Un întreg univers în... obiecte mici

Pe lângă câteva alte pasiuni care mă completează și-mi îmbogățesc viața, colecționarea de miniaturi este un hobby drag pe care îl urmez cu aceeași bucurie de peste 30 de ani. 

Unele dintre piesele adunate sunt foarte vechi, altele sunt cumpărate recent – de un an sau poate de cinci, dar pe toate le-am strâns cu plăcere și le-am organizat frumos pe teme, în cele două corpuri de vitrină suspendate de-a lungul rampei de scară.

Dacă privești atent, descoperi o colecție impresionantă și diversă, grupată pe categorii — de la înțelepți chinezi și japonezi, clovni Pierrot, măști venețiene și păpuși cochete, până la moși crăciuni și o întreagă menajerie de mici animăluțe (pinguini, cățeluși, șoricei, bufnițe, rinoceri, elefanți, lebede sau peștișori). Nu lipsesc nici obiectele casnice din alte vremuri (ceasul cu pendul, telefonul cu receptor, eclipsa, lumânarea, samovarul, fierul de călcat cu cărbuni, cântarul, opaițul, chitara sau colivia cu canar) și delicatele servicii din porțelan pictat. Cât despre materiale, este o adevărată varietate — unele sunt din porțelan fin sau sticlă Swarovski, altele din alamă, sticlă simplă sau ceramică. Unele au fost scumpe, altele luate pe nimic și câteva sunt cadouri de la prieteni.

Fiecare dintre ele oprește cumva timpul. Nu sunt doar simple obiecte, ci fragmente care păstrează vie atmosfera unor momente plăcute, a concediilor sau a locurilor prin care am trecut în vizită – drumuri prin Sibiu, pe la Târgul Olarilor sau prin magia Târgului de Crăciun...
Problema e că după atâta timp de colecționat, spațiul liber a devenit zero! Etajerele sunt pline ochi și acum duc o luptă de voință... ca să nu fiu nevoită să mai comand o vitrină!...Wish me luck! 🍀🤞✨
Cunoaște cineva o metodă de autocontrol? Ajută dacă închid ochii când trec prin „zone periculoase” , ori poate să evit bazarurile sau e nevoie direct de un coaching special? 😅 Poate cineva să mă ajute cu un sfat? 😉

Bijuterii de martie - Miercurea fara cuvinte 12/2026

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

„The Holdovers” – un film care mângâie sufletul - Clubul Cinefililor

Dacă ești în căutarea unui film de acțiune în sensul clasic — cu lupte spectaculoase și efecte speciale care-ți taie respirația — atunci acest film nu este pentru tine!
Dar dacă simți că ți-e dor de o poveste adevărată, despre oameni și suflete, despre prietenie și verticalitate, despre acele detalii esențiale care se ascund în spatele superficialității cu care din păcate ne-am obișnuit să trăim… atunci „The Holdovers” este "o bijuterie" pe care o recomand cu tot dragul (se poate viziona pe Amazon Prime).
🎄 Așezat în decorul unui internat din anii ’69–’70, în timpul vacanței de Crăciun, filmul ne poartă într-o călătorie emoționantă alături de un profesor rigid și un elev rătăcit, care învață să se vadă unul pe celălalt dincolo de aparențe. Este o poveste despre singurătate, despre pierdere și despre ce ne face oameni. Dar mai presus de toate, este despre punțile emoționale care prind contur acolo unde te-ai fi așteptat cel mai puțin.

🎬 Poate te gândești că "The Holdovers" nu se încadrează sezonului actual, este însa o alegere perfectă oricând, indiferent de vreme—pentru că atmosfera de Crăciun este discretă, fin sugerată, fără să abunde în clișee sau în melodii tipice. Tocmai această delicatețe îl face potrivit în orice moment.
Nu e un film care strigă, ci unul care șoptește. Nu te copleșește cu dramatism, ci te emoționeaza cu sinceritate. Și dacă îl lași, îți va rămâne în suflet mult după ce se termină...

🎶 Coloana sonoră, compusă de Mark Orton și completată cu piese atent alese din anii ’60–’70, este o adevărată poezie muzicală. 

Fiecare acord, fiecare vibrație muzicală amplifică emoțiile și adaugă profunzime atmosferei de epocă, fără să devină invazivă. Muzica nu conduce emoția — o însoțește cu delicatețe.

🎼Pentru "The Holdovers" au fost folosite instrumente vintage, iar acest lucru a fost o alegere intenționată pentru a reda autentic atmosfera anilor ’70. De la sunetele discrete ale pianului și ale instrumentelor vintage, până la ritmurile vibrante din “Venus” de Shocking Blue (1969), muzica nu doar însoțește povestea — o îmbrățișează cu delicatețe.

Mark Orton a colaborat cu regizorul Alexander Payne pentru a evita sunetele moderne. De la pianul electric Wurlitzer și chitarele Gibson Les Paul și Fender Telecaster, până la orgi cu pompare, cimbaloms și clopote metalice, sunetul este cald, nostalgic și discret. S-a renunțat la tehnologia Dolby Atmos, preferându-se un mix mono, ce evocă eleganța cinematografiei clasice. Toate aceste alegeri au fost făcute pentru a susține subtil emoțiile și estetica filmului. Este un soundtrack care completează delicat, memorabil.

Un moment muzical marcant este piesa „Crying, Laughing, Loving, Lying” de Labi Siffre  (1972), care apare în secvențe-cheie și pare compusă special pentru această poveste... Versurile sunt foarte simple și melancolice.

"Crying, Crying never did nobody no good, no how
That's why I don't cry
Laughing, Laughing sometimes does somebody some good somehow
That's why I'm laughing now
Loving, Loving never did me no good, no how, no how
That's why I can't love you now
Lying, Lying never did nobody no good, no how, no how
So why am I lying now?"

Traducere: 

Plânsul, plânsul n-a adus nimănui vreun bine, nicicum, De asta nu mai plâng.
Râsul, râsul, uneori, aduce cuiva un pic de bine, cumva, De asta râd acum.
Iubirea, iubirea n-a fost niciodată bună pentru mine, deloc, deloc, De asta nu pot să te iubesc acum.
Minciuna, minciuna n-a ajutat niciodată pe nimeni, deloc, deloc, Atunci de ce mint acum?

---

PS: Nu știu de ce, dar în mintea mea, această melodie a declanșat imediat o asociere cu stilul folk soft și influențele de easy listening din "Castles in the Air" de Don McLean. Iar titlul piesei m-a dus, într-o clipă, la romanul Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert... Haha, cine știe ce scurtcircuitări neuronale s-au produs în „greierașul” meu! 😄

---

PS2: înscriu acest articol și la "Citate preferate" tabel de înscriere la SUZANA 👌

Șase ani - Aniversare ☺

S-a întâmplat ca acum sase ani sa fie la noi în vizita o familie de prieteni din Bucuresti, carora le-am aratat câteva din frumusetile Bavariei - meleagurile ce mi-au devenit "casa" din anul 2000. Si s-a întâmplat ca pe data de 23 iulie 2009 sa fi fost cu acesti prieteni pe malurile Dunarii. Le-am aratat urmele Castelului roman Abusina, apoi am facut un popas mai lung la Manastirea Weltenburg (în incinta careia a fost produsa cea mai veche bere din lume, bere ce a devenit de-a lungul timpului cea mai premiata la concursurile internationale), apoi am admirat Defileul Dunarii. Am urcat pe dealul Michelsberg sa vizitam somptuosul monument închinat aliantei trupelor militare ce au reusit învingerea lui Napoleon, monument cunoscut sub numele de Befreiungshalle si apoi, în drum spre casa, am intrat la Complexul termal Gögging unde am petrecut cateva ore de relaxare si desfatare a simturilor. Pentru ca prietena mea avea de curând blog - mi-a aratat la ce foloseste si imediat dupa plecarea lor din Bavaria, am încercat sa vad daca pot sa-mi deschid si eu o pagina de blog... Am reusit si în primul meu articol am descris aceasta excursie pe malul Dunarii.
Anii au trecut, între timp am fost si cu alti prieteni pe acest minunat traseu, însa marea coincidenta este ca la data de 24 iulie 2015 am strabatut acest drum, împreuna cu o alta familie de prieteni - de data aceasta din Cluj-Napoca. Asa mi-am amintit ca blogul meu a început acum 6 ani!
În acest articol jubiliar voi prezenta imagini din actuala excursie pe malul Dunarii.
Castelul roman Abusina:

Manastirea benedectina Weltenburg:


Kelheim - Befreiungshalle:

Walhalla memorial:



Despre Abusina, Weltenburg si Befreiungshalle - informatii în primul meu articol; despre Walhalla voi scrie într-un articol viitor ☺
PS: în acesti 6 ani am oferit pe acest blog (Între vis si realitate 2) 2325 postari si înca 312 postari, pe primul blog (Intre vis si realitate...) - articole scrise, fotografii sau videoclipuri...

Vacanta la Roma - Bijuterii (III)

Via dei Fori Imperiali este strada de-a lungul sitului arheologic roman, ce uneste Piazza Venezia si Colosseum, este strada de parada construita sub regimul Mussolini. În prezent este zona pietonala.
La începutul lunii iunie, datorita sarbatorii "Festa della Repubblica", frumoasele statui de bronz ale împaratilor care au adus glorie anticei Rome, au fost îngradite de tribune solide din bare si tevi metalice. Vânzoleala turistilor a fost dublata de trupele militarilor însarcinati cu demontarea schelelor. În plus, zona reprezinta parte a unui santier pentru extinderea liniei de metrou... Toate acestea au diminuat considerabil emotia noastra de a pasi pe locul pietei monumentale construite înaintea erei noastre.


Forumul lui Caesar, inaugurat în anul 46 î.Hr. - o piață cu porticuri laterale lungi având în centru templul închinat lui Venus. Se spune ca Caesar a plătit din proprii bani terenurile pe care s-a înălțat monumentul.
Forumul lui Augustus, a fost inaugurat în anul 2 î.Hr. si complexul dispus ortogonal a continut un templu dedicat lui Marte.
Forumul Păcii, construit sub împăratul Vespasian în anul 75 d.Hr. - un patrulater vast încercuit de porticuri având ca piesa centrala Templul Pacii.
Forumul lui Nerva este o altă piață monumentală construita de împaratul Domițian, inaugurata însa de succesorul său împaratul Nerva. Complexul include templul dedicat zeiței Minerva.
Forumul lui Traian, construit între anii 107-112 dupa cucerirea Daciei, a fost ultimul dintre Foruri si totodată cel mai mare și mai impresionant. Piata era închisă de Basilica Ulpia si Columna lui Traian. În fața bazilicii a fost ridicată statuia ecvestră a împăratului Traian.
Forurile Imperiale au fost ridicate pentru a accentua rolul centrului politic și administrativ al orasului si deasemenea pentru a da o nota de noblete în plus capitalei Imperiului Roman.

Vacanta la Roma - Bijuterii (II)

(continuare la "Vacanta la Roma - Bijuterii")

"Santi Cosma e Damiano" este o superba bazilică minoră, dedicată celor doi frați "doctori fără de arginți" Cosma și Damian, martiri crestini și sfinți serbati de biserica catolica la data de 26 septembrie si prăznuiţi la 1 iulie de biserica ortodoxa.

Situata în imediata apropiere a Forumului Roman, între Via Sacra și Via dei Fori Imperiali în vechiul perimetru al Fori Imperiali din Roma, biseica este alcătuita din două clădiri antice romane, cu funcții complet diferite, aparținând a două ansambluri arhitecturale distincte, separate în prezent printr-un perete de sticla. (noi am vizitat ambele fractiuni).

Pâna în secolul al 16-lea, biserica a reprezentat un spațiu sacru creștin foarte important mai ales prin pozitia centrala din cartierul medieval. În anul 1512 biserica a fost renovata si absida a fost îmbracata în mozaic.

În anul 1870 s-au început excavarile în Forumul Roman si arhitectura bisericii a fost grav afectată, mai ales prin prăbușirea campanilei.
Săpăturile arheologice cu motivatie naționalista din timpul lui Mussolini, au distrus definitiv integritatea acestui ansamblu arhitectural. Vestibulul de intrare în biserica a fost desacralizat și transformat în monument antic.
Partea de biserica ce facea parte din fostul complex Templul Păcii (Templum Pacis), ridicat de împăratul Vespasian in 71 d. Chr. are intrare prin partea site-ul arheologic Forumul Roman.
Cealalta parte de biserica, care a functionat pâna în 1986 ca biserica parohială și biserica a mănăstirii Ordinului Tertian Sf. Francis (T.O.R.), are o intrare modernă din Via dei Fori Imperiali. Curtea interioara este o oaza de liniste si frumusete, un spatiu mignon dedicat reculegerii în linişte şi armonie. Una din încaperi gazduieste un presepio permanent.

(va urma)

Vacanta la Roma - Bijuterii

Strabatând la pas Via XX Settembre - care uneste Poarta Pia* (din imediata apropiere a Hotelului Baltic) si Piazza Venezia, ai parte de un drum marginit de câteva bijuterii arhitecturale.
Una din bijuterii este Piazza San Bernardo. Aici se înalta biserica Santa Maria della Vittoria (1605), în stil baroc - mentionata de Dan Brown în romanul "Îngeri și demoni", biserica Santa Susanna (1603) si biserica San Bernardo alla Terme (1598).
Tot aici poate fi admirata si Fontana del Mosè, terminata la sfârsitul secolului 16. Este construita în stilul baroc si a reprezentat sursa de inspiratie pentru Fontana dell'Acqua Paola si Fântâna Trevi.
În stânga statuii lui Moise este statuia ce-l reprezinta pe Aaron, fratele mai mare a lui Moise, iar în dreapta, statuia îl reprezinta pe Iosua Navi, urmașul lui Moise. Bazinul este flancat de patru lei, statui aduse de la Pantheon.
Se spune ca pentru alimentarea fântânilor Romei cu apa, a fost reactivata o retea de pe vremea romanilor - apeductul Aqua Alexandrina si legatura pâna la Fântâna lui Moise a capatat numele Acqua Felice.

O alta bijuterie a capitalei Italiei este intersectia Via del Quirinale cu Via delle Quattro Fontane. Fiecare din cladirile aflate pe crucea de strada au pe colt câte o fântâna decorativa. Cele patru fântâni în stil renascentist târziu, simbolizeaza râurile Tibru si Aniene si zeitatile romane Diana - zeita castității si Juno - zeita puterii.
Una din cladirile cu fântâna este biserica San Carlo alle Quattro Fontane. Ridicata la începutul secolului 17 (1638-1677) în cinstea Sfântului Borromeo. Biserica este atât de mica, încât se glumeste spunându-se ca ar încapea între pilonii de trecere ai Bazilicii Sf. Petru din Roma.

Fatada cu arcade si linii curbe, cu coloane impunatoare si joc de forme convexe și concave - a însemnat la vremea respectiva o revolutie în arhitectura baroca. Interiorul bisericii este conceput ca joc de forme geometrice - hexagoane, octogoane si cruci. Cupola are forma eliptica si este sustinuta pe coloane suple din stuc.

Din Piazza Venezia, silueta Colosseumului te atrage ca un magnet! Este superb, grandios, impresionant! Cel mai mare amfiteatru construit vreodată în lume, una din cele mai impresionante edificii ale Imperiului Roman!
Construit în anii 72-80 d.Hr. în formă eliptica - axa mare de 188 metri, axa mică de 156 metri, amfiteatrul a avut un perimetru de 527 metri si o înălțime de 48 metri si a oferit locuri pentru 50-70 de mii de spectatori!
A avut 80 de intrari si scarile ce duceau la coridoarele circumferențiale spre locuri erau acoperite cu marmura. Acest sistem ingenios - denumit "vomitoria", a facut posibila evacuarea amfiteatrului în caz de urgenta, în doar cinci minute! O intrare în Colosseum → aici , pe blogul meu No.1 ☺
În vremurile de glorie, scarile din Colosseum erau acoperite cu marmura, astazi urcatul acestora este greoaie deoarece lipsa placilor de marmura face ca înaltimea dintre doua trepte sa fie 35 - 40 cm. Nici nu vreau sa îmi imaginez ce s-ar putea întâmpla în amfiteatru acum, într-un moment de panica!

În imediata apropiere a Colosseumului se înalta maiestuos Arcul lui Constantin, un arc de triumf cu trei arcade, bogat decorat cu basoreliefuri si inscripții. Ridicat în cinstea împaratului Constantin cel Mare dupa batalia de la Podul Milvius (anul 312), monumentul are 21 de metri înaltime, 25,7 metri lungime și peste 7 metri lățime.

*) Poarta Pia este o intrare în Zidul Aurelius - vechiul zid de aparare al cetatii Roma. Poarta a fost proiectata de Michelangelo între anii 1561-1565, la cererea papei Pius IV.
(va urma)

Croaziera - Daca e joi, e Napoli ☺

Nu stiu daca ati vazut filmul "Dacă e marţi, e Belgia!" însa situatia pe care am trait-o noi pe timpul concediului a fost asemenatoare ☺ În opt zile am traversat cinci tari si am vizitat sase din cele mai renumite orase ale Europei.
Dupa parasirea portului din Palma de Mallorca, vasul nostru a navigat 36 ore si a ancorat în portul Napoli, joi 13.11.2014 la ora 8 dimineata. Conform publicatiei "Diario di bordo" urma sa stationam aici doar sase ore, asa încât greu ne-a fost sa decidem ce anume sa vizitam în timp atât de scurt! Am fi dorit sa ne plimbam prin Napoli, sa vizitam Sorrento, Pompei si Herculaneum, însa a trebuit sa alegem un singur obiectiv. Am ales Pompei.
Autocarul ne-a luat direct de pe pasarela. Era cald, ca într-o zi de vara.
În provincia napoletana plouase de curând însa senzatia de "murdar" nu a putut fi spalata... pe marginea soselei zburau cartoane şi pungi de plastic.

Am ocolit în partea de sud Vezuviul si la jumatatea distantei dintre Napoli si Pompei, ne-am oprit în localitatea Torre del Greco sa vizitam o fabrica de camee cu vechime de peste 250 de ani. Traditie antica, artizanatul în coral si camee a devenit o îndeletnicire ce a atins nivel de arta, aici la malul Mediteranei. În anul 1750, Giovanni Apa, maestru gravor regal al Curții Bourbon, s-a remarcat pentru talentul său artistic. Cameele lucrate de el sunt recunoscute drept capodopere, rafinamentul si tehnica de prelucrarea au fost transmise si dezvoltate din generatie în generatie, astfel încât astazi, numele artistul a devent numele unui brand international. Fabrica Apa executa lucrari de arta începând cu mici bijuterii si bibelori, pâna la mari obiecte decorative, tablouri si statuete.
Incursiunea în lumea colorata si spectaculoasa a pietrelor semipretioase, a bazoreliefurilor fine, a sigiliilor, pandativelor si a broșelor a fost interesanta, vizitarea muzeul a fost deosebit de placuta.



Am urcat din nou în autocar si în mai putin de jumatate de ora ne-am aflat la intrarea în situl arheologic "Pompei" la Porta Marina. (va urma)

Creta (4) - Spirala si Opalul

pentru rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la Blind Love (Elly)

Cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. Civilizaţia cretană s-a dezvoltat simultan cu cele egiptene şi mesopotamiene, cunoscând apogeul între secolele XVI şi XV î.Hr.
Spirala este un motiv ornamental folosit în Creta Minoica, considerat simbol sacru ce aminteste de schimbarea continua si evolutia universului, fiind totodata forma pe care o are galaxia noastra - Calea Lactee.
Cu linii spiralate, cretanii antici au împodobit cele mai de pret obiecte: picturi si sculpturi reprezentând zeitati, vase de ceramica, bijuterii. În cultura minoica spirala a reprezentat simbolul fertilitatii, al fortei feminine, al libertatii, al iubirii, al drumului vietii si al mortii.

Spirala este si forma pe care o repeta inelul si bratara alese ca suvenir din concediul petrecut pe Insula Creta. Argint si opal... o combinatie deosebita, care - spun eu, se potriveste perfect vara, pe pielea bronzata ;)

Opalul este un mineral de exceptie, prezent în natură ca umplutura a unui filon sau ca granule. Opalele sunt foarte rare, de aceea nu se exploatează pe cale industrială.
Numele de "opal" provine de la cuvântul grecesc (ὀπάλλιος) "opallios" , ce înseamna "piatra pretioasa", cuvânt preluat în sanscrita ca "upala" si raspândit în toate limbile Pamântului.
Cu toate ca opalul a fost găsit pe toate continentele, 97% din opale provin din Coober Pedy, o localitate din sudul Australiei. Hazliu este faptul ca numele localitatii este transcrierea în engleza a expresiei aborigenilor "kupa piti", în traducere libera "omul alb în gaura" :) Este denumirea pe care bastinasii au dat-o cautatorilor de opal - acelora care sapau labirinturi sub pamânt si care, datorita climei cu calduri greu de suportat atât ziua cât si noaptea, preferau sa si locuiasca în mina.
Culoarea mineralului este foarte variabilă, de la incolor la cenușiu, brun, galben, alb, albastru, verde si mai rar portocaliu sau roșcat (numite „opale de foc”). Pentru bijuterii, opalul este doar lustruit, exceptie facând opalul roscat, care se obisnuieste sa fie taiat în fațete, la fel ca diamantul.
În antichitate, opalul era deosebit de scump, chiar mai pretios decât diamantul! Pliniu cel Bătrân a scris: "[...] opalul detine finetea rubinul, scânteierea ametistului, luciul de apa al smaraldului și un incredibil amestec de lumina."
În cultura romana, opalul era considerat "piatra iubirii" sau "piatra sperantei".
Cuvântul "opalescență" este preluat în vorbirea uzuala pentru a descrie un joc de culori fascinant, o descompunere a luminii albe din tonuri calde în reci, opacitatea devenind astfel semitransparentă.

Suport-cârlig pentru poseta

Ma aflam în vizita la prietena mea LU si tocmai povesteam despre superstitii.
Spre exemplu se spune ca daca-ti pui poseta pe jos, vei saraci! ;))
Nu sunt superstitioasa, dar poseta nu mi-o pun niciodata pe podea! Daca spatarul scaunului nu permite agatarea curelelor, atunci înghesui poseta lânga mine. Asta asa, din motive pur igienice.
Pe când îmi sustineam cu fermitate deprinderea, prietena mea dispare scurt din încapere si se reîntoarce învârtind pe deget o punguta din catifea neagra. Mi-o ofera zâmbind si... iata ce descopar!

O surpriza colosala! De mult îmi doream acest cârlig pentru poseta. Sunt atât de fericita, încât iata, nu pot sa ma abtin sa nu arat tuturor micuta bijuterie! :) Mii de multumiri, draga LU! :)