Schlumbergera truncata - Miercurea fara cuvinte 40/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Emoții de toamnă – Elogiu pentru o frunză

Frunza la sfârșit de septembrie nu mai e doar o frunză... E o bijuterie arsă de timp, un filigran vegetal ce poartă pe nervurile ei harta unei veri apuse — ca o amintire care se destramă încet, în nuanțe de chihlimbar și rugină. E ca o scrisoare veche, îngălbenită de dor, cu margini roșii ca o emoție care încă arde mocnit.
Petele ruginii sunt lacrimile anotimpului, uscate de vânt înainte să atingă pământul — lacrimi care nu dor, dar apasă, ca un cântec de Edith Piaf ce se stinge pe un pick-up uitat într-un colț de cameră, în afara timpului.
Suprafața catifelată a frunzei fină ca mătasea, vibrează cu o demnitate tăcută și o eleganță resemnată. Pe trupul ei vegetal se întind semne de lumină și umbră, ca amintirile presate între paginile unui jurnal cu coperți tocite de timp.
Toamna nu se anunță, nu bate la ușă... Se furișează cu pași mici, aproape imperceptibili. O simțim în lumina care se frânge mai devreme, în mirosul castanelor căzute proaspăt pe alei, în pașii care se aud mai rar, mai apăsat — ca o amintire ce revine fără să fie chemată. În nopțile reci și zilele umede, când timpul pare să respire altfel — mai greu, mai lent, mai sincer...
Septembrie e ca o scrisoare netrimisă, iar octombrie — răspunsul care nu mai vine. Tot ce avem, este dansul lent al frunzelor... Ca o baladă de dragoste ce se repetă în fiecare an.

Frunza plutește elegant și se așază pe pământ cu duioșie, făcând o ultimă reverență în fața verii — un adio rostit în șoaptă, cu vocea gravă a lui Leonard Cohen. 

Frunzele cad fără grabă, ca versurile dintr-o baladă plină de emoție. Căderea lor nu înseamnă sfârșit, ci grație pură.

Nopți în Hamburg - Arhitectură și emoție în imagini spectaculoase /RiO 39-2025

Astăzi, la rubrica "Reflexii în oglindă" am bucuria să prezint din nou câteva fotografii realizate de fratele lui Helmut — cumnatul meu care locuiește în Hamburg, pasionat de fotografie. Privirea lui sensibilă și atentă surprinde orașul nu doar în detalii, ci în stări — în vibrații, în tăceri, în lumină... Fiecare imagine este o invitație la contemplare, o fereastră deschisă spre frumusețea discretă a nopții urbane.
În portul Hamburg, noaptea îmbracă orașul într-o eleganță care taie respirația. Filarmonia*, cu formele ei sculpturale, pare o arhitectură compusă în acorduri vizuale. Clădirea respiră muzică, chiar și în tăcere, iar silueta ei se reflectă în culorile de cerneală ale apei — adânci, misterioase, aproape visate. În jur, alte clădiri superbe completează tabloul — o simfonie arhitecturală în sticlă și lumină, unde fiecare reflexie pare o emoție prinsă în oglinda timpului.
Printre aceste splendori urbane, se ridică poduri având mecanisme mobile pentru a permite trecerea navelor. Aceste poduri sunt spectaculoase noaptea, când luminile orașului și reflexiile din apă transformă structura lor tehnică într-un spectacol vizual. Ridicarea lor lentă, ca niște aripi de metal, adaugă o teatralitate aparte pe fundalul cerului întunecat.
Este un loc unde ingineria întâlnește poezia, iar orașul devine scenă pentru o artă tăcută, dar profundă.

---

*) clădirea se numește "Elbphilharmonie", adesea prescurtată Elphi ("ph" se citeste "f"). Este una dintre cele mai emblematice construcții din Hamburg și una dintre cele mai spectaculoase săli de concert din lume. Numele vine de la râul Elba (Elbe) și de la cuvântul „filarmonie” — deci, în traducere liberă, „Filarmonica de pe Elba”.
Este cunoscută pentru arhitectura sa îndrăzneață — o structură de sticlă ondulată, așezată pe o fostă clădire de depozit din port. Arată ca o corabie, un val sau chiar o stâncă de gheață — depinde cine o privește 😍😇 Noaptea, luminată, pare desprinsă dintr-un vis.

---

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Un oaspete delicat la începutul toamnei

Astăzi am avut parte de o întâlnire neașteptată și plină de farmec — am descoperit un fluture „ochi de păun” în casa mea... O fi căutat un colț liniștit unde să se ascundă de ploaia și vântul de ieri? L-am găsit nemișcat — poate obosit, poate doar contemplativ. L-am ridicat cu grijă într-o lavetă moale și l-am dus afară, în curte, pentru că astăzi soarele strălucește larg pe cer.
🦋 Și-a desfăcut aripile superbe — roșu intens, cu pete ca niște ochi care privesc lumea cu curiozitate și mister. Le-a fâlfâit de câteva ori, ca și când și-ar fi făcut încălzirea pentru zbor... apoi s-a dus. Dar... nu prea departe! L-am regăsit pe peretele casei, lângă taxus. Și atunci mi-am dat seama că fluturașul nu era pierdut, ci în căutarea unui adăpost pentru hibernare.
Septembrie e luna în care fluturii ca el se retrag din zbor și se pregătesc pentru lunile reci, ascunși în scorburile copacilor, în poduri sau în colțuri tăcute. Sper că fluturașul meu și-a găsit un loc sigur până la venirea frigului.
 

Am făcut câteva fotografii ca să păstrez magia acestei întâlniri. Unele surprind reflexii delicate, perfect potrivite rubricii noastre săptămânale: „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN).

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit cu drag să participați. Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

15 septembrie și curtea cu flori - Miercurea fara cuvinte 38/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

S-a înserat – Miercurea fără cuvinte 37/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

7 Septembrie si Eclipsa totala de Luna

Ultima duminică din august - grădina unde vara încă visează

E duminică. Ultima zi de vară calendaristică.
Din fericire, grădina nu știe ce e calendarul. Ea trăiește în culori, în parfumuri, în adieri.
Aerul e altfel. Mai blând. Mai înțelept. Soarele nu mai arde, ci mângâie. Vântul nu mai zboară, ci șoptește. E ca și cum natura ar spune „Nu plec încă. Mai stau puțin. Mai dansez o dată.”
Și noi, în mijlocul grădinii, simțim că timpul nu mai contează. Că vara nu se termină cu o filă ruptă din calendar.
Sunt încă bobocei care încă mai au puterea de a înflori. Vara nu se grăbește să plece. Se întinde leneșă pe alei, se agață de petalele trandafirilor, se ascunde în colțuri de lumină și în mirosul dulce al florilor care încă visează. Face tumbe printre dalii și chicotește printre zorele.
E sâmbătă. Ultima din august. Dar în grădină, e încă vară. 

Dacă rămâi o clipă în tăcere, auzi vara cum îți șoptește - „Mai stau. Mai sunt. Mai înfloresc.”

La castel - Miercurea fără cuvinte S39

22 September 2024 - Schloss Hellenstein (Castelul Piatra-strălucitoare)  

 LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Septembrie, Luna si Soarele

Luna plină din septembrie 2024 - în noaptea de 17 spre 18, a fost o Super Lună. 

Adica, Luna s-a aflat la perigeu (în cel mai apropiat punct de Pământ), ceea ce a facut să pară mai mare și mai strălucitoare decât de obicei. Zice-se ca a parut cu până la 7% mai mare decât o lună plină obișnuită! 

Eu locuiesc într-un cartier de bungalow-uri înconjurate fiecare de curticica... nu exista nici-un dâmb în preajma, motiv pentru care eu nu pot sa observ în mod deosebit rasaritul sau apusul celor doua astre principale ale Pamântului. Cu toate ca îmi place mult sa le observ si încerc si sa le fotografiez... 

Prin urmare... am fotografiat Luna de la mine din curte - prima poza este facuta pe la ora 23 si cealalta fotografie, am facut-o pe la ora 4, ca nu am avut somn tihnit. Ma chiar bucuram cumva ca macar, daca tot m-am trezit cu noaptea-n cap si daca tot e luna plina, hai sa mai încerc niste fotografii. Nu am un aparat de fotografiat special, toate fotografiile mele de pe blog sunt facute cu camera de la telefon. Sunt fotografii fara calitate, na, asta e!... Am facut de câteva ori click, dupa care m-am grabit iar în pat la caldurica - pentru ca iesisem în curte desculta si în camasa-de-noapte. Când am verificat fotografiile, am observat cu mare mâhnire ca luna mea nici macar nu era plina! Parca-i lipsea un colt, pe partea dreapta sus... Hm! Dar... mai târziu, cândva în cursul zilei, am auzit la radio ca Lună Plină a fost urmată de o eclipsă parțială de Lună! Eclipsa a început la ora 03:39 și a atins maximul la ora 05:44, când aproximativ 4% din Lună a fost acoperită de umbra Pământului. Evenimentul s-a încheiat la ora 07:05. Hahaha, pai în conditiile astea... nici nu este asa de rea poza mea!

 

Pe la ora 7:30, în drum spre serviciu, am reusit sa mai surprind Luna în înca o ipostaza! Dupa cum se poate vedea, nu se grabea deloc sa apuna, cu toate ca Soarele , din partea opusa crestea si stralucea peste linia de orizont. 

Mi-au placut mult lucirile razelor lasate peste câmpuri si sosele, dar si cumva reflectate de fereastra automobilului în care eram doar copilot. Masina mea este în service-auto, altfel nu as fi putut fotografia! 

Daca ati surprins si voi ceva reflexii sau oglindiri, va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: