Monet sau nufărul — cine a început povestea?

Nuferii nu sunt flori — sunt portaluri.
Când se deschid, apa își oprește o clipă respirația, iar lumina se adună în petalele lor ca într‑un secret cosmic.
Par fragile, dar poartă în ele geometria galaxiilor — un centru perfect, o liniște care nu poate fi imitată și o frumusețe care nu cere permisiune.
În fiecare dimineață, nufărul repetă aceeași minune — își amintește că a fost stea înainte să fie plantă. De aceea strălucește într‑un fel propriu — nu reflectă lumina, ci o recunoaște.

Un nufăr nu este floare, ci o ipoteză despre existență. Stă pe apă ca un gând care nu s‑a hotărât dacă vrea să devină materie sau să rămână lumină. Petalele lui nu se deschid, ci se conturează, ca și cum ar fi pictate în timp real.
Un nufăr nu înflorește... un nufăr apare, ca și cum ar decide că lumea poate suporta încă o formă de miracol.
Arată universul așa cum ar fi fost dacă ordinea s‑ar fi născut din liniște, nu din explozie.
Poate că de aceea rămânem o clipă suspendați, neputând traduce în cuvinte ceea ce vedem — un fragment de cosmos care, pentru o clipă, se lasă vizibil.

Ați mai cules vreodată maci în luna octombrie?!

🌾3 octombrie — Ziua Unității Germane (Tag der Deutschen Einheit) este sărbătoarea națională oficială a Germaniei, celebrată anual pentru a marca reunificarea țării în 1990. Este o zi liberă legală în toate landurile federale, și fiecare o petrece în felul său.
În Bavaria, această zi are adesea un aer liniștit, petrecut în familie, fără agitație. Pentru mine, ziua liberă a venit exact când aveam nevoie — o pauză binevenită în mijlocul unei perioade aglomerate. Mi-am propus să dorm mult și cu mare bucurie, am anulat alarma.
Nu am făcut niciun plan concret, pentru că luna asta vremea e imprevizibilă. Mi-am spus că, dacă va ploua, voi face ordine prin casă și voi începe să decorez în ton autumnal. Dacă va fi frumos, probabil vom ieși undeva în natură, prin împrejurimi.
Se pare că în toate firmele, ca și la noi, perioada dintre concediul de vară și cel de Crăciun este cea mai intensă. Traversez o etapă obositoare, cu multe responsabilități. Timpul liber pare tot mai scurt, energia — tot mai puțină, iar somnul e pe fugă. Oboseala se adună și nu mai reușesc să mă ocup de activitățile care altădată îmi făceau plăcere — sportul, dansul, pictura... Nu mai e loc pentru ele, nici în program, nici în mine.
În plus, mai e și senzația asta, că toamna nu doare, dar nici nu mângâie... E un anotimp care te strânge încet, te învelește în umbre și te îndeamnă să te retragi. Culorile se sting, aerul devine rece și umed, diminețile întârzie, iar serile vin prea devreme. Nu e tristețe, dar e o liniște grea, care te face să te aduni în tine, ca într-o cochilie.
Și totuși, cumva, ziua a găsit o fereastră de lumină. Soarele a ieșit încet dintre nori, iar spre după-amiază, afară devenise surprinzător de plăcut. Așa că am hotărât să ieșim la plimbare, pe malul râului Lech (postare separată ☺).
În drum spre locul unde parcăm de obicei mașina, lângă pădurice, am observat un câmp cu flori roșii... Dar le-am zărit prea târziu ca să mai putem opri, așa că ne-am promis să facem popas la întoarcere, în drum spre casă.
Și ce am descoperit? Nu erau dalii, nici asterii — steluțele de toamnă — cum mă așteptam. Erau MACI!  

Macii mei dragi, delicati, creponați, zvelți, cei care în mijlocul verii colorează lanurile de grâu. Acum, în octombrie, împânziseră un câmp cu lucernă. Un adevărat miracol, dacă ne gândim că la sfârșitul lui septembrie am avut câteva nopți cu temperaturi sub zero grade. Săptămâna trecută a plouat în fiecare zi, a bătut vântul, iar maxima nu a trecut de 14°C. Cum au răsărit aceste flori fragile, în ciuda vremii potrivnice?!
După zilele mohorâte și friguroase, să dai peste un lan pictat parcă de Monet — cu trifoi verde, maci înfloriți și albăstrele... albastre ca cerul senin — pare un adevărat dar de la natură! Mi-a venit să chiui de bucurie că mi-a fost dat să trăiesc așa ceva. 💓
Macii (Papaver rhoeas) înfloresc în mod normal primăvara și la începutul verii, între mai și iulie. În octombrie, un câmp cu maci și albăstrele înflorit e aproape un miraj. Macii nu rezistă la temperaturi sub zero, iar cicoarea poate supraviețui, dar nu prea înflorește cu entuziasm când e frig și umed. Aceste flori sunt probabil ultimele supraviețuitoare dintr-o semănătură târzie sau dintr-o zonă microclimatică protejată... Asta e frumusețea toamnei bavareze — te surprinde când te aștepți mai puțin!
Și cum spuneam — maci cât vezi cu ochii! Nu mă mai săturam să îi mângâi, să îi privesc… și da, n-am rezistat —  am rupt câteva firicele pentru acasă. Vara nu rup maci pentru glastră, pentru că știu că sunt efemeri... Șansa de a trăi mai mult o au doar în natură. Acum însă m-am gândit — dacă la noapte va fi iar foarte frig, măcar aceștia îmi vor zâmbi mâine dimineață din vază...

Dar ce credeți — astăzi e duminică și florile sunt la fel de proaspete ca pe câmp! Albastrul cicoarei s-a pierdut un pic din intensitate, dar macii sunt la fel de grațioși, cu roșul lor aprins, catifelat — par să sfideze timpul și frigul. Și îi privesc cu tot dragul.

Performante OSRAM

Osram este cel mai mare producător de obiecte de iluminat din lume. Corporația multinațională (cu sediul în München) a fost fondata în 1906 și numele este derivat din denumirile elementelor chimice Osmiu și Wolfram - doua elemente utilizate la filamentele de iluminat în momentul în care compania a fost înființată.
Compania are sedii în Germania, Franța, Letonia, Slovacia, Republica Populară Chineză, Indonezia, Argentina si numara peste 43.500 angajați - printre care si eu ☺
Voi prezenta aici câteva din ultimele cele mai spectaculoase proiecte cu care se mândreste firma la care lucrez:
♦ Zhuhai Grand Theatre - este noul simbol al orasului Zhuhai ( în traducere "Pearl and Sea").
Complexul arhitectonic este conceput sub forma a doua scoici uriase, cu înaltimea de 90 metri si respective 60 metri. Si nu doar arhitectura este iesita din comun ci si fatada luminoasa, realizata de Osram Traxon Led-Dols. Cei 51000 pixeli fac posibil proiectarea unui grandios spectacol video.

♦ Tot în China, în vechiul oraș port Wuhan aflat la confluența a două râuri puternice, Yangtze și Han, din dorinta de a celebra viata si comertul, s-a nascut proiectul "Wuhan - Two Rivers, Four Shores".
Este cel mai mare spectacol de lumini cu LED-uri sincronizate, întins peste 320 de clădiri si 20 de kilometri de-a lungul celor două râuri. Este o poveste magnifica, transpusa pe peretii cladirilor, reflectata pe cerul noptii si oglindita pe undele apei si realizata cu ajutorul concernului Osram (OSRAM Lighting Solutions a furnizat 6.785 unități e:cue Butler PRO, sincronizate la fractiune de secunda si conectate la un hybrid cu fibra optica unic). Astfel, râurile Yangtze și Han au prins viata si zona ofera locuitorilor și turiștilor un festin vizual.
♦ Cea mai mare biserică din lume - Bazilica Sf. Petru din Roma / Cetatea Vaticanului, va străluci într-o nouă lumină în viitor. Vaticanul a optat din nou pentru tehnologia OSRAM atunci când a reproiectat iluminatul bisericii. În viitor, corpurile de iluminat moderne cu LED-uri vor oferi o experiență artistică unică și vor economisi aproximativ 85% energie. Vaticanul și OSRAM continuă astfel un parteneriat lung - tehnologia de iluminare OSRAM a fost deja utilizată pentru Capela Sixtină, Piața Sf. Petru și Stanze di Raffaello. De Crăciun 2018, Bazilica Sf. Petru va straluci într-o noua lumina.

♦ Un alt grandios proiect Osram este showul de lumini si efecte speciale (asigurat de distribuitorul britanic Mike Oates), care întregeste spectacolul muzical oferit de Ed Sheeran în actualul turneu mondial 2017/2018. Alaturi de tânarul muzician, vedete ale turneului sunt si lampile Scenius Unico și Mythos 2 de la OSRAM Clay Paky.
Scenic Unico (lampă Osram 1400W, 6500K, CRI foarte înaltă) este practic o magnifica "mașină de iluminat", cu șase rotitoare de gobos, dispunând de sistem cu diferite filtre de difuzie ce pot fi introduse treptat. Însa caracteristica cea mai uimitoare este faptul că Scenius Unico poate genera un fascicul de lumină super concentrat, puternic si îngust.
Mythos 2 este un reflector excelent, care produce restante pe fascicul de lumină mare si foarte dens, oferind un zoom ce variază de la 4 ° la 50 ° (raport de 1:12). Mythos 2 conține un disc cu efecte vizuale indexate, care poate fi suprapus pe toate gobosurile, atât în ​​interiorul, cât și în afara focarului.
♦ Osram este din anul 2015 partener oficial al Concursul Muzical Eurovision si bineînteles va fi prezent si la Lisabona 2018. Cu Osram aceste evenimente sunt mai atractive, mai incitative, mai magnetice.
PS:  ♥ ador melodiile Perfect si Photograph din repertoriul lui Ed Sheeran ♥

Din mesajele Adelei (2) - Excursie în sud-vestul insulei

Atunci când esti în concediu într-o tara straina (pe un alt continent), interesant este nu doar sa vizitezi marile atractiile turistice ci sa încerci sa cunosti si traditiile, cultura, istroria acelui popor, sa iei contact cu bastinasii, sa te amesteti printre ei în pietile publice într-o zi de târg.
Quatre Bornes este unul dintre cele mai mari orase din Mauritius si este situat pe partea de sud-vest a insulei, între Port Louis - capitala (cea mai bogata din Africa) si Flic en Flac (cea mai frumoasa statiune de la malul oceanului). Orasul este înconjurat de Munții Green Mauritius si natura din împrejurimi este deosebita, motiv pentru care Quatre Bornes detine cele mai bogate zone rezidentiale. Este un oras modern si aglomerat, cunoscuta ca oras al florilor, datorita parcurilor multe si a zonelor verzi îngrijite. Exista cartiere de vile, dar exista si case mai putin îngrijite - ca peste tot în lume.
Strada principala din Quatre Bornes ofera nenumărate posibilități de cumpărături, pe ambele parti ale soselei fiind deschise magazine alimentare si buticuri, farmacii, restaurante si banci. Din loc în loc, în intersectii, vânzatori ambulanti îsi monteaza ilegal tarabele si încearca sa vânda marfa contrafacuta. O placere deosebita în pietele traditionale este negociatul frumoaselor haine colorate. Industria textila esta a treia ca importanta în Mauritius, renumita fiind în Africa pentru haine de buna calitate. Magazinele ofera haine, pantofi, genti, cosmetice, dvd-uri, cărți și multe altele, la preturi pentru toate buzunarele.


Oamenii sunt prietenosi si binevoitori. Engleza si franceza sunt limbi oficiale, obligatorii la scoala, însa în viata de zi cu zi se foloseste creola. Moneda este Rupia Mauritiana (aprox. 1 EUR - 40 MRS).
Piata este deosebit de bogata. Majoritatea bastinasilor locuiesc la satele din jurul marilor orase, unde au grădină de fructe și legume, ferme de pui și pășunat pentru o capră sau o vacă.
Satele pescaresti sunt aliniate de-a lungul coastei, între munți și ocean.
Mauritius a fost descoperită în anul 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas, însa insula a fost bine cunoscut de catre arabi și malai înca din secolul zece. La sfârsitul secolului 16, insula a devenit colonie olandeză si a fost botezata dupa Maurice van Nassau. Între anii 1715 -1810 devine colonie franceză, numindu-se "Île de France" si insula servește drept escală în drumul spre India și Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie și în urma Tratatului de la Paris (1814), devine posesiune engleză, insula fiind rebotezată Mauritius. După desființarea sclaviei în anul 1834, pe plantațiile de trestie de zahăr au fost aduși muncitori din India și China. La 12 martie 1968 Mauritius si-a declarat independența de stat, iar la 12 martie 1992 a devenit republică.
Ca urmare a stabilității politice, în ciuda structurării vieții interne pe comunități etnoconfesionale sau istorice, economia a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauritius este considerat "unicul nou stat industrializat" al continentului african. Noul presedinte ales a promovat restructurarea economiei prin diversificarea ramurilor industriale active și a stimulat turismul. De-a lungul anilor, guvernul a sustinut politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.
Aproximativ două treimi din populația insulei provin din subcontinentul indian. Marea parte a populației sunt așa-numitii creoli - rezultati prin contopirea colonistilor europeni cu foștii sclavi din Africa și Madagascar. Aproximativ 2% din mauritieni sunt de origine chineză iar minoritatea albă este si mai mică. Populatie nativa nu exista pe insula, deoarece înante de colonizare Mauritius a fost nelocuita.
Religia cea mai răspândită pe insula este hinduismul (50% din populație). Din confesiunea creștina fac parte aproximativ 32,5% din populație ( 27% sunt catolici și aproximativ 5,5% protestanți). Aproximativ 17% sunt musulmani (sunniți). Budiștii reprezintă doar 0,2% din populație.

Templul Grand Bassin, în apropierea localitatii Chamarel este ridicat pe malul lacul Ganga Talao - lac format în craterul unui vulcan stins. Este considerat cel mai sacru lacas hindus din Mauritius. Conform legendelor, lacul este legat subteran de Gange. Statuia Mangal Mahadev are o înlatime de 33 metri si domina complexul care cuprinde șase temple și altare, toate dedicate lui Shiva - o formă a lui Ishvara sau Dumnezeu în religia hindusă, zeul suprem în shivaism (ramura principala a hinduismului practicat în India).
Un preot al templului ofera binecuvântarea hindus, marcând fruntea cu vopsea roșie. Este o urare de fericire, prosperitate și sănătate.
O alta atractie turistica în zona este cascada Chamarel,cea mai mare si mai impresionanta din Mauritius. Râul "Rivière de Cap" se prabuseste de la aproximativ 100 metri înaltime. De jur împrejur, natura salbatica si plantatii de guava, de papaya, de ananas si cafea. Peisajul este de o frumusete rapitoare!

Insula Mauritius este situata în emisfera sudică, deci anotimpurile sunt opuse celor din Europa.
Cu toate ca acum în Mauritius este iarna, temperatura aerului în luna iunie oscileaza între 22 si 28 grade Cesius si temperatura apei este în medie 25 grade Celsius. Iernile (iunie-octombrie) sunt uscate si verile (decembrie-aprilie) sunt umede, însa clima difera între coasta de este si cea de vest. Astfel, datorita vânturilor dinspre ocean, vremea pe coasta de est este mai ploioasa si ceva mai rece, pe când coasta de vest este saraca în precipitatii si vremea este mai calda.
Insula este de natura vulcanica si ultima activitate vulcanica a fost înregistrata în urma cu o suta de mii de ani. Trou aux Cerfs este singurul crater înca vizibil. Având o înaltime de 605 metri, craterul are un diametru de peste 300 metri si o adâncime de 80 metri. Craterul în sine nu este spectaculos, însa panorama care se ofera de la aceasta înaltime este superba! La vest se poate vedea plaja si în departare „Rempart Mountain. Relativ la aceeasi înaltime, apar în zare vârfurile masivului numite "Les Trois Mamelles". Spre nord-vest se observa Mont St Pierre.

Zona de sud-vest a insulei este sălbatică, virgină, este o zona de jungla cu canioane și cascade. Cel mai înalt munte pe insula este Varful Black River, avand o înaltime de 828 metri. Vegetatia luxurianta si fauna speciala, au determinat declararea regiunii parc national pentru ca speciile unice in lume sa fie protejate prin lege. Parcul are mai putin mamifere, însa detine o varietate mare de pasari (unice în lume sunt porumbelul roz si Kestrelul). Cea mai mare atractie o reprezinta testoase uriase Aldabra. Acestea au cap mai mare decât testoasele din Galapagos si mobilitatea gâtului le ofera posibilitatea de a bea apa. Sunt inofensive si deosebit de prietenoase, stau la mângâiat si pozat. Traiesc peste 150 de ani si ating vârsta adulta dupa 30 de ani. Un mascul poate ajunge la greutatea de 250 kilograme, diametrul carapacei poate ajunge la 120 centimetri!

O alta atractie în zona este "Terres des Sept Couleurs" adica "pamântul cu sapte culori", o formațiune geologică deosebita din câmpia râului Rivière Noire.  Prin expunerea rocilor vulcanice la intemperii, de-a lungul secolelor s-a format o suprafata relativ mica de dune de nisip, în nuante de rosu, maro, violet, verde, albastru, purpuriu și galben. Pare relief nepamântean...

Acesta este "pagina trei" a jurnalul de vacanta. Sunt înca atâtea frumuseti de descoperit... 16 zile nu ajung pentru a te bucura de toate minunatiile acestui Paradis! ☺

Croaziera - Barcelona si capodoperele lui Gaudi (3)

(continuare jurnal 10.11.2014)
Barcelona trebuie vizitata pe jos. Daca ai timp, lasa-te purtat de instinct, mergi pe unde te duc picioarele si nu vei fi dezamagit, pentru ca pe fiecare strada vei descoperi ceva deosebit. În plus, Barcelona este pentru toate buzunarele. Un proverb catalan spune "Barcelona és bona si la bossa sona, però tant si sona com si no sona, Barcelona sempre és bona!" adica "Barcelona e bună dacă punga (portofelul) sună, dar si dacă sună sau nu, Barcelona e bună!" ☺
Barcelona are o arhitectură fermecătoare, centrul vechi ofera o plimbare spectaculoasa printre casele bătrâne, frumos conservate. Însa si în exteriorul cetatii, plimbarile sunt pline de surprize placute. Districtul Eixample este plin de bijuterii Art Nouveau. Aceasta parte a orasului s-a nascut la mijlocul secolului 19, când valul imigrantilor a aglomerat extrem centrul orasului, facând insuportabile condițiile de locuit. Extinderea orasului s-a facut dupa planul arhitectului Ildefons Cerdà, pe principiul strazilor paralele si perpendiculare. De la Sagrada Familia, grupul nostru a ajuns în zece minute pe bulevardul Passeig de Gràcia.

La numarul 92 se gaseste celebra Casa Milà, ultima capodopera a marelui Gaudi înainte de a se dedica proiectului Sagrada Familia. Este usor de recunoscut, datorita peretilor rotunjiti, a balcoanelor care se unduiesc parca în ritmul unei melodii lente, siderale. Pilonii par ca se scurg, placile în culoarea argilei par a-si modifica forma sub ochii tai. Cladirea pare a fi din înghetata si... tocmai începe sa se topeasca! ☺ Catalanii au poreclit-o "La Pedrera" - cariera de piatra.
Familia Milà a solicitat arhitectului Antonio Gaudi un plan pentru o casa special, care sa iasa în evidență în cartier. Proiectul elaborat de Gaudi a fost pe placul proprietarilor, casa a început sa fie construita în anul 1906 si a fost data în folosinta patru ani mai târziu. Înca de la inaugurare, vila a fost calificata ca fiind o capodopera arhitecturala.
Casa este compusa din doua parti - fiecare având intrare si curte separata, dar comunicare prin parter si terasa-acoperis. La Pedrera cuprinde două curţi interioare, una de formă circulară şi cealaltă de formă ovală. Familia Milà a fost una din primele familii care la acea vreme în Barcelona au avut automobil, asa încât Gaudi a proiectat casa cu garaj subteran.
Structura de rezistenţă - din beton și oțel, a fost conceputa în asa fel încât pereţii interiori sa poata fi pusi sau scosi, pentru ca marimea saloanelora sa poata fi oricând modificata. O idee inedita, devenit mai târziu standard în arhitectura moderna.

Interiorul curților vilei are culori si forme naturale, rotunde. Scarile ce duc la intrările apartamentelor, se desfasoara de-a lungul pereților. Vizitarea muzeului începe cu podul casei. Am renuntat la lift si am urcat cele sase etaje pe scari.
În mansarda este organizata o expoziţie cu schite, proiecte şi machete ale lucrărilor genialului arhitect - Espai Gaudi (Spatiul Gaudi). Încaperile impresionante, au pereti în arce catenare (suspensii parabolice). Jocul de lumini induce o atmosferă magică şi enigmatică.

Din pod se iese pe o terasă neobisnuit de frumoasă. Ca si la Casa Batlló, coșurile de fum si gurile de aerisire (casa dispune de un sistem de aerisire care concureaza aparatele de aer condiționat) apar ca niste sculpturi ciudate, ce conferă dinamism și ritm cladirii.
Vizita continua în apartamentul proprietarului Milà, mobilat în sti numit modernism catalan - tipic începutului de secol 20 în Barcelona. Casa Milà a fost introdusa în anul 1984 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cu mentiunea "prima cladire a secolului 20"!


Grupul nostru de douazeci de persoane s-a reunit si ne-am continuat plimbarea. Între strada Consell de Cent si strada Aragó dainuie cu maretie Casa Lleó Morera, Casa Amatller si Casa Batlló, trei bijuterii ale modernismului catalan - forma locala de Art Nouveau. Casele au fost concepute de Lluís Domènech i Montaner, Josep Puig i Cadafalch si respectiv Antoni Gaudí. Aceasta strada este un mic muzeu în aer liber! Cladirile par pline de viață, peretii arata ca plantele în prefaza de îmbobocire. Liniile curbe si formele geometrice cresc, se îmbina firesc si par ca se dezvolta. Imaginea lor este desavârsita!
Cu sufletele încarcate de admiratie si încântare, ne-am întors la autocar si în câteva minute am pasit din nou pe vapor. Era ora 14 si soarele începea sa îsi arate fata ☺ (va urma)

Mai întâi ridiculizat, apoi ovationat...

Astazi se împlinesc 125 de ani de la inaugurarea Turnului Eiffel.
La început a fost considerat o monstuozitate, o constructie lipsita de bun-gust - astăzi, turnul reprezinta una din cele mai mari atractii turistice din Europa, Turnul Eiffel este considerat simbolul Parisului, ba chiar al Frantei!
În anul 1889 constructia a stârnit un val urias de proteste. Parerile multor artisti, prezentate la vremea respectiva de "Les Temps" sunau cam asa: "Acest lampadar este cu adevărat tragic"/"Ce lampadaire véritablement tragique" (Léon Bloy), "Acest catarg de fier, greu de abordat, incomplet, confuz, deformat"/"Ce mât de fer aux durs agrès, inachevé, confus, difforme" (François Coppée), "Aceasta schela de clopotnita"/"Ce squelette de beffroi"(Paul Verlaine)...

Realizatorul turnului, inginerul francez Gustav Eiffel s-a aparat si a sustinut ca orice colos provoaca o anumita atractie, poseda un sarm propriu si nu se supune teoriilor obișnuite ale artei ("Il y a, du reste, dans le colossal, une attraction, un charme propre, auxquels les théories d’art ordinaires ne sont guère applicables."). El a folosit ca exemplu piramidele Egiptene si a spus "Nu datorita valorii lor artistice suntem coplesiti de emotii în fata piramidelor. Piramidele ne impresioneaza mai ales prin imensitatea lor!" si a adaugat "Sunt ferm convins ca de-a lungul timpului, turnul va impresiona prin puterea si frumusetea lui." Astazi stim ca Gustav Eiffel a avut perfecta dreptate!

Le Mont Saint-Michel (2)

Am închiariat o masină din Paris si după aproximativ trei ore si jumătate de mers, tăind un peisaj format din câmpuri verzi si sate gri (tipice aici sunt casele construite din piatră de râu), a apărut deodată la orizont o piramidă si am strigat "Uite-l!". "Pe cine, unde, ce?!" a întrebat putin iritat sotul meu, pentru că nu-i plac sperieturile, mai ales atunci când este la volan. Eram însă atât de impresionată de imaginea descoperită încât nu am mai putut rosti nimic, doar i-am arătat cu degetul directia în care sa privească. Era Muntele Saint-Michel!

Aerul cald ridicat din câmpie făcea ca "piramida" sa tremure usor, părând o Fata Morgana. Ne-am apropiat tot mai mult, imaginea a devenit tot mai clară si emotiile tot mai puternice. Magica, ireala, fermecatoarea stâncă, se înlălta ca un castel, spre cerul albastru.
Priveam fascinată si parcă nu-mi venea să cred că sunt aici, la Mont Saint-Michel. Atâtia ani am visat această clipă încât acum, abia îmi puteam stăpâni chiotele de bucurie!
Stânca si mânastirea cu aspect de castel se ridică doar 92 de metri, însa impune prin faptul că de jur-împrejur nimic nu este mai înalt de nivelul zero al mării.



Am ajuns la poarta cetatii pe la ora 14. Stiam ca refluxul avea să înceapa în jurul orei 18, asa că am hotărât ca înainte să vizitam cetatea, să dăm ocol stâncii (cu perimetrul de 830 metri), acum înconjurată doar de nisip. Drumul ce duce la poarta din spatele cetatii, coboară lin până la înăltimea zero. Un sentiment straniu te încearcă... Circulă atâtea legende despre repeziciunea cu care reapare marea ("ca un cal în galop") si multimea de nefericiti înecati, încât parca te simti un pic nesigur pe calendarul pe care tocmai l-ai consultat la hotel (se spune ca viteza mareei este de aproximativ un metru pe secunda!). Dar dorinta de a testa cu piciorul gol nisipul umed, mocirlos, băltind pe portiuni largi, este de nestăpânit! Mi-am scos sandalele din picioare si am alergat în nămolul fin si cald, ca un copil poznas.


Doar scoici, melci si urme ale pescărusilor se văd pe întinderea vasta de nisip, modelat ca un mozaic de apa, soare si vânt.


Am savurat plimbarea cu un sentiment pur de libertate si m-am simtit - chiar si asa cu talpile înglodate, că as putea sa zbor. Magnifică experienta, de neuitat!



Dupa tura completă în jurul insulei, am ajuns din nou la baza cetătii, unde ne-am spălat pe picioare la sipot, lânga Pirat - cătelul ce însotea un grup vesel de norvegieni.

Am revenit la poarta principala si... de aici a început o nouă aventură. (va urma)