Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
luni, 5 noiembrie 2012
Ceaţa pe lac
"Ceaţa e neurastenia aerului." Emil Cioran (Amurgul gândurilor)
"Romantismul este vraja care transformă praful vieţii de zi cu zi într-o ceaţă aurie." Elinor Glyn
Eu n-am prea multe ocazii sa fac poze cu ceata si im plac foarte mult, imi inspira liniste si o lume de poveste ... Peste zece zile, o sa mergem in excursie la munte si daca va fi ceata, o sa-mi amintesc fotografiile tale :) PS - acum am citit despre peripetiile sotului tau. Sanatate si curaj !
exact asa simt si eu, Dani draga! ceata confera magie oricarui loc, fie ca e lac, padure, vârf de munte sau straduta în mijlocul unui oras. Sa ai parte de clipe minunate în excursie si sa faci fotografii multe, sa vedem si noi frumusetile care ti-au iesit în cale :) Multumesc pentru gândurile bune! Helmut se simte necrezut de bine - are un organism extraordinat, mult'am lui Dumnezeu!
trebuie sa ne multumim cu ce ne ofera Universul ;) de acum, pentru cateva luni bune, maritul Soare va zâmbi pe partea cealalta de Pamânt - ca si acolo sunt multi care-l iubesc :)) Si... poate ca daca l-am avea tot timpul, cumva, ni s-ar parea banal... O zi minunata îti doresc, Mirela draga!
Fotografii frumoase.Atmosferă calmă, liniştitoare...Îmi plac pietrele de râu din prima imagine.Nu suport deloc ceaţa.Nu vă supătaţi, dar fenomenul meteo îmi face rău.Sper că nu am dat cu băţul în...baltă, aşa ca în ultima poză! ... :)))
Si mie imi place ceata cu conditia sa nu dureze prea mult. Dar imi place sa privesc toate lucrurile din jur prin ceata. Sunt mai frumoase, mai misterioase. Marco Polo nu stie ce pierde :)
Valul! :) Ma repet, dar ador ceata! De m-ar intreba cineva "de ce?" nu stiu ce sa raspund! Asadar, imi plac aceste fotografii si de le privesc luuung si mai mult timp, ma vad plutind intr-o barca fara vasle... in clipocit de apa si susur de... ceata... Nu stiu daca ai fost vreodata in ceata atat de deasa incat sa nu-ti vezi... degetele de la mana (exagerez, desigur) si sa ai senzatia ca ceata sopteste... Am trait un astfel de moment o singura data, in Poiana BV, cu multi ani in urma: am coborat din autobuz si, efectiv, nu stiam in ce directie este restaurantul unde trebuia sa ajungem - pentru ca autobuzul nu a oprit in locul unde oprea de regula! Au fost momente senzationale! Nu vedeam la un metru in fata noastra! O zi minunata iti doresc!
Saptamana trecuta a fost si la noi ceata. Somnoroasa fiind, in prima clipa am crezut ca am eu privirea incetosata. :)) Prima fotografie mi se pare mai mult decat reusita. Felul in care imaginea pietrelor de rau se estompeaza este minunat.
Eu n-am prea multe ocazii sa fac poze cu ceata si im plac foarte mult, imi inspira liniste si o lume de poveste ... Peste zece zile, o sa mergem in excursie la munte si daca va fi ceata, o sa-mi amintesc fotografiile tale :)
RăspundețiȘtergerePS - acum am citit despre peripetiile sotului tau. Sanatate si curaj !
exact asa simt si eu, Dani draga! ceata confera magie oricarui loc, fie ca e lac, padure, vârf de munte sau straduta în mijlocul unui oras.
ȘtergereSa ai parte de clipe minunate în excursie si sa faci fotografii multe, sa vedem si noi frumusetile care ti-au iesit în cale :)
Multumesc pentru gândurile bune! Helmut se simte necrezut de bine - are un organism extraordinat, mult'am lui Dumnezeu!
Ador ceata!
RăspundețiȘtergerestiam, nu degeaba suntem noi un trio-formidabil :))) Stii tu la cine ma refer ;)
ȘtergereHahaha!Ce amuzant suna asta: trio-formidabil...Ma duce cu gandul la o echipa de super-eroine, haha
Ștergereca si Vera si eu ador ceata :)
RăspundețiȘtergerefrumoase panseuri...plutitoar ceata :)
exact ce spuneam mai sus! :))
ȘtergereFotografiile sunt frumoase, dar eu aștept să apară soarele! :)
RăspundețiȘtergeretrebuie sa ne multumim cu ce ne ofera Universul ;) de acum, pentru cateva luni bune, maritul Soare va zâmbi pe partea cealalta de Pamânt - ca si acolo sunt multi care-l iubesc :)) Si... poate ca daca l-am avea tot timpul, cumva, ni s-ar parea banal...
ȘtergereO zi minunata îti doresc, Mirela draga!
Fotografii frumoase.Atmosferă calmă, liniştitoare...Îmi plac pietrele de râu din prima imagine.Nu suport deloc ceaţa.Nu vă supătaţi, dar fenomenul meteo îmi face rău.Sper că nu am dat cu băţul în...baltă, aşa ca în ultima poză! ... :)))
RăspundețiȘtergereei, cum o sa ne suparam?! nu toti suntem la fel si... ce bine este asa! :))
Ștergeremi-a placut cum ai formulat scuza :)) "parafraza" unei fotografii :)))
Foarte frumoase imaginile. Citatele, de asemenea. Ceata, prevesteste vremea buna!
RăspundețiȘtergereO seara minunata va doresc, doamna Carmen, cu mult drag! :)
Si mie imi place ceata cu conditia sa nu dureze prea mult. Dar imi place sa privesc toate lucrurile din jur prin ceata. Sunt mai frumoase, mai misterioase. Marco Polo nu stie ce pierde :)
RăspundețiȘtergereador ceata!
RăspundețiȘtergeree mediul in care traiesc...o ceata continua :))
faine imagini!
pop!
Valul! :) Ma repet, dar ador ceata! De m-ar intreba cineva "de ce?" nu stiu ce sa raspund!
RăspundețiȘtergereAsadar, imi plac aceste fotografii si de le privesc luuung si mai mult timp, ma vad plutind intr-o barca fara vasle... in clipocit de apa si susur de... ceata... Nu stiu daca ai fost vreodata in ceata atat de deasa incat sa nu-ti vezi... degetele de la mana (exagerez, desigur) si sa ai senzatia ca ceata sopteste... Am trait un astfel de moment o singura data, in Poiana BV, cu multi ani in urma: am coborat din autobuz si, efectiv, nu stiam in ce directie este restaurantul unde trebuia sa ajungem - pentru ca autobuzul nu a oprit in locul unde oprea de regula! Au fost momente senzationale! Nu vedeam la un metru in fata noastra!
O zi minunata iti doresc!
Saptamana trecuta a fost si la noi ceata. Somnoroasa fiind, in prima clipa am crezut ca am eu privirea incetosata. :))
RăspundețiȘtergerePrima fotografie mi se pare mai mult decat reusita. Felul in care imaginea pietrelor de rau se estompeaza este minunat.
E frumoasa "ceata" ta !
RăspundețiȘtergere