Se afișează postările cu eticheta meditatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta meditatie. Afișați toate postările

marți, 22 septembrie 2026

Timpul prins în ram


O toamnă întreagă s-a refugiat în acest ungher de ram, unde timpul pare că își deapănă amintirile și promisiunile deopotrivă. Roșul sângeriu al măceșei pulsează blând, ca un rubin în care s-a închegat ultima zi de caniculă, un nod de jar ce refuză să se lase înghițit de uitare. Dincolo de ea, portocaliul aprins al piracantei zugrăvește nostalgia unui amurg nesfârșit, o pânză pe care natura își așterne melancolia aurie a soarelui de octombrie.
Iar din penumbră, bobițele albe de hurmuz veghează în tăcere, ca niște mici capsule ale timpului. Ele păstrează secretul pașilor mărunți și al râsetelor de copii, care în toamnele de altădată le striveau sub tălpi doar pentru a auzi cum pocnește o iarnă în miniatură.
Sunt trei stări, trei punți între destinele naturii care se ating preț de o secundă, îngropând trecutul, prezentul și viitorul într-o singură privire. Înainte ca marele îngheț să aștearnă tăcerea peste această simfonie mută, frumusețea lor efemeră ne amintește subtil că cele mai prețioase taine ale lumii se nasc doar din lucrurile care nu pot dura o veșnicie. 🍂✨

luni, 21 septembrie 2026

Memorie de chihlimbar

Se simte în aer un fior mut... Vara își strânge marile secrete și se retrage în cutele pământului. Zilele nu se mai măsoară în ore, ci în suspinele frunzelor care încep să învețe greutatea aurului. Soarele nu mai este un rege, ci un alchimist obosit care transformă verdele crud în rugină sacră, pregătind lumea pentru marea adormire.
E o melancolie veche de când lumea, un cântec fără cuvinte care ne strânge inima. O vrajă care ne desface de zgomotul din jur și ne așază în fața propriei fragilități. Suntem prinși în reveria unui echinocțiu interior, în cumpăna perfectă unde lumina și întunericul își împart simetric simțirea. Un gol se deschide între ceea ce a fost și ceea ce urmează, ca o chemare tăcută prin care sufletul se desprinde de lumină pentru a păși în toamnă.Timpul nu mai curge înainte, ci se adâncește în noi, ca un râu care își caută matca subterană. Asfințiturile sângerează nostalgie peste linii de orizont tot mai pustii...
Însă vara nu piere, ci se lasă prinsă într-o memorie de chihlimbar, unde dorurile și speranțele noastre tac cu ochii închiși. Căci fiecare sfârșit de vară nu este o pierdere, ci o metamorfoză tăcută din care cândva, ne vom naște mai înțelepți.


Nota: Anul acesta, echinocțiul de toamnă va avea loc în noaptea de 22 spre 23 septembrie – mai exact pe 23 septembrie, la ora 03:05 (ora României). Este momentul astronomic în care ziua și noaptea devin aproximativ egale în orice punct de pe Pământ, marcând debutul oficial al toamnei astronomice în emisfera nordică. Din această zi, durata nopților va continua să crească, iar cea a zilelor să scadă, până la solstițiul de iarnă din decembrie.

luni, 19 mai 2025

O zi de răsfăț absolut la Bad Erding – Cadoul perfect de Ziua Mamei

Există daruri care nu se împachetează în hârtie colorată, ci în emoții, zâmbete și clipe de neuitat. De Ziua Mamei, fetele mele mi-au oferit o zi întreagă de răsfăț desăvârșit în cel mai mare centru spa & wellness din lume – Bad Erding. 💗
A fost o zi în care timpul s-a oprit în loc, iar sufletul a plutit lin printre ape termale, arome exotice și o liniște care îți mângâie inima. De cum am pășit în acest colț de paradis, am știut că urmează ceva cu totul special. Bad Erding nu e doar un loc – e o magie care se trăiește cu fiecare simț. Deși acasă am propria mea sală de saună, nimic nu se compară cu acest univers spa – un tărâm al simțurilor, unde fiecare colț șoptește promisiuni de relaxare, iar fiecare clipă devine o amintire prețioasă.
În inima acestui sanctuar al relaxării, ne-au întâmpinat săli impresionante, cu șezlonguri moi, paturi cu baldachin și plante exotice care păreau desprinse dintr-o grădină tropicală. Ne-am ales cu grijă „cuibul” nostru – un colț liniștit, perfect pentru a ne lăsa gențile și grijile deoparte. Piscinele cu temperaturi și săruri variate ne-au învăluit trupurile într-un dans lichid al vindecării. Jeturile de apă ne-au masat fiecare fibră – de la tălpi până la creștet – ca și cum natura însăși ne-ar fi atins cu mâini nevăzute.
Am explorat saunele cu atmosfere contrastante – de la uscăciunea fierbinte a celor nordice, până la aburii densi ai celor tropicale. Iar experiențele de Saunaaufguss ne-au purtat în lumi îndepărtate, printr-un spectacol al simțurilor. (Pentru cei care nu cunosc acest ritual, Aufguss este o tradiție specifică saunelor din cultura germană, austriacă și nordică. În timpul acestuia, un maestru al saunei – Saunameister – toarnă apă amestecată cu uleiuri esențiale peste pietrele încinse, generând un val intens de aburi și căldură. Apoi, cu mișcări ample ale prosopului sau evantaiului, distribuie uniform aerul fierbinte și aromele în întreaga încăpere. Este o experiență multisenzorială, adesea însoțită de muzică, lumină ambientală și chiar povești sau teme inspirate). Arome de lemongrass și eucalipt, portocală cu scorțișoară, fructul pasiunii sau ciocolată caldă cu mentă ne-au învăluit simțurile, în timp ce maestrul dansa cu prosopul în aerul fierbinte – un adevărat alchimist al relaxării.
În Oaza Vital, pielea noastră a fost mângâiată de unt de shea și ulei de cocos, într-un adevărat răsfăț tropical. Ne-am lăsat trupurile să absoarbă toată bunătatea naturii, ca și cum fiecare por ar fi sorbit lumină și liniște.
Apoi, am pășit într-un spațiu al tăcerii profunde, unde am participat la o sesiune de meditație cu boluri tibetane (Klangschale), învăluite în aroma delicată a florilor de cireș. A fost o călătorie interioară, ghidată de sunet, spre un echilibru subtil și profund. Totul a început cu vibrațiile calde ale unui fluier de bambus tibetan, ale cărui note blânde păreau să respire odată cu mine, aducându-mi mintea înapoi în prezent. Apoi, un Disch – gong tibetan – a umplut spațiul cu un ecou grav, ca o chemare din adâncurile ființei. Fiecare bătaie vibra prin aer și prin corp, dizolvând tensiuni ascunse și deschizând un spațiu de liniște pură.
În final, Klangschale – bolurile tibetane – au început să cânte, una câte una, cu sunete cristaline care se împleteau într-o armonie subtilă. Fiecare ton părea să atingă o coardă invizibilă din sufletul meu, aducând o stare de pace profundă și reconectare. A fost mai mult decât o sesiune de relaxare – a fost o reamintire a cât de vindecător poate fi sunetul atunci când este ascultat cu inima.
Într-o altă saună, am fost purtate de parfumul visător al unei sesiuni La Dolce Vita – o explozie de citrice dulci și vanilie, care ne-a făcut să visăm cu ochii deschiși la vacanțe în Italia, la soare blând și străzi pietruite scăldate în lumină.
Ne-am îmbăiat în apă de trandafiri, am primit un masaj ayurvedic numit „Armonia Vieții”, care ne-a echilibrat energiile și ne-a adus o liniște profundă. Am făcut peeling corporal și facial, urmate de o mască hidratantă cu colagen, iar picioarele noastre au fost răsfățate cu „șosete magice” umplute cu soluții bio miraculoase.
Chiar de la începutul zilei, am avut parte de un moment care ne-a stârnit hohote de râs. Ne-am întâlnit ieșind din cabinele de schimb, în halate și șlapi, și am izbucnit în râs când am realizat că eram ca într-un joc de culori inversate: eu purtam un halat în nuanța spumei de zmeură și aveam pedichiura gri-sidefiu, Raluca avea manichiura spumă de zmeură și halat alb, iar Adela – halat gri-argintiu și pedichiură alb-sidefie. Ne-am propus imediat să facem o fotografie, pentru că era prea amuzantă potrivirea! Din păcate, realizarea de fotografii în incinta spa-ului este strict interzisă, așa că am amânat... și, cândva, planul nostru colorat s-a destrămat.
Eu, care aveam un lac de unghii obișnuit, am descoperit după „șosetele magice” – adică tratamentul de peeling pentru picioare – că lacul meu s-a dus complet! Unghiile mele au redevenit... natur ☺. Iar Raluca, într-un moment de neatenție, s-a ridicat de pe șezlong și s-a împiedicat de piciorul șezlongului meu, lovindu-se destul de serios la degetul mare. A venit imediat asistenta sanitară, i-a dezinfectat rana și i-a aplicat un leucoplast aqua rezistent. După câteva minute, durerea s-a estompat și ziua a continuat „normal” – dar momentul fotografiei noastre simpatice... a trecut. Nu mai avea rost. ☺
La prânz, ne-am așezat la o masă ușoară și elegantă: o salată de crudități cu legume, fructe și creveți, perfectă pentru a ne hrăni trupul cu prospețime. Iar momentul de grație? Un pahar de șampanie savurat în Champagnerpool, plutind în bule de fericire.
Seara, cu sufletele și trupurile răsfățate la maximum, ne-am întors acasă entuziasmate, dar complet epuizate – un paradox frumos, pentru că atunci când te relaxezi la nivel absolut, corpul tău simte nevoia să se predea odihnei totale. Am dormit ca pe un pat de nori, în al nouălea cer al recunoștinței și iubirii.
Această zi nu a fost doar o escapadă la spa. A fost o declarație de dragoste din partea fiicelor mele. A fost o poezie trăită, o îmbrățișare prelungită, o amintire care va rămâne veșnic în inima mea. 💖   
🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖

duminică, 13 aprilie 2025

Sâmbăta lui Lazăr

Deși suntem foarte departe de cimitirele unde odihnesc cei dragi, găsim alinare în locuri de pioșenie, unde putem reflecta și ne amintim de ei. Helmut, fiind catolic, iar eu ortodoxă, ne rugăm în felurile noastre, știind că sufletele lor înălțate la cer ne aud și ne văd, oriunde ne-am afla pe această planetă. Această credință ne aduce liniște și ne face să simțim că suntem mereu aproape de ei. 
Ieri, în Sâmbăta lui Lazăr (cunoscută la catolici ca fiind o zi de pregătire spirituală pentru Săptămâna Patimilor), am ales să facem un pelerinaj la Mănăstirea Holzen. A fost o zi superbă, cu soare strălucitor și cer de un albastru intens. Atmosfera senină ne-a învăluit într-o liniște profundă, iar în această pace am simțit prezența celor dragi, ca o adiere blândă care ne-a însoțit pe drumul nostru.


Mănăstirea Holzen, situată în Allmannshofen, Bavaria, are o istorie bogată ce datează din secolul al XII-lea. Fondată în 1150 de Marquard von Donnersberg, mănăstirea a fost inițial un dublu convent pentru călugări și călugărițe benedictine. 
De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin numeroase încercări, inclusiv distrugeri în timpul Războiului Țăranilor din 1525 și abandonarea în 1632 din cauza invaziei suedeze. În 1696, piatra de temelie a actualei mănăstiri a fost pusă pe muntele Karlsberg, iar biserica Sfântului Ioan Botezătorul a fost consacrată în 1710. Interiorul baroc al bisericii impresionează prin lucrările de stucatură realizate de Benedikt Vogel și sculpturile lui Ehrgott Bernhard Bendl. Tavanul bisericii este decorat cu fresce detaliate, iar altarul principal baroc este un punct central de atracție. 
În perioada Postului Mare, începând cu Duminica Patimilor și până la Vinerea Mare, icoanele și crucea sunt acoperite cu valuri liliachii, o practică numită "velatio". Culoarea violet simbolizează penitența și suferința, reflectând doliu și introspecție spirituală. Acoperirea icoanelor și crucii subliniază umanitatea și suferința lui Iisus, pregătind credincioșii pentru comemorarea Patimilor și Învierii. Duminica Patimilor marchează începutul ultimei săptămâni din Postul Mare, iar Vinerea Mare, valurile sunt îndepărtate, simbolizând sfârșitul suferințelor lui Hristos și pregătirea pentru Paște.
Grădinile mănăstirii sunt un adevărat paradis de liniște și frumusețe. Aleile umbrite de copaci, florile îngrijite și aerul curat fac din acest loc o oază de pace și reculegere. Pe lângă noi, nu au fost decât doi sau trei vizitatori pe întregul areal, așa că ne-am plimbat relaxați și ne-am bucurat de peisajele pitorești care înconjoară mănăstirea.
Rugăciunile sub cerul liber, sub ninsoarea petalelor de meri și peri, ne amintesc de frumusețea simplă și pură a credinței. Ne reînnoiesc speranța și ne întăresc convingerea că, indiferent de distanțe sau de obstacole, suntem mereu înconjurați de iubirea divină și de prezența celor dragi. 
Solemnitatea acestei zile a fost accentuată de incursiunea pe care am făcut-o la cimitirul mănăstirii.
După această experiență profundă, am încercat o trecere treptată spre cele lumești. Căldura și oboseala ni le-am astâmpărat șezând în curtea interioară a mănăstirii, unde am avut deosebita onoare de a fi serviți cu o bere Schloss Unterbaar și un suc natural de coacăze, Adler Holzen. Aceste băuturi reci au adăugat un plus de autenticitate și tradiție experienței noastre, completând frumusețea acestei zile.În prezent, mănăstirea este administrată de Congregația Sfântului Iosif din Ursberg, care oferă
 oportunități de trai și muncă pentru persoanele cu dizabilități.
Mănăstirea Holzen rămâne un loc de pelerinaj și reflecție spirituală, oferind un cadru deosebit pentru reculegere și introspecție. Acest loc, parcă desprins din rai, ne-a fascinat prin frumusețea și serenitatea sa. Curățenia și liniștea care domnesc aici ne-au impresionat atât de profund încât am cerut informații suplimentare despre camerele în regim de hotel. Ne jucăm cu gândul să petrecem cândva trecerea dintre ani aici, poate chiar anul acesta...

luni, 12 februarie 2024

Relaxare si evadare din stressul cotidian

Wellness-ul sau Spa-ul este o oaza unde relaxarea vine natural și stare de calm este indusa pic cu pic. Este locul unde poți scăpa de stresul cotidian, îți poți îmbunătăți sănătatea și îți îngrijești corpul și mintea. 
SPA-urile care se respecta sunt mereu la curent cu cele mai recente descoperiri în arta relaxarii, în recuperarea puterii si frumusetii interioare. Centrul SPA al resortului hotelului Monarch a câștigat ani la rând premii internationale și sigilii de calitate, bineînteles si gratificatia "Health Wellness Worldwide" 2024. 
Norocul nostru ca am facut rezervari telefonic din timp la masaje clasice si speciale, câteva tratamente cosmetice si câteva bai si împachetari. Pentru ca acum, programul echipei SPA este plin! 
Cum decurg zilele aici în Bad Gögging?
Desteptatorul nostru - Leo, ne trezeste pe la ora opt. Ne spalam pe dinti, pe ochii doar ca mâtele, ne îmbracam rapid si iesim la o tura de parc în jurul hotelului. Apoi în camera, Leo îsi primeste micul dejun, noi îmbracam costumele de baie, halatele si slapii si coborâm un etaj mai jos, la piscina. 
Apa termala are temperatura de 31°C si jeturile pentru hidromasaj sunt plasate de jur-împrejurul peretilor bazinului, la diverse înaltimi, pentru masajul musculaturii picioarelor de la talpa pâna la coapse si pentru spate, de la șale, din regiunea lombara a coloanei vertebrale si pâna la omoplati. La fiecare zece minute, un clopotel te anunta sa treci la jetul de masaj urmator. Într-o ora, reusim sa facem un tur complet de hidromasaj. 
Când apar primii copii la piscina, noi facem dus, îmbracam halatele si mergem în camera. Ne aranjam pentru micul dejun. Bufetul este foarte variat si bogat. 
Urmeaza "timp liber" pâna la orele 15°°. Îl folosim pentru a ne plimba prin statiune, în parc, pe malul râului Abens sau sa vizitam muzee. 
Astazi am vizitat "Muzeul Roman - cultul termelor si al igienei corporale". Mâine vom face o vizita cu ghid numita "Lumea berii în manufactura Kuchlbauer" si vom urca în Turnul lui Hundertwasser - ultimul proiect arhitectural al renumitului artist austriac. 
Leo este suficient de obosit pentru a ramâne singur în camera, pentru ca noi de la orele 16°° avem câte doua-trei programari SPA. 
Ne lasam super alintati cu produse cu ingrediente 100% naturale, hipoalergenice ce nu conțin parfumuri artificiale, parabeni sau alți conservanți artificiali. Pe la ora 18°°, când copiii merg cu parintii lor la masa de seara, noi intram linistiti în piscina (la piscina de afara nu am avut curiozitatea de a iesi ☺) si la saunele cu cromoterapie. Orele parca se dilata, aromele ne limpezesc mintea si sufletul... Ne reîncărcam cu energie, ne relaxam si simtim cum sănătatea vibreaza. Suntem usori, puternici si plini de viata. 
Leo ne întâmpina în hol, dând din coada fericit ca ne revede. Ne îmbracam, ne aranjam si iesim la plimbarea de seara. Indiferent ca picura sau ploaia curge șiroaie, programul e program ☺ Leo nu cunoaste motive de scuze! Dar suntem mereu bine îmbracati. Spre exemplu vineri a fost atât de cald, ca am iesit doar îmbracati cu tricouri. Astazi ploua, avem mantouri impermeabile, cu gluga. Încaltaminte adecvata avem deasemenea, când facem bagajele, mergem pe principiul mai bine mai multe, decât sa ne lipseasca ceva... Vorba aceea, cara masina!
Apoi Leo îsi primeste portia de mâncare si noi ne pregatim pentru cina. 
Restaurantul este la etajul nostru, în cealalta aripa a complexului hotelier. Intregul hotel are design interior de calitate, este mobilat si aranjat foarte frumos, decorat cu bun gust -nu degeaba este cotat cu patru stele superior. Personalul este foarte respectuos si prietenos. Chelnerul nostru este trecut de prima tinerete, cam plinut, însa sprinten si mereu zâmbitor. În functie de cât de foame ne este, comandam doar o salata, un platou rece sau meniu cu trei feluri de mâncare. În niciun caz, nu numaram caloriile, este concediu! 
Pe la orele 22°° facem cu Leo ultima tura a zilei - în parcul hotelului, apoi ne oprim la bar si servim câte un cocktail sau (Helmut) coniac. În camera, abia ce apucam sa urmarim stirile TV - de blog nici vorba sa am timp. Leo se cuibareste între noi si cum punem capul pe perna (apropo, noi oriunde calatorim, ne luam pernele proprii în bagaj!) adormim bustean. Noapte buna! 😘😗