Trei generatii

Cu toate ca a fost primul sfarsit de saptamâna de dupa concediu si sincera sa fiu, as fi avut nevoie de câteva zile de relaxare totala, am acceptat cu placere propunerea familiei sotului meu si i-am gazduit pe toti, pentru un weekend prelungit (am avut si Lunea de Rusalii zi libera).
Parintii lui Helmut nu mai traiesc, iar fratii lui locuiesc amandoi în nordul Germaniei, unul în Hamburg, altul în apropiere de Berlin si drumul cu masina dureaza peste 7 ore (sunt ~750 km). Fetele lui locuiesc una în München, alta în Memmingen iar noi, la mijlocul distantei dintre ele. Împrastiati în cele patru directii cardinale, nu reusim decat o data pe an sa ne întâlnim cu totii. Si weekendul ce a trecut s-a potrivit în agenda tuturor.
Am facut aprovizionarea, am împrumutat doua banci, o masa lunga si un pavilion-pergola de la vecini si sâmbata la amiaza a început “meeting”-ul. În prima zi am fost doar noi, generatia veche – fratii lui Helmut si sotiile acestora.



Sositi de la drum lung, i-am invitat mai întâi la masa, apoi am pornit într-o plimbare la marginea orasului, pe dealul ce ofera vizibilitate spre Alpi - atunci când aerul este foarte curat. Atunci cand adie Fönul, ai impresia ca poti atinge vârfurile muntilor cu mâna. De data aceasta însa nu am putut admira decât asfintitul soarelui.
Seara s-a prelungit pâna dupa miezul noptii, la povesti, o cana cu vin si câteva cocktailuri fine, pentru doamne 😉

A doua zi, dupa micul dejun au început sa soseasca ceilalti oasepeti. Ca sa nu se plictiseasca nimeni, am format echipe si fiecare a primit ceva de lucru ☺ Barbatii au asamblat pavilionul si au desfacut masa si bancile. Helmut a adus carnea preparata de cu seara-n marinade si a pregatit carbunii pentru gratar. Femeile au preparat salatele - am pregatit salata oriental, salata de paste-fainoase si salata asortata de legume de sezon. Am avut si desert ☺ Prajitura cu caise, Tiramisu cu capsuni si Pasca cu brânza, una mai buna ca cealalta!



Copiii… au numarat Smarties pe culori, iar Leo a alergat de la unii la altii... sa ne coordoneze 😉 Când am fost toti gata, am pornit petrecerea. Cu povesti, cu toasturi, cu glume si multa buna-dispozitie, am tinut-o într-o distractie pâna când a apus soarele. Am fost cea mai galagioasa curte din cartier, dar avem vecini buni, nu am primit reclamatii 😉

A fost un weekend minunat. Înainte de a ne desparti, am reusit chiar si sa facem o fotografie pentru albumul de familie. Am pus aparatul foto pe stativ si am pornit autodeclansator... “Zâmbiti va rog!”* ☺☺☺
*) În România, fotografii folosesc cuvântul “Pasaricaaa” pentru a atentiona persoanele fotografiate si totodata pentru a le însenina fetele.
Americanii spun în cor “cheese” (pe româneste “brânza”) si expresia gurii seaman cu un zâmbet dulce, nici prea strâmt, nici prea deschis.
Nemtii silabisesc "Ameisenscheisse" (pe româneste "caca de furnici") ☺☺☺

Miercurea fara cuvinte (40) - Oktoberfest 2015

(cu Pandhora )

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Miercurea fara cuvinte (39) - Prietene

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Miercurea fara cuvinte (38) - Cu capul în nori

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

A trecut vacanta (3) - Activitati, distractie si munca

De obicei de dimineata ne-am jucat în parc. Ne-am dat pe leagane, am alunecat pe tobogan, am adunat flori, fragute, alune si conuri de brad ☺ Am profitat din plin de mângâierile soarelui blând de septembrie.


O data am fost la pscina cu apa termala dar cu atâtea bagaje - slapi, halate de baie, prosoape, colace, perii, sampoane si geluri speciale pentru dus, am uitat aparatul de fotografiat în masina. Din acea zi nu ne-au ramas decât fotografiile din masina si din fata garajului :(
Înghesuiala de pe bancheta din spate - fetele înca nu au înaltimea permisa calatoriilor în automobil fara scaun special, l-a indispus pe Felix... La întoarcere, m-am oferit eu sa stau între scaune si asa, flacaului nostru i-a reînflorit zâmbetul ☺

Într-una din zile dupa masa de prânz, am iesit la munca în gradina. Felix a adunat frunzele uscate care au început sa cada din copaci, Helmut a tuns gazonul, noi fetele am curatat fâsiile de muschi ce s-au format în pavajul curtii, apoi am maturat si gata a fost treaba. "Unde-s multi, puterea creste!" ;)
Copiii au primit o recompensa în bani - cei mari, bancnote, cea mica a primit muuuulte monede... Toti au fost multumiti! ☺

Am reusit de doua ori sa fim punctuali pentru "Five o'Clock Tea". Am fost gata cu pregatirea ceaiului exact când gongul ceasului de perete a batut ora cinci!
Emma a fost deosebit de impresionata, mai ales ca a avut voie sa bea ceai din cescuta! Acasa la ea, bea înca din sticluta cu capac. Si pentru ca nu a murdarit fata de masa cu ciocolata de la biscuti, a avut deasemenea voie sa sufle de câteva ori în lumânarea din sfesnicul decorativ ☺
Într-o zi am avut masa decorata în stil marin, cu scoici, pestisori, albatrosi si servetele bleu, într-o alta zi am avut totul asortat în vernil si masa a fost decorata cu broscute si smaralde.
Copiii au savurat atmosfera si chiar daca Emma înca nu a reusit sa pronunte "tea time" cu siguranta va povesti acasa despre noua ei experienta.

Într-o alta zi am organizat un spectacol de teatru de papusi si fiecare copil a prezentat o sceneta imaginata spontan. Au fost pe rând bucatar, pictor, puiul verde si clown. A câstigat Marlene ✌

PS: alte imagini din vacanta - Copilarie, pace, bucurie.

A trecut vacanta (2) - Parcul simturilor

Am mai scris aici, pe blog, despre parcul cu denumire atât de sugestiva "Parcul simturilor". Spuneam ca este locul unde se evapora stressul sau grijile ce ti-au încarcat sufletul si mintea în cursul zilei, este locul conceput în asa fel încât energia pozitiva sa-ti patrunda prin toti porii, frumusetea si armonia parcului sa-ti limpezeasca ochii si sa-ti descreteasca fruntea.
Mici si mari, tineri si batrâni, în Parcul simturilor toata lumea se comporta la fel.
Pentru început, te asezi pe una din bancile din jurul bazinului, te descalti, îti sufleci panatalonii sau îti ridici poalele rochiei pâna deasupra genunchilor si cobori cele câteva trepte în bazinul cu apa rece si cristalina ca de fântâna. Pasesti lent, ridicând câte un picior ca barza si faci cel putin o tura, de jur împrejurul barei de inox de care, daca ai nevoie te poti sprijini ca sa îti mentii echilibrul. Nimeni nu rosteste vre-un sunet, de jur împrejur nu se aud decât clipocitul apei si ciripitul vrabiilor.
Mamaruta Emma, care are doar trei ani si jumatate, a chiuit de bucurie din când în când, gasind întregul circuit deosebit de amuzant!

În zilele toride, înainte de a intra cu piciorele în bazin, îti introduci bratele cu coatele îndoite în vanita de lânga bazin, pentru a-ti reduce temperatura corpului si a evita socul termic la intrarea cu picioarele în apa rece din bazinul mare.
În aceeasi tacere iesi din bazin si te îndrepti spre traseul serpuind printre arbustii decorativi, conceput pentru a-ti masa talpile si a-ti revigura simturile.

Primii pasi îi faci pe "felii" de trunchi de copac. Urmeaza sa pasesti pe dopuri de pluta, scoarta de pin, aschii de lemn, nisip, pe pietre colturoase de râu, pe piatra de constructie, pe cioburi de sticla, coji de migdale, nisip de cuart, argila expandata si granule de caramida... Traseul este lung si anevoios, stratul pe care pasesti este departe de a fi moale sau catifelat, ba uneori este instabil sau alunecos, de aceea necesita concentrare maxima! Îti calculezi fiecare pas si încerci prin talpi sa "preiei forma materiei" învatâtnd sa îti distribui greutatea în asa fel încât sa nu îti produci dureri în talpa, indiferent pe ce calci. Percepțiile si senzatiile traite sunt imposibil de descris! ☺

Emma, pentru care parcul este o noutate, a participat pe întreg traseul, fara sa evite vreuna din etapele traseului, chit ca piciorusele ei sunt atât de fragede ☺ Totul i-a facut placere!
La capatul traseului îti clatesti talpile si intri din nou în bazinul cu apa rece de izvor. Dupa ce ai încheiat si aceasta tura, te asezi pe banca si astepti sa ti se usuce picioarele, apoi te încalti.
În încheiere, te plimbi pe potecile ce înconjoara rondourile cu plante aromatice si medicinale, printre mirodeniile miraculoase care atrag atentia nu atât prin forma cât mai ales prin miresme. Diverse specii de izma, melissa, galbenele, salvie, cimbru, cimbrisor, busuioc, câte si mai câte plante despre care medicina traditionala cunoaste multiple retete de combinare, bazate pe cunostintele vechilor chinezi si japonezi pentru restabilirea si fortificarea sistemului imunitar.
Parcul este supravegheat de o statuie din marmura alba - chinezoaica Yu Yan care pare a sopti "A fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor" (proverb chinezesc).

Parcul este conceput dupa ideea preotului bavarez Sebastian Anton Kneipp (1821 - 1897), parintele hidroterapiei, cel care a introdus în tehnica internationala de tratament denumirea "cura Kneipp" - prin folosirea apei în diferite metode, temperaturi şi presiuni. Sistemul Kneipp cuprinde însa alaturi de hidroterapie, utilizarea de medicamente botanice - herbalismul, exerciţiile fizice, anumite principii de nutriţie precum şi componenta spirituală. Cura Kneipp a demonstrat înca din secolul 19 ca aceste metode ajuta la tonifierea organismului, stimuleaza digestia, circulatia si sistemul imunitar si amelioreaza durerile.

A trecut vacanta (1)

Pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Este deja traditie ca Felix (11 ani si jumatate) si Marlene ( 10 ani) sa petreaca la noi o saptamâna din vacanta de vara. Anul acesta ne-am gândit ca unde sunt doi, mai are loc un copil, asa ca ne-am încumetat sa ne asumam si responsabilitatea verisoarei lor, Emma.
Emma nu a împlinit înca patru ani si aceasta a fost prima ei vacanta, departe de familie si surioara ei, bebelusa Greta (9 luni). Prinsa în joaca, nu a realizat ca parintii ei nu mai sunt lânga ea, decât atunci când ne-am pregatit de culcare... Au fost câteva lacrimi si atât ;)

În curte

pentru rubrica "Buna dimineata, Soare!"

Miercurea fără cuvinte (15) - Tea time

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Tristeti de primavara, coincidente bizare!

Saptamâna trecuta, catelul vecinilor nostri a murit de batrânete. Catelul Felix - un maidanez adoptat în urma cu 8 ani de la azilul animalelor, a murit exact la 15 ani dupa ce i-a fost înregistrata nasterea, pe 19 martie! O coincidenta tulburatoare pentru stapânii lui... Bizara potriveala!
Obisnuiti sa faca lungi plimbari, cel putin de trei ori pe zi, golul lasat de catel în viata vecinilor mei este mare. Felix a fost un membru al familiei...
Zilele trecute au fost foarte ocupati cu formalitatile impuse de deces si timpul s-a scurs mai repede ca de obicei. Acum ca totul a trecut, nu-si mai gasesc ritmul, le lipseste enorm prietenul patruped.
Ieri, pentru ca vremea a fost superba, ne-am gândit sa-i invitam la o plimbare la marginea orasului. Fara un țel anume, am înconjurat lacul Ilse, am taiat câmpurile si am ratacit câteva ore între imas si padure. Am admirat natura si am povestit despre una, despre alta.  Ei si-au amintit de plimbarile cu Felix-ul lor, noi ne-am amintit de Felix si Marlene - nepoteii cu care am fost deseori la lac. Pentru ca saptamâna viitoare Felix si Marlene vor veni câteva zile în vacanta la noi, ne-am propus sa refacem traseul împreuna cu ei, daca vremea va fi prielnica.

În drum spre casa, am trecut pe langa un parc amenajat pentru freestyle-BMX si am privit câteva minute copiii care urcau în viteza pantele, sareau peste hopuri si încercat tot felul de acrobatii. Vecina spune "Ati putea veni cu nepoteii aici, saptamâna viitoare." Am spus "Ah, nuuuu, nepotii nostri nu sunt atât de... curajosi si salbatici. Felix este chiar prudent, uneori exagerat! Dar daca ar fi sa-mi imaginez ca unul din ei si-ar dori sa probeze acest sport, atunci aceea ar fi Marlene! Ea este mai curioasa si mai îndrazneata." Am povestit în continuare cum exact de ziua ei, la doi anisori, Marlene a avut mâna în ghips! Am râs amintindu-ne cu cât curaj si-a acceptat atunci soarta si cu câta seninatate ne-a povestit patania,multe luni la rând. A fost "vedeta" familiei!
Astazi la ora amiezii suna telefonul... Mama lui Felix si a Marlenei ne spune ca tocmai s-au întors de la spital. De dimineata, cei doi copii au iesit în parcul din cartier cu bicicletele si Marlene a cazut atât de rau, ca si-a rupt mâna! Oh, Doamne! Are mâna dreapta în ghips!
Dupa ce am cugetat îndelung asupra noii situatii, am decis totusi sa ne asumam raspunderea si sa-i primim mâine pe copii. Suntem constienti ca Marlene este acum ca un bebelus, trebuie spalata, îmbracata si hranita. Joia care vine, va trebui sa fie înapoi în München, pentru ca are o noua programare la radiologie. Tja... frumoasa vacanta! Ciudate coincidente!

Program de Vacanta

De o saptamâna în casa la noi este totul altfel, nepoteii aflati în vacanta ne-au scos total in ritm, programul lor obisnuit s-a contopit cu programul nostru obisnuit si prin "sudura" a rezultat un nou plan zilnic, interesant atât pentru noi cât mai ales pentru cei mici.
Cel târziu la ora 21 copiii sunt în pat si fiecare citeste câteva pagini dintr-un roman. Noi dereticam prin casa si reusim în sfârsit sa vedem primele stiri ale zilei la ora 22! Daca mai avem energie, vizionam filmul ce urmeaza iar eu, cu laptopul pe genunchi, fac în paralel câteva vizite pe bloguri.
La miezul noptii mergem si noi la culcare. Pare ca tocmai am închis ochii si... este deja ora 7 dimineata - în usa dormitorului nostru apare Marlene, care îmi aduce cafeluta la pat :) Este placerea ei deosebita sa butoneze aparatul esspresor si sarcina pe care si-a asumat-o, o face sa se simta deosebit de importanta - asa cum de fapt si este! Îmi spune ca vrea sa ma rasfete un pic, pentru ca si eu le fac lor toate pofetele ☺
Caprioara Marlene sare în pat sub plapuma mea si la scurt timp apare si iepurasul Felix, care face zdup sub plapuma lui Helmut. Pe timpul în care eu îmi sorb cafeaua, povestim despre una, despre alta, despre scoala (Marlene va începe clasa a 4-a, Felix a 5-a), despre muzica (Marlene exerseaza flaut transversal, Felix chitara clasica), despre sport (Felix joaca fotbal si învata Taiwan Do, Marlene tenis de câmp si înot), despre parinti, bunici, verisori si prieteni...

La ora 7:30 sar eu din pat si merg la baie; copiii ramân cu Helmut, se gâdila si se bat cu pernele, pâna când unul din copii începe sa se zmiorcaie - asa se întâmpla în fiecare zi, stim dar nu putem schimba nimic!☺
La ora 8, Helmut ma duce rapid cu masina la serviciu, apoi cei trei de acasa, servesc micul dejun. Mai departe Helmut îsi vede de treburile lui prin casa sau prin curte (uda florile, tunde iarba sau gardul viu, taie trandafirii ofiliti). Copiii stau în casa si scriu câte ceva. Spre exemplu daca deunazi au avut voie sa vada un film (Shaun the Sheep, Asterix in America), este obligatoriu sa scrie o recenzie sau sa deseneze o scena din film. Sau scriu scrisori adresate bunicilor, parintilor si matusii la care au petrecut saptamâna precedenta. I-am învatat cum sa faca singuri un plic pentru scrisoare si acum sunt foarte încântati ca measjul le poarta în totalitate amprenta personala.

Dupa ora 10 copiii ies în curte si se zbenguie. Se joaca de-a prinselea, sar coarda, joaca badminton. Imediat dupa ora 12 servesc masa de prânz, apoi fiecare sta linistit si citeste sau se joaca pe Nintendo - treisfert de ora maximum pe zi!
Înainte sa vina sa ma ia cu masina de la serviciu, cei trei merg la cumparaturi - pâine, iaurt si fructe proaspete.
Apoi de la ora 16:30  începe joaca, ca eu sunt tocmai "cu forte proaspete" si copiii de abia ma asteapta! Alergam pe deal sa vedem daca se observa Alpii, mergem în Parcul simturilor sau în Gradina botanica, ne dam pe leagane, ne cataram în copaci, adunam castane pentru decoratiuni de toamna, facem "tee time", mergem la expozitii, Planetarium sau la piscina.


Cel târziu la ora 19:30 trebuie sa fim acasa, pentru ca începe pe KiKa emisiunea preferata a copiilor "A sti provoaca A-ha!". O jumatate de ora mai târziu servim cina apoi copiii îsi fac toaleta de seara si cel târziu la ora 21 sunt în pat.

Daca ati obosit doar citind, atunci va puteti închipui cum ne merge noua, când nepoteii sunt la noi în vacanta! ☺ Sunt însa de parere ca atunci când nu mai comunici cu generatiile ce-ti succed sau nu mai gasesti subiecte comune, atunci esti batrân, indiferent ce vârsta ai!

Parcul simturilor

Este locul unde se evapora stressul sau grijile ce ti-au încarcat sufletul si mintea în cursul zilei, este locul conceput în asa fel încât energia pozitiva sa-ti patrunda prin toti porii, frumusetea si armonia parcului sa-ti limpezeasca ochii si sa-ti descreteasca fruntea.
Mici si mari, tineri si batrâni, în Parcul simturilor toata lumea se comporta la fel.

Te asezi pe una din bancile din jurul bazinului, te descalti, îti sufleci panatalonii sau îti ridici poalele rochiei pâna deasupra genunchilor si cobori cele câteva trepte în bazinul cu apa rece si cristalina ca de fântâna. Pasesti lent, ridicând câte un picior ca barza si faci cel putin o tura, de jur împrejurul barei de inox de care, daca ai nevoie te poti sprijini ca sa îti mentii echilibrul. Nimeni nu rosteste vre-un sunet, de jur împrejur nu se aud decât clipocitul apei si ciripitul vrabiilor.

În aceeasi tacere iesi din bazin si te îndrepti spre traseul serpuind printre arbustii decorativi, conceput pentru a-ti masa talpile si a-ti revigura simturile.
Primii pasi îi faci pe "felii" de trunchi de copac. Urmeaza sa pasesti pe dopuri de pluta, scoarta de pin, aschii de lemn, nisip, pe pietre colturoase de râu, pe piatra de constructie, pe cioburi de sticla, coji de migdale, nisip de cuart, argila expandata si granule de caramida... Traseul este lung si anevoios, stratul pe care pasesti este departe de a fi moale sau catifelat!

Îti calculezi fiecare pas si te concentrezi sa "preiei forma materiei" învatâtnd sa îti distribui greutatea în asa fel încât sa nu îti produci dureri în talpi, indiferent pe ce calci. Percepțiile si senzatiile traite sunt imposibil de descris!



La capatul traseului îti clatesti talpile si intri din nou în bazinul cu apa rece de izvor. Dupa ce ai încheiat si aceasta tura, te asezi pe banca si astepti sa ti se usuce picioarele, apoi te încalti.
În zilele toride, înainte de a intra cu piciorele în bazin, îti introduci bratele cu coatele îndoite în vanita de lânga bazin, pentru a-ti reduce temperatura corpului si a evita socul termic la intrarea cu picioarele în apa rece din bazinul mare.

În încheiere, te plimbi pe potecile ce înconjoara rondourile cu plante aromatice si medicinale, printre mirodeniile miraculoase care atrag atentia nu atât prin forma cât prin miresme. Diverse specii de izma, melissa, galbenele, salvie, cimbru, cimbrisor, busuioc, câte si mai câte plante despre care medicina traditionala cunoaste multiple retete de combinare, bazate pe cunostintele vechilor chinezi si japonezi pentru restabilirea si fortificarea sistemului imunitar.
Parcul este supravegheat de o statuie din marmura alba - chinezoaica Yu Yan care pare a sopti "A fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor" (proverb chinezesc).

Parcul simturilor este deschis din mai pâna în octombrie, intrarea este libera si noi venim aici macar o data pe saptamâna, dupa orele de serviciu. Acum, cu Marlene si Felix mergem în fiecare zi ☺
Parcul este conceput dupa ideea preotului bavarez Sebastian Anton Kneipp (1821 - 1897), parintele hidroterapiei, cel care a introdus în tehnica internationala de tratament denumirea "cura Kneipp" - prin folosirea apei în diferite metode, temperaturi şi presiuni. Sistemul Kneipp cuprinde însa alaturi de hidroterapie, utilizarea de medicamente botanice - herbalismul, exerciţiile fizice, anumite principii de nutriţie precum şi componenta spirituală. Cura Kneipp a demonstrat înca din secolul 19 ca aceste metode ajuta la tonifierea organismului, stimuleaza digestia, circulatia si sistemul imunitar si amelioreaza durerile.

♦ Schopenhauer - "Exista o mie de boli si doar o singura sanatate"
♦ Hipocrate - "Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea"
♦ Josh Billings -"Sănătatea este ca banii, niciodata nu vom avea o adevărată ideea de valoarea sa decat atunci când o vom pierde."
♦ Michel de Montaigne - "Sanatatea e darul cel mai frumos si mai bogat pe care natura stie sa-l faca."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PINGBACK: anastasiaanestis.blogspot.com , diana-kundalini.blogspot.com , fotodeinginer.blogspot.com , lichiresti.blogspot.com , dpnori.blogspot.com , superblogulluimihnea.blogspot.com , inathread.ro , vulpitacalatoare.blogspot.com , electrocardiogramevirtuale.blogspot.com , danvaideanu.blogspot.com