Saptamâna trecuta, catelul vecinilor nostri a murit de batrânete. Catelul Felix - un maidanez adoptat în urma cu 8 ani de la azilul animalelor, a murit exact la 15 ani dupa ce i-a fost înregistrata nasterea, pe 19 martie! O coincidenta tulburatoare pentru stapânii lui... Bizara potriveala!
Obisnuiti sa faca lungi plimbari, cel putin de trei ori pe zi, golul lasat de catel în viata vecinilor mei este mare. Felix a fost un membru al familiei...
Zilele trecute au fost foarte ocupati cu formalitatile impuse de deces si timpul s-a scurs mai repede ca de obicei. Acum ca totul a trecut, nu-si mai gasesc ritmul, le lipseste enorm prietenul patruped.
Ieri, pentru ca vremea a fost superba, ne-am gândit sa-i invitam la o plimbare la marginea orasului. Fara un țel anume, am înconjurat lacul Ilse, am taiat câmpurile si am ratacit câteva ore între imas si padure. Am admirat natura si am povestit despre una, despre alta. Ei si-au amintit de plimbarile cu Felix-ul lor, noi ne-am amintit de Felix si Marlene - nepoteii cu care am fost deseori la lac. Pentru ca saptamâna viitoare Felix si Marlene vor veni câteva zile în vacanta la noi, ne-am propus sa refacem traseul împreuna cu ei, daca vremea va fi prielnica.
În drum spre casa, am trecut pe langa un parc amenajat pentru freestyle-BMX si am privit câteva minute copiii care urcau în viteza pantele, sareau peste hopuri si încercat tot felul de acrobatii. Vecina spune "Ati putea veni cu nepoteii aici, saptamâna viitoare." Am spus "Ah, nuuuu, nepotii nostri nu sunt atât de... curajosi si salbatici. Felix este chiar prudent, uneori exagerat! Dar daca ar fi sa-mi imaginez ca unul din ei si-ar dori sa probeze acest sport, atunci aceea ar fi Marlene! Ea este mai curioasa si mai îndrazneata." Am povestit în continuare cum exact de ziua ei, la doi anisori, Marlene a avut mâna în ghips! Am râs amintindu-ne cu cât curaj si-a acceptat atunci soarta si cu câta seninatate ne-a povestit patania,multe luni la rând. A fost "vedeta" familiei!
Astazi la ora amiezii suna telefonul... Mama lui Felix si a Marlenei ne spune ca tocmai s-au întors de la spital. De dimineata, cei doi copii au iesit în parcul din cartier cu bicicletele si Marlene a cazut atât de rau, ca si-a rupt mâna! Oh, Doamne! Are mâna dreapta în ghips!
Dupa ce am cugetat îndelung asupra noii situatii, am decis totusi sa ne asumam raspunderea si sa-i primim mâine pe copii. Suntem constienti ca Marlene este acum ca un bebelus, trebuie spalata, îmbracata si hranita. Joia care vine, va trebui sa fie înapoi în München, pentru ca are o noua programare la radiologie. Tja... frumoasa vacanta! Ciudate coincidente!
In colajul unu sunt ilustrate linistea, pacea, viata; fotografiile din colajul doi parca ilustreaza lumea vecinilor tai fara sufletelul lor cu patru labute... Micutul... A avut o viata fericita (8 ani a fost foarte fericit) :) Ce goala trebuie sa li se para acum casa, cand privesc canapeluta lui Felix, lesa, zgarda, vasele pentru apa si mancare si el nu mai vine sa-i intampine dand din coada... Noi asa am simtit casa dupa fiecare catelus care a trecut pragul vietii in moarte. Poate isi vor lua un altul. :)
RăspundețiȘtergereCoincidenta cu data inregistrarii si data mortii chiar e bizara... Coincidentele, de fapt, pentru ca Marlene s-a accidentat dupa ce tocmai ati amintit incidentul... :( Dragalasa de ea... :( Sper ca nu e ceva prea grav si se va vindeca fara urmari. Vei avea mai mult de lucru cu micuta cea viteaza (si accidentata) dar bucuria va fi mare, de ambele parti. Cred ca micutii abia asteapta sa vina la voi! :)
Iar ultimele foto sunt... renasterea! Renasterea Naturii, renasterea sperantei... Bucurie. :)
Sa aveti o duminica minunata! Imbratisari si pupici cu drag, de la noi pentru voi! <3
ce frumos ai interpretat tu colajele... impresionante idei. Sincer, nu m-am gândit de loc sa le dau sens, am grupat pozele cronologic, hm! nimic nu e întâplator, nu-i asa? :)
ȘtergereDespre catelul Felix, singura bucurie este ca a fost fericit pâna în ultima lui zi, nu a suferit decât în ultimele ore, când semnele vitale au scazut brusc. Medicul nu l-a mai putut salva, vârsta nu poate fi redusa prin nicio minune. Tulburatoare coincidenta, am vazut cu ochii mei certificatul de deces si data de 19 martie! Cosuletele si paturile speciale, un pachet mare cu mâncare speciala si jucarioarele lui Felix au fost deja date unor prieteni ce au un catel - un prieten de-al lui Felix. Restul de lucrusoare: lesa, castronasele si alte obiecte, vor fi donate la azilul animalelor.
Deocamdata vecina spune ca nu mai doreste catel, este o responsabilitate mare, cheltuieli suplimentare (medicul si formalitatile de înmormântare, au costat acum aprox 600 euro!) si în plus, inima frânta la capat de drum... spune ca nu ar mai avea putere sa depaseasca inca un asemenea moment! Tja... grea decizie!
Marlene.. of, of, of! Când am aflat, parca mi s-a strâns inima - tocmai ce povestisem cu vecina despre caracterul ei, pe cât e de firava este, pe atât de dârza este! De mult nu am mai pomenit despre accidentul ei si mâna în ghips si hodoronc-tronc se întâmpla iar! Incredibil!
Precis nu este ceva foarte grav, oasele copiilor se refac repede, totusi însa este o ruptura! Am vorbit cu ea la telefon si nu a vrut sa contramandeze vacanta la noi. Asa ca, vom vedea cum ne descurcam ☺ De data aceasta le vom da camere separate, sa poata dormi linistiti, nu care cumva sa se loveasca în somn. Si de întreprins mare lucru nu vom putea... depinde cum se va simti domnisoara. Vom sta în casa si vom citi.
Te pup Diana draga. Multumi pentru cuvintele frumoase si urarile tale de bine. Trimitem pupici si gânduri bune, catre voi. Duminica frumoasa!
Regret aventura nedorită a nepoatei tale, sper ca totul să se termine cu bine! Cred că doar tu pui alături discuțiile unor întâmplări și ajungi astfel la coincidențe ....
RăspundețiȘtergereTristă și povestea vecinilor ....
nu inteleg ce vrei sa spui prin " Cred că doar tu pui alături discuțiile unor întâmplări și ajungi astfel la coincidențe"...
ȘtergereCe loc frumos! Ieri am fost și eu la un lac. Frumos, mi-a plăcut dar lipsea ceva: niște plutitoare! Rățuște, pescăruși, lebede. ..ceva! ;)
RăspundețiȘtergereNici urma!
Îmi pare rău pentru nepoțica ta! Sì apreciez ca vacanța lor nu s-a anulat! :)) Din imaginile cu ei din vizitele anterioare am remarcat ca piticii se simt foarte bine cu voi...;)
Așa ca , zile faine va doresc!
Îmi pare tare rau pt cățel! Știu exact cum se simt vecinii . Am trecut prin asta. :( Nici nu voiam sa mai vin acasă dacă nu era nimeni. Îmi era atât de greu! Evitam sa stau singura acasă. Iar lipsa asta atât de mare nu a putut fi domolită decât cu Induța mea superba! ;)
Te pup! 😊
:) Ratele erau cu toata familia, dar lebada era singura, de aceea am presupus ca este un El si Ea era deja în cuib, cu ouale :)
ȘtergereMarlene... ghinion! Mâine dimineata vom vedea exact cum se simte. Habar nu am cum e sa ai mâna în ghips, eu nu mi-am rupt nimic, niciodata. Sper ca nu are dureri... Cei doi sunt foarte sociabili si se simt bine oriunde, cu noi insa sunt obisnuiti de mici. In fiecare an au fost la noi in vacante. Multumim, sper sa facem ce se poate mai bine din vacanta :)
Catelul... da, si eu cred ca vecinii mei vor adopta un altul. El nu vrea dar cred ca ea isi doreste neaparat. Am promis ca merg cu ea când va duce donatiile la azilul animalelor. Poate vedem ceva simpatic... poate va fi dragoste la prima vedere... M-as bucura pentru ei.
Induta ta este o dulce! Ati iesit si cu ea la picknick astazi, nu-i asa? ;) pup
Nu am ieșit la picnic! Dar i-am luat conserva de cerb, preferata ei și una dintre iesirile afară a fost o plimbare lunga, lunga...:)))
ȘtergereNu pare sa fie supărată. Data viitoare am sa o iau și la picnic. ..:)))
Așa! Vezi ca dragostea asta la prima vedere poate fi și la tine aplicata...;))
Viata e plina de coincidente,unele fericite,altele triste.
RăspundețiȘtergereAsa suntem noi creati...sa ne intristam,sa ne bucauram,dar de fiecare data sa avem puterea sa mergem mai departe.
Sa aveti o vacanta frumoasa,chiar daca o sa aveti mai mult de lucru cu micuta accidentata.
Viata doreste sa o alintati ceva mai mult in aceasta vacanta.:)
Pupicic!
O saptamâna frumoasa si voua, draga mea! este Saptamâna Mare, cu siguranta ai multe de pregatit într-o casa cu 3 barbati. Spor la toate!
ȘtergereVa pup. Noapte buna!
hmmm....da, chiar tulburatoare coincidente...
RăspundețiȘtergereprobabil ca discutia voastra despre Marlenne a fost un fel de premonitie...s-a intamplat exact ce povesteati ca s-a intamplat...
o sa aiba ce-si aminti Marlenne cand va fi mare, cu siguranta va uimi cativa baieti cu intamplarile ei :)
oricum, va fi maxim de rasfatata la voi, cu siguranta ii va prinde bine sa nu stea doar acasa, cand calatoresti intr-un interval asa scurt ai senzatia ca timpul trece mai repede...
dureroasa pierderea vecinilor vostri...trista coincidenta :(
stiu cat de greu e sa-ti pierzi animalutul de companie...
pe ultima mea pisicuta am adus-a acasa pe data de 19 mai, 13 ani mai tarziu, pe 19 mai, a murit...
pup draga mea draga, frumoasa sa-ti fie saptamana langa nepoteii vostri! :*
Da, da, asa e cum spune Diana, ca o simfonie in trei parti postarea ta ilustrata de azi. Principalul e ca se incheie optimist si pozitiv. O sa fie bine, viata merge inainte...Multa sanatate si o saptamana excelenta! Astept esti frumoase si bune!
RăspundețiȘtergereUf, imi pare rau pentru vestile triste. Este uimitor cat de mult ne schimba vietile un patruped si cat de mult ajunge sa conteze in vietile noastre. Parintii mei au avut o pisica birmaneza care a trait 17 ani, a murit anul trecut si a lasat un mare gol in casa lor.
RăspundețiȘtergereSanatate multa pentru Marlene, sper sa aiba o vacanta frumoasa in ciuda problemei cu ghipsul. Te imbratisez cu drag!
Frumoasă plimbare, frumoase locuri! Păcat că se mai întâmplă şi evenimente neplăcute. Îmi pare rău pentru nepoţică, dar o să-i treacă. Sănătate multă îi doresc.
RăspundețiȘtergereCât despre moartea căţelului din vecini.... orice despărţire e grea. Nu doar de oameni, ci şi de prietenii necuvântători. Am scris despre câinele părinţilor mei - Ţuchi - un adevărat membru al familiei. Nu ştiu ce-o să se facă părinţii fără el, căci deja este venerabil ca vârstă şi cine ştie cât o s-o mai ducă, săracul.
Numai bine, dragă Carmen! :-)