lase primele amprente în zapada proaspata 🐾💞
 
Va doresc un sfârsit de saptamâna agreabil si daca aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

duminică, 17 noiembrie 2024

Memmingen - Sibiu

De acasa de la mine si până la mama sunt 1310 km... Zborul din Memmingen până la Sibiu dureaza doar o ora si patruzeci de minute! 
Am pornit de acasa la ora 11, am trecut sa o luam pe la Adela si ne-am îndreptat spre aeroportul Memmingen, la trei sferturi de oră distanta de casa noastra. Adela a vrut sa conduca masina noastra noua (o avem de un an, dupa ce anterioara me a fost distrusa de grindina). Leo a fost in spate, in boxa lui si din pacate, am uitat sa facem o fotografie cu intreg familionul. 🐾🥰😘
Parcarea in care am oprit la aeroport se numeste "Kiss & fly" pentru ca daca descargi rapid bagajele, te pupi, îi îmbrățișezi pe cei dragii si pleci in mai puțin de 10 minute, nu platesti nicio taxa. Altfel... parcarea costa muuult! 
Deci, ne am despărțit rapid de Helmut si Leo si ne am indreptat spre banda de predare bagaje de cala. Am avut doar o valiza, cele doua trolere le-am luat cu noi in avion. 
Pentru ca Adela s-a hotărât să vina la Sibiu dupa ce eu mi am cumpărat biletul de avion, nu am avut locuri una lângă cealaltă... eu am avut rândul 22, ea rândul 8 si asa am si calatorit. 
La ora 16:30 am aterizat, tocmai cand luna plina isi facea grandioasa aparitie! 
Am luat un taxi si in 20 minute am fost acasa la Mama. (va urma)

miercuri, 22 noiembrie 2023

Fly to the sky - Miercurea fara cuvinte S47/23

 
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfCHappy Wordless Wednesday! ☺

vineri, 17 noiembrie 2023

Zbor... spre cuibul parintesc

Augsburgul are aeroport dar de mai bine de 15 de ani este folosit doar de VIP Charter si jet-uri private. Am citit undeva ca pâna in 2025, acest aeroport va fi cea mai mare baza de testare pentru taxiurile aeriene și drone din Bayern. 
Asa incât, noi - muritorii de rând, ca sa zburam undeva ✈️ luam bilete din München sau din Memmingen - cele doua aeroporturi fiind la egala distanta de Augsburg, mai exact la trei sferturi de ora cu masina 🚗 (cca.80km). 
Joi la amiaza Helmut m-a condus la aeroport, in Memmingen. Mi-am luat ramas bun de la baietii mei 🐾💕, mi-am luat cele doua valize si m-am prezentat la poarta de imbarcare spre Sibiu.
Duminica, pe 19 noiembrie, este ziua mamei mele si am hotarat cu fratele meu sa ii facem bucuria mamei si sa ii fim alaturi la aniversare. Pentru ca am facut rezervarea biletelor separat, nu am avut locuri impreuna insa scaunele de langa mine au ramas neocupate, Dupa decolare, fratele meu s a mutat langa mine si cele doua ore de zbor nici ca le am simtit. ☺️ Am povestit, am servit cate o bere si alune americane, apoi cate un suc de rosii cu iz de telina si mustar (ciudat!), am admirat peisajul de la hublou, am facut multe poze si exact la vremea apusului de soare, am aterizat la Sibiu. Am luat rapid un taxi si ne-am indreptat spre cartierul in care am copilarit. 
Inca din capatul strazii am observat silueta mamei la fereastra. I am scris pe whatsapp ca sosim si ea nu mai avea rabdare... Ce fericita ca i-au venit copiii acasa! 💗 Ne-a asteptat cu masa pusa si incarcata cu bunatati. Am stat la povesti pana la ora 2 noaptea... Aacum e ora 3... pun aici cateva poze ☺️ si gata... Noapte buna! Va pup 😘😴

duminică, 7 mai 2023

Happy Saturday sau... vreme buna!

Desteptatorul a sunat la ora 7 dimineata. Am fugit la frigider, am scos cu grija prajitura ascunsa de cu seara, am asezat-o pe o farfurie frumoasa, am aprins o lumânarica si m-am intors în dormitor cântând "Happy Birthday" ♥ Leo a sarit în pat si a reusit sa îl pupe pe Helmut înaintea mea ☺
Timp de tândaleala nu am avut, pentru ca ne-am propus ca la ora 8:30 sa fim deja pe autostrada.
Aici fac o paranteza... [În urma cu câteva luni, o colega de serviciu m-a întrebat daca am chef sa petrecem o zi împreuna, pentru ca în sfârsit sa se cunoasca si sotii nostri. Clar am fost de acord, asa ca am cautat împreuna o activitate potrivita si am gasit "Târgul de vechicule de epoca de la Bodensee" (pe româneste Lacul Constanța). Perfect! - ne-am spus... singura problema ar fi putut sa fie faptul ca pe 6 Mai este ziua sotului meu.
Însa înainte sa rezervam biletele, l-am întrebat pe Helmut ce parere are si a fost foarte de acord ca anul acesta sa-si petreaca ziua de nastere departe de casa, fara musafiri si fara telefon ☺☺☺]
Dupa cum am stabilit împreuna cu Christine, urma sa ne întâlnim în Friedrichshafen, pe la ora 11. Din Augsburg sunt 166 km deci am fi avut nevoie de 2 ore. Noi, pentru ca lui Leo nu îi place sa mearga cu masina, am planificat mai mult timp ca sa putem sa facem pauze dese pe traseu. 
Am fost punctuali, am gasit loc super de parcare si ne-am îndreptat spre receptia expozitiei. Christine si Uwe nu au avut asa noroc cu parcarea (au parcat departe si au sosit cu Shuttlebus), dar au sosit deasemenea punctuali.
Am prelungit smalltalk-ul la o cafea în incinta târgului, apoi ne-am început "calatoria în timp" în hala rezervata rulotelor. Participantii erau parcati exact ca într-un camping si atmosfera a fost... de concediu ☺ Prietenosi, raspundeau întrebarilor vizitatorilor curiosi sa stie în ce an au fost construite rulota dar si automobilul, ce restaurari au fost efectuate, etc. 
Am trecut în hala cu automobile - aranjate pe categorie de firme (germane, italiene, frantujesti, americane, etc) si de tip (am vazut de la automobile sport, la limuzine, la Stretch-Limousine, pâna la dricuri de lux), apoi la avioane, elicoptere si zeppelin, la masini de teren (de la jeep-uri la tractoare si semi-tancuri), la bărci cu motor rafinate, la motociclete si biciclete... Douazprezece hale, 800 standuri pe o suprafata de 85.000 m², Oldtimer & Youngtimer si numeroasele spectacole speciale menite sa îi duca pe vizitatori înapoi, în vremuri nostalgice ♥☺♥
 
Peste tot standuri cu articole-fan, cafenele, chioscuri cu mâncare si bauturi si... o vreme superba, ca pentru o zi de vara!!!! Eu înca socata de furtuna de cu seara, m-am îmbracat cu pulover, pantaloni si cizmulite... Am avut si geaca, dar am lasat-o în masina ☺☺☺ Mi-a fost asa de cald, ca a trebuit sa îmi cumpar acolo un tricou. Mi-am îndesat maieul si puloverul în rucksac si le-am carat toata ziua, pentru ca soarele a stralucit întreaga zi! Am asistat la o cursa de oldtimer în spatiul exterior si la o aterizare de zeppelin, totul a fost foarte interesant si palpitant. Ne-a batut soarele "in cap" si mi-am amintit de vorba lui Vlahuta "Din creștetul cerului dogorit, razele cad drept ca niște săgeți de arc"... 
Sotii nostri au gasit numeroase subiecte comune de discutie, atmosfera a fost deosebit de placuta. Am mâncat de prânz împreuna si dupa-amiaza, la "ACE-Cafe" aflata bineînteles în hala cu motociclete (cafeneaua originala din Londra este înca din anul 1938 un loc de întâlnire popular pentru rockeri, motocicliști și fani ai mașinilor) am serbat ziua lui Helmut cu bere Guinnes, Cola, Donut si Espresso. Evident, Helmut a primit un cadou - un BMW-oldtimer ☺☺☺ un Isetta - in miniatura ☺☺☺ Pe la ora 17 ne-am despartit de prietenii nostri, ne-am urcat în masina si ne-am îndreptat spre casa, obositi dar mai bogati cu o experienta de viata.
PS: Am facut peste 200 fotografii si videoclipuri... mi-a fost greu sa selectez aici în colaje! ☺☺☺

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Jurnal de Vacanta de vara - Locul în care Dunarea îmbratiseaza Marea Neagra cu Bratul Sf. Gheorghe

În prima zi în care barbatii ne-au plecat la pescuit, Silvia m-a invitat la o plimbre pe dig si în jurul satului. Mi-a povestit despre obiceiurile locului, despre oameni, despre evenimentele gazduite de sat, mi-a atras atentia asupra specificului vegetatiei, mi-a aratat locurile din care se pot observa egrete, cormorani sau broaste testoase, mai exact, mi-a transmis certitudinea ca ma aflu într-un loc special.
Tot povestind si fotografiind, am ajuns pe terenul pe care doua motodeltaplane faceau pauza între zboruri. Ne-am apropiat sa cercetam ciudatele motoare cu aripi, am întrebat cei doi piloti cât costa si cam cât dureaza o tura de începator si m-am gândit ca poate pâna la sfârsitul vacantei voi aduna destul curaj sa ma înscriu pentru un zbor. Când am auzit însa ca cei doi piloti se pregatesc sa plece pâna la apusul soarelui, am intrat în "speed-motion"☺ Mie mi-a fost clar imediat ca nu am voie sa scap acest moment, Silvia însa a cerut timp de gândire. Ne-am plimbat pâna la mare pentru a ne limpezi gândurile, apoi ne-am întors la pista de decolare-aterizare si ne-am înscris pentru un zbor sincron :))

Pe masura ce se apropia ora rezervata, crestea teama în fiecare dintre noi... de recunoscut însa niciuna nu a recunoscut decât dupa consumarea evenimentului ☺
Asadar, eu am urcat în deltaplanul cu voalura albastra si Silvia în cel cu galben. Fara vorbarie, pilotul mi-a pus casca, mi-a legat statia de emisie-receptie, microfonul si centura de siguranta, mi-a facut la cerere o fotografie, apoi a luat loc pe scaunul din fata si a pornit motorul.
Promisesem Silviei sa-i fac fotografii (si ea mie) si preocupata sa captez cat mai multe imagini, nu prea am constientizat ce se întâmpla. Abia când avionul s-a desprins de la sol am realizat ce frica îmi e!

Eram în aer si tot ce vedeam devenea din ce în ce mai mic. Am întors capul sa vad unde e Silvia, însa curentul de aer aproape ca mi-a sucit gâtul. Casca mi-a parut dintr-o data atât de grea! Instinctual am înteles cum sa-mi coordonez miscarile. Aveam pregatite doua aparate de fotografiat dar mi-a fost clar ca trebuie sa fiu multumita daca voi putea mânui macar unul dintre ele! Curentul era atât de puternic încât doar daca ma ascundeam în spatele pilotului puteam sa-mi misc degetele. Practic, mai mult am clipsat fara sa fiu atenta la detalii si bineînteles, fara zoom!

Ca sa nu îti fie frica, una din reguli este sa crezi ca nu îti este frica! Asa ca pentru a ma destinde, am deschis un dialog cu pilotul :) Mi-a spus ca zburam la cca. 700 metri altitudine si conditiile atmosferice sunt fantastice; eu i-am povestit despre faptul ca tatal meu a fost ofiter parasutist si ca la mijlocul anilor '70 la Sibiu, a fost unul din primii istructori ai clubului de amatori, dar ca eu nu am practicat niciodata acest sport. Practic, asa "liber" plutind în aer nu am mai fost niciodata!

M-am concentrat asupra ceea ce simt... Nu era "gol" în stomac, dar era un fel de teama amestecata cu o emotie mare, un sentiment nou, de frica si curiozitate invadându-ma concomitent.
Nu am simtit niciodata teama de înalțime (nici nu am fost pe o platforma "libera" la mai mult de 70 metri), dar întotdeuna caderea în gol mi-a provocat senzatie de rau. Acum era însa vorba despre plutire, o plutire placuta... În secunda în care mintea mea a acceptat ca pilotul stie ce face si ca sunt în siguranta, m-am destins si am început sa savurez peisajul incredibil. Survolasem satul, eram deasupra plajei si ne îndreptam spre gura de varsare a Dunarii în mare. Delimitarea apelor dulci de cele sarate era atât de clara!
Un puzzle urias, într-o multitudine de nuante. O priveliste magica! Între albastrul cerului si cel al marii nu era decât o zona de albastu ceva mai palid...

La un moment dat, avionul Silviei era mult mai jos si atât de departe ca-mi parea un avion de hârtie pe o pata de cerneala. Mai târziu avea sa-mi spuna ca ceruse amabilului pilot sa survoleze strada pe care locuieste, sa-si fotografieze casa. Tot atunci mi-a marturisit ca teama pe care o simtea a facut-o sa-si imagineze scenariul unei pane de motor, asa ca ea a întrebat pilotul daca au parasuta. "Nu" a spus neafectat pilotul... " Auăleu, si cum ajungem jos?!" a întrebat Silvia. Pilotul a raspuns nonșalant "Doamna, nimic nu ramâne în aer! Forta gravitationala face ca totul sa ajunga cumva înapoi pe pamânt!" A înghitit în sec si sensul simpatic al vorbelor l-am gustat noi doua, abia când am avut picioarele bine fixate pe pamânt! ☺

Scapasem pentru o "bucata de drum" de teama însa a revenit scurt, în momentul în care pilotul a efectuat un viraj înclinat... Eram deasupra marii si fara sa vreau, am strâns cu genunchii coastele pilotului. Jenata, am încercat sa-mi restabilesc calmul cât mai rapid. Silvia mi-a spus ca ea aproape l-a sugrumat pe pilot, era constienta, s-a sfiit, dar nu a putut sa-si înfrânga starea pe parcursul întregului tur! Ce ne-am mai amuzat povestindu-ne una alteia temerile!
Dupa aproximativ 20 de minute am aterizat. Eram deja "obisnuita" cu manevrele, asa ca fara emotii exagerate, am filmat momentul în care am atins pamântul! Când motorul s-a oprit chiar mi-a parut rau... Mi-am desfacut centura de siguranta, am fost ajutata sa-mi scot casca si m-am dat jos din fotoliu. În momentul în care am pus ambele picioare pe pamânt, am simtit însa ca-mi tremura genunchii!☺ A fost o experienta senzationala si ma bucur ca am trait-o! Am multumit celor doi piloti al caror nume - respectiv pseudonim este Albert Malaxa si Bunicu Flydragos.

Pe drum spre sat am râs cu Silvia facând schimb de impresii si ne-am simtit precum Thelma & Louise, dupa marea aventura - varianta cu happy end! ☺☺☺

luni, 8 iunie 2015

Un zbor de o ora si jumatate

pentru rubrica "Buna dimineata Soare"
Ideea vacantei noastre la Roma a venit dintr-o joaca. Am vrut doar sa vad ce oferte de excursii exista din orasul meu la Roma. O singura agentie de turism avea excursia în program, pentru luna octombrie si costa în jur de 600 euro de persoana, pentru 4 zile. Mi s-a parut enorm, chiar daca în pret erau incluse vizite ghidate în oras si în câteva muzee, respectiv situri arheologice. Asa ca am verificat mai întâi cât ar costa drumul cu autoturismul propriu, apoi pretul unui bilet la tren si în final, am verificat si pretul la avion. Culmea culmilor, cel mai ieftin a fost zborul! Am jonglat câteva date si dintr-odata, pe ecran mi-a aparut oferta de 57 euro de persoana, pentru zbor dus-întors ☺ Mi s-a parut caraghios de ieftin si m-am gândit ca probabil este asa pentru ca nu exista cazare în perioada dintre zboruri. Am cerut oferte de cazare - neaparat în centrul orasului, în apropierea Garii Termini si am gasit un hotel cochet la pret convenabil, pe bulevardul Via XX Settembre, lânga Ambasada Britanica. L-am strigat pe sotul meu sa vina rapid cu cardul Master, nu care cumva sa pierd pagina si am facut imediat rezervarea. Am platit în total pentu zbor dus-întors si cazare 5 nopti plus mic-dejun, doar 495 euro!
Am avut doua saptamâni timp sa ne organizam, sa ne informam si sa facem bagajul ☺
Bineînteles ca la acest pret de avion nu am avut dreptul decât la bagaj de mâna (10 kg / persoana), dar de câte lucrusoare ai nevoie pentru 5 zile, mai ales ca prognoza meteo spunea ca la Roma cerul este perfect senin si temperaturi peste 28°C?!? Am renuntat din start la jachete, umbrele si pantofi de ploaie. Am pus în bagaj doar câteva tricouri, bluze, fuste /pantaloni si sandale.  În trusa de cosmetice am luat doar miniaturi, am renuntat la foarfece si pile de unghii si gata am fost! Roma, stiamo arrivando!

Am plecat dintr-un orasel linistit al Bavariei (Memmingen), am trecut peste vârfurile încarcate de zapada ale Alpilor si am ajuns în capitala Italiei, de Ziua aniversarii Republicii! La aeroport, pe cerul Romei zburau avioane în formatiuni de câte noua, atât de aproape unul fata de celalalt, încât ti se oprea rasuflarea.
În gara Termini, o fanfara militara a sustinut un concert interpretând cele mai îndragite melodii italiene. Am savurat aceasta atmosfera, pâna când am gasit agentia la care rezervasem online abonamentele Roma Pass. Abonamentul valabil de a doua zi, ne-a asigurat folosirea tuturor mijloacelor de transport timp de trei zile, plus gratuitate sau reducere la pretul biletului de intrare la multe muzee din Roma (36 euro/ persoana).
Distanta de la gara la hotel am parcurs-o pe jos în cinsprezece minute. Hotelul Baltic (de doar 2 stele) ne-a surprins prin farmecul aparte, specific cladirilor elegante si vechi. O camera înalta, mobilata simplu cu doar strictul necesar (pat dublu, fotoliu, dulap cu doua usi, birou cu scaun, frigider, televizor, telefon, aer condiționat) si o baie spatioasa (chiuveta, cada si dus, wc, foen) ni s-a parut din prima clipa ospitaliera. Camerista ne-a adus în fiecare zi întreg setul de prosoape albe ca spuma laptelui, a aspirat si a aranjat patul. Micul dejun a fost saracut si cu mult dulce - în stil italian: cafea sau ceai, chifle proaspete, unt, marmelada si cornuri cu crema de vanilie si nutella. Dar cafeaua... ca la ea acasa! Delicioasa, indiferent ca ti-ai dorit espresso, cappuccino sau macchiato ☺ (va urma)

miercuri, 27 mai 2015

Mirecurea fara cuvinte (22) - 23 de ore pe drum


Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

duminică, 25 ianuarie 2015

Senzatia de rau pe timpul calatoriilor

Răul de mișcare sau kinetosis este o reactie a corpului, o tulburare ce afectează majoritatea persoanelor aflate în miscare pasiva - în general pe timpul unei calatorii cu un mijloc de transport. Primele senzatii sunt de usor disconfort, cu mici frisoane sau transpirații reci si goluri în stomac. Atunci când apar varsaturile, alinarea senzatiei de rau este doar de scurta durata. Daca deplasarea continua, afectiunile se agraveaza, grețurile devin extreme si vărsăturile repetate duc la deshidratarea corpului. În cazurile grele pot aparea depresii severe.
Pe timpul călătoriei, indiferent de vehicul, organele de simț transmit informații contradictorii despre poziția spațială și mișcarea corpului. Receptorii echilibrului din urechea internă sesizează mișcarea și în acelasi timp, receptorii vizuali sesizează aparenta stare de nemișcare. Cele două informații contradictorii ajung la creier și conflictul de informații deruteaza, în organism se declașează un semnal de eroare, un reflex de stress la nivelul anumitor receptori antihistaminici care apare sub forma unei indispoziții cu intensitate variabilă. Un studiu a relevat faptul ca simptomele în cazul femeilor si al barbatilor nu difera si analiza reactiilor a dovedit ca factorii psihologici - introversiunea sau stresul, nu schimba intensitatea raului de miscare.
Simptomele dispar în majoritatea cazurilor atunci când deplasarea se oprește, cel mai târziu în termen de două-trei zile. Semnificativ este faptul că cel care conduce vehicolul este cel mai putin afectat de raul de miscare. Se întâlnesc frecvent cazuri când spre exemplu pe o navă, întregului echipaj îi este este rău si doar timonierul nu este afectat, sau pe sosea, toți ocupanții unei automobil au amețeli cu excepția conducătorului auto ☺
S-a constatat ca sensibilitatea la miscarea pasiva este puternic dependentă de vârstă. Copiii sub doi ani nu sunt afectati, la vârsta de 12 este atinsa reactia maxim apoi tendința de a fi afectat de mișcare scade din nou.
În funcție de mijlocul de transport, răul de mișcare poate fi: rău de mare (apare pe vapoare, ambarcațiuni, iaht-uri, submarine), rău de avion (se manifestă în avioane, elicoptere), rău de mașină (pe timpul deplasarii cu automobile, autocare, trenuri), sau rau de... roller coaster, simulatoare, nave spațiale si chiar în timpul folosirii anumitor dispozitive de realitate virtuală.
Copil fiind, îmi amintesc ca de câte ori urcam cu automobilul sau autocarul serpentinele dintre Sibiu si Paltinis, mi se facea rau, uneori tare rau! Am învatat sa ma feresc sa urc pe legane cu lanturi sau roller coaster si între timp, stiu ca pe timpul deplasarii cu automobilul nu am voie sa lecturez. Sensibilitatea nu a disparut niciodata si atunic când calatoresc mai multe ore cu autocarul sau cu avionul, iau o pastiluta de Reisegold (Dimenhydrinat 50 mg / tableta). Efectul de liniste este asigurat pentru aproximativ patru ore.
Pentru croaziera pe Marea Mediterana mi-am facut griji, pentru ca au fost sapte zile pe valuri. Am întrebat la farmacie si mi-a fost recomandat leucoplastul Scopoderm TTS (Scopolamina 1,5 mg/ leucoplast). Leucoplastul se aplica în spatele urechii si efectul dureaza 48 de ore. Am avut grija sa-l înlocuiesc la timp si pe întreaga durata a concediului nu am suferit nici o clipa de discomfort.

Răul de mare este cunoscut încă din antichitate. Cauzele răului de mare au fost determinate în anul 1881 de către medicul american William James care a observat că surzii nu au rău de mare. El a concluzionat că sediul acestei maladii se află în urechea internă, careia i-a acordat rolul principal în păstrarea echilibrului corpului.
La apariția răului de mare contribuie bineîntels și alți factori cum ar fi condițiile de navigație (durată, tipul ambarcațiunii, mișcările combinate ale hulei de tangaj și de ruliu, mirosul de combustibil), oboseala, frigul, foamea precum și vederea altor persoane cu rău de mare. Pe timpul mai multor studii s-a constatat ca din totalul celor care călătoresc pe mare,  în special pe vasele mari, în conditii de mare agitată 90 % din calatori suferă de rău de mare. Dintre acestia, 30 % sufera chiar si pe timp de mare liniștită.
Răul de mare este ameliorat sau poate să dispară în totalitate după o perioadă de 2-3 zile de navigare pe mare, atunci când organismul începe să se adapteze la călătoria pe mare.
PS: Atentie la contraindicatii, reactiile averse, alergii si tot ce scrie în modul de administrare al tabletelor sau leucoplastului! Recomandarea trebuie sa vina neaparat din partea unui medic sau farmacist!

vineri, 12 septembrie 2014

Vesti din Indonezia


Dupa un drum de 33 de ore, cu zbor din München în Doha- Qatar, escala de 7 ore si din nou zbor spre Bali, fiica mea a trimis primele fotografii.
Au ajuns noaptea la hotel si prima plimbare la malul oceanului, sub clar de luna le-a oferit imagini ca desprinse dintr-un basm!



Imediat de a intrat în hotel, a devenit milionara! A schimbat 200 Euro si a capatat 3 milioane Rupiah! ☺

Diferenta de fus orar ne ofera ocazia unor discutii hazlii pe WhatsApp, spre exemplu, la ora 12 noaptea la noi acasa, Adela ne ureaza "Buna dimineata!" - pentru ca la ea este ora 6 dimineata! ☺ Când eu ajung acasa de la serviciu, ea merge la culcare, ca e ora 23! ☺☺☺
PS: La coborârea din avion, în drum spre punctul de ridicare al valizelor, truistii sunt întâmpinati cu astfel de panouri în Bali ☺

(va urma: Avenura balineza)