Se afișează postările cu eticheta sfat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sfat. Afișați toate postările

joi, 10 septembrie 2026

Un întreg univers în... obiecte mici

Pe lângă câteva alte pasiuni care mă completează și-mi îmbogățesc viața, colecționarea de miniaturi este un hobby drag pe care îl urmez cu aceeași bucurie de peste 30 de ani. 
Unele dintre piesele adunate sunt foarte vechi, altele sunt cumpărate recent – de un an sau poate de cinci, dar pe toate le-am strâns cu plăcere și le-am organizat frumos pe teme, în cele două corpuri de vitrină suspendate de-a lungul rampei de scară.
Dacă privești atent, descoperi o colecție impresionantă și diversă, grupată pe categorii — de la înțelepți chinezi și japonezi, clovni Pierrot, măști venețiene și păpuși cochete, până la moși crăciuni și o întreagă menajerie de mici animăluțe (pinguini, cățeluși, șoricei, bufnițe, rinoceri, elefanți, lebede sau peștișori). Nu lipsesc nici obiectele casnice din alte vremuri (ceasul cu pendul, telefonul cu receptor, eclipsa, lumânarea, samovarul, fierul de călcat cu cărbuni, cântarul, opaițul, chitara sau colivia cu canar) și delicatele servicii din porțelan pictat. Cât despre materiale, este o adevărată varietate — unele sunt din porțelan fin sau sticlă Swarovski, altele din alamă, sticlă simplă sau ceramică. Unele au fost scumpe, altele luate pe nimic și câteva sunt cadouri de la prieteni.
Fiecare dintre ele oprește cumva timpul. Nu sunt doar simple obiecte, ci fragmente care păstrează vie atmosfera unor momente plăcute, a concediilor sau a locurilor prin care am trecut în vizită – drumuri prin Sibiu, pe la Târgul Olarilor sau prin magia Târgului de Crăciun...
Problema e că după atâta timp de colecționat, spațiul liber a devenit zero! Etajerele sunt pline ochi și acum duc o luptă de voință... ca să nu fiu nevoită să mai comand o vitrină!...Wish me luck! 🍀🤞✨
Cunoaște cineva o metodă de autocontrol? Ajută dacă închid ochii când trec prin „zone periculoase” , ori poate să evit bazarurile sau e nevoie direct de un coaching special? 😅 Poate cineva să mă ajute cu un sfat? 😉

vineri, 14 august 2026

Tinctură din viorele proaspete – rețetă simplă, naturală și eficientă

În martie, când primăvara abia se așternuse peste curte, gazonul meu era smălțuit cu indigo și violet. Viorelele apăruseră peste tot, delicate și parfumate, ca niște mici pete de cer căzute în iarbă. Atunci am cules o mână bună și am pus la macerat o tinctură pe care — iată, acum la mijloc de august o folosesc cu multă plăcere.
Toți cunosc viorelele (Viola odorata), pentru că sunt printre cele mai delicate flori de primăvară — cu parfum discret, note verzi și o prospețime care liniștește. Le găsim pomenite în rețete vechi, în nume străbune și în tot felul de ritualuri de primăvară. Au rămas de-a lungul secolelor o sursă prețuită pentru extracte naturale – o punte între botanică, alchimia veche și descântările tămăduitoarelor care trăiau la marginea satului, acolo unde natura rămânea neatinsă. O floare mică, dar cu o putere liniștitoare pe care oamenii au folosit-o instinctiv, cu mult înainte ca știința modernă să poată explica de ce.
Tinctura din viorele păstrează aroma și beneficiile florilor pe termen lung — simplu, fără efort, fără tehnici complicate. Povestesc acum despre experimentul meu pentru că eu, pe timpul verii – o folosesc din plin și îi simt cel mai bine aroma și utilitatea. Mi se pare momentul potrivit să împărtășesc acest mic ritual cu cei care iubesc natura – ca inspirație pentru anul viitor.
🧺 Ingrediente necesare:
- o mână generoasă de viorele proaspete
- alcool alimentar 45°
- un borcan de sticlă cu capac
- o sită fină sau tifon
🥣 Cum se prepară tinctura din viorele proaspete?
♦ Am adunat viorelele proaspete direct din grădină. Le‑am clătit rapid sub jet rece de apă pentru a îndepărta praful și impuritățile, fără să le deteriorez.
♦ Am pus florile într‑o sită și le‑am lăsat să se scurgă bine. Acest pas este important pentru ca apa să nu dilueze alcoolul.
♦ Când florile nu mai picurau, le‑am transferat în borcan, într‑un strat lejer, fără să le presez.
♦ Am turnat alcool de 45° peste viorele până au fost complet acoperite. Am închis borcanul ermetic.
♦ Am pus borcanul la rece și întuneric, pentru 2–3 săptămâni. Am agitat ușor din când în când pentru ca extracția sa fie uniformă.

🍶 După perioada de macerare, am strecurat tinctura prin tifon și am transferat-o în sticluțe închise la culoare. Lichidul obținut este — în esență, un macerat alcoolic din viorele. Asta înseamnă că alcoolul a extras din flori compușii solubili în alcool — uleiuri volatile, flavonoide, aldehide fenolice, acizi organici, saponine.
Pe scurt — nu este un produs culinar, ci unul fitoterapeutic, folosit extern sau în doze foarte mici, în funcție de scop.
Tinctura se păstrează într-un loc răcoros. Termenul de valabilitate este de aproximativ 1 an.
🌸 La ce folosesc eu tinctura de viorele
• ca ingredient în apa de față sau în spray-ul de makeup, pentru un plus de prospețime
• ca notă florală în parfumuri DIY
• pentru comprese calmante (diluată)
• ca adaos aromatic în creme sau uleiuri pentru corp
• în spray de textile (apă distilată + câteva picături) — pentru perdele, covoare, lenjerii
🌿 Alte utilizări posibile (fitoterapeutice, tradiționale)
Nu fac parte din rutina mea, dar le menționez pentru cei interesați.
• tinctură pentru răceală — doar în doze mici și doar dacă alcoolul este alimentar
• frecții pentru dureri musculare — efect ușor relaxant
• aromatizant pentru alcool — baza unui lichior floral delicat (doar cu alcool alimentar)
⚠️ Ce trebuie verificat înainte?
• concentrația — alcoolul foarte tare poate irita pielea → tinctura se folosește diluat
• mirosul și culoarea — dacă apar modificări de miros sau sediment, tinctura nu mai este bună și se aruncă.

duminică, 2 martie 2025

Prajitura de duminica - Tartă cu cirese și bezea

Durată totală: ~75 min. (Timp de lucru: ~30 min. + Coacere: ~45 min.) 

 **Ingrediente** 
 360 g cirese din compot (greutatea dupa ce se scurge sucul) 
170 g unt moale 
180 g zahăr 
1 pachet de zahăr vanilat 
1 praf de sare 
4 ouă 
 250 g făină de grâu (Tip 405) 
2 lingurițe praf de copt 
1 - 2 linguri rom 
3 - 4 linguri fulgi de migdale 
Puțin unt pentru formă si hârtie de copt.

 **Preparare** 

 Bateți untul cu 100 g. zahăr, zahărul vanilat și sarea până devine pufos. 
Separați două ouă, punând albușurile deoparte. 
Adăugați treptat cele două gălbenușuri și celelalte două ouă întregi în amestecul de unt și zahăr. 
Amestecați făina cu praful de copt și adăugați-le împreună cu romul. Turnați aluatul în forma pregătită și neteziți-l. Întindeți cireșele deasupra. 
Coaceți prăjitura în cuptorul preîncălzit timp de aproximativ 30 de minute, la 180 de grade Celsius (căldură sus/jos) sau 160 de grade Celsius (ventilație). 
Cu puțin timp înainte de sfârșitul timpului de coacere, bateți albușurile puse deoparte cu 80 g. zahăr până devin tari. Întindeți bezeaua în valuri peste prăjitura fierbinte. 
Presărați migdalele peste bezea și coaceți prăjitura încă 15 minute până când bezeaua se rumenește ușor.
🍽️ Pofta buna! 🍽️

🌷🍀 Va doresc o duminica minunata! 🍀🌷

joi, 3 mai 2018

Sunt necajita!

De când am fost în Landshut, am observat ca fotografile mele nu au claritatea cu care eram obisnuita sa o redea camera telefonului meu mobil... M-am necajit si am crezut ca în excursie, lentila nu a fost destul de curata - nu ar fi fost de mirare, pentru ca fiind plecati toata ziua, nu m-am spalat pe mâini prea des si ba am mancat înghetata, ba am baut suc, m-am jucat cu Leo, am facut o fotografie aici, alta colo... telefonul ba l-am aruncat în poseta, ba l-am pus în buzunar si nu am fost deloc atenta cât de "mozolita" ar putea fi lentila. Acasa, când am transferat fotografiile pe hard-disk si am observat ca fotografiile mele au calitate proasta, am luat telefonul la lustuit. Apoi nu am mai folosit camera foto. Pâna ieri, când am fotografiat castanii. Azinoapte, am crezut ca vad eu in ceata... ca se facuse ora 1 când am postat articolul cu pingurile pentru participantii la MfC. Nici nu mi-am facut gânduri...
Astazi am fost toata ziua la serviciu (nu am fotografiat nimic) si pe la ora 18, exact cand m-am întors acasa, a aparut si fiica-mea în vizita. Am iesit împreuna în parc, sa facem turul cu Leo. Soarele tocmai disparea în spatele acoperisurilor caselor si în aer, parfumul liliacului devenea tot mai intens. Ne-am oprit la o tufa în parc si Raluca a zis "Hai mami sa-ti fac o poza cu Leo si liliacul acesta splendid". Imediat ne-am si postat în fata imensului boschet. Tac, tac, fotografiile au fost gata si ne-am continuat plimbarea.
Acum seara, mi-am amintit de liliac si m-am gândit sa vad fotografiile facute de Raluca. Iata-le! :-(

Soc! Ce se întâmpla cu aparatul meu?! Murdar nu mai poate fi! Sa fie lentila zgâriata?! L-am luat iar la cercetat si iar l-am lustruit. Am facut de proba câteva poze în casa, totul clar! Mai sa fie!!! Ultima idee a fost sa verific setarile. Hm... parea totul ca întotdeauna... dar parca "HDR" nu lumina asa de tare... Ce este însa HDR-ul asta, m-am întrebat?!
Am cautat pe net: HDR = high dynamic range
De fapt este o tehnica ce ridica mult calitatea fotografiilor. Însa nu intotdeauna! Iata ce zice un articol special pentru aparatele Smartphone: "Nu este recomandată întotdeauna HDR. Există situații în care HDR tinde să degradeze înregistrarea.
♦ Fotografiere cu mișcare: Deoarece mai multe fotografii sunt realizate în succesiune rapidă, se produce o estompare rapidă.
♦ Pierderea contrastului înalt: dacă doriți să fotografiați silueta unui corp în întuneric, modul HDR ar bloca contrastul.
Concluzie: Nici macar un fundal întunecat nu poate salva modul HDR."
Acum mi-e clar... de ce nu sunt clare fotografiile mele! Fotografiile in modul HDR facute cu stativ, sunt perfecte, "copiaza" clipa pâna în cele mai mici detalii. Fotografiile facute însa repede, mai mult "din mers" apar ca sterse cu buretele. Of -of, touchscreen! În fapt, am activat acest HDR fara intentie. Acum stiu si pe viitor voi avea grija! Tja... ideal este sa învatam din greselile altora! ☺ Voua, mult noroc!

joi, 2 noiembrie 2017

Metooda "Foto-Transfer" sau "Cum sa îti înfrumusețezi singur casa"

Spuneam saptamâna trecuta ca la weekend mi-am propus o întâlnire cu Muzele ☺
De când cu zilele de sarbatoare, sunt derutata si nu mai stiu ce zi e azi... Mie îmi pare a fi luni ☺ Privesc însa calendarul (caruia tocmai i-am mai rupt o fila) si vad clar ca astazi este joi. Deci... muzele m-au vizitat marti si miercuri ☺ Si iata rezultatul. ( Ella, pentru imaginea cu manuscrisele vechi am nevoie de o rama speciala ;-) )
Si acum sa va dau o veste buna - oricine doreste sa faca ceva asemanator, poate! Saptamâna trecuta nici eu nu aveam habar despre ce este vorba, însa prietena mea LU din Ulm mi-a explicat la telefon. Mi-a chiar trimis într-un pachet si cele doua borcanase cu solutiile miraculoase (înca o data, multumesc mult draga LU! ♥)!
Va garantez, lucrul este foarte simplu! Este nevoie mai întâi sa va procurati câteva "ustensile":
♦ lipici special pentru Foto-Transfer (Potch),
♦ lac special pentru fixarea fotografiei (Potch),
♦ fotografia dorita - scoasa la imprimanta laser (pe hârtie normala),
♦ 2 pensule late pentru intins lipiciul si lacul,
♦ suport (eu am folosit bucati de lemn si placaj),
♦ coala aurie de matase

Eu mi-am facut 4 tablouri si pentru aceasta am ales doua picturi celebre - "MonaLisa"(da Vinci) si "Fata cu cercelul de perla"(Jan Vermeer),"Femeia care arunca frunze pe foc" (Eilif Peterssen) si  o fotografie cu o masa de experiment "abracadabra".
Le-am scos la imprimanta laser si aici trebuie sa fac o mentiune speciala: înainte de a imprima, fotografiile trebuiesc pregatite "în oglinda" . Eu am întors-o doar pe "Fata cu cercel de perla" iar pe Gioconda nu (în tabloul original, MonaLisa priveste spre dreapta) - pentru ca am dorit ca pe peretele meu, cele doua frumuseti sa se priveasca una pe alta ☺ Oglindirea fotografiilor este însa foarte importanta atunci când în imagine apare ceva scris.
Am uns cu lipiciul special atât bucata de lemn pe care mi-am propus sa transfer imaginea, cât si fotografia, pe partea cu imaginea. Apoi am suprapus hârtia pe lemn, avand grija sa nu se formeze cute si nici bule de aer. Daca lipiciul a fost distribuit uniform, atunci presarea este fara probleme. Eu am folosit o rola cu burete, insa nu este neaparat necesar. Hârtia trebuie apasata usor si ferm, avand grija mare nu care cumva sa sa se rupa.

Se sterg marginile de eventualul surplus de lipici si tablourile se lasa la uscat, de dorit - de pe o zi pe alta. Cei care nu au rabdare, pot incerca sa grabeasca procesul de uscare cu ajutorul foenului. Eu insa am avut rabdare ☺
A doua zi am inceput sa curat hartia de pe bucatile de lemn, înmuindu-mi degetele în apa calduta si rotind usor degetele pâna când hartia cedeaza si se formeaza "frecatei". La patru tablouri, mi s-au înrosit si umflat buricele degetelor, însa... nu exista o alta metoda. Îndepartarea hârtiei este o actiune anevoioasa si cere finete. Nu frecati prea mult timp pe un singur loc, sa nu indepartati pelicula pe care s-a imprimat imaginea pe lemn. Eu am curatat in mai multe serii, pâna când mi s-a parut ca imaginea este suficient de clara.
Acolo unde s-au format bule de aer, lipseste o bucatica de imagie, însa cu ajutorul unor Permanent-Marker am retusat cele cateva punctulete.

În momentul în care hartia a fost îndepartata, imaginea este usor "în ceata", asta insa nu înseamna ca transferul fotografiei a avut de suferit. Nu ramane decat sa aplicam lacul in strat subtire si culorile devin la fel de intense ca în fotografia originala!
Eu, înainte sa aplic lacul, am lipit cateva fâsii de foita de matase, în chip de rama aurie. Am imbracat marginile bucatii de lemn si am folosit acelasi lipici Potch. Nu am mai asteptat înca o noapte ca folia sa se lipeasca ci am folosit de data aceasta foenul. Apoi am aplicat lacul peste fata tabloului si peste marginile îmbracate în foita de matase aurie. Am lasat la uscat de pe o zi pe alta.

Pentru ca tablourile sa poata fi agatate pe perete, am apelat la ajutorul sotului meu. Se pot folosi agatatoare speciale pentru tablouri. In cazul tablourilor mele, pentru ca bucatile de lemn au grosime de aproximativ 10 cm, a fost suficient ca Helmut sa puncteze cu masina de gaurit câte un orificiu-orb (orificiul are adâncimea mai scurta decât grosimea tabloului), atât cât sa acopere cuiul din perete.
Gata! ☺ Nu-i asa ca nu este greu de loc?! Curaj! Puteti folosi orice fel de suport - pânza de tablou gata întinsa pe rama, carton, lemn sau placaj. Si puteti imprima orice fel de fotografie.

marți, 29 decembrie 2015

Rodia

Toata lumea stie ca rodia este un fruct sănătos și delicios.
Un fruct copt cântareste aproximativ 175 de grame si bobitele roșii conțin aproximativ 30% din necesarul zilnic de vitamina C și aproximativ 36% din necesarul de vitamina K. În plus, rodia este bogata în acid folic si potasiu. Cu toate acestea, miezul de rodie este foarte dulce - un fruct conține în jur de 24 de grame de zahăr și 144 de calorii... ceea ce "îi este iertat" având în vedere varietatea de vitamine, minerale si compusi bioactivi ☺
Sucul de rodie conține punicalagin - un component antioxidant de trei ori mai puternic ca în vinul roșu sau în ceaiul verde. În plus, acidul elagic, denumit si "ulei din semințe de rodie" este cunoscut pentru efectul pozitiv asupra sanatatii.
Consumul sucului de rodie este o bogata sursa de sanatate: îmbunatateste fluxul de sânge, inhiba inflamațiile la nivelul tractului digestiv, contribuie la reducerea proceselor inflamatorii la nivelul sânilor si combate cancerul de colon, reduce tensiunea arterială si deci reduce riscul producerii unui atac de inima sau accident vascular cerebral, amelioreaza osteoartrita si durerie articulare, reduce nivelul de colesterol, combate infecții fungice si bacteriele, ajuta la prevenirea inflamatiilor bucale, îmbunătățeste puterea lingvistică și vizuală a memoriei, învioreaza si elimina oboseala pe timpul examenelor teoretice sau a exercitiilor fizice. (sursa info: Elle)
Pentru cei care înca nu stiu cum sa "abordeze" acest fruct cu coaja tare si bobite zemoase, iata o metoda ce mi-a fost adusa la cunostinta de Suzana, pe blogul Alexei ☺ Le multumesc amândurora!
Se taie capacul si se cresteaza coaja în lungime, ca si când am vrea sa împartim fructul în 6 - 8 segmente. Se umple cu apa un vas adânc si gura lata si se scufunda rodia pentru cateva minute, dupa care, sub apa, începem sa descojim fructul. Usor si fara pericolul de a stropi peretii bucatariei, bobitele se lasa desfacute simplu din alveole. Bobitele fiind grele, se depun pe fundul vasului, iar cojile se ridica la suprafata. Le îndepartam cu ajutorul unei linguri-spumiera, apoi varsam apa printr-o sita. Bobitele rosii, aromate si zemoase sunt gata pentru a fi servite.
O metoda eleganta si usoara de a desface rodia, prin care nici macar degetele nu ramân patate. Nu ramâne decât sa avurati fructul! ☺ Bon appétit!

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Am vrut sa vad stele verzi...

....în farfurie! Asa ca, am taiat o carambola si ca sa fie mai șic, i-am asortat un cal maro (din praf de cacao) ☺



Averrhoa carambola este un pom fructifer originar din Filipine /Asia de Sud-Est, dar este cultivat în toate zonele tropicale si subtropicale, în special Hawaii, Ecuador, Haiti si Brazilia.
Pomul poate ajunge la înaltimea de 10 metri - în cazuri excepționale chiar până la 25 de metri. Are ramuri puternice si frunze ovale, groase si pe ambele părți acoperite cu peri moi, catifelați, de culoare albă. Inflorescențele se dezvolta în lungul axei frunzelor, direct pe trunchi sau ramura. Sunt flori mici de culoare alb-violet. Fructele au o lungime de 8-13 cm si diametrul de 5-6 cm, au forma eliptica și sunt în mod clar împărțit longitudinal în cinci creste și văi . Carnea fructului este verde-gălbuie, transparenta și are gust ușor dulce-acrisor.
Carambola este cunoscuta si sub denumirea de Fruct stea, datorita faptului ca taind fructul transversal în felii , se obțin stele decorative, ce pot fi folosite cu succes în garnisirea deserturilor, salatelor și cocktailurilor.
Fructul conține 89-90% apă și valoarea calorica este de 150kJ/100g (35kcal/ 100g).
În medicina chineză, fructul zdrobit este considerat un bun agent de vindecare a rănilor și sucul potolește setea antipiretica.
Atentie: acest fruct nu este recomandat pacienților cu insuficiență renală (insuficiență renală cronică)!

vineri, 14 iunie 2013

Pasta de-menta


De-mential de gustoasa este pasta de menta :)
Adun cateva crengute de menta (izma), aleg doar frunzele fragede si le toc marunt-marunt. Le pun în mojar si adaug câteva lingurite de zahar brun. Mărunțesc cât pot de fin frunzele prin frecarea lor cu ajutorul pistilului. La sfârsit adaug câteva picaturi de lamâie.
Atunci când am un ananas, dupa ce îl curat si îl tai în bucatele potrivite pentru o înghițitură, presar ceva din aceasta pasta de menta în farfurie. Menta accentueaza gustul unic al ananasului si îi completeaza placut aroma. Ce ramâne din pasta, se poate pastra în frigider, pentru un urmator desert gustos!

luni, 4 februarie 2013

Stevia


:) Da, îmi îndulcesc afinele (si fructele în general) cu Stevia - nu în amestec, ci granulat pur!
De ce Stevia? Pentru ca este mult mai sanatos ca zaharul! Este un aliment vegetal, nu are calorii, nu produce carii, regleaza nivelul zaharului în sânge (glicemia), stimuleaza energia mentala si fizica, nu creaza dependenţă si nu produce reacţii adverse. Altfel spus, Stevia este un îndulcitor minune - testat de peste 60 de ani. Este opusul substituentilor chimici ai zaharului: Aspartamul, Zaharina și Sucraloza!
O lingurita de granulat Stevia echivaleaza cu 5 lingurite de zahar, dar Rebaudiosidul A- pur poate avea o putere de îndulcire de pâna la 450 ori mai mare ca a zaharului!
Stevia rebaudiana este un arbust originar din regiunea de granita Paraguay - Brazilia unde efectul de îndulcitor îi este cunoscut de peste 500 de ani. Frunzele de Stevia au fost folosite de bastinasi în prepararea produselor alimentare și a băuturilor, precum și ca plantă medicinală (solutia de Stevie are efect antibacterian şi previne astfel infectarea leziunilor la nivelul pielii). Indienii Guarani o numeau ka'a he'e - planta dulce. Înca din secolul al 16-lea, conchistadorii au raportat că popoarele indigene din America de Sud folosesc frunzele unei plante pentru a îndulci ceaiul sau cafeaua.
În anul 1887 botanistul elvetian Giacomo Moisés Bertoni a inclus aceasta planta între descoperirile sale, iar în 1905 a primit ofical denumirea de Stevia rebaudiana Bertoni.
Din 1920, Stevia a început sa fie cultivata pe plantatii mari în Paraguay si Brazilia, cu scop de export. Sub patronajul "Royal Botanical Gardens (Kew), planta a fost supusa testelor si cercetarilor, urmând ca abia în anul 1952 studiul sa fie comunicat oficial sub semnatura "National Institute of Arthritis and Metabolic Diseases" din Statele Unite.
China cunoaste aceasta planta abia în 1970 însa Japonia aproba deja din 1954 cultivarea Steviei în sere si în anul 1971 extractul de Stevia este legalizat ca substitent al zahărului. Conform statisticilor vremii, consumul de Stevia în Japonia în anul 1981 a fost de 2000 de tone.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a aprobat consumarea produsului în aprilie 2010, însa interzice si astazi comercializarea plantei sau a frunzelor în cadrul UE.
Extractul din aceste frunze este utilizat sub forma de praf, granulat, tablete, capsule, soluții apoase sau alcoolice. În prezent se încearca plantarea Steviei în mai multe regiuni din America de Sud si Centrală, în Israel, Thailanda și China.
Planta cunoscuta în România sub numele de Stevia Rumex si folosita de secole în bucătăria tradițională alaturi de spanac sau urzici, nu se înrudeste în nici un fel cu planta numita Stevia rebaudiana!

vineri, 2 martie 2012

Salata de fructe

Un Papaya urias si bine copt, un Ananas, un pumn de Physalis...



Trei kiwi, doua pere si doua mere...

Am curatat toate fructele si le-am taiat cuburi. Am presarat deasupra o priza de praf de cuisoare si una de scortisoare. Gata - Pofta buna! :)

joi, 24 noiembrie 2011

Ieșirea din rutina - Sfârșitul lui Brumar


Toate zilele încep la fel... desteptarea la ora sase dimineata, plecare spre locul de munca - pe noapte si ceata...
Este ora sapte când aplic stampila de intrare în firma. Odata cu prima cafeluta, încep sa ma adâncesc în problemele de serviciu si nici nu observ când se face ora douăsprezece. Pentru ca în ultimul timp amiezile au temperaturi negative, petrec pauza în birou, ascultând muzica la mp3-player, apoi pâna la ora saisprezece treizeci, ma epuizez în calcule si constructii navale.
Pentru ca sa ne eliberam de stressul acumulat fara voie, de trei ori pe saptamâna, direct de la serviciu, împreuna cu sotul meu - care si el este inginer proiectant (întro alta firma), ne îndreptam spre sala de sport - Fitness Studio.
Las în vestiar toate grijile si când pasesc în sala, muzica si atmosfera vesela ma binedispune automat. Exceptând câtiva "maimutoi" pe muschii carora pleznesc tricourile si care se înghesuie în spatiul cu oglinzi si haltere, toti ceilalti participanti, sunt oameni normali, care asa ca si mine, prin munca zilnica la birou nu-si antreneaza decât muschii creierului, si deci pentru a-si tonifia musculatura corpului si a-si mentine sau îmbunatati sanatatea au nevoie sa practice ceva sport. În functie de preferinte si conditie fizica, fiecare întocmeste împreuna cu antrenorul, un plan de exercitii. Nu îmi place sa particip la cursurile speciale, grupuri aerobic, Tae-Bo sau Pilates, pentru ca aceastea presupun ore fixe si ritm impus, si eu tocmai caut prin fitness sa ma eliberez de programari si termene exacte!

Dupa încalzirea în sectorul cu biciclete si stepper, încep circuitul la aparate prin exercitii pentru întretinerea musculaturii picioarelor, bratelor, pieptului, spatelui si abdomenului. Mai mult efort depun la exercitiile ce stimuleaza forma soldurilor, fiind zona în care - la noi, femeile (de la o anumita vârsta), se depun kilogramele chiar si atunci când bem doar apa :))
În functie de cum ma simt, intensific si repet exercitiile timp de o ora jumatate. Închei totdeauna cu zece-cinsprezece minute de alergare pe banda rulanta.
Dupa dus urmeaza doua serii de sauna*. În studioul nostru, nu exista decât sauna finlandeză (85°C), îmbunatatita cu sistem de terapie cu culori**. Înaintea încheierii unei sedinte de sauna, turnam putina apa amestecata cu câteva picaturi de ulei eteric (rozmarin, lavanda, menta, eucalipt, portocala, lamâie) peste pietrele fierbinti ale sobei din sauna. Cresterea umiditatii aerului produce o transpiratie intensa si automat combate febra musculara. Aburul aromat ma relaxeaza mai mult si la iesirea din Fitness- Studio simt ca pot zbura ;)
Este ora douazeci când pornim spre casa. Este noapte si ceata...
----------------------------------------------------------------------------
* cuvântul a provenit initial din finlandeza, "sauna" înseamna "casa unde se face baie cu aer fierbinte". Efectele benefice si pozitive asupra sanatatii sunt deja de multa vreme cunoscute oamenilor. Sauna exista de mii de ani în multe culturi. Spre exemplu în Orientul Apropiat, conceptul îngrijirii de sine era pretuit si respectat înca din antichitate, la fel ca si în Imperiul Roman.
Ce efect are sauna? Caldura din sauna duce la transpirare. Prin transpirare se curata tenul, se elimina substantele nocive, se reduce îmbatrânirea pielii.
Mersul la sauna în mod regulat întareste sistemul imunitar si stimuleaza pozitiv o serie de functii ale corpului. Alternarea racirii si încalzirii, antreneaza inima si adaptarea circulatiei sângelui. Sauna este relaxanta atat pentru corp cât si pentru suflet.
**Terapia cu culori se bazeaza pe conceptul potrivit caruia, culorile sunt "vitamine" pentru suflet. Corpul omenesc reactioneaza la tot ceea ce vedem, auzim sau gândim. Multi oameni gasesc ca efectul anumitor culori este placut pentru starea lor, începând de la a calma si relaxa, la a conferi echilibru si stare de înviorare. O sanatate deplina poate fi astfel stimulata, iar schimbul de substante, producerea hormonilor si sistemul imunitar pot fi influentate de aceasta reactie. S-a stabilit efectul benefic deosebit, prin sase culori spectrale:
Rosu - este o culoare activa, dinamica; emana o energie ce te încalzeste, te învioreaza si te stimuleaza.
Orange - este o energie pentru optimism si bucurie a vietii; are un efect înviorator.
Galben - ofera veselie si bucurie vietii, alunga întristarea, lipsa de pofta de munca si oboseala.
Verde - are efect linistitor, stabilizator si de refacere; ajuta la regenerarea sistemului nervos si la detensionarea generala a întregului organism.
Albastru - este o culoare armonizatoare în situatiile critice, întareste forta vietii si decongestioneaza inima.
Violet - da forta spirituala, întareste efectul de meditatie si duce la stari ridicate de constienta.