sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Amintiri culinare

Prietena mea L'Automne - cititoare fidela a blogurilor noastre, mi-a scris :
"oare cum ar fi sa faci o postare cu preferintele culinare ale prietenilor de-aici...din vremurile când copilareau pe la bunici. Ce mâncarica "sofisticata" sau simpla de tot le-a ramas la suflet si asa aflam care era specificul zonei din care vine fiecare...Nu se poate sa nu descoperim câte ceva nou, chiar daca nu se mai stie exact reteta. E clar ca oamenii de la tara aveau un ritual precis al mâncarurilor în functie de anotimpuri si astfel se tesea miracolul legaturii dintre oameni, natura si-un întreg univers....Poate te încumeti intr-o zi sa ne provoci la...amintire!"
Asa încât, lansez invitatia de a depana amintiri culinare - din cele mai vechi! Va asteptam aici - sau pe blogul propriu, cu retete sau descrieri de feluri de mâncare, asa cum "numai bunica stia sa le prepare"
:) Ne gândim si la un premiu!
UPDATES:
  • 21:35: Lu  propune prima reteta:
"Se întâmpla cu multi ani în urma, în vacantele de vara petrecute pe valea Oltului. Se gatea la corlata cu foc viu sau crud cum îmi place sa îl numesc... în oale si olicioare de lut smaltuit, zugrumate binisor la gît, asa ca sa opreasca bunatatea de a da în foc. Ciorbe din legumele culese din gradina, acrite cu corcoduse verzi (pe post de acritura). Pe pirostii se prajeau rosiile în untura din garnita. Când toate se îmbratisau, se adauga verdeata (care varia de la patrujel, la marar si cimbru), taiata cu cosorul direct în oala ... si asta fara zgârcenie. Se mânca la masa joasa si rotunda, la lumina focului, cu un codru de turta (taiata cu sfoara) si un pahar de vin sângeriu, productie propie.
Na da, amintiri si gusturi parfumate de timp. Pofta buna!"
  • 21:35: Lukluk  propune amintirea culinara 2:
"Mi-a ramas in minte mirosul de zahar caramel ce insotea grisul cu lapte facut de bunica. Cred ca aveam in jur de 5 ani cand bunica a murit... De atunci nu am mai avut parte de o portie de gris cu lapte cu zahar caramel. Bunica tinea o sticla pitita dupa o soba de teracota. Inauntru era o licoare de zahar ars prepatata dupa o reteta numai de ea stiuta. De fiecare data cand facea gris cu lapte, turna peste un pic de licoare din acea sticla. Mirosul si gustul ma urmaresc si acum, si niciodata nu am mai avut parte de asa ceva...
Era ceva divin..."
  • 30.01.2011/5:30: Steliana - amintirea culinara 3:
"Mancarea care imi aduce cu drag aminte de bunica mea este mancarea cu masline .
Masline potrivit de mari le fierbea 5-10 minute
dupa cum erau de sarate ,apoi le scurgea de apa si le punea intr-o craticioara mai mica.
In oala sub presiune fierbea o limba de vita pe care dupa ce se racea o curata ,o proportiona.
In cratita de tuci punea ulei .o lingura de faina si putina apa,2-3 linguri de pasta de bulion si le omogeniza mereu cu lingura de lemn pana devenea o pasta.
Sosul pregatit il turna peste limba, adauga maslinele si le mai dadea un clocot impreuna, iar cu 5 minute inainte de terminarea preparatului adauga o lamaie taiata rondele.
Este o mancare foarte rafinata ramasa ca o traditie in familia noastra olteneasca.
Pofta buna!"
  • 30.01.2011/8:15: Gabriela I - amintirea culinara 4:
"Imi vin acum in minte doua tipuri de preparate. Ambele sunt cu carne de porc si carnacior afumat. Dupa sarbatorile de iarna, bunica facea o ciorba in care punea zarzavat, carnat de porc afumat, taiat in felii de 2 cm grosime, carne de porc fara grasime, putin orez. Dregea ciorba cu moare( zeama de varza acra) si putina smantana.
Bunica facea placinte crete, subtiri aproape cat o clatita, umplute cu branza si mari cat o farfurie de piza. Cand ne servea cu placinta, ne punea in farfurie, peste ea, smantana rece si bucati de carnati de casa, prajiti.
In preajma sarbatorilor, bunicile coceau in cuptor paine si colacei. Pentru noi copiii, faceau "pupeze". Un fel de impletituri din aluat de paine sub forma unor omuleti si le punea ochi din boabe de fasole.
Prajitura cu malai. Era delicioasa, continea pe langa faina de malai, ora, branza, lapte, zahar. Se poate orna pe deasupra. La tara o mancau cu magiun ori langa o cana de lapte proaspat. Doar faina de malai se gaseste in toate gospodariile. Balmos, un fel de mamaliga, fiarta mult, in jintuiala, (zeama care rezulta dupa ce se prepara urda, amestecata cu uns si bucati de cas sau/si urda.
Si Sarmalute cu pasat ( un fel de faina de porumb macinata mare, de dimensiunea boabelor de cus-cus).Sarmalutele acestea erau delicioase. Sunt diferite de cele pe care noi le facem in mod obisnuit, prin faptul ca orezul este inlocuit cu pasat. Bunicii le preferau pe primele si la sarbatori faceau ambele variante. :)
Bunicii mei materni locuiau la Rus, o localitate in Judetul Salaj "
  • 30.01.2011/11:00: L'Automne - amintirea culinara 5:
"La noi in sud, masuta cu 3 picioare se punea in batatura si pe ea se asezau cele mai felurite bucate, de la ciorbita de stevie, loboda, mancarica de urzici sau spanac cu mamaliguta - primavara, pana la ciorba de "raci", de praz, mancare de prune afumate, de gutui si zahar caramelizat - toamna.
Interesant de stiut e ca... aceasta ciorba de raci... n-avea raci!!!! Erau un fel de galuste dichisite din faina, zeama de varza rece si proaspata, ceapa calita, bulion si praf dulce de ardei rosu (pt. savoare si culoare). Toate se trageau la tigaie, la copt adica, pana se rumeneau un pic si se aduceau pe urma in
vasul in care aveam 2 parti de apa si-una de zeama de varza la fiert. Cand se serveau la masa se trecea un ardei iute rosu printr-o flacara si se presara apoi partea care se pulveriza peste delicatesa din farfurie. Gustul nu se compara cu nimic!!!!! Si sunt atatea de povestiiiit!!!! Despre dulciuri....ce mai poveste! Se facea un fel de halva in casa, gogosi de toate felurile si mii de alte bunatati...."

  • 30.01.2011/11:30: Alina - amintirea culinara 6: din Arad, postata la adresa Pauza de ceai
    • 30.01.2011/14:00: Eu - amintirea mea culinara 7:
    Trebuie sa atasez si eu ceva amntiri dragi, despre delicatesele gatite de bunicile mele:
    - cea din partea mamei, a fost învatatoare si dupa pensionare a ramas în Berca/Buzau; bunica era specialista în ciorbe de loboda, ce contineau toate legumele si mirosea a vara! În micuta ei locuinta, avea permanent un borcan de 10 litri cu bors si tin minte ca-mi placea sa beau câte un paharel chiar si asa, în loc de limonada :) Si mai stia bunica sa gateasca o mâncare de gutui, ceva mai gustos nu-mi amintesc! nu era nici dulce, nici acra, avea consistenta unei tocanite, dar era usoara ca fructele de toamna! În vacantele petrecute la ea, faceam o adevarata cura de rosii, piersici si caise.
    - cea din partea tatalui, dupa ce a locuit multi ani în Bucuresti s-a reîntors la Sibiu, în casa în care s-a nascut bunicul. Bunica îmi pregatea cel mai delicios mic dejun: fierbea ousorul cu cel mai auriu galbenus si taia câte o rosie carnoasa alaturi. Mai îmi servea o cana cu lapte... simplu, dar cu gust unic! Mai stia sa faca si cea mai buna supa cu taietei (ca doar aleaga cea mai buna gaina din curte!). Facea si cele mai grozave snitele si cea mai frageda si aromata prajitura cu lamâie. Dar ce gasesc eu cel mai grozav, este ca pe când aveam 14 ani am avut voie sa o ajut... si asa, a transmis mai departe secretele ei culinare! N-am reusit sa o depasesc, dar sunt tare mândra când îmi spun fetele: "mami, e asa gustos... ca la strabunica Ana!" :)
    Fetele mele îsi amintesc cu mult drag de "prajitura grilaj" pe care o face bunica (mama mea) de câte ori vine în vizita la noi. O cunoasteti? aluat uns cu marmelada, decorat cu grilaj din acelasi aluat si miez de nuci. Hmmm!
    • 30.01.2011/15:15: Ceska participa cu amintirea culinara 8: postata la adresa Dudu mic 
      • 31.01.2011/18:50: Ninu - amintirea mea culinara 9:
      Bunicul meu imi facea bomboane din zahar ars cu miez de nuca si erau delicioase :)) nu am mai mincat asa ceva de muulti ani :))

      60 de comentarii:

      1. O idee minunata si cum sint pofticioasa si mincacioasa profit de nepolitetea de a fi prima.
        Se intimpla cu multi ani in urma in vacantele de vara petrecute pe valea Oltului.Se gatea la corlata cu foc viu sau crud cum imi place sa il numesc...in oale si olicioare de lut smaltuit zugrumate binisor la git asa ca sa opreasca bunatatea de a da in foc.Ciorbe din legumele culese din gradina,acrite cu corcoduse verzi(pe post de acritura).Pe pirostii se prajau rosiile in untura din garnita.Cind toate e imbratisau se adauga verdeata (care varia de la patrujel la marar si cimbru)taiata cu cosorul direct in oala ...si asta fara zgircenie.Se minca la masa joasa si rotunda la lmina focului cu un codru de turta(taiata cu sfoara) si un pahar de vin singeriu ,productie propie.Na da,amintiri si gusturi parfumate de timp.Pofta buna,Lu

        RăspundețiȘtergere
      2. Ju-huuuu!
        Lu a oferit prima reteta! Multumesc mult! te pup

        RăspundețiȘtergere
      3. M-ai eclipsat cu preparatele tale...Te pusi si eu!Lu

        RăspundețiȘtergere
      4. Lu,
        ramâne între noi ;) în afara de ardeii umpluti, n-am avut voie sa fac nimic! si... si acolo a vrut sa ma ajute! Helmut i-a umplut, ca el poate mai bine :))
        Tja, barbatul tau sta printre cabluri si tevi, al meu printre oale :)
        Daca ai sti ce face acum! De doua ore înceara sa faca un "cosulet de zahar ars" Toata casa miroase a zahar caramel... cauta sfaturi pe internet, dar nimeni nu divulga secretul! Asa ca, nu cred ca mâine voi fi servita cu desertul pe care-l planuieste :(

        RăspundețiȘtergere
      5. Hallo Carmen,

        Secretul este in Wärmeverteilung. Helmuth trebuie sä ia un Topf de Cupru sä incingä Zahärul pe Foc maxim si pinä s-a topit pinä sus in Topf nu are voie sä-l amestece.
        Apoi sä ia o Schale si sä o imbrace pe dinafarä cu Alufolie. Schale sä o intoarcä cu Fundul in sus si sä toarne repede Zahärul liquid..
        Mult Succes...

        RăspundețiȘtergere
      6. ...se unfla baloane de marimea cosuletelor dorite...Caramelul se ia cu o lingura de lemn si cu indemanarea maiestrului se formeza ,,gratii,,Toate astea peste balonul umflat.Se lasa la racit ,se sparge balonul,gata cosuletul.
        Se inveleste o ceasca de de cafea cu hirtie de pergament ,se foloseste aceeasi procedura,dupa racire se indeparteaza hirtia,gata cosuletul...Reusita!PusiLu

        RăspundețiȘtergere
      7. Mi-a ramas in minte mirosul de zahar caramel ce insotea grisul cu lapte facut de bunica. Cred ca aveam in jur de 5 ani cand bunica a murit... De atunci nu am mai avut parte de o portie de gris cu lapte cu zahar caramel. Bunica tinea o sticla pitita dupa o soba de teracota. Inauntru era o licoare de zahar ars prepatata dupa o reteta numai de ea stiuta. De fiecare data cand facea gris cu lapte, turna peste un pic de licoare din acea sticla. Mirosul si gustul ma urmaresc si acum, si niciodata nu am mai avut parte de asa ceva...Era ceva divin...

        RăspundețiȘtergere
      8. Jakob,
        ce ma bucur! ai dreptate, acum spune Helmut ca dupa doua ore de experiment, s-a prins si el ca nu trebuie amestecat în cratita cu zahar. A reusit pe hârtie pergament, câteva "gratare" Urmeaza sa exerseze pe Alufolie, i-am transmis cum :))
        Te pup Jacob si-ti multumesc pentru ajutor!

        RăspundețiȘtergere
      9. Lu,
        asta-i lipseste înca lui Helmut: maiestria :) Dar nu se da batut! experimenteaza fara pauza, eu am voie sa manânc picaturile prea groase :) Bine ca trebuie sa criu si nu sa vorbesc, ca am dintii lipiti! :))
        I-am transmis sfaturile de la Jacob si de la tine, s-a bucurat si m-a rugat sa ies din "Laborator" ca nu mai are rabdare, sa aplice noile informatii :))

        RăspundețiȘtergere
      10. ...zaharul topit se toarna in,,placincioare,,pe hirtie de pergament,se lasa sa se raceasca (dar nu de tot) pina se pot prelucra cu mina,se iau si se modeleaza peste cesca rasturnata cu fundul in sus.Lu

        RăspundețiȘtergere
      11. Lukluk,
        Dumnezeu sa o odihneasca pe Bunica ta! Ce amintire frumoasa! Hmmm! gris cu lapte si sirop de zahar ars! si mie îmi aminteste de copilarie :)

        RăspundețiȘtergere
      12. Lu draga mea,
        alerg sa-i transmit :) eu sunt la et.II si el la parter! Hai ca fac si o poza la Kunstwerkul lui :)

        RăspundețiȘtergere
      13. Mancarea care imi aduce cu drag aminte de bunica mea este mancarea cu masline .
        Masline potrivit de mari le fierbea 5-10 minute
        dupa cum erau de sarate ,apoi le scurgea de apa si le punea intr-o craticioara mai mica.
        In oala sub presiune fierbea o limba de vita pe care dupa ce se racea o curata ,o proportiona.
        In cratita de tuci punea ulei .o lingura de faina si putina apa,2-3 linguri de pasta de bulion si le omogeniza mereu cu lingura de lemn pana devenea o pasta.
        Sosul pregatit il turna peste limba, adauga maslinele si le mai dadea un clocot impreuna, iar cu 5 minute inainte de terminarea preparatului adauga o lamaie taiata rondele.
        Este o mancare foarte rafinata ramasa ca o traditie in familia noastra olteneasca.
        Pofta buna!

        RăspundețiȘtergere
      14. Imi vin acum in minte doua tipuri de preparate. Ambele sunt cu carne de porc si carnacior afumat. Dupa sarbatorile de iarna, bunica facea o ciorba in care punea zarzavat, carnat de porc afumat, taiat in felii de 2 cm grosime, carne de porc fara grasime, putin orez. Dregea ciorba cu moare( zeama de varza acra) si putina smantana.
        Bunica facea placinte crete, subtiri aproape cat o clatita, umplute cu branza si mari cat o farfurie de piza. Cand ne servea cu placinta, ne punea in farfurie, peste ea, smantana rece si bucati de carnati de casa, prajiti.
        In preajma sarbatorilor, bunicile coceau in cuptor paine si colacei. Pentru noi copiii, faceau "pupeze". Un fel de impletituri din aluat de paine sub forma unor omuleti si le punea ochi din boabe de fasole.

        RăspundețiȘtergere
      15. Gabriela,
        multumesc mult! în care zona a tarii sunt aceste minunate obiceiuri?

        RăspundețiȘtergere
      16. bunicii mei materni locuiau la Rus, o localitate in Judetul Salaj.

        RăspundețiȘtergere
      17. Doamne,ce drag imi e sa vad atatia oameni minunati asternuti la scris si povestiiiit!!!! Draga mea,nici nu m-am gandit ca vei prelua ideea mea asa de repede,nu-mi vine sa cred ce vad!! Toata lumea mestereste prin bucatarioarele sufletesti ale amintirii,toti aduc cate-un strop din aromele ce le-au incalzit si parfumat copilaria....Sincer,tare ma mai bucur! Pana si dnul Helmut da proba de maiestrie,nu?! Plecaciune,draga domnule,asa delicatesa doar arta se cheama!
        Toti bunicii pamantului sunt minunati si toate zonele sunt binecuvantate de Domnul! Nimic din ce s-a trait la tara nu se uita,acolo era Raiul nostru in care imaginatia se intrecea cu realitatea...Intr-o atmosfera de pomi infloriti primavara sau incarcati de rod - toamna,se petreceau cele mai fabuloase lucruri...La noi in sud,masuta cu 3 picioare se punea in batatura si pe ea se asezau cele mai felurite bucate,de la ciorbita de stevie,loboda,mancarica de urzici sau spanac cu mamaliguta - primavara,pana la ciorba de "raci",de praz,mancare de prune afumate,de gutui si zahar caramelizat - toamna.
        Interesant de stiut e ca...aceasta ciorba de raci....n-avea raci!!!! Erau un fel de galuste dichisite din faina,zeama de varza rece si proaspata,ceapa calita,bulion si praf dulce de ardei rosu(pt savoare si culoare). Toate se trageau la tigaie,la copt adica,pana se rumeneau un pic si se aduceau pe urma in
        vasul in care aveam 2 parti de apa si-una de zeama de varza la fiert. Cand se serveau la masa se trecea un ardei iute rosu printr-o flacara si se presara apoi partea care se pulveriza peste delicatesa din farfurie. Gustul nu se compara cu nimic!!!!! Si sunt atatea de povestiiiit!!!! Despre dulciuri....ce mai poveste! Se facea un fel de halva in casa,gogosi de toate felurile si mii de alte bunatati....
        Unde s-au dus atatea clipe frumoase si care-i locul in care ne vom reintalni cu ele si bunii nostri....nu stim insa ramanem in suflet cu toata zestrea de bunatate,arome si cumintenie,mostenita de la ei!

        Cu sufletul alaturi,
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      18. Nu cred ca as putea da retete, dar amintirile culinare ale copilariei mele sunt povestite aici: http://pauza-de-ceai.blogspot.com/2011/01/aromele-copilariei.html
        Pupici!

        RăspundețiȘtergere
      19. L'Automne,
        minunat! asa cum ai presupus, iata, actiunea a prins contur! Am provocat amintirile copilariei...
        O duminica minunata îti doresc!

        RăspundețiȘtergere
      20. Alinus, am notat! ma bucur mult :)

        RăspundețiȘtergere
      21. pot sa mai aduc niste retete vechi?
        Prajitura cu malai. Era delicioasa, continea pe langa faina de malai, ora, branza, lapte, zahar. Se poate orna pe deasupra. La tara o mancau cu magiun ori langa o cana de lapte proaspat. Doar faina de malai se gaseste in toate gospodariile. Balmos, un fel de mamaliga, fiarta mult, in jintuiala, (zeama care rezulta dupa ce se prepara urda, amestecata cu uns si bucati de cas sau/si urda.
        Si Sarmalute cu pasat( un fel de faina de porumb macinata mare, de dimensiunea boabelor de cus-cus).Sarmaleutele acestea erau delicioase. Sunt diferite de cele pe care noi le facem in mod obisnuit, prin faptul ca orezul este inlocuit cu pasat. Bunicii le preferau pe primele si la sarbatori faceau ambele variante. :)

        RăspundețiȘtergere
      22. Gabriela,
        fii binevenita! Nu poate decât sa ne aduca tutror numai foloase! Tie, minunate reverii, noua, posibilitatea lecturarii unor momente unice, dintr-un trecut nu prea îndepartat si... totusi uitat! Ma bucur enorm! Multumesc!

        RăspundețiȘtergere
      23. ...totul se lega de copilarie!Atunci toate aveau alte dimensiuni,mirosuri si gusturi...mai bune!Stugurii framintati proaspat ,mustul baut la umbra viei cind soarele dogorea,ceaiul de menta,castraveti murati la soare,fripturile de Sf.Maria,balurile din sat...doamne ,toate erau altfel!Toti am ajuns sa mincam bunatati,sa vedem tari si obiceiuri care mai de care,dar ca atunci nu mai e nicaieri.Vedeti voi cum pastram ,,copill,,din noi?!Am reusit sa recuperez scaunul rotund cu trei picioare pe care am stat si eu ca si copil,si curcile si puii in batatura.E batrin de mai bine de 100 de ani.Oare sa fie mincarea mai buna din strachini de lut mincata cu lingura de lemn,sau subconstientul face sinapse inedite?Toate bune tuturor cu bucuria amintirii!Lu

        RăspundețiȘtergere
      24. Dragilor,tocmai asta e talcul povestii!! N-ati observat ca de ceva vreme incoace....taranii din toate colturile tarii vin la Bucuresti(samabata si duminica,organizat) la targurile de preparate si bucurestenii se dau in vant dupa ele?! Totul se termina cat ai clipi,de ce oare?! Secretul e simplitatea si gustul fara egal al bunatatilor facute in casele lor,in varf de munte sau la ses. Retetele sunt astea,pastrate din strabuni,curate si nealterate. Vechimea timpului si maiestria prepararii fac casa buna iar gustul.....nemaintalnit!! S-a relansat in mare moda...magiunul de prune(a nu se confunda cu gemul!),cotat a fi cel mai bun din lume! Si buni il facea la pirostrii,intr-un ceaun in care oboseam de-atata invartit cu lingura mare de lemn dar ce iesea....e greu de povestit! Era natural dar noi habar n-aveam de bio sau alte denumiri...Acum e la mare pret,produs de inalta clasa! Nu e asta semnul ca ne-ntoarcem la radacini? Observ ca toti isi amintesc despre orezul cu lapte si scortisoara,fain era dar laptele de azi nu mai e la fel...nici ca gust,nici consistenta. Multe sunt de adaugat si povestit...

        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      25. Lu,
        asa este! Lumea copiilariei are un farmec aparte! pastram amintiri dintr-o zona plina de minuni, în care factorul timp nu juca un rol important!
        Ceea ce ma supara pe mine, este faptul ca noi toti ne amintim cu drag de aceste vremuri fara egal si tot noi ne "zmiorcaim" ca "lumea s-a schimbat"! dar generatia care atunci era "copil" este generatia de "adulti" de acum. Noi suntem bunicii generatiei viitoare si am senzatia, ca NOI am sticat tot farmecul acelor vremuri! Oare ce ne împiedica sa mai fie asa ca atunci?!
        Totul se învârte în jurul banilor si crizei de timp! Suntem victimele propriilor ambitii! Traim într-o lume rapida si tehnocrata... Momentele de relax si poezie sunt tot mai putine, daca nu chiar inexistente. Suntem ca într-o alergare pe banda rulanta, în care viteza nu noi o impunem! O competitie din care iesim doar când suntem bolnavi! mult prea târziu pentru a mai putea repara ceva!
        Ma bucur ca ne-am întâlnit azi, aici, cu aceste amintiri frumoase! Poate ca totusi - împreuna - vom putea schimba Lumea! :)

        RăspundețiȘtergere
      26. Draga Lu,uite,mi-ai amintit de scaunelul meu,hihi! Ce dor imi e de el....
        Eu mai pastrez o masina de calcat,cu taciuni.

        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      27. L`Automne,are dreptate.Silvoitul (numit in Ardeal)era o actiune de claca a familiei intregi.Barbatii spargeau lemne,femeile amestecau cu nadejde in cazanul urias,copiii cei mai maricei scoteau simburii din prune,cei mici se alergau prin curte .Existau relatii intersociale,acum nu mai exista nici astaE posibil ca Romania sa fie reprezentata peste hotare numai de magiunul de prune si pacintele cu varza din Ceanul Mic?Na da,asta e alta tema...Lu

        RăspundețiȘtergere
      28. L'Automne,
        bunicii mei sunt nascuti la oras, unul a absolvit facultatea militara de Contabilitate si Finante, celalalt a fost tehnician constructii... Nu am amintiri de la "tara" pentru ca niciunul nu a trait la sat. Si mai apoi, familiile lor s-au mutat dintr-un oras în altul, acolo unde a fost nevoie de munca lor: Galati, Brasov, Buzau, Bucuresti, Sibiu. Dar, amintiri minunate am si eu, bunicile fiind gospodine desavârsite! si bunicii oameni cu totul si cu totul deosebiti!
        Ce ma bucura nespus de mult este ca - iata - prin tema de azi, avem ocazia sa cunoastem tot felul de obiceiuri si sa descoperim ca originile nu si le uita nimeni!
        Ce minunate amintiri avem fiecare!:)

        Lu: deci ai reparat taburelul! Abia astept sa pui în practica si cealalta ideee, aceea de a amenaja o camera rustic, asa "ca la bunica" Sper ca primesc o invitatie la vernisaj! :)

        RăspundețiȘtergere
      29. L´Automne calcatorul cu carbuni l-am luat de la mama cind m-am maritat,opaitul (lampa cu gaz),furca de tors,levinte si prosoape cusute si tesute de mama si bunica le-am adus cu timpul.Imi lipses oalele de sarmale(din lut) si storcatorul de bulion.Cu drag,Lu
        PS:Carmen au reusit cosuletele din zahar ars?Poze?

        RăspundețiȘtergere
      30. Lu,
        pozele viiiiiin! ai rabdare pâna dupa masa de prânz! daca a reusit, nici eu nu stiu exact! azi noapte la 12, când a venit la culcare, înca nu îi rusisera. Azi dimineata s-a trezit mult înaintea mea si când am servit împreuna micul dejun, era totul ascuns în pivnita. Deci, surpriza va fi si pentru mine :))

        RăspundețiȘtergere
      31. Daaaaa,uitasem,vezi?! Ce bine ca mi-ai amintit,Lu,mersic! Si eu mai am lampa cu gaz,furca de tors,macatele(un fel de cuverturi din lana prelucrata in razboiul de tesut),plapuma de lana netoarsa si...masuta de mancat afara. Draga mea,nu cumva ai vrut sa zici...velinte in loc de ...levinte?!(si la noi se mai spune asa la macate).

        Sarutari cu drag!
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      32. Draga Carmen,invitatia ramine deschisa si planul intra in actiune din primavara.Sa vad cu ce motivatii,hi,hi,hiLa tara mergem pt ca parintii nu puteau sa imi ofere alte vacante si 3 luni trebuiau umplute cumva...mers cu gistele,dormit in vie si patulul cu porumbi,mers desculti prin colbul fin al ulitelor,taclalele pe sant la poarta,curatat de nuci verzi,catarat in pomi...Lu

        RăspundețiȘtergere
      33. Carmenutzule,nu ne spui si noua ce tineti in...pivnicioara? Ti-ai adus ceva de-acasa sau...? Ma refer la vase romanesti,stii tu! E un coltisor de Romania pe-acolo? Eu cand aud de pivnita....doar la butoaie cu muraturi,vin,borcane pline de magiun sau dulceturi sau la fructe uscate ma gandesc...Asta e,ce-o sa-mi faci?!

        Hai ca a ajuns mirosul ala de zahar ars pana aici! Ce-o fi iesit,dom'le,ca dichisit si descantat a tot fost,nu?!
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      34. ...corectez,velinte!Am si tesut pe vremuri...Verisoara mea isi facea zestre...Merci,pt reamintiri!Lu

        RăspundețiȘtergere
      35. Ha ha,cata dreptate ai,Lu!!! Mie mi-era asa de frica de gasteee,nici azi n-am scapat de teama asta. Mi-s dragi toate dar m-a ciupit una odata si.... Taclalele de care zici erau in mare moda,mdaaaa! Ce mobil,care internet?! Sa fi vazut atunci informatii proaspete,ce si cum,care cu cine,ehe,faine timpuri! Pana si lumea era mai linistita si mai senina,azi sunt de toate dar ne-am tampit... Incrancenarea si nepasarea ne distrug incet dar sigur...
        Unde-o mai fi tihna aia cand stam la umbra nucului band un pahar cu suc proaspat de visine,hm?

        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      36. Tja Lu,
        ce vremuri! eu doar am citit în carti despre asemenea escapade la tara... De aceea sunt tare interesata de tot ce povestiti aici! ma bucur mult!

        L'Automne,
        în pivnita nu avem din pacate nici un butoi cu muraturi, nici macar butoi cu vin. Nici tuica si nici jamboane sau cârnaciori :( Da... asa aveau bunicii! (dar avem ceva borcane -producie proprie, cu zacusca, gem si jeleu de gutui si magiun de prune)
        Pentru ca e rece, sotul meu a depus grilajele de zahar ars, pe care le-a "maiestrit" ieri si azi dimineata, spre a nu se topi la temperatura casei. Este o surpriza si pentru mine...I-o fi reusit "capodopera" de arta?!

        RăspundețiȘtergere
      37. Da' noi cum crezi ca ne simtim alaturi?! Nu stii cat de bine si impacate ni-s sufletele acum...Stim ca a fost un miracol sa traim la tara,nu se poate povesti Raiul de-acolo,doar cine a avut norocul sa-l traiasca poate intelege. Si tare rau imi pare ca n-ai avut macar un bunic pe-acolo....Sigur ti-ar fi ramas in suflet o particica insemnata! Poate ca mai tarziu,cine stie?!,te vei retrage intr-un asemenea colt de Rai si vei primi in vacante nepoteii...Atunci sa vezi bucurie cu ochii! Sa tii de manuta un copil printre straturile tale de Regina Noptii! Iti doresc din tot sufletul sa ajungi asemenea vremuri,draga mea!

        Cu mare drag!
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      38. Daca o fi reusit minunea?! Te mai indoiesti?? Eu sunt siiiigura ca e arta,musai! O sa vezi! Nu degeaba atata munca si stradanie,nooo! Pai pt cine toate astea?! Nu pt sufletelul dumitale? Si? Cum ar fi putut sa iasa? Ia mai gandeste-te! Auzi,faina surpriza,fie vorba intre noi! Ne faci...geloase,haha!
        Sa fii fericita,draga mea,meriti,altfel cum?!

        Pup cu drag!
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      39. ...inainte de a marita mi-am dus barbatul sa il prezitrezint neamurilor si meleagurilor natale.Nu ma certati,realitatea era alta.Saracie,mizerie,pisici,gainati ,pasari cu paduchi si catei cu paraziti.Ne-am ales cu o colita cumplita,catelul stresat ca l-am sechestrat in masina,o masina se se vaieta la fiecare groapa si dezamagirea barbatului meu care astepa in locul focul din vatra un camin,bucataria de vara un conac si via cu gradina ,domenii.
        Asa de colorat si entuziast i-am descris amintirile si trairile mele din copilarie.
        Acum avem alte asteptari (din pacate)Lu

        RăspundețiȘtergere
      40. L'Automne,
        ai dreptate, cine stie ce voi face daca voi ajunge vremurile de pensionare (eu sunt generatia a carei vârste de pensionare legala este 67!) Dar nu cred ca ma voi retrage undeva la sat! batrân fiind, ai nevoie tot mai des de medic, si de sat cam fug toti doctorii buni! apoi, mai vrei la un teatru, la un concert... cine sa te duca cu masina kilometrii întregi?! Ca viata boema pe care o decsrieti voi aici, cu sezatori si jocuri de duminica s-a dus... Fiecare sta în ograda lui... Cunosc cazuri de persoane total izolate, locuind înca în satul în care s-au nascut!
        Si da, ai dreptate, sotul meu ma rasfata :) dar vorba ta, si eu merit!
        te pup

        Lu,
        m-a bufnit râsul! sinceritatea ta este dulce de-a dreptul! Dar adevarul este acesta! vremurile despre care ne amintim cu atâta drag sunt o combinatie de locuri, persoane, sentimente... La vremea respectiva era tot ce stiam... Minunile de atunci ne-au ramas în suflet si... acum, sunt cu mult depasite de timp(uri)! Am evoluat, am trait alte experiente, dar sufletul vede înca acele vremuri prin ochii de copil inocent!
        te pup

        RăspundețiȘtergere
      41. Ce draguta esti,Lu!!!!! Chiar asa?! Nu era cam pretentios...dumnealui?! Hai ca nu se prea imbolnavea nimeni pe la tara mangaind un pisoi sau catel... Din contra,eram imunizati natural! Nici saracie nu era,draga mea! Doar fiecare exact atat cat ii trebuia,adevarat...fara lux ca acum dar muuult mai sanatoase timpuri. Nu ravneam la toate nebuniile iar cartea era...carte,de-aia mai avem cate ceva in cap la ora asta! Nu vezi "modelele" de azi? Crezi ca au ceva in tartacuta?! Poate doar...ceatza! In rest....lumea satului era chiar de poveste! Frumos trebuie sa fi fost sufletul tau din moment ce i-ai descris asa de ....liric tinutul in care l-ai dus! Esti fericita ca ai atatea lucruri pe care sa ti le amintesti cu drag!

        Pupici!
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      42. Un subiect irezistibil, pe care - mai simplu - tot planuiesc sa il atac si eu, dar nu gasesc timp.
        Oricum, mancarurile facute de bunica pe soba nu au fost egalate de nimic dupa, erau atat de simple si totusi...
        O fi fost si faptul ca alergam toata ziua prin sat cu alti copii si seara muream de foame, dar nu neaparat, pentru ca erau delicioase mereu. Iar vara cand mancam in curte, sub gutui, pe scaunele mici, de copii, la o masa de pitici... uf.

        RăspundețiȘtergere
      43. Anamayana,secretul ar fi....aerul curat de tara,mancarea simpla si curata,traiul tihnit,modest si mai ales dragostea imensa a bunicilor nostri! Asta ar putea fi si e mare lucru ca am trait vremurile alea minunate.....

        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      44. Sa n-aud de gris, ca mi-au dat cand eram la gradinita, cat pentru sapte vieti :D In rest, super, mi-a lasat gura apa :)

        RăspundețiȘtergere
      45. Carmen, scriu pe blog, poti prelua...

        RăspundețiȘtergere
      46. Anamayana,
        hai... fa-ti timp, nu pentru noi neaparat, cât pentru sufletul tau! îti aduci totodata aminte de dragostea bunicilor tai... doamne cât era de bine!

        RăspundețiȘtergere
      47. Teo,
        deci ai gris "pâna peste urechi"? Nu se vede :))
        O duminica faina! si la masa de azi sa ai parte de cele mai delicioase mâncaruri! ( ca sa nu ramâi cu pofte stârnite de noi, aici)

        RăspundețiȘtergere
      48. Sinteti niste draguti cu totii!Barbatul meu nu era si nici nu este rasfatat,dar era un orasan...
        Poate era vina mea si tendinta de a exagera puti...Eu vad asta ca figura de stil...hi,hi,hi
        Cum spuneasi Carmen,cu virsta avem nevoie de ceva confort la care acum putem renunta cu greu.Partea culinara si traditia o putem practica oriunde si oricind.asta depinde de noi.
        Cu mare placere,Lu
        PS:Carmen ce s-a ales de surpriza?Maestru nu mai poate da inapoi...Pusi!Lu

        RăspundețiȘtergere
      49. Lu,
        tocmai am terminat de adunat de la bucatare, am avut între timp si musafiri si acum ma uit la fotografii si pregatesc un mic montaj :)
        pupici

        RăspundețiȘtergere
      50. Ha ha,precis s-a mancat surpriza si noua nu ne-a mai ramas nimic din ea! Asa ne trebuie,ca uite am ratacit cu capu-n nori prin camarile pline cu de toate ale bunilor...si-am ramas nemancati,ha! Ia sa vedem ce ne-ai mai pastrat si noua,puiule,ca altfeeeel ne luam telegutele si....pas,ok? Hm! Asteptaaam!!! Pai laudaram degeaba maestrul bucatar?!

        Pupici!!!!!
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      51. Carmen,ti-am trimis un mail pe adresa de pe cartea de vizita primita de la tine!Na?Lu

        RăspundețiȘtergere
      52. L'Automne,
        sper sa nu fiti dezamagiti, dar zau ca nu afost ceva iesit din comun :)
        Pupici înapoi.
        PS: la noi s-a lasat iar un geeeeer! -14°C!

        RăspundețiȘtergere
      53. Deosebită inițiativa! Savurez postarea cu comentariile/adăugirile.Poate îmi stimulează și mie memoria(obosită)și îmi aduc aminte de ceva :)

        RăspundețiȘtergere
      54. Se-cret,
        voi fi onorata sa adaug aici ceva din amintirile tale culinare!

        RăspundețiȘtergere
      55. Nici nu stii cat ma bucur pt ca ne-ai prilejuit o asemenea intalnire de ... ganduri si amintiri!
        Multumesc din suflet,draga mea!!!!!!!! Pt fiecare dintre noi,amintirea bunilor e unica si nu se poate masura in nimic!!

        Cele mai calde sarutari!!!!!
        L'Automne

        RăspundețiȘtergere
      56. L'Automne,
        si eu ma bucur! ca sa vezi ce succes a avut ideea ta! Postara a fost pâna astazi, de 96 de ori accesata! i va mai fi, pentru ca ai dreptate: amintirea bunicilor e sfânta pentru fiecare din noi! pupici si de la mine!

        RăspundețiȘtergere