Un întreg univers în... obiecte mici

Pe lângă câteva alte pasiuni care mă completează și-mi îmbogățesc viața, colecționarea de miniaturi este un hobby drag pe care îl urmez cu aceeași bucurie de peste 30 de ani. 

Unele dintre piesele adunate sunt foarte vechi, altele sunt cumpărate recent – de un an sau poate de cinci, dar pe toate le-am strâns cu plăcere și le-am organizat frumos pe teme, în cele două corpuri de vitrină suspendate de-a lungul rampei de scară.

Dacă privești atent, descoperi o colecție impresionantă și diversă, grupată pe categorii — de la înțelepți chinezi și japonezi, clovni Pierrot, măști venețiene și păpuși cochete, până la moși crăciuni și o întreagă menajerie de mici animăluțe (pinguini, cățeluși, șoricei, bufnițe, rinoceri, elefanți, lebede sau peștișori). Nu lipsesc nici obiectele casnice din alte vremuri (ceasul cu pendul, telefonul cu receptor, eclipsa, lumânarea, samovarul, fierul de călcat cu cărbuni, cântarul, opaițul, chitara sau colivia cu canar) și delicatele servicii din porțelan pictat. Cât despre materiale, este o adevărată varietate — unele sunt din porțelan fin sau sticlă Swarovski, altele din alamă, sticlă simplă sau ceramică. Unele au fost scumpe, altele luate pe nimic și câteva sunt cadouri de la prieteni.

Fiecare dintre ele oprește cumva timpul. Nu sunt doar simple obiecte, ci fragmente care păstrează vie atmosfera unor momente plăcute, a concediilor sau a locurilor prin care am trecut în vizită – drumuri prin Sibiu, pe la Târgul Olarilor sau prin magia Târgului de Crăciun...
Problema e că după atâta timp de colecționat, spațiul liber a devenit zero! Etajerele sunt pline ochi și acum duc o luptă de voință... ca să nu fiu nevoită să mai comand o vitrină!...Wish me luck! 🍀🤞✨
Cunoaște cineva o metodă de autocontrol? Ajută dacă închid ochii când trec prin „zone periculoase” , ori poate să evit bazarurile sau e nevoie direct de un coaching special? 😅 Poate cineva să mă ajute cu un sfat? 😉

Muzeul "Théodore Deck" din Guebwiller

În Franta, anul 2023 este supranumit Anul Deck, pentru ca se serbeaza 200 de ani de la nasterea celui mai mare ceramist national (Joseph-) Théodore Deck (născut la 2 ianuarie 1823 la Guebwiller, † la 15 mai 1891 la Paris). Deck a facut parte din curentul Istorism si Art Nouveau. 

El a studiat fizica și chimia și a folosit rezultatele studiilor sale inițial pentru vopsirea mătăsii și mai târziu pentru fabricarea sobelor de faianță. După ce și-a extins cunoștințele în călătoriile în Germania, Austria și Ungaria, a înființat o fabrică la Paris (în anul 1856) și a început experimentele în ceramică. 

A lucrat împreuna cu fratele sau Xavier Deck si atât de repede s-au perfectionat, încât încă din 1861 Deck a dezvoltat așa-numita faianță de oiron sau Henry II.  Mai târziu a inventat un nou tip de faianță, imitând faianța antică chinezească și persană, dând o reflexie metalică și mai bogată. 

În 1887 a devenit șef al fabricii de porțelan din Sèvres („Manufacture royale de porcelaine de Sèvres”). 

Deoarece a angajat câtiva pictori de renume la vremea respectiva (inclusiv Jean Louis Hamon și Albert Anker), produsele sale din ceramica au capatat o si mai mare valoare artistică. El a fost distins cu Crucea de Ofițer a Legiunii de Onoare pentru realizările sale la Expoziția Mondială din 1878 de la Paris. 

Specific lui Deck sunt piesele acoperite cu emailuri transparente, crapate sau nefisurate si chiar reliefuri. Lucrarile lui sunt deseori inspirate de pastișa ceramicii islamice, egiptene, chinezești, japoneze sau majolice. El creeaza personaje, păsări, flori, ornamente de tot felul sub glazură turcoaz, verde, galben sau mangan. Theodore Deck a creat un albastru specific - o nuanță de turcoaz orbitor, ce a capatat numele „bleu de Deck” sau „blue Deck”. 

Théodore Deck a continuat mereu să inoveze. Cu ocazia Expoziției Universale din 1867, fabrica a primit o medalie de argint datorită, printre altele, reflexelor metalice obtinute printr-o tehnica speciala. 

Lucrarea lui monumentala este prezentata la Expoziția Universala din 1873 de la Viena, unde a prezentat o jardinieră spectaculoasă de doi metri lățime, sprijinită de un panou înalt de aproape patru metri. Decorul, păstrat la Geneva la Muzeul Ariana, a fost realizat din schitele lui Émile-Auguste Reiber. 

Musée Théodore Deck din orasul sau natal Guebwiller, detine cea mai importantă colecție a lucrărilor sale.

Théodore Deck este îngropat în Cimetière Montparnasse din Paris. Prietenul său Auguste Bartholdi a fost cel care și-a realizat monumentul funerar pe care este gravată propoziția: „A smuls foc din cer”.