La mulți ani pentru 2026! - Miercurea fara cuvinte 53/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Două zile de magie – Crăciun luminos si fericit!

Înca o mică restanță de final de an 

Crăciunul din acest an a avut pentru noi o strălucire aparte. Pentru că Raluca, una dintre fetele mele, a lucrat pe 24 decembrie, ne-am adunat cu toții abia în prima zi de Crăciun – iar cadourile au așteptat sub brad până am fost împreună.
Masa festivă a fost o bucurie în sine. Am început cu aperitivele noastre tradiționale - salată boeuf, salată de vinete, guacamole proaspăt și pateuri fragede. A urmat o supă cremă de roșii, cu smântână și busuioc, iar felul principal a fost o încântare — pulpe de gâscă la cuptor, cu Knödl de cartofi și varză roșie călită. La desert, clătite cu sos de vanilie, umplute cu zmeură și căpșuni proaspete, apoi cafea și fursecuri pentru cine a mai avut loc în stomac.
Am avut o șampanie Grand Plaisir, nectaruri de rodie, piersici și ananas, un Pinot Noir perfect pentru gâscă, iar la desert un vin de gheață, rece și dulce ca o poveste de iarnă.
Pe timpul cinei, Leo și Chico au fost atât de cuminți încât aproape am uitat că sunt acolo. Dar când ne-am mutat în salon, în jurul bradului, pentru a împărți cadourile, zici că au fost trași cu cheița. Alergau de la un pachet la altul, fascinați de foșnetul hârtiei, convinși că totul e un joc inventat special pentru ei. Ne-au făcut să râdem cu poftă.
Fiecare dintre noi a fost încântat de darurile primite. Moș Crăciun a fost foarte generos anul acesta — probabil ne-a trecut pe toți la categoria „copii foarte cuminți”. Am cântat colinde, am ascultat cele mai frumoase CD-uri de sezon, am povestit, am râs și ne-am bucurat de fiecare clipă. Pe la ora 22 musafirii au plecat, iar înainte de miezul nopții casa era deja pusă la punct, ca și cum petrecerea ar fi fost doar o amintire luminoasă.

     
A doua zi de Crăciun am fost invitați acasă la Adela, unde fetele mele au contribuit amândouă la pregătirea meniului festiv. La aperitiv, ne-a fost servită câte o pară coaptă cu brânză, miere și mentă. A urmat un piure fin de cartofi, alături de pulled beef — carne de vită gătită lent, desfăcută pe fibre, cu sos de legume și morcovi caramelizați. La desert am avut ceva cu adevărat spectaculos — conuri de brad comestibile, adevărate opere de artă — un muffin de ciocolată ca bază, acoperit cu fulgi de cacao și ciocolată care imitau perfect zimții conului, servite cu înghețată de vanilie și măr copt cu stafide.
Am băut prosecco, vin, sucuri după pofta inimii, cafea și încă un pahar de vin de gheață. Atmosfera a fost la fel de caldă și de frumoasă ca în prima zi, pentru că în fond, asta contează de Crăciun — să fim împreună, în liniștea și lumina casei.
Au fost două zile superbe, pline, luminoase, cu mese bogate, râsete, colinde, cadouri, povești și multă iubire.

Restanța de sezon – Seară festivă memorabilă la petrecerea de Crăciun a companiei

Încă o restanță de bifat înainte de artificii — postez abia acum povestea serii de sfarsit de an de la serviciu.

Așa cum m-am obișnuit, firma la care lucrez păstrează tradiția și organizează în fiecare an serbarea de Crăciun. Petrecerea a avut loc înainte de închiderea activității pentru acest an (pe 20 decembrie), iar noi am avut din nou parte de o seară memorabilă, un moment de bucurie și recunoștință în care peste 500 de colegi s-au reunit pentru a celebra împreună.Restaurantul-cantină al firmei s-a transformat într-un spațiu festiv spectaculos, cu foaier elegant amenajat cu canapele și fotolii, mese joase pentru conversații tihnite, o zonă de smalltalk cu mese rotunde înalte și un spațiu de petrecere cu mese lungi și scaune de bar. Acestea au fost dispuse perpendicular pe scenă, astfel încât vizibilitatea să fie perfectă din orice unghi.La primire, echipa de chelneri ne-a întâmpinat cu cocktailuri rafinate și nectaruri de fructe, apoi cu tăvi pline de gustări apetisante – rulouri de somon cu cremă de hrean, mini-camembert copt cu merișoare sălbatice, creveți Black Tiger cu avocado picant, couscous cu berberise și migdale, vitello tonnato și multe alte delicii.
În foaier, orchestra Big Band a firmei a umplut atmosfera cu colinde interpretate în stil grandios. Armonia instrumentelor clasice de suflat și percuție a fost completată de timbrul aparte al cimpoiului, un detaliu care a dat întregii interpretări un farmec unic și memorabil.
Pe măsură ce seara a continuat, scena a fost preluată de o formație pop-rock din Brazilia, care a adus ritmurile celor mai în vogă hituri internaționale. Ringul de dans, aflat chiar în fața scenei, s-a umplut treptat, devenind din ce în ce mai plin, până când energia și veselia au cuprins întreaga sală.
Un detaliu aparte al serii a fost lumina roșie, asemănătoare celei din laboratoarele de prelucrare a fotografiilor analogice. Ea a fost folosită pentru a proteja identitatea celor fotografiați, creând o atmosferă misterioasă și difuză, care făcea ca pozele obișnuite să pară neclare. Totuși, fotograful profesionist prezent la eveniment a reușit să surprindă momente deosebit de frumoase, datorită echipamentului său special care neutraliza efectul acestei lumini.
Meniul a fost un adevărat spectacol culinar – farfalle flambate în roată de parmezan cu spumă de șofran, friptură de vită cu pere sălbatice, somon glazurat cu punci, burger de rață cu sosuri îndrăznețe și opțiuni vegane rafinate. Deserturile au fost o poezie – Kaiserschmarrn cu mere caramelizate, crumble de prune, crème brûlée cu aromă de turtă dulce și sorbeturi delicate.
Vinurile selecte din Ungaria și Australia, berea artizanală, cocktailuri rafinate, mocktailurile creative și cafeaua intensă au completat tabloul unei seri perfecte.
Am râs, am povestit, am dansat și am simțit că suntem parte dintr-o comunitate care știe să celebreze cu stil și căldură. Petrecerea s-a încheiat la ora 23, dar vibrația ei încă ne însoțește. 

Räuchernächte — nopțile suspendate ale iernii

În Bavaria, nopțile dintre Crăciun și Bobotează sunt considerate magice și poartă numele de Rauhnächte — cele douăsprezece nopți sacre care se întind de la 25 decembrie până în ajunul Epifaniei, sărbătoarea celor Trei Regi Sfinți. În această perioadă, lumea se reașază în tăcere, iar casele sunt purificate prin fumigație. Sunt nopți cu propria lor respirație, un spațiu suspendat între ani, în care totul se așază altfel. Numele este german, dar ceea ce desemnează vine dintr-un timp mult mai vechi — pre‑germanic, pre‑creștin, pre‑celtic, dintr-o Europă care încă nu se împărțise în popoare.
Așa cum yoga are un nume sanscrit, deși practica ei a depășit de mult granițele Indiei, la fel și Räuchernächte este doar eticheta modernă pentru un ritual european străvechi. În zona Alpilor — Bavaria, Austria, Tirol și Elveția — tradiția s-a păstrat cel mai coerent, pentru că oamenii au continuat să o trăiască firesc, ca parte din ritmul iernii. Documentele medievale germane o surprind în detaliu, iar în gospodăriile alpine obiceiul a rămas viu până în secolul douăzeci, apoi a continuat natural, adaptat în forma în care este trăit astăzi.
Magia acestor nopți nu vine din fum, ci din felul în care timpul pare să se reașeze. Între Crăciun și Bobotează, zilele și nopțile au o densitate aparte, ca și cum ar purta fiecare o temă nevăzută. Uneori e trecutul care cere să fie lăsat în urmă, alteori e o limpezire a spațiului, a gândurilor, a lucrurilor adunate fără să fie observate. Sunt seri dedicate protecției, viselor sau drumurilor care se pregătesc să se deschidă. În această succesiune de seri liniștite, ritualul fumului devine un reper al iernii, un gest care leagă interiorul de exterior și deschide un început.
Strămoșii observaseră că în aceste zile natura stă într-o pauză cosmică. Lumina începe să crească încet, iar oamenii simțeau această schimbare în felul lor. Știința modernă ar vorbi despre ritmuri circadiene, psihologie sezonieră și efectul liniștitor al aromelor naturale. Tradiția însă șoptește că în aceste nopți energiile lumii se reașează, iar noi putem participa la această reașezare.

Fiecare noapte are o temă — trecut, prezent, viitor, familie, sănătate, curaj, vise, protecție, recunoștință. Oamenii aprind amestecuri de plante — salvie, ienupăr, pelin, rășină de brad, tămâie — și lasă fumul să circule prin casă, ca un mesager între lumi. Ierburile deschid mirosul prin flacăra lor rapidă, rășinile dau un fum lent și dens, cu profunzime. Amestecurile rămân simple și naturale, exact cum se pregăteau în gospodăriile vechi.
Räuchernächte nu s-au născut din astrologie, ci din ritmurile iernii, din agricultură, din viața rurală și observația naturii. În lumea modernă, tradiția a fost reinterpretată, iar astrologia a devenit un strat contemporan de sens, nu un adevăr istoric.
Nu e un ritual solemn, ci o mișcare firească, aproape instinctivă, ca și cum ai aerisi o cameră în care ai stat prea mult. Fumul se ridică lent și creează o atmosferă care pare desprinsă dintr-un vis. Magia vine din liniștea cu care se schimbă aerul, din felul în care spațiul se limpezește. În aceste nopți, liniștea are altă consistență, gândurile se decantează, iar ceea ce rămâne este esențial.
Fumul nu curăță în sens literal, ci în sensul în care un gest repetat de secole creează o continuitate, o punte între oameni și timp. E ca și cum te-ai prinde de un fir vechi care vine dintr-o Europă de demult, dintr-un timp în care oamenii trăiau după ritmul anotimpurilor și simțeau că orice trecere are nevoie de un moment de purificare. În aceste nopți, anul vechi se retrage încet, iar cel nou își face loc cu o delicatețe pe care o observi doar dacă te oprești. Este clipa în care fumul se ridică și simți că ceva, undeva, se reașează.
Suntem la sfârșit de 2025, într-un decembrie care poartă în el oboseala unui an intens și scânteia unuia care se apropie cu pași moi. Räuchernächte devine o invitație să lăsăm în urmă ce nu ne mai servește, să păstrăm ce ne hrănește, să facem loc pentru ce urmează.
În aceste nopți suspendate, trecerea devine firească. Lăsăm în urmă ce s-a încheiat, păstrăm ce rămâne viu și deschidem un loc pentru ce urmează. Așa se naște 2026, cu o lumină pură, sigură, care se așază în noi cu liniște.

Respirația sacră a Divinității

În seara de Ajun, lumea creștină sărbătorește nașterea Mântuitorului. Însă, indiferent de apartenența religioasă, nimeni pe această planetă nu poate contesta că acum două mii de ani a trăit cu adevărat un om numit Iisus. Mesajul său a dăinuit peste veacuri. Însă din existența fizică a lui Iisus din Nazaret nu ne‑a rămas nimic palpabil — niciun sarcofag care, în caz de îndoială, i‑ar putea fi atribuit fără echivoc, niciun portret desenat de contemporanii săi. Căutarea Sfântului Graal s‑a dovedit zadarnică, iar Giulgiul din Torino este, cu o probabilitate care se apropie de certitudine, un obiect apărut la câteva secole după Hristos...
Și totuși, există o legătură care ne unește pentru totdeauna cu Iisus. O legătură pe care nu credința o țese, ci știința. Este vorba despre argon, un element gazos care reprezintă aproximativ 1% din atmosfera terestră. Fizicianul american Harlow Shapley a făcut următorul calcul — cu fiecare respirație, omul inspiră aproximativ 30 de trilioane de atomi de argon. Păstrăm acești atomi câteva secunde în corp, apoi îi expirăm neschimbați, deoarece argonul nu intră în reacție cu alte substanțe. Argonul rămâne într‑un ciclu etern în atmosferă. Cantitatea uriașă de atomi ai acestui gaz nobil, care străbate orice om de‑a lungul vieții, se răspândește pe întregul pământ. O parte dintre acești atomi sunt inspirați și expirați, din nou și din nou, la fiecare respirație. Este o mică parte din atomii de argon care au trecut prin ființa fiecărui om ce a existat vreodată pe acest pământ.
Raportat la Iisus și la cei treizeci și trei de ani ai vieții sale, se poate calcula că, la fiecare respirație, inspirăm aproximativ o sută șaizeci de mii de atomi de argon pe care și Iisus i‑a avut, pentru câteva secunde, în trupul său. Drept urmare, fiecare dintre noi poartă în fiecare clipă o adiere a suflării divine – și voi și eu, chiar acum, în acest moment.
🎄🍀 CRĂCIUN FERICIT! 🍀🎄

PS: Superba fotografie am primit‑o de la un bun prieten și poartă protecție cu watermark

PS2: textul de aici este propria traducere a unui fragment auzit la radio, pe Bayern 1

Ajun de Crăciun cu zăpadă, brad în roșu și libertate culinară

Seara de 23 decembrie am luat în serios prognoza meteo care spunea că este posibil ca la noapte să ningă. Așa că, precauți, am băgat bradul în casă și dacă tot l-am fixat în stativ, i-am pus și ghirlanda luminoasă. Dimineața de Ajun ne-a întâmpinat cu o bucurie uriașă… într-adevăr, afară era totul alb. Meteorologii au avut dreptate și curtea arăta ca o felicitare de Crăciun. După muuulți, mulți ani, în sfârșit avem parte de Crăciun alb. Ce sentiment minunat!
Cu energia dată de ninsoarea proaspătă, ne-am apucat să împodobim bradul. Anul acesta am ales globurile roșii, rafinate, în toate formele și mărimile. Mi-a luat ceva timp până am găsit echilibrul perfect al pomului, dar în cele din urmă a ieșit exact cum mi-am dorit.
Apoi am agățat cu o fundiță roșie coroana de vâsc deasupra intrării în sufragerie, am făcut ultima tură cu aspiratorul și casa a avut exact prospețimea pe care pe care mi-o doream.
La bucătărie, responsabilitățile au fost împărțite clar. Eu doar desertul, iar Helmut s-a ocupat de cuptor și de plită, amesteca zâmbind în oale și dădea senzația că totul este sub control.
De mulți, mulți ani nu am mai fost singuri în seara de Ajun. Tocmai de aceea am decis să gătim exact ce ne era dor, fără să ținem cont de preferințele sau alergiile vreunui musafir. Libertate culinară totală.
Am început cu un cocktail de creveți regali — un fel de salată cu crème fraîche, creveți sotați în ulei de măsline, bucățele de sparanghel fiert în apă cu sare și ceapă, mandarine din compot, mărar și piper. O delicatețe!
Am ciocnit un pahar de crémant de Alsacia și... tot din Alsacia, am continuat cu escargot în unt aromatizat cu ierburi fine. Delicios!
Felul principal a fost doradă la cuptor, cu cartofi gratinați, un pește care ne place mult și care aduce și un strop din tradiția serii de Ajun.
La desert am avut creația mea cu mascarpone, dulceață de trandafiri și biscuiți speculaas, aromele acelea de iarnă care te duc direct în copilărie.
După un espresso bine-meritat am căzut frânți de oboseală. Ne-am întins puțin și am și ațipit vreo oră și ceva.
Seara s-a așezat peste noi cu o liniște plăcută. Ne-am cuibărit pe canapea, cu un film de Crăciun în fundal și cu sentimentul acela rar că totul este exact cum trebuie. Vacanța își trăiește în sfârșit ritmul ei frumos.

 

🍀🎄 Craciun fericit! 🎄🍀

Craciun fericit! - Miercurea fara cuvinte 52/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

✨ Solstițiul de iarnă — noaptea în care lumina se întoarce 💫

Începe iarna astronomică și anul acesta solstițiul cade într-o zi cu totul specială, a patra duminică de Advent, când lumina nu vine doar din cer, ci mai ales din sufletul oamenilor și din așteptarea Nașterii Pruncului Sfânt. În timp ce întunericul de afară se adâncește, în case e cald, liniștit și plin. Lumânările de Advent ard, iar tăcerea capătă o greutate nouă, ca și cum ar ține în echilibru întreaga lume.
Noaptea solstițiului de iarnă din 21 decembrie 2025 se deschide ca o poartă tăcută. Este momentul în care lumina se retrage până la marginea lumii și apoi, dintr-un punct nevăzut, începe să se întoarcă. Totul pare suspendat, ca și cum realitatea ar ține deschisă o ușă spre un nou început. Solstițiul nu este o clipă care se închide, ci un portal care rămâne deschis. Energia lui se întinde pe trei zile în jurul datei de 21 decembrie. Noaptea de 20 spre 21 deschide fluxul, ziua de 21 îl atinge în punctul maxim, noaptea de 21 spre 22 îl continuă, iar ziua de 22 îl stabilizează. Este o maree energetică, o vibrație care se extinde peste cei pregătiți să o simtă

Astăzi este inima solstițiului. Energia este densă, activă, potrivită pentru intenții, introspecție, ritualuri blânde și lumină interioară. Cerul e adânc, rece și limpede. Pământul tace. Aerul are o vibrație pe care o simți în piele, în adâncul tău, în gânduri. În case, lumânările ard cu o lumină caldă, iar liniștea devine un spațiu sacru. Nu doar focuri mici se aprind în încăperi, ci și scântei noi în oameni.
Intrarea Soarelui în Capricorn aduce o chemare la așezare, claritate și începuturi care nu se risipesc. Fiecare zodie primește un dar subtil, ca o șoaptă care se așază acolo unde e nevoie. Berbecul găsește curaj limpede, Taurul stabilitate interioară, Gemenii claritate în cuvinte, Racul vindecare, Leul foc reînnoit, Fecioara ordine în haos, Balanța armonie, Scorpionul transformare, Săgetătorul sens, Capricornul renaștere, Vărsătorul viziune, Peștii intuiție adâncă.
Energia acestei nopți este un ritual în sine. Umbra se strânge, lumina se pregătește, gândurile devin semințe, intențiile devin drumuri, tăcerea devine forță. Tot ce este vechi se desprinde ușor, ca o povară care nu mai trebuie purtată. Tot ce este nou se apropie ca o lumină care știe exact unde să se așeze.
În această noapte, gesturile simple devin magice. O lumânare aprinsă cu o dorință clară. O inspirație pură. O rugăciune rostită în gând. O hotărâre ținută în palmă pentru o clipă, ca să prindă curaj. Cerul ascultă. Pământul primește. Lumina răspunde.
De mâine, ziua începe să crească...dar adevărata lumină nu vine din răsărit, ci din schimbarea care începe în noi. Lumina se întoarce în lume ca o șoaptă care atinge tot ce este pregătit să renască. În liniștea acestei nopți, lumina crește câte un pic, se așază în timp, în aer, în felul în care lumea respiră. În acest ritm tăcut, iarna își deschide capitolul cel nou, iar noi ne ridicăm odată cu el — mai limpezi, mai darnici, mai frumoși, mai plini de energie, cu o aură care se amplifică și se revarsă dincolo de noi, atingând tot ce poate primi lumină. În noaptea aceasta, bunătatea și lumina ne ridică și ne deschid drumul spre ceea ce suntem pregătiți să devenim.

Fuggerei – locul unde Evul Mediu încă respiră și bunătatea nu a expirat niciodată

În inima orașului Augsburg, ascuns între ziduri modeste și porți care se închid încă la ora 22, există un loc care sfidează timpul. Un cartier social născut în anul 1521, în Evul Mediu — și care funcționează neîntrerupt chiar și în zilele noastre. Se numește Fuggerei, iar povestea lui este una dintre cele mai luminoase pagini din istoria Europei.
Fuggerei nu este doar un cartier vechi. Este un miracol care a supraviețuit cinci secole fără să‑și piardă rostul. Un loc unic în lume, pentru că nicăieri altundeva nu mai există un cartier social care să funcționeze timp de 500 de ani după aceeași idee, atunci la fel ca azi. A fost conceput și finanțat de Jakob Fugger, marele negustor, bancher și conte al Sfântului Imperiu Roman, cel mai puternic finanțator al epocii, un om care a influențat politica europeană prin împrumuturi acordate Habsburgilor și Vaticanului. I se spunea Jakob Fugger der Reiche — Fugger cel Bogat. Dar în loc să ridice palate sau monumente ale propriei vanități, el a ales altceva — un vis medieval de solidaritate, un cartier pentru oamenii săraci, unde chiria să fie atât de mică încât să nu devină niciodată o povară.
Un gulden renan pe an — o sumă simbolică atunci, o sumă simbolică și azi, pentru că acum chiria este de 0,88 euro pe an. Da, aceeași sumă ca în 1521, doar convertită. Fugger a lăsat chiar și în testament obligația ca orașul Augsburg să nu ridice niciodată chiria peste suma stabilită în moneda vremii și ca misiunea de a proteja demnitatea celor vulnerabili să nu fie niciodată abandonată. Promisiuni care, iată, nu au fost încălcate. Condițiile pentru locatarii cu situație financiară precară, apărută nu din vina lor, au rămas la fel de simple — să fie catolici, să se roage pentru sufletul fondatorului și să trăiască în liniște și modestie.
Cartierul nu a fost niciodată doar un grup de case. Fugger a proiectat aici un întreg organism social — un spital unde tratamentul era gratuit, o cantină unde fiecare primea o masă caldă, o capelă în care oamenii își găseau liniștea, o pompă de apă pentru întreaga comunitate și chiar un ceas solar care măsura timpul într‑o epocă în care timpul era un lux. Toate acestea nu erau un moft, ci o formă de grijă. O grijă care a rămas.
Astăzi, spitalul nu mai funcționează, dar încăperile lui au fost transformate în spații care păstrează memoria acelor vremuri. Cantina există și funcționează și acum, la fel și capela. Cartierul a trecut prin foc și sabie, a fost bombardat în al Doilea Război Mondial, iar multe case au fost distruse. Pentru protecția locuitorilor s‑a construit atunci un buncăr, devenit astăzi muzeu. În timp de pace, totul a fost reconstruit cu aceeași grijă, în același stil, ca un omagiu adus ideii că binele merită restaurat, nu reinventat.
Astăzi, străduțele înguste, casele galbene cu obloane verzi și liniștea aproape monahală creează senzația că ai pășit într‑o lume paralelă — una în care oamenii încă mai cred în grijă, în comunitate, în demnitate. Locatarii Fuggerei nu sunt „asistați social”. Sunt oameni simpli, care au trecut prin multe greutăți. Un apartament standard în Fuggerei are o suprafață de aproximativ 60 de metri pătrați, dispus pe două etaje și compus din living, dormitor, bucătărie (nișă de gătit), baie și o mică grădină. Există și locuințe mai noi, adaptate pentru persoane cu mobilitate redusă, de aproximativ 50 m², care includ un spațiu de living și dining, o chicinetă, un dormitor, o baie și un hol... Aici, sărăcia nu e stigmat, ci o etapă, iar ajutorul nu vine cu umilință, ci cu respect.
În fiecare seară, când poarta mare se închide, cartierul se cufundă într‑o liniște de secol XVI. E ca și cum timpul se oprește pentru a proteja această insulă de umanitate. Locuitorii de azi, în mare parte pensionari singuri, trăiesc într‑un loc ce pare desprins dintr‑o carte veche. Între orele 10 și 18, cartierul se deschide vizitatorilor, pentru că Fuggerei are statut de muzeu, iar locatarii își duc viața cu răbdare și discreție, ca niște păstrători ai unei lumi fragile. Câteva locuințe au fost transformate în camere de istorie, unde poți vedea cum arăta traiul în urmă cu 500 de ani, apoi în secolul XVIII, apoi în secolul XX... E ca și cum ai privi timpul stratificat, ca într‑un trunchi de copac.
Și totuși, ceea ce impresionează cel mai mult nu sunt casele galbene îmbrăcate în iederă, nici liniștea, nici regulile medievale care încă se respectă. Ci faptul că ideea inițială — aceea de a oferi un acoperiș demn celor care au nevoie — nu s‑a schimbat. Fuggerei rămâne singurul loc din lume unde Evul Mediu nu este doar istorie, ci o realitate care încă funcționează. Un cartier în care oamenii trăiesc modest, iar vizitatorii pășesc cu grijă, ca într‑un sanctuar al demnității umane. Un loc în care timpul nu a reușit să strice ceea ce un om a construit cu inimă. Fuggerei este dovada că bunătatea poate fi arhitectură, iar solidaritatea poate deveni patrimoniu.
Într‑o lume în care totul se schimbă, Fuggerei rămâne un miracol.

🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄✨🎄

Am fost în Fuggerei de multe ori, în anotimpuri diferite și de fiecare dată am simțit altfel respirația acestui loc. Totuși, toamna rămâne pentru mine cea mai pitorească, când casele galbene, îmbrăcate în iederă, se aprind în culori spectaculoase și ai impresia că pășești prin scene de basm.
Dar zilele trecute, fiind cu treburi prin zonă, nu m‑am putut abține să nu intru din nou, deși aveam o geantă mare de cărat. Voiam neapărat să văd cum arată Adventul în acest cartier care pare mereu desprins din alt timp.
Era trecut de ora 17 și era deja întuneric. Am cumpărat biletul de intrare și am făcut o mică donație, așa cum obișnuiesc de fiecare dată când trec pragul muzeului. Mi‑am îndreptat pașii spre curticica animată din fața bisericii. Ardea un foc de tabără, iar lângă el se vindeau brăduți nu mai înalți de jumătate de metru. Nu am întrebat prețul… Se servea vin fiert, iar pe un platou erau bucăți generoase de turtă dulce. O masă lungă și îngustă din lemn era întinsă de‑a lungul zidului. Oamenii povesteau în grupuri, copiii se jucau, un cățel de talie mijlocie își flutura coada voios, iar un chitarist întreținea atmosfera cu acorduri calde.

M‑am aventurat apoi pe străduțe să fotografiez ușile și ferestrele caselor, minunat decorate. Păreau cărți poștale vintage, uitate într‑un sertar al timpului.
Un detaliu fermecător al caselor din Fuggerei este soneria cu manetă, un mecanism vechi, păstrat cu grijă de-a lungul secolelor. În locul butonului electric modern, fiecare ușă are o manetă metalică care se trage — iar acest gest simplu activează o sonerie mecanică, exact ca în secolul XVI. Este un sunet discret, dar plin de personalitate, care pare să cheme nu doar locatarul, ci și memoria unei epoci în care lucrurile erau făcute să dureze.
Aceste sonerii sunt încă funcționale și reprezintă un simbol al continuității: tehnologia s-a schimbat, dar grija pentru detalii a rămas. În Fuggerei, chiar și un gest banal, precum apăsarea unei sonerii, devine o mică întoarcere în timp.

Era întuneric, doar bradul de pe aleea principală răspândea lumină; în rest, cartierul părea cufundat în somn. Și tocmai atunci, din întuneric, mi‑a ieșit în cale o pereche de miri. Ea, într‑o rochie albă, simplă; el, în costum negru și cămașă albă. Atât de surprinsă am fost, încât fotografiile mi‑au ieșit mișcate 😊 Se îndreptau spre poarta centrală, iar eu mi‑am continuat plimbarea, dar pentru că era prea întuneric să mai fac fotografii bune, m‑am întors spre locul unde era animația.
Mirii își îmbrățișau prietenii veniți la mica lor festivitate. Înainte ca toți să intre în cantină, am reușit să surprind câteva imagini cu mesele decorate atât de delicat. M‑a emoționat profund simplitatea și frumusețea momentului.
Am intrat apoi și în capelă, am aprins o lumânare și am stat câteva clipe în liniștea aceea densă, care pare să nu se fi schimbat de secole.
Apoi am părăsit cartierul și am pășit din nou în lumea modernă — cu străzi aglomerate, cu mașini cu faruri orbitoare, cu forfotă și grabă. Contrastul a fost atât de puternic, încât am simțit încă o dată cât de special este acest loc în care timpul pare să se odihnească.

Târgul de Crăciun din Augsburg – magie și poveste în inima orașului

Unul dintre cele mai vechi și mai frumoase târguri de Crăciun din Germania, Augsburger Christkindlesmarkt – Târgul Pruncului Sfânt – transformă orașul într-o poveste de iarnă. Cu peste cinci sute de ani de tradiție, atmosfera lui atrage în fiecare an aproape un milion de vizitatori.
Întregul târg se desfășoară pe o suprafață de aproximativ opt mii de metri pătrați, cuprinzând Rathausplatz și străzile din jur, de la Maximilianstraße și Martin-Luther-Platz până la Philippine-Welser-Straße și Moritzkirche. Printre cele aproape o sută cincizeci de căsuțe de lemn, vizitatorii găsesc vin fiert, turtă dulce, cadouri artizanale și decorațiuni care dau culoare și parfum sărbătorii.
În centrul târgului tronează bradul natural, anul acesta cu o înălțime de peste douăzeci de metri și o greutate de șase tone. Împodobit doar cu steluțe de staniol auriu și luminițe calde, el păstrează tradiția veche și oferă un contrast de sobrietate și frumusețe față de fastul modern al altor piețe. Alături se înalță piramida cu lumânări, rotindu-se necontenit și adăugând târgului un aer de poveste, completând imaginea unui târg unde tradiția rămâne vie.
Dar ceea ce face ca acest târg să fie cu adevărat unic sunt momentele speciale care îi dau identitate și magie. Cel mai cunoscut dintre ele este Engelesspiel, spectacolul îngerilor pe fațada Primăriei, inspirat din altarul lui Hans Holbein. Este clipa de grație care a devenit simbolul Augsburgului și care nu se regăsește nicăieri altundeva în Germania. Pentru cei mici există Kinderweihnachtsmarkt, o piață dedicată lor, plină de povești, jocuri și un calendar de Advent care aduce surprize zi de zi. Un alt specific al orașului este Strada Poveștilor, unde vitrinele se transformă în scene de basm și plimbarea devine o aventură de copilărie. Iar pentru dorințele scrise cu emoție, Christkindles-Postamt, oficiul poștal al Pruncului Iisus, le oferă copiilor locul unde își pot trimite scrisorile către sărbătoare.

Un element spectaculos îl reprezintă uriașul Calendar de Advent al Primăriei. În fiecare zi din decembrie, câte o fereastră se deschide și dezvăluie o imagine nouă, transformând clădirea într-un calendar viu. Este un ritual care simbolizează așteptarea Crăciunului și aduce emoție atât localnicilor, cât și vizitatorilor, fiecare seară devenind un moment de întâlnire și bucurie comună.
Plimbarea printre căsuțele decorate cu lumini calde, mirosul de scorțișoară și vin fiert, colindele cântate de coruri și zâmbetele vizitatorilor creează o atmosferă de comunitate și bucurie. Nu e doar un târg, ci o călătorie în timp, unde tradiția se împletește cu magia Adventului.
Tradițional, târgul se închide la ora 12 a Zilei de Ajunului de Crăciun, însă magia creată rămâne în aer și conferă o continuitate naturală spre sărbătorile sfinte — Seara de Ajun, Prima și A doua zi de Crăciun — momentele în care bucuria comunității se retrage în intimitatea fiecărei familii.

🎄 15 ani de blog – bilanț la final de 2025

La sfârșit de an există peste tot tradiția de a privi înapoi și de a face bilanțuri, un ritual împărtășit la scară largă. În multe culturi, acest prag simbolic dintre ani este perceput ca un moment de încheiere și de început, în care se amestecă nostalgia, recunoștința și speranța. De la colinde și superstiții până la liste de rezoluții, aceste obiceiuri universale marchează trecerea timpului și dau sentimentul unei încheieri. Psihologii vorbesc chiar despre ritualul ancestral al bilanțului personal, o pauză în ritmul vieții în care oamenii reflectă la ce au făcut bine și ce ar putea schimba. Sfârșitul de an este văzut ca o linie între trecut și viitor, iar bilanțul devine un mod de a procesa emoțiile și de a pregăti terenul pentru noul început.
În acest spirit am privit și eu peste blogul meu și am realizat că a împlinit 15 ani! Cincisprezece ani de gânduri împărtășite, de fotografii adunate ca într-un album de suflet, de prietenii și bucurii care au crescut odată cu fiecare postare. Cincisprezece ani în care scrisul a fost pentru mine un drum spre ordine interioară și spre comunitate.
Privind în urmă, cifrele spun povestea unui drum lung, cu 293 de followeri, 3926 de postări, 76.181 de comentarii și 3.637.381 de vizualizări totale. În ZeList, pozițiile au rămas constante în top, iar tabelul de evoluție arată limpede cum textele au fost citite și în perioadele de pauză, dar mai ales cum am revenit puternic în ultimii ani (iar pentru Florin — colegul de pe WordPress, care mă pizmuia ieri în Clubul Cinefililor pentru „tabelul” cu nominalizări, iată dovada că se pot concepe și tabele adevărate, nu doar poze! 👌).

An	Statutul blogului	Cea mai bună poziție	Cea mai slabă poziție	Observație
2010	activ 💗	681	4331	început dificil, dar intrare în clasament 😉
2011	activ 💗	4	592	salt spectaculos în top 🚨
2012	activ 💗	58	244	stabilizare în top 100 💯
2013–2015	activ 💗	18–19	38	constant în top 20–30 🔝
2016–2017	pauză de blog ⚠️	93	137	poziții menținute fără articole noi 🔄
2018–martie 2020	activ 💗	30	137	revenire, dar fluctuații mai mari 🛠
aprilie 2020–ianuarie 2023	pauză de blog ⚠️	56	77	poziții menținute fără articole noi ❤️‍🩹
2023–2025	activ 💗	3	22	revenire puternică, stabil în top 15 💥

Dar dincolo de cifre, blogul nu a fost niciodată o profesie. Este un hobby, un jurnal personal, un spațiu unde scrisul se împletește cu fotografiile mele, cu amintiri și cu dorința de a păstra o legătură vie cu România, chiar dacă trăiesc în Bavaria. Blogul îmi aduce prieteni, bucurii și ordine sufletească, iar fiecare postare e o fărâmă de viață împărtășită.
Fiecare comentariu e o comoară, un semn că dialogul continuă și că scrisul trăiește. Pentru mine, un comentariu înseamnă timp dăruit, atenție și inimă, cel mai frumos dar pe care îl pot primi 💖💗🥰💞 Comentariile sunt lumina care se aprinde peste text, dovada că nu scriu în gol, ci că există un ecou. Și mai mult decât atât, fiecare comentariu are greutatea unei prietenii, dovada unei legături vii între mine și voi.
Mulțumesc tuturor cititorilor mei, celor vechi și celor noi, celor care citesc în tăcere și mai ales celor care comentează. Vă doresc sărbători pline de lumină și tihnă, cu bucurii împărtășite și clipe care să rămână în suflet. 🎄Să fie un sfârșit de an în care privim înapoi cu recunoștință și înainte cu speranță, iar începutul lui 2026 să aducă inspirație, prietenii și povești noi. Scrisul și cititul ne leagă într-o comunitate vie, iar fiecare vizită, fiecare comentariu, fiecare clipă petrecută aici e parte dintr-o magie care ne unește.
Ne revedem și ne recitim până la cumpăna dintre ani și bineînțeles și în 2026, cu aceeași bucurie de a împărtăși gânduri și imagini. Așa cum luminițele de Crăciun strălucesc peste orașe și sate, tot așa fiecare postare și fiecare comentariu se adună într-o rețea vie de povești și prietenii. Iarna aceasta ne leagă prin cuvinte, iar începutul noului an va fi ca o lumină proaspătă, plină de promisiuni și speranțe.

Reflexii si oglindiri într-o zi gri - RIO 51-2025

Iarna are darul de a transforma cele mai simple lucruri în miraje. Un geam, un pervaz, câteva luminițe și o privire atentă pot dezvălui o lume paralelă, unde realitatea și oglindirea se împletesc într-un joc de frumusețe.
Pe pervazul geamului, luminitele Krippei se reflectă și se multiplică, dublându-și frumusețea. Oglindirile se joacă între interior și exterior, iar mirajul creat dă impresia că ieslea e mai mare. Lângă ea, cactusul de Crăciun (Schlumbergera) își deschide timid florile, iar petalele se prind și ele în jocul reflexiilor.
Dincolo de fereastră, curtea golașă strălucește. Chiciura depusă peste noapte se topește, iar picăturile mari de apă atârnă pe ramuri ca niște cristaluri. În lumina zilei, fiecare ramură sclipește, purtând o diademă efemeră.
Privirea rămâne prinsă între interior și exterior, între lumina caldă a ieslei și strălucirea rece a naturii. Reflexiile nu sunt doar jocuri de sticlă, ci punți între două lumi, iar frumusețea lor efemeră dă iernii un chip de sărbătoare.

♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Nominalizări Golden Globes No. 83 – între spectacol și farsă

Articol înscris la rubrica: Clubul Cinefililor

Pe 8 decembrie 2025, Beverly Hilton a fost din nou împodobit cu lumini orbitoare, dar în spatele strălucirii s-a simțit gustul amar al unui spectacol care își pierde credibilitatea. Nominalizările la Golden Globe Awards No. 83 au fost prezentate cu fast, dar au lăsat în urmă mai multe semne de întrebare decât certitudini.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o celebrare a artei s-a transformat într-un exercițiu de PR. Nominalizarea unui film ne-lansat — Avatar: Fire and Ash — a stârnit suspiciuni și a provocat murmure ironice în sală!!! Absurditatea de a nominaliza un film pe care nimeni nu l-a văzut a fost dovada clară că Globurile joacă după reguli obscure! Cum poate fi recunoscut ceva ce nu există încă pentru public? Răspunsul nu ține de merit artistic, ci de forța marketingului și de jocurile de culise.
Introducerea categoriei pentru podcasturi a fost prezentată ca un pas „vizionar”, dar a părut mai degrabă o încercare disperată de a atrage atenția asupra unei gale care își caută relevanța. 
În loc să fie un gest de deschidere culturală, a fost perceput ca un artificiu extravagant, menit să mascheze lipsa de transparență din categoriile tradiționale.
Nominalizările au confirmat câteva titluri puternice, dar chiar și acestea au fost eclipsate de scandalul absențelor. „One Battle After Another” a dominat cu 9 nominalizări, „Sentimental Value” a surprins cu 8, iar „Sinners” a intrat în cursă cu 7. La televiziune, „The White Lotus” și „Adolescence” au atras atenția, dar discuțiile au fost mai degrabă despre cine lipsește decât despre cine a fost inclus.
Absența unor titluri iubite și respectate a fost dureroasă pentru public. Musicalul „Wicked: For Good”, cu Cynthia Erivo și Ariana Grande, a obținut cinci nominalizări, dar a fost exclus din categoria centrală „Best Motion Picture – Musical or Comedy”, unde era considerat favorit. Această omisiune a fost percepută ca un afront direct și a stârnit mari discuții. În același timp, „Severance” (sezonul 2), deși aclamat, a primit mai puține nominalizări decât se aștepta, iar „Blue Moon”, film independent apreciat la festivaluri, a fost complet absent din lista Globurilor! Ca urmare, seara de 8 decembrie 2025 a fost, în esență, un spectacol al contrastelor — glamourul covorului roșu și zâmbetele forțate, amestecate cu suspiciuni de corupție și decizii care au aprins rețelele sociale. Beverly Hilton a devenit oglinda unei lumi unde Globurile aurii nu mai cântăresc talentul, ci influența.
Nominalizările Globurilor de Aur 2026 nu au adus doar o listă de titluri, ci au expus fragilitatea și corupția sistemului. În loc să fie o celebrare, seara de 8 decembrie a fost un avertisment clar ca atunci când premiile uită să celebreze arta și se lasă conduse de marketing, ele devin o farsă strălucitoare. Iar publicul, cel care dă viață poveștilor, nu mai poate fi păcălit de lumini și aplauze...
Cine va primi cu adevărat aceste premii vom afla pe 11 ianuarie 2026. (Sursa foto)

(sursa lista cumulată: https://en.wikipedia.org/wiki/83rd_Golden_Globe_Awards)

 

PS: aici - o lista completa cu nominalizarile.

PS2: Cine e Nikki Glaser? Nikki este o comediantă americană de stand-up, actriță și prezentatoare TV, cunoscută pentru umorul acid și stilul direct. Este una dintre cele mai vizibile voci din comedia contemporană, iar rolul de gazdă la Golden Globes a transformat-o într-un nume central al culturii pop. A fost nominalizată la Premii Emmy și a primit în 2025 Comedy Impact Award de la Variety. A debutat ca moderatoare a Globurilor de Aur în 2025 și va reveni în 2026 pentru ediția a 83-a, fiind apreciată pentru glumele tăioase și capacitatea de a transforma gala într-un spectacol de comedie.

Miercurea fara cuvinte 2025

Saptamana 1 - La multi ani!

Saptamana 2 - De Boboteaza
Saptamana 3 - Meniu surpriza
Saptamana 4 - Lumini si umbre
Saptamana 5 - Simfonie de culoare și parfum
Saptamana 6 - Dulce si bun
Saptamana 7 - Vine primăvara?
Saptamana 8 - Pudrate
Saptamana 9 - Sfârsit de februarie, în curtea mea
Saptamana 10 - Conexiuni
Saptamana 11 - Magia florilor de primăvară
Saptamana 12 - La noi nu a nins in martie
Saptamana 13 - Flori
Saptamana 14 - Beatitudine între petale
Saptamana 15 - Delicatețe
Saptamana 16 - Buturugi si scorburi
Saptamana 17 - Meniu de Paști
Saptamana 18 - În grădină
Saptamana 19 - Flori si Muguri
Saptamana 20 - Mai si Luna plină
Saptamana 21 - Rhododendronii mei
Saptamana 22 - Acasa
Saptamana 23 - După băiță
Saptamana 24 - De prin curte
Saptamana 25 - Leo
Saptamana 26 - Crini
Saptamana 27 - Bijuteriile curții
Saptamana 28 - Vacanta la mare
Saptamana 29 - Jocuri la malul marii
Saptamana 30 - La restaurant
Saptamana 31 - De prin curte 2
Saptamana 32 - Aripi de lumina
Saptamana 33 - ☺ Outfit de vara comfi - cu 6 kg peste trend ☺
Saptamana 34 - La piscina
Saptamana 35 - Culoare și pasiune
Saptamana 36 - Spini și frumusețe
Saptamana 37 - S-a înserat
Saptamana 38 - 15 septembrie și curtea cu flori
Saptamana 39 - Fotografii amuzante cu doi căței jucăuși
Saptamana 40 - Schlumbergera truncata
Saptamana 41 - Cri-cri-cri, Toamna gri...
Saptamana 42 - Ecoul florilor târzii
Saptamana 43 - Intâziere MfC! - Multumesc Diana ♥
Saptamana 44 - Piața cu zâmbete smălțuite și legume proaspete
Saptamana 45 - Culori care încălzesc sufletul
Saptamana 46 - 🎉 Happy Birthday, Leo!
Saptamana 47 - Sibiu - noaptea
Saptamana 48 - Concert candlelight și expoziție imersivă Van Gogh
Saptamana 49 - Cu prietenele prin oras
Saptamana 50 - Arome de fursecuri și magia bradului la birou
Saptamana 51 - Tihna
Saptamana 52 - Craciun fericit!

Saptamâna 53/1 - La multi ani, pentru 2026!

Tihnă - Miercurea fara cuvinte 51-2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
 

Acasă, în ritmul săptămânii 51

 

În fiecare zi, casa capătă tot mai mult aspect de sărbătoare! 🎄
Renul alb, așezat între bulgării de zăpadă și florile roșii de Crăciun, creează un contrast viu, plin de viață.
Pe pervazul sufrageriei am aranjat Krippe – scena Nașterii Domnului, cu ieslea și figurinele ei ce simbolizează sensul profund al Adventului. Pe o etajeră, colecția de Spargători de nuci – în diferite mărimi, fiecare în uniforma lui colorată – pare să păzească magia din fiecare colț, conferind casei un aer de poveste. Acadelele strălucitoare și căsuțele de turtă dulce aduc amintiri dulci din copilărie.
Si peste toate... se așază tihna – liniștea caldă care face ca fiecare detaliu să fie trăit cu bucurie. Este un decor care nu doar împodobește casa, ci și sufletul, pregătindu-l pentru sărbătoarea ce se apropie. 🧣🧸🎀

A treia Duminica de Advent

 

🔔 🌟 A treia duminică de Advent poartă în ea un parfum aparte de liniște și bucurie. Este momentul în care lumina lumânărilor se înmulțește, iar sufletul începe să simtă mai intens apropierea sărbătorii.
Tihna acestei duminici seamănă cu o respirație adâncă după zile pline: un timp de odihnă, de reculegere și de așezare.
🕯️🕯️🕯️ A treia lumânare aprinsă aduce un mesaj de speranță și de pace, ca și cum întunericul se retrage încet, lăsând loc luminii.
🌲 Cartierul, casa, familia – toate par să se adune într-o atmosferă caldă, unde fiecare clipă e un dar.
Tihna Adventului nu e doar liniște, ci și o pregătire blândă, o chemare la bucurie simplă și la recunoștință.
E ca și cum această duminică ar fi o punte între așteptare și împlinire, între tăcere și cânt, între întuneric și lumina ce se apropie. 💫 A treia duminică de Advent aduce tihnă, lumină și bucurie, pregătind sufletul pentru sărbătoarea Crăciunului.

Un brăduț de perete, născut din inspirație și lucruri simple

Ieri seară m-am lăsat purtată de dorința de a aduce puțin din magia Crăciunului în dormitor. Nu am cumpărat nimic special, ci am folosit doar ce aveam prin casă, transformând materiale obișnuite într-o mică „capodoperă” festivă.
Totul a început cu o bară de lemn rotundă, din care am tăiat câteva segmente, iar restul necesar l-am completat cu bambus. Schița era clară: un brad de un metru înălțime, cu baza de 50 cm. Am împărțit triunghiul echilateral în segmente de câte 12,5 cm și am obținut lungimea necesară a bucăților de lemn: 50, 43, 37, 31, 25, 18, 12 și 6 cm.
Cu o bobină de sfoară am legat lemnele, formând structura triunghiulară. În vârf am prins un mic inel de chei, ca agățător. Apoi am adăugat o ghirlandă cu LED-uri pe baterii, fixată cu bandă adezivă și prinsă discret de sfoară. Lumina caldă a început să dea viață brăduțului.
Am scotocit în debara prin cutiile cu globuri și steluțe și am descoperit o mulțime de miniaturi.  

Așa că am început lucrul „creativ”. Cu pistolul de lipit am fixat clopoței, steluțe, cutiuțe de staniol, bucăți de scorțișoară, nuci, conuri de brad, alune, castane și chiar globuri vechi, fără agățătoare. Totul a fost lipit „freestyle”, după cum am simțit că se echilibrează compoziția.
Pentru un plus de textură și volum, am tăiat câteva crenguțe de brad artificial și le-am lipit pe marginile triunghiului. La baza brăduțului am agățat două umerașe cu hăinuțele lui Moș Crăciun și ale Crăciuniței. Bateria ghirlandei am ascuns-o sub o fundiță roșie, cu suport de sârmă, care stă infoiată și veselă. În vârful construcției am așezat o steluță, ca la orice brad adevărat.
Rezultatul? Un brăduț de perete plin de farmec, improvizat din lucruri simple. M-am bucurat enorm de efectul final și îl privesc ca pe un surogat adorabil până la Ajunul Crăciunului, când voi împodobi bradul real din sufragerie. Au mai rămas 10 zile!
Până atunci, această mică creație îmi aduce zâmbetul pe buze și îmi amintește că magia sărbătorilor se naște din imaginație, din bucuria de a meșteri și din dragul de a aduce lumină și căldură în casă.

🎄✨ Lista mea "To Do" pentru luna decembrie ✨🎄

🎁 1. Pregătiri clasice și organizatorice

• Organizarea calendarului cu evenimente, petreceri și întâlniri – 🔄 agenda mea e plină ochi, dar organizată ca la carte. Mi-am făcut loc și pentru mine: azi manichiură-pedichiură, sâmbăta viitoare coafor. Helmut își poate programa tunsul mai relaxat, pentru că el poate merge în timpul săptămânii.

• Pregătirea casei pentru sărbători – 🔄 casa e proaspătă și luminoasă după ce am zugrăvit toată vara și toamna. Baia mare o renovăm anul viitor (contract deja semnat!). Săptămâna viitoare fac ultimele retușuri prin casă, ca totul să fie ordonat și primitor pentru sărbători.⭐

• Cumpărarea cadourilor pentru familie și prieteni – ✅ gata, misiune îndeplinită! Toate sunt cumpărate, stau cuminți și așteaptă să fie împachetate frumos, cu fundițe și hârtie colorată. 

• Scrierea și trimiterea felicitărilor pentru sărbătorile de iarnă – ✅ bifat, cu drag! Gândurile bune au plecat deja spre oamenii mei dragi. ✉

• Planificarea meniului pentru Ajun și Prima Zi de Crăciun – 🟩 probabil mâine, în a treia duminică de Advent, vom decide ce gătim și cum organizăm mesele. Pentru a doua zi de Crăciun nu ne facem griji, suntem invitați și vom savura cu bucurie tot ce se va pune pe masă 😉

🌲 2. Decorarea casei și atmosfera de sărbătoare

• Cumpărarea bradului – ✅  bifat! Îl voi împodobi, ca în fiecare an, în seara de Ajun, cu emoție și tradiție.

• Decorarea casei și curții cu luminițe și ornamente – ✅  făcut! Luminile strălucesc deja de la 1 decembrie, în jurul casei și la geamul din sufragerie.

• Agățarea vâscului – 🟩 sarcina lui Helmut, pe care o va îndeplini cu drag, ca în fiecare an, inainte de Crăciun. 🌿

• Aprinderea lumânărilor – ✅  avem două lumânări mari, parfumate pe care le aprindem din când în când, pentru o atmosferă caldă, într-o casă mare și aerisită. În plus, coronița de Advent cu cele patru lumânări ne însoțește, iar mâine o vom aprinde pe cea de-a treia.. 🕯️🕯️🕯️

🍪 3. Activități culinare și tradiții

• Coptul prăjiturilor – ⏳ anul acesta mă limitez la cornulețe cu gem și covrigei cu brânză. Atât! Poate și prăjitura cu ness, dacă îmi face cu ochiul timpul.

• Prepararea cozonacilor – ⏳ vreau neapărat să fac un cozonac cu nucă și unul cu rahat. Rețetele sunt pregătite, săptămâna viitoare va veni ziua cea mare – momentul cozonacilor!”

• „Cookie exchange” la serviciu – ⏳ marți! Fiecare vom aduce fursecuri, vom schimba rețete, idei și multe zâmbete.

❄️ 4. Activități de sezon

• Vizionarea filmelor de Crăciun – 🔄 tocmai urmăresc „Crăciun acasă”, sezonul 3, lansat de câteva zile pe Netflix.

• Târguri de Crăciun – ✅ am fost deja la Sibiu, Ulm și Augsburg. Atmosferă, lumini, vin fiert – tot ce trebuie!

• Patinoar – 🟩 poate înainte de Crăciun, poate după... Vedem cum ne poartă timpul.

• Om de zăpadă si plimbare în natură – 📕 nu e zăpadă… încă! După Crăciun vom pleca să o căutăm și o vom găsi.

• Colinde și muzică de iarnă – 🔄 Helmut adoră colindele românești. Eu îmi compun un playlist, pe care îl voi asculta în mașină toată iarna. ♬⋆.˚

• Petreceri cu colegii – 🔄 două deja bifate: una cu toată firma, una cu departamentul.

• Întâlniri cu prietene – 🔄 două deja avute, încă una programată.👍

• Donarea de haine – ✅ am strâns un sac mare și de la mine, și de la Helmut.

• Donații în bani – ✅ o contribuție modestă către Caritas și Cartierul Fugger.

• Voluntariat – 📕anul acesta nu am reușit, dar rămâne în plan pentru viitor. 💗

👨‍👩‍👧‍👦 6. Familie și timp de calitate

• Vizite la rude – ✅  am fost la Ulm, la mătușa Geta și m-am întâlnit și cu fratele meu și prietena lui.

• Amintiri de final de an – 🔄 vreau să printez fotografii vesele de la Craciunul de anul trecut și să le dăruiesc înrămate - pentru că si anul acesta vom petrece Crăciunul în aceeași formulă. 🖼️

🎅 7. Activități creative

• Căsuță de turtă dulce – 🟩 anul acesta vreau fac o versiune 2D din carton, pentru coșulețul lui Leo.

• Decorațiuni handmade – ⏳vreau să fac un brăduț pentru perete, simplu și drăgălaș.
  

Ulm în lumina Adventului

Am ajuns la Ulm la ora amiezii, după ce cu greu am ieșit din bucla fără sfârșit în care ne-a învârtit navigatorul, chiar la cinci kilometri de intrarea în oraș, unde șoseaua era complet închisă. Am parcat mașina la mătușa mea și am pornit împreună pe jos spre centrul orașului, către Domul din Ulm, biserica al cărei turn a rămas timp de 135 de ani cel mai înalt din lume. De curând însă, recordul a fost luat de Sagrada Familia din Barcelona, care și-a încheiat în sfârșit lucrările de construcție după câteva sute de ani de așteptare.
În fața Domului am găsit tradiționalul Ulmer Weihnachtsmarkt, locul unde ne-am dat întâlnire cu fratele meu și cu Helena. Nu ne-am așteptat să fie atât de aglomerat, iar Leo, săracul, s-a strecurat printre picioarele oamenilor. Totuși, nu era la fel de plin ca seara, când luminile se aprind și magia târgului sporește. Noi am băut câte un vin fiert și am mâncat câte un cârnat prăjit pus într-o chiflă cu muștar, apoi am pornit la pas printre căsuțele frumos decorate.
Privirea ni s-a oprit mereu asupra artei artizanale de sezon, lemn sculptat cu migală, sticlă colorată, lumânări parfumate, îngerași pictați cu delicatețe. Cel mai mult m-a cucerit standul cu Krippen, acele scene ale Nașterii Domnului, cu figurine lucrate manual, fiecare detaliu purtând amprenta tradiției. Aș fi putut rămâne acolo cel puțin o oră, pierdută în frumusețea lor, dar Helmut m-a tras mai departe, altfel aș fi cumpărat ceva pentru ieslea noastră de acasă, care oricum are tot ce trebuie ca să fie special.
Ne-am oprit și la vitrina cu povești de iarnă, unde figurinele din pluș se mișcau ca și cum ar fi fost vii — atracția copiilor și, bineînțeles, a lui Leo. Apoi am ajuns la țarcul unde era reprezentată Nașterea Pruncului Iisus, cu animale adevărate, un colț de autenticitate ce aducea emoție în mijlocul târgului.

Fiind multă gălăgie — râsete, colinde, zurgălăi și clinchete de clopoței — nu am putut povesti prea mult, așa că am căutat o cofetărie la marginea târgului, unde am băut un ceai cald și am stat la povești. Înainte să se lase seara am pornit din nou spre casă, drumul din Ulm la Augsburg durând cam o oră, iar în decembrie întunericul cade deja pe la ora 16 și pentru cei care poartă ochelari și nu mai sunt tineri condusul pe drumuri ude și reci nu e deloc ușor — umezeala și riscul de gheață fac fiecare kilometru mai solicitant.
Și așa, cu sufletul plin de lumină și de bucuria întâlnirii, am înțeles încă o dată că magia Crăciunului nu stă doar în lumini și târguri, ci mai ales în oamenii dragi alături de care le trăiești. ✨

Un tablou impresionist pe malul râului Lech - Reflexii în oglinda 50/2025

 

 ✨Zilele trecute treburile m-au adus la Landsberg am Lech, în inima Bavariei, la doar 30 km de casa mea, într-un orășel ce se ridică pe malul Lechului asemenea unui Pop-Up Book – acele cărți ilustrate care odată deschise, se transformă în structuri tridimensionale.
Înainte de intrarea în orașul istoric, cascada Karolinenwehr își poartă vuietul melodios — un cântec de apă ce atrage privirea și învăluie locul într-o vrajă aparte. Suvoiul se sparge în trepte largi, ca o scară lichidă ce se revarsă necontenit, ca și cum apa ar urca și coborî între lumi, transformând priveliștea într-o pictură vie, unde fiecare val șoptește o poveste.
Casele medievale, purtând hainele timpului în alb, galben adânc, albastru pastel, roșu cărămiziu și maro de turtă dulce, cu acoperișuri țuguiate acoperite cu țiglă, își lasă culorile tremurătoare să se oglindească în valurile Lechului. Reflexiile fragile, oglindirile frânte și recompuse de apa mereu în mișcare par desenate de mâna unui pictor impresionist, dând orașului o frumusețe ireală. În spatele lor, turnul bisericii se ridică semeț și se dublează în adâncul apei, ca semn al continuității.
Pe pod, Tatăl Lech – statuia simbol – veghează solemn peste apă și oameni, precum un spirit al râului ce păstrează memoria locului. Aici, între istorie și lumină, între oglindiri și cântecul cascadei, Landsberg am Lech se dezvăluie ca un tablou viu, deschis spre eternitate, unde frumusețea și magia se împletesc la nesfârșit.✨

♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Arome de fursecuri și magia bradului la birou - Miercurea fara cuvinte 50/2025

  LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
 

Ai răcit? Ai strănutat? Iată de ce îți spunem "Noroc!"🍀

 

Este jumătatea lunii decembrie, vremea se joacă cu noi — ba e frig și vânt, ba străluceste soarele pentru câteva clipe și ne păcălește că vine primăvara. Suntem prinși în treburi, în grupuri, în întâlniri și pregătiri de sărbători. Și... cum se întâmplă adesea în această perioadă, unii dintre noi sunt răciți. Se aud strănuturi ici-colo, câte o tuse care întrerupe conversația... În mijlocul acestor momente, apare reflexul vechi și simpatic — cineva strănută și imediat ceilalți rostesc „Noroc!” sau „Sănătate!”
Se spune că obiceiul de a spune „Noroc!”/„Sănătate!” atunci când cineva strănută nu e doar un reflex de politețe, ci are o istorie lungă și plină de legende. 🤧

🌿În Roma antică, împăratul Tiberius ar fi cerut ca oamenii să ureze sănătate celor care strănută, pentru că se credea că strănutul era un semn divin. 📜🪶𓍢ִ໋🀦 Mai târziu, în vremea Papei Grigore cel Mare, Europa era lovită de ciumă, iar strănutul era privit ca un simptom primejdios. Papa i-a îndemnat pe oameni să spună „Dumnezeu să te binecuvânteze”, ca o rugăciune scurtă pentru protecție.
⌛🏛️🏺 În Grecia antică, strănutul era considerat un mesaj al zeilor: dacă cineva strănuta în timpul unei discuții, cuvintele rostite înainte erau privite ca adevărate. 🕌 În India, se credea că în clipa strănutului omul era vulnerabil și spiritele rele puteau pătrunde în trup, așa că urările de sănătate erau un fel de scut magic. 🗺️⁀જ În Spania și țările latine, oamenii au păstrat expresia „Salud!”, iar în Germania se spune „Gesundheit!”.
⚕️În România, s-a păstrat „Noroc!” sau „Sănătate!”, cu rădăcini în credința populară că strănutul ar putea aduce ghinion, iar urarea era menită să întoarcă soarta în favoarea celui care strănută. Și uite așa, un gest mic, care astăzi pare banal, a fost odată plin de semnificații și superstiții.
Astăzi nu mai credem că sufletul iese din trup sau că strănutul aduce ciuma, dar păstrăm urarea ca pe un gest cald și prietenos. E ca un mic dar de atenție — cineva strănută și imediat ceilalți îi urează bine. Un moment banal devine o clipă de solidaritate, un semn că nu ești singur și că cineva îți dorește binele.
😷Atunci când cineva tușește, de obicei nu spunem nimic — poate doar ne uităm îngrijorați sau îi oferim un pahar cu apă. Dar când cineva strănută, imediat apare reflexul colectiv: „Noroc!”, „Sănătate!”, „Gesundheit!”, „Salud!”. Și tocmai aici e partea drăguță — strănutul a primit de-a lungul istoriei o aură specială, cu legende și superstiții, în timp ce tusea a rămas un simplu simptom. Strănutul era văzut ca un semn divin, ca o vulnerabilitate a sufletului ... Tusea, în schimb, nu a fost înconjurată de aceleași povești și nu a primit „efecte speciale”.🤒

✨ Sănătate tuturor! Savurați la maxim clipele magice ale Adventului, cu bucurie, liniște și căldură în suflet! 🎄🌟

Alesul nostru cu parfum de sărbători

Ca în fiecare an la inceputul lunii decembrie, am mers azi la târgul de brazi din curtea bisericii de cartier.
Este deja o tradiție, să alegem împreuna bradul. Îl cumpărăm mereu de la același furnizor, în care avem mare încredere. Brazii lui sunt de soi bun, cu o culoare intensă și un parfum proaspăt, abia tăiați.
În alți ani ne plimbam și câte o oră printre rândurile cu brazi, până găseam „alesul”. Anul acesta însă, l-am ochit în primele cinci minute – parcă ne aștepta! Am luat și câteva mănunchiuri de ramuri de brad, pe care le voi folosi să acopăr trandafirii și să fac câteva decorațiuni pentru grădină. Am încărcat mașina și ne-am întors fericiți acasă. 

Bradul nostru stă acum cuminte în curte, într-o găleată cu apă, așteptând ziua de Ajun. Îl vom împodobi, ca întotdeauna, în seara de Ajun, respectând tradiția care ne aduce bucurie și emoție în fiecare an.

A ll-a Duminică de Advent 2025

Dimineața celei de a doua Duminici de Advent începe cu miros de cafea și emoția drumului. 

Ne pregătim să plecăm spre Ulm, cu mici daruri pentru mătușa mea Geta, pentru nepoțelele ei, pentru fratele meu Mircea — sosit aseară din Valencia, în escala spre Sibiu — și pentru prietena lui... Magia e în întâlnire - în îmbrățișarea regăsirii, în surprizele ascunse în pachețele, în zâmbetele ce se aprind. Iar după ce ne strângem cu toții, vom merge împreună la Christkindlemarkt din Ulm, unde lumina, colindele și miresmele de scorțișoară vor fi doar ecoul acestei bucurii de familie.
Vă doresc o a doua Duminică de Advent plină de căldură și lumină. Fie ca această zi să aducă tuturor pace, speranță și zâmbete care să lumineze iarna! ✨