Mușcatele

Mușcatele sunt flori foarte populare în grădinile și pe balcoanele din Europa. Sunt ușor de îngrijit și vin într-o mulțime de culori și tipuri. 

Eu anul acesta am pe terasa patru nuanțe și tipuri diferite, plantate în ghivece, pentru că mușcatelor le place soarele și nu se împacă prea bine cu ploaia excesivă.
Este interesant cum fiecare dintre noi are asocieri unice cu anumite flori sau obiecte. Mie, spre exemplu, mușcatele îmi evocă sentimentul de sacralitate și liniște asociat cu mănăstirile. Poate pentru că aceste flori sunt adesea prezente în curțile și grădinile mănăstirilor, contribuind la atmosfera de pace și meditație... Mușcatele pot simboliza puritatea și protecția, calități esențiale în viața monahală. 

Sau poate doar pentru simplitatea și frumusețea lor. În culorile lor vibrante, fiecare simbolizează ceva: mușcatele roșii - pasiune și energie, cele roz - delicatețe și afecțiune, cele albe - puritate și inocență, mușcatele mov - mister și regalitate, iar cele portocalii - entuziasm și căldură.
Copil fiind, le-am văzut adeseori în pridvoarele caselor la sate. De aceea asociez aceste flori și cu simplitatea și frumusețea vieții rurale, unde fiecare detaliu, de la florile din pridvor până la mirosul lemnului, contribuie la o atmosferă de sacralitate și pace. Lemnul vechi, uscat de soarele verii și spălat de ploi și zăpezi, are un miros distinct care se îmbină perfect cu parfumul discret al mușcatelor.

În folclorul românesc, mușcatele sunt văzute ca aducătoare de noroc și protecție. Se spune că o mușcată la fereastră aduce noroc în casă și protejează de spiritele rele. Sunt și simboluri ale iubirii și fidelității, perfecte pentru a fi oferite în dar celor dragi. În unele tradiții, mușcatele sunt folosite în ritualuri, cum ar fi decorarea casei miresei la nunți, simbolizând fertilitatea și prosperitatea.
Fie că sunt mușcate comune, cu frunze rotunde și flori în diverse culori, mușcate curgătoare, perfecte pentru ghivece suspendate, mușcate regale, cu flori mari și spectaculoase, sau mușcate parfumate, cultivate pentru frunzele aromate, toate sunt speciale și aduc un strop de culoare în viața noastră.

Aceasta tema de articol mi-a fost inspirata de postarea Lilianei.

Castorii pot deveni o plaga

Tema "Miercurii fara cuvinte": analiza foto a unei felii de viață urbană/rurală


[PS: am citit undeva ca ti-ar fi dor de mine ;-)]

Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (2)

(continuare la "JVv - La gura de varsare a Dunarii")
Când îti abandonezi masina într-o parcare si pornesti cu vaporasul spre un sat înconjurat de ape, ai ciudatul sentiment ca te îndrepti spre "capatul Pamântului"... Localitatea Sfântu Gheorghe se situeaza pe partea stânga a celui mai vechi brat al Dunarii – Bratul Sfântu Gheorghe, în apropierea gurii de varsare a Dunarii în Marea Neagra. Comuna ocupa o suprafata de 605 km² si este alcatuita din aproximativ 350 gospodarii în care traiesc circa 800 oameni, dupa legi si traditii adaptate locului. Pe timpul verii, am impresia ca în sat sunt mai multi turisti decât localnici!

Casele sunt în general joase, rar vezi cladiri cu etaj. Este un mișmaș arhitectural - nici macar acoperisurile nu mai sunt toate din stuf. Traditionalul se îmbina cu modernul si nu întotdeauna este de bun gust. Exista ca peste tot case vechi, case noi si case care stau sa se darâme. Impresionant aici la Sfântu Gheorghe este ca majoritatea curtilor sunt pline de flori! Desi verile sunt foarte calduroase si secetoase si în ciuda faptului ca terenul este nisipos, din poarta fiecarei case îti zâmbesc florile. Femeile satului sunt majoritatea casnice si cele mai harnice, îngrijesc pe lânga flori si câteva fire de rosii, ardei, castraveti, vinete, fasole -  atât cât sa asigure legume proaspete familiei si turistilor ce le bat la poarta. Ocupatia principala a barbatilor din sat este pescuitul si vânatul, pentru hrana familiilor si ca principala sursa de venit. Pe perioada verii turismul rural - care s-a dezvoltat mult în ultimii ani, aduce satenilor surse suplimentare de venit.

Cresterea animalelor se face peste tot la fel în Delta Dunarii - animalele sunt lasate libere pe grinduri unde îsi cauta singure hrana. Lipsa terenurilor agricole îi determina pe localnici sa pastreze în saivane doar animalele de tractiune si mai rar cornute. Gâstele, ratele si gainile din Sfântu Gheorghe sunt suta la suta bio.
Fiecare gospodarie are câteva pisici si cel putin un catel... Daca pe stazile satului întâlnesti catei de talie mare, aceia apartin cu siguranta turistilor, pentru ca sfântu-gheorghenii au doar catei de talie mica! De ce îi prefera pe cei mici, habar nu am... Câinii sunt pasnici, traiesc în bătătură liberi precum câinii vagabonzi, dar fiecare îsi cunoaste numele si îsi recunoaste stapânul care-i da de mâncare.
Strazile sunt largi, nepavate si pamântul este acoperit cu un strat foarte gros de nisip fin, prăfos, care-ti intra printre degetele picioarelor indiferent ce tip de încaltaminte porti ☺

Autoturismele se pot numara pe degete si am impresia ca nu sunt înregistrate, pentru ca înca circula cu numarul de înmatriculare al ultimului proprietar (*). Parerea mea este ca aceste masini ori au fost achizitionate "pe nimic" în urma falimentului vreunei firme din tara, ori au fost casate; în orice caz, aici în sat stârnesc mult praf, dar se pare ca-si fac treaba ☺ În sezonul estival sunt folosite mult pentru a transporta turistii din sat la plaja, la tarmul Marii Negre. În functie de numarul de turisti, autoturismelor le sunt sau nu, atasate remorci si aceste originale vehicule se numesc Trocarici ☺
Virgil - sotul Silviei, îsi aminteste când în urma cu câtiva ani, dupa ce în localitate au aparut masinile si remmorcile, a discutat cu elevii scolii din sat, cerându-le sa gaseasca o denumire simpatica pentru aceste mijloace de transport. Copiii s-au gândit la "trocarișcă" sau "cașcarabeta" termeni care în limbajul regional înseamna "căruț hodorogit" si Domn' Profesor a ales aceasta denumire nostima, adoptata imediat de întregul sat... Cu alte cuvinte, Virgil este "tatal" Trocarici-ului ☺ (va urma) 

(*) - Sub mottoul "ce mica-i lumea!" am descoperit în sat un microbus ce a apatinut unui prieten de-al meu ☺