Înca din adolescenta am fost fascinata de picturile lui
Claude Monet, fermecata mai cu seama de
lacurile cu nuferi si de motivul femeii în alb, cu umbreluta de soare din dantela, stând pe-un pod în usoara adiere a vântului, înconjurata de maci sau alte flori salbatice. Atunci am aflat ca muză îi era sotia iar paradisul cu flori - propria gradina si am visat sa ajung cândva sa vizitez casa memoriala din
Giverny.
Mi-am împlinit visul anul acesta, în prima saptamâna a lui septembrie. Era ultima zi a sejurului nostru în Paris si buletinul meteorologic anunta ploaie, însa dorinta mea de a vizita Giverny a fost atât de puternica, încât a reusit sa schimbe vremea :)) Am avut parte de o zi superba, de vara târzie.
Am pornit cu prietena mea cu masina, însotiti fiind si de
Chihuahua Fetița - despre care voi povesti neaparat, într-un articol viitor (
vezi aici).
La 75km. nord-vest de Paris, pe malul drept al Senei, se afla localitatea Giverny, cunoscuta pâna în anul 1980 doar local, pentru plantatiile de vita-de-vie apartinând Abației Saint-Wandrille si capatând renume mondial datorita picturilor lui Monet si a
miscarii impresioniste printre ai carei fondari se numara. Datorita lui
Monet, aici în Giverny s-a format un nucleu de pictori pro-impresionism, numiti "givernisti".
Localitatea are case construite din piatra de râu cu mult-mult silex si strazi strajuite de gradini luxuriante. "În acest sat idilic, lumina cade mai frumos ca oriunde altundeva" a spus Monet care s-a hotarât sa se stabileasca aici. Initial Monet a cumparat trei parcele pe care le-a unit si dupa planul lui, a fost ridicat conacul în care avea sa traiasca pâna la sfârsitul vietii.
Casa cu etaj, în care azi functioneaza muzeul, este calda, primitoare si mobilata exact cum era pe vremea când traia marele pictor. Peretii atelierului sunt acoperiti cu reproduceri ale câtorva opere de arta nascute aici (originalele apartin celor mai mari muzee ale lumii), iar în celalalte camere, peretii sunt încarcati cu gravuri japoneze, pe care Monet le-a colectionat cu pasiune. Sufrageria este complet faiantata în alb si albastru si mobilierul ton-în-ton este vesel si tare placut. Din pacate nu am imagini cu interiorul casei, deoarece fotografiatul nu este permis decât pe ferestre, spre gradina.
De la fiecare ferestra precum si din pridvorul casei, privelistea spre gradina este mirifica! Aici este concentrata culoarea si parfumul fiecarui anotimp.
Renumita gradina pe care Monet a iubit-o si pictat-o de nenumarate ori, a fost îngrijita de sapte gradinari care permanent plantau si înlocuiau florile tipice fiecarui sezon; conform cerintelor pictorului, gradinarii trebuiau sa aiba grija sa nu existe nici un loc golas.
Gradina este conceputa în doua parti distincte. "
Clos Normand" este parcul de vizavi de conac, bogat în arbori si arbusti deosebiti si specii minunate de flori, practic este o expozitie de trandafiri, crizanteme, dalii, micsunele, condurul-doamnei, muscate, clematis, irisi, maci si floarea-soarelui. Aici aleile sunt delimitate prin gardulete formate din tulpinile unor soiuri pitice de peri, împletite cu vita-de-vie. Din loc în loc, trandafirii sau alte plante agatatoare parfumate, formeaza bolte bogate. Ici-colo sunt amplasate bancute de unde se poate admira gradina în cel mai fermecator unghi.
Printr-un tunel subteran se face trecerea spre "
le Jardin d'eau". Aici peisajul este dominat de elesteul în jurul caruia cresc pâlcuri de bambus, salcii-plângatoare, azalee si rhododendroni. Fascinatia pe care Monet a avut-o fata de Tara Soarelui Rasare este expusa clar aici. Celebrul pod japonez ("
Le Pont Japonais"), acoperit cu Wisteria, este locul unde toti vizitatorii doresc sa se fotografieze.
Pe oglinda apei în care luminile si umbrele fac jocuri impresionante, plutesc
nuferii ca niste bijuterii.
Acei nuferi pe care Monet i-a adorat si pe care i-a pictat în diverse momente ale zilei, creaza astazi o legatura magica spre secolul trecut. ("
Les Nymphéas") Un paradis de culoare si lumina.
În anul 1976 casa si gradina lui Oscar-Claude Monet au devenit site classé (monument al naturii) si un tânar artist-gradinar
Gilbert Vahé a fost angajat "doar pentru doi-trei ani" pentru a restaura si reamenaja gradina asa cum a fost pe vremea pictorului. Primii ani au trecut rapid si tânarul a investit multa munca si suflet în acest proiect, apoi... nu a mai putut pleca si a ajuns sa iasa la pensie din Gradina Giverny. Dupa 35 de ani a predat stafeta unui alt tânar artist-gradinar englez.
Începând din anul 1980, gradina din Giverny este deschisa publicului sapte luni pe an si atrage anual câte 500 de mii de vizitatori, cotata fiind ca una din cele mai frumoase din lume.
Pe strada serpuind printre case si gradini, ceva mai sus de Casa Monet, se afla
Biserica Sainte-Radegonde ridicata în secolul 11 în stil romanic. Cu ziduri masive, ferestre arcuite, vitralii modeste si interior simplu, decent, biserica este declarata monument istoric din anul 1927.
M-a impresionat mult faptul ca la intrarea în biserica erau plantati doar trandafiri albi, parfumati fin. Atât de buna am gasit potrivirea!
În cimitirul bisericii se afla mormântul familiei lui Claude Monet.
Monet a avut cu prima sotie - Camille Doncieux, doi copii - Jean si Michel.
Ramas vaduv, pictorul s-a recasatorit cu Alice Hoschede, care era mama a sase copii. Una din fetele Alicei - pe nume Blanche, s-a casatorit cu Michel, fiul lui Monet.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Ping-back participantilor la Miercurea fara cuvinte (41 / 2013): Iustina, Iulia, Sorin, Iulisa, Diana, Prepelita in zbor, Irina, Blind Love (Elly), Leovi, florentin, lichiresti, M.C., addicted, Axlandra, Roxana, Kadia, Logo Ford, Poteci de dor, Irina Cristina, Pauza de ceai, CălinH, Ana, Andra, Cristi, ileana, aA, ina, Vienela, *ELENA*, Bialog, OFZ, Adriana, Steliana, De vorba cu Mine, Mihaela Dămăceanu, Liviu Bimbea, Leovi, Printre Nori, Floarea, Catalin, Lumea lui Alexandru, geanina, Larisa, Rux (copilarim) si Tu1074.
„Colours of Time”(titlul original "La venue de l’avenir") este o coproducție franco-belgiană de o frumusețe rară, o călătorie emoțională prin memorie și artă. Rareori un film reușește să atingă atât de profund sufletul spectatorului, transformând fiecare cadru într-o meditație despre timp, fragilitate și frumusețea efemeră a vieții.
