O zi de vineri cu aromă de prune, plăcinte și voie bună

Aici în Coburg ne-am făcut imediat prieteni noi. Când ai cățel, socializezi rapid, fără introduceri sau formalități.
Așa i-am cunoscut pe Rosi și Klaus, două persoane încântătoare, apropiate ca vârstă de a noastră. Și, bineînțeles, pe Jeanie — cățelușa lor, o șoricuță simpatică, cu ochii mari, ca mărgelele negre.
Ei locuiesc doar o stradă mai departe, într-o casă moștenită de la părinți — cu o gospodărie pusă la punct și o curte absolut minunată, plină de flori și chiar un iaz cu pești aurii și cascadă! Un spațiu minunat, care inspiră relaxare și liniște. În spatele curții au doi meri, un cireș, un prun, un corcoduș și un smochin — exact atâtea roade cât este nevoie.
Nici ei, nici noi nu mai suntem la vârsta la care să umplem cămara cu zeci de borcane de gem sau marmeladă, pentru că între timp, zahărul a devenit pentru noi toți un subiect mai mult interzis decât permis — îl folosim tot mai rar. Ei culeg fructele pentru consum curent, în formă proaspătă sau doar cât le trebuie de poftă, pentru o prăjitură, o porție de compot sau maxim un borcan-două de magiun.
Cum prunele sunt în pârg, ne-au invitat în repetate rânduri să venim să culegem. Vineri, la rondul de dimineață cu cățeii, prietenii noștri ne-au avertizat că prunele se vor scutura rapid dacă nu ne grăbim. Așa că, după-amiază ne-am anunțat în vizită – evident o vizită de lucru 😉
În curte, treaba a mers excelent, cu multă voie bună. Rosi, cu elanul și rutina ei, a luat o găleată și a urcat pe scară spre ramurile superioare. Bărbații, fiind mai înalți, au cules fructele cu ușurință de pe crengi. Eu m-am ocupat de... de partea vizuală și am făcut câteva poze pentru amintire. Între două fotografii, bineînțeles că am și adunat prunele căzute într-un vas pentru compost.
Cu patru perechi de mâini harnice, treaba a mers strună. Gălețile s-au umplut rapid, la fel și vasul de sticlă adus de Helmut — ca instrument de măsură pentru viitoarea lui plăcintă.
După „muncă” a venit vremea relaxării. Am fost invitați pe terasă, la o cană de ceai aromat și o felie proaspătă de plăcintă cu mere și piersici. Cățeii s-au zbenguit în curte și toată lumea a fost fericită. Am plecat târziu după-amiază și am promis că trimitem o poză cu plăcinta lui Helmut imediat ce va fi gata. Așa am și făcut. Poza a însoțit invitația pentru sâmbătă – la cappuccino și plăcintă de prune à la Helmut. Însă povestea despre ziua de sâmbătă... în postarea următoare.

P.S.: Știre de ultimă oră din livadă – Nu am fost singuri la cules!  🐛 Atașez dovada foto cu un mic inspector care a ieșit dintr-o prună de pe jos doar ca să ne spună „Bună ziua!”. Jur că pe el nu l-am pus în plăcinta! 😅 

În livada

Saptamâna trecuta într-un articol, spuneam ca terenurile din jurul orasului sunt de categorie biologică si ca fermierii ce le au în gestiune, cultiva fructe si flori. În perioada când fructele s-au copt, ei permit între anumite ore, accesul populatiei pe teren, iar cantitatea de fructe culese va fi cântarita si taxata la iesirea de pe tarla. Pretul unui kilogram este aici ceva mai mic decât pretul pretins pe piata si în plus, ai avantajul ca poti culege doar fructele care ti se par mai mari si mai sanatoase.
În timp ce culegi, ai voie sa manânci cât doresti (plantatia fiind ecologica - fructele nu sunt stropite si pot fi consumate nespalate) si de platit, platesti doar ce ai adunat în cosul sau galetusa cu care ai venit de acasa si pe care le-ai dat  în prealabil la cântarit. Primesti un bon si greutatea recipentului îti va fi bineînteles scazuta din pretul final.

Am stiut ca începând de vineri, va fi permisa culegerea ciresilor, asa încât sâmbata dimineata, dupa ce ne-am baut cafeluta, ne-am echipat corespunzator si ne-am dus la livada. Eu am avut un cos si Helmut o galeata de 10 litri si ne-am gândit sa dam la cântarit doar galeata si ce voi aduna eu sa punem în galeata. Dar...dupa o ora am avut si galeata si cosul plin :)) Despre burti, nu mai spun! ☺
Pomii sunt pitici, foarte usor de cules. De scara nu este nevoie decât daca vrei sa ajungi la ciresele din vârful pomului - care sunt cele mai negre si mai mari, fiind expuse direct la soare.

În livada era plin de oameni de toate vârstele - tineri, batrâni, familii cu copii mici si foarte mici. Ne-am auzit, dar nu ne-am deranjat. Fiecare a cules în zig-zag, de acolo unde i s-a parut mai convenabil. Unii au adunat ciresele fara codite - sa cântareasca mai putin probabil! :))
Ne-am îndreptat spre chioscul-caserie si cosul meu a fost taxat pausal, ca fiind jumatate de kilogram. Am avut în total de platit mai bine de 9 kilograme, pretul unui kilogram de cirese fiind aici 3,25 € (la super-market, calitatea cireselor este inferioara si pretul unui kilogram este între 4,5 €- 5,5€; la piata costa si mai mult!).
Ajunsi acasa, am oferit câte un castron vecinilor si astazi am împartit si fetelor, care sunt în sesiune si au trecut pe aici scurt, doar pentru masa de prânz ☺
Din ce avem, am hotarât sa nu facem nici compot si nici dulceata. Vom mânca ciresele natur. Saptamâna ce urmeaza vom facem o cura: dimineata cirese, la amiaza cirese si seara cirese... Daca ni se apleaca, mergem cu un castron sa culegem zmeura, capsuni sau rozinchini! ;))

Ultima fotografie reprezinta un "ciorchine de cirese" :) Încasatoarea la chiosc, a avut timp de joaca si a suprapus cirese-pereche una peste alta, pâna a obtinut un strugure ☺