E o melancolie veche de când lumea, un cântec fără cuvinte care ne strânge inima. O vrajă care ne desface de zgomotul din jur și ne așază în fața propriei fragilități. Suntem prinși în reveria unui echinocțiu interior, în cumpăna perfectă unde lumina și întunericul își împart simetric simțirea. Un gol se deschide între ceea ce a fost și ceea ce urmează, ca o chemare tăcută prin care sufletul se desprinde de lumină pentru a păși în toamnă.Timpul nu mai curge înainte, ci se adâncește în noi, ca un râu care își caută matca subterană. Asfințiturile sângerează nostalgie peste linii de orizont tot mai pustii...
Însă vara nu piere, ci se lasă prinsă într-o memorie de chihlimbar, unde dorurile și speranțele noastre tac cu ochii închiși. Căci fiecare sfârșit de vară nu este o pierdere, ci o metamorfoză tăcută din care cândva, ne vom naște mai înțelepți.
Nota: Anul acesta, echinocțiul de toamnă va avea loc în noaptea de 22 spre 23 septembrie – mai exact pe 23 septembrie, la ora 03:05 (ora României). Este momentul astronomic în care ziua și noaptea devin aproximativ egale în orice punct de pe Pământ, marcând debutul oficial al toamnei astronomice în emisfera nordică. Din această zi, durata nopților va continua să crească, iar cea a zilelor să scadă, până la solstițiul de iarnă din decembrie.
