vineri, 19 decembrie 2025

Târgul de Crăciun din Augsburg – magie și poveste în inima orașului

Unul dintre cele mai vechi și mai frumoase târguri de Crăciun din Germania, Augsburger Christkindlesmarkt – Târgul Pruncului Sfânt – transformă orașul într-o poveste de iarnă. Cu peste cinci sute de ani de tradiție, atmosfera lui atrage în fiecare an aproape un milion de vizitatori.
Întregul târg se desfășoară pe o suprafață de aproximativ opt mii de metri pătrați, cuprinzând Rathausplatz și străzile din jur, de la Maximilianstraße și Martin-Luther-Platz până la Philippine-Welser-Straße și Moritzkirche. Printre cele aproape o sută cincizeci de căsuțe de lemn, vizitatorii găsesc vin fiert, turtă dulce, cadouri artizanale și decorațiuni care dau culoare și parfum sărbătorii.
În centrul târgului tronează bradul natural, anul acesta cu o înălțime de peste douăzeci de metri și o greutate de șase tone. Împodobit doar cu steluțe de staniol auriu și luminițe calde, el păstrează tradiția veche și oferă un contrast de sobrietate și frumusețe față de fastul modern al altor piețe. Alături se înalță piramida cu lumânări, rotindu-se necontenit și adăugând târgului un aer de poveste, completând imaginea unui târg unde tradiția rămâne vie.
Dar ceea ce face ca acest târg să fie cu adevărat unic sunt momentele speciale care îi dau identitate și magie. Cel mai cunoscut dintre ele este Engelesspiel, spectacolul îngerilor pe fațada Primăriei, inspirat din altarul lui Hans Holbein. Este clipa de grație care a devenit simbolul Augsburgului și care nu se regăsește nicăieri altundeva în Germania. Pentru cei mici există Kinderweihnachtsmarkt, o piață dedicată lor, plină de povești, jocuri și un calendar de Advent care aduce surprize zi de zi. Un alt specific al orașului este Strada Poveștilor, unde vitrinele se transformă în scene de basm și plimbarea devine o aventură de copilărie. Iar pentru dorințele scrise cu emoție, Christkindles-Postamt, oficiul poștal al Pruncului Iisus, le oferă copiilor locul unde își pot trimite scrisorile către sărbătoare.
Un element spectaculos îl reprezintă uriașul Calendar de Advent al Primăriei. În fiecare zi din decembrie, câte o fereastră se deschide și dezvăluie o imagine nouă, transformând clădirea într-un calendar viu. Este un ritual care simbolizează așteptarea Crăciunului și aduce emoție atât localnicilor, cât și vizitatorilor, fiecare seară devenind un moment de întâlnire și bucurie comună.
Plimbarea printre căsuțele decorate cu lumini calde, mirosul de scorțișoară și vin fiert, colindele cântate de coruri și zâmbetele vizitatorilor creează o atmosferă de comunitate și bucurie. Nu e doar un târg, ci o călătorie în timp, unde tradiția se împletește cu magia Adventului.
Tradițional, târgul se închide la ora 12 a Zilei de Ajunului de Crăciun, însă magia creată rămâne în aer și conferă o continuitate naturală spre sărbătorile sfinte — Seara de Ajun, Prima și A doua zi de Crăciun — momentele în care bucuria comunității se retrage în intimitatea fiecărei familii.

joi, 18 decembrie 2025

🎄 15 ani de blog – bilanț la final de 2025

La sfârșit de an există peste tot tradiția de a privi înapoi și de a face bilanțuri, un ritual împărtășit la scară largă. În multe culturi, acest prag simbolic dintre ani este perceput ca un moment de încheiere și de început, în care se amestecă nostalgia, recunoștința și speranța. De la colinde și superstiții până la liste de rezoluții, aceste obiceiuri universale marchează trecerea timpului și dau sentimentul unei încheieri. Psihologii vorbesc chiar despre ritualul ancestral al bilanțului personal, o pauză în ritmul vieții în care oamenii reflectă la ce au făcut bine și ce ar putea schimba. Sfârșitul de an este văzut ca o linie între trecut și viitor, iar bilanțul devine un mod de a procesa emoțiile și de a pregăti terenul pentru noul început.
În acest spirit am privit și eu peste blogul meu și am realizat că a împlinit 15 ani! Cincisprezece ani de gânduri împărtășite, de fotografii adunate ca într-un album de suflet, de prietenii și bucurii care au crescut odată cu fiecare postare. Cincisprezece ani în care scrisul a fost pentru mine un drum spre ordine interioară și spre comunitate.
Privind în urmă, cifrele spun povestea unui drum lung, cu 293 de followeri, 3926 de postări, 76.181 de comentarii și 3.637.381 de vizualizări totale. În ZeList, pozițiile au rămas constante în top, iar tabelul de evoluție arată limpede cum textele au fost citite și în perioadele de pauză, dar mai ales cum am revenit puternic în ultimii ani (iar pentru Florin — colegul de pe WordPress, care mă pizmuia ieri în Clubul Cinefililor pentru „tabelul” cu nominalizări, iată dovada că se pot concepe și tabele adevărate, nu doar poze! 👌).
An Statutul blogului Cea mai bună poziție Cea mai slabă poziție Observație
2010 activ 💗 681 4331 început dificil, dar intrare în clasament 😉
2011 activ 💗 4 592 salt spectaculos în top 🚨
2012 activ 💗 58 244 stabilizare în top 100 💯
2013–2015 activ 💗 18–19 38 constant în top 20–30 🔝
2016–2017 pauză de blog ⚠️ 93 137 poziții menținute fără articole noi 🔄
2018–martie 2020 activ 💗 30 137 revenire, dar fluctuații mai mari 🛠
aprilie 2020–ianuarie 2023 pauză de blog ⚠️ 56 77 poziții menținute fără articole noi ❤️‍🩹
2023–2025 activ 💗 3 22 revenire puternică, stabil în top 15 💥

Dar dincolo de cifre, blogul nu a fost niciodată o profesie. Este un hobby, un jurnal personal, un spațiu unde scrisul se împletește cu fotografiile mele, cu amintiri și cu dorința de a păstra o legătură vie cu România, chiar dacă trăiesc în Bavaria. Blogul îmi aduce prieteni, bucurii și ordine sufletească, iar fiecare postare e o fărâmă de viață împărtășită.
Fiecare comentariu e o comoară, un semn că dialogul continuă și că scrisul trăiește. Pentru mine, un comentariu înseamnă timp dăruit, atenție și inimă, cel mai frumos dar pe care îl pot primi 💖💗🥰💞 Comentariile sunt lumina care se aprinde peste text, dovada că nu scriu în gol, ci că există un ecou. Și mai mult decât atât, fiecare comentariu are greutatea unei prietenii, dovada unei legături vii între mine și voi.
Mulțumesc tuturor cititorilor mei, celor vechi și celor noi, celor care citesc în tăcere și mai ales celor care comentează. Vă doresc sărbători pline de lumină și tihnă, cu bucurii împărtășite și clipe care să rămână în suflet. 🎄Să fie un sfârșit de an în care privim înapoi cu recunoștință și înainte cu speranță, iar începutul lui 2026 să aducă inspirație, prietenii și povești noi. Scrisul și cititul ne leagă într-o comunitate vie, iar fiecare vizită, fiecare comentariu, fiecare clipă petrecută aici e parte dintr-o magie care ne unește.
Ne revedem și ne recitim până la cumpăna dintre ani și bineînțeles și în 2026, cu aceeași bucurie de a împărtăși gânduri și imagini. Așa cum luminițele de Crăciun strălucesc peste orașe și sate, tot așa fiecare postare și fiecare comentariu se adună într-o rețea vie de povești și prietenii. Iarna aceasta ne leagă prin cuvinte, iar începutul noului an va fi ca o lumină proaspătă, plină de promisiuni și speranțe.

Reflexii si oglindiri într-o zi gri - RIO 51-2025

Iarna are darul de a transforma cele mai simple lucruri în miraje. Un geam, un pervaz, câteva luminițe și o privire atentă pot dezvălui o lume paralelă, unde realitatea și oglindirea se împletesc într-un joc de frumusețe.
Pe pervazul geamului, luminitele Krippei se reflectă și se multiplică, dublându-și frumusețea. Oglindirile se joacă între interior și exterior, iar mirajul creat dă impresia că ieslea e mai mare. Lângă ea, cactusul de Crăciun (Schlumbergera) își deschide timid florile, iar petalele se prind și ele în jocul reflexiilor.
Dincolo de fereastră, curtea golașă strălucește. Chiciura depusă peste noapte se topește, iar picăturile mari de apă atârnă pe ramuri ca niște cristaluri. În lumina zilei, fiecare ramură sclipește, purtând o diademă efemeră.
Privirea rămâne prinsă între interior și exterior, între lumina caldă a ieslei și strălucirea rece a naturii. Reflexiile nu sunt doar jocuri de sticlă, ci punți între două lumi, iar frumusețea lor efemeră dă iernii un chip de sărbătoare.
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

miercuri, 17 decembrie 2025

Nominalizări Golden Globes No. 83 – între spectacol și farsă

Articol înscris la rubrica: Clubul Cinefililor
Pe 8 decembrie 2025, Beverly Hilton a fost din nou împodobit cu lumini orbitoare, dar în spatele strălucirii s-a simțit gustul amar al unui spectacol care își pierde credibilitatea. Nominalizările la Golden Globe Awards No. 83 au fost prezentate cu fast, dar au lăsat în urmă mai multe semne de întrebare decât certitudini.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o celebrare a artei s-a transformat într-un exercițiu de PR. Nominalizarea unui film ne-lansat — Avatar: Fire and Ash — a stârnit suspiciuni și a provocat murmure ironice în sală!!! Absurditatea de a nominaliza un film pe care nimeni nu l-a văzut a fost dovada clară că Globurile joacă după reguli obscure! Cum poate fi recunoscut ceva ce nu există încă pentru public? Răspunsul nu ține de merit artistic, ci de forța marketingului și de jocurile de culise.
Introducerea categoriei pentru podcasturi a fost prezentată ca un pas „vizionar”, dar a părut mai degrabă o încercare disperată de a atrage atenția asupra unei gale care își caută relevanța. 
În loc să fie un gest de deschidere culturală, a fost perceput ca un artificiu extravagant, menit să mascheze lipsa de transparență din categoriile tradiționale.
Nominalizările au confirmat câteva titluri puternice, dar chiar și acestea au fost eclipsate de scandalul absențelor. „One Battle After Another” a dominat cu 9 nominalizări, „Sentimental Value” a surprins cu 8, iar „Sinners” a intrat în cursă cu 7. La televiziune, „The White Lotus” și „Adolescence” au atras atenția, dar discuțiile au fost mai degrabă despre cine lipsește decât despre cine a fost inclus.
Absența unor titluri iubite și respectate a fost dureroasă pentru public. Musicalul „Wicked: For Good”, cu Cynthia Erivo și Ariana Grande, a obținut cinci nominalizări, dar a fost exclus din categoria centrală „Best Motion Picture – Musical or Comedy”, unde era considerat favorit. Această omisiune a fost percepută ca un afront direct și a stârnit mari discuții. În același timp, „Severance” (sezonul 2), deși aclamat, a primit mai puține nominalizări decât se aștepta, iar „Blue Moon”, film independent apreciat la festivaluri, a fost complet absent din lista Globurilor! Ca urmare, seara de 8 decembrie 2025 a fost, în esență, un spectacol al contrastelor — glamourul covorului roșu și zâmbetele forțate, amestecate cu suspiciuni de corupție și decizii care au aprins rețelele sociale. Beverly Hilton a devenit oglinda unei lumi unde Globurile aurii nu mai cântăresc talentul, ci influența.
Nominalizările Globurilor de Aur 2026 nu au adus doar o listă de titluri, ci au expus fragilitatea și corupția sistemului. În loc să fie o celebrare, seara de 8 decembrie a fost un avertisment clar ca atunci când premiile uită să celebreze arta și se lasă conduse de marketing, ele devin o farsă strălucitoare. Iar publicul, cel care dă viață poveștilor, nu mai poate fi păcălit de lumini și aplauze...
Cine va primi cu adevărat aceste premii vom afla pe 11 ianuarie 2026. (Sursa foto)
 
PS2: Cine e Nikki Glaser? Nikki este o comediantă americană de stand-up, actriță și prezentatoare TV, cunoscută pentru umorul acid și stilul direct. Este una dintre cele mai vizibile voci din comedia contemporană, iar rolul de gazdă la Golden Globes a transformat-o într-un nume central al culturii pop. A fost nominalizată la Premii Emmy și a primit în 2025 Comedy Impact Award de la Variety. A debutat ca moderatoare a Globurilor de Aur în 2025 și va reveni în 2026 pentru ediția a 83-a, fiind apreciată pentru glumele tăioase și capacitatea de a transforma gala într-un spectacol de comedie.

Miercurea fara cuvinte 2025

Saptamana 1 - La multi ani!
Saptamana 2 - De Boboteaza
Saptamana 3 - Meniu surpriza
Saptamana 4 - Lumini si umbre
Saptamana 5 - Simfonie de culoare și parfum
Saptamana 6 - Dulce si bun
Saptamana 7 - Vine primăvara?
Saptamana 8 - Pudrate
Saptamana 9 - Sfârsit de februarie, în curtea mea
Saptamana 10 - Conexiuni
Saptamana 11 - Magia florilor de primăvară
Saptamana 12 - La noi nu a nins in martie
Saptamana 13 - Flori
Saptamana 14 - Beatitudine între petale
Saptamana 15 - Delicatețe
Saptamana 16 - Buturugi si scorburi
Saptamana 17 - Meniu de Paști
Saptamana 18 - În grădină
Saptamana 19 - Flori si Muguri
Saptamana 20 - Mai si Luna plină
Saptamana 21 - Rhododendronii mei
Saptamana 22 - Acasa
Saptamana 23 - După băiță
Saptamana 24 - De prin curte
Saptamana 25 - Leo
Saptamana 26 - Crini
Saptamana 27 - Bijuteriile curții
Saptamana 28 - Vacanta la mare
Saptamana 29 - Jocuri la malul marii
Saptamana 30 - La restaurant
Saptamana 31 - De prin curte 2
Saptamana 32 - Aripi de lumina
Saptamana 33 - ☺ Outfit de vara comfi - cu 6 kg peste trend ☺
Saptamana 34 - La piscina
Saptamana 35 - Culoare și pasiune
Saptamana 36 - Spini și frumusețe
Saptamana 37 - S-a înserat
Saptamana 38 - 15 septembrie și curtea cu flori
Saptamana 39 - Fotografii amuzante cu doi căței jucăuși
Saptamana 40 - Schlumbergera truncata
Saptamana 41 - Cri-cri-cri, Toamna gri...
Saptamana 42 - Ecoul florilor târzii
Saptamana 43 - Intâziere MfC! - Multumesc Diana ♥
Saptamana 44 - Piața cu zâmbete smălțuite și legume proaspete
Saptamana 45 - Culori care încălzesc sufletul
Saptamana 46 - 🎉 Happy Birthday, Leo!
Saptamana 47 - Sibiu - noaptea
Saptamana 48 - Concert candlelight și expoziție imersivă Van Gogh
Saptamana 49 - Cu prietenele prin oras
Saptamana 50 - Arome de fursecuri și magia bradului la birou
Saptamana 51 - Tihna
Saptamana 52 -

Tihnă - Miercurea fara cuvinte 51-2025


LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfCHappy Wordless Wednesday! ☺☺
 

marți, 16 decembrie 2025

Acasă, în ritmul săptămânii 51

 
În fiecare zi, casa capătă tot mai mult aspect de sărbătoare! 🎄
Renul alb, așezat între bulgării de zăpadă și florile roșii de Crăciun, creează un contrast viu, plin de viață.
Pe pervazul sufrageriei am aranjat Krippe – scena Nașterii Domnului, cu ieslea și figurinele ei ce simbolizează sensul profund al Adventului. Pe o etajeră, colecția de Spargători de nuci – în diferite mărimi, fiecare în uniforma lui colorată – pare să păzească magia din fiecare colț, conferind casei un aer de poveste. Acadelele strălucitoare și căsuțele de turtă dulce aduc amintiri dulci din copilărie.
Si peste toate... se așază tihna – liniștea caldă care face ca fiecare detaliu să fie trăit cu bucurie. Este un decor care nu doar împodobește casa, ci și sufletul, pregătindu-l pentru sărbătoarea ce se apropie. 🧣🧸🎀

luni, 15 decembrie 2025

A treia Duminica de Advent


 

🔔 🌟 A treia duminică de Advent poartă în ea un parfum aparte de liniște și bucurie. Este momentul în care lumina lumânărilor se înmulțește, iar sufletul începe să simtă mai intens apropierea sărbătorii.
Tihna acestei duminici seamănă cu o respirație adâncă după zile pline: un timp de odihnă, de reculegere și de așezare.
🕯️🕯️🕯️ A treia lumânare aprinsă aduce un mesaj de speranță și de pace, ca și cum întunericul se retrage încet, lăsând loc luminii.
🌲 Cartierul, casa, familia – toate par să se adune într-o atmosferă caldă, unde fiecare clipă e un dar.
Tihna Adventului nu e doar liniște, ci și o pregătire blândă, o chemare la bucurie simplă și la recunoștință.
E ca și cum această duminică ar fi o punte între așteptare și împlinire, între tăcere și cânt, între întuneric și lumina ce se apropie. 💫 A treia duminică de Advent aduce tihnă, lumină și bucurie, pregătind sufletul pentru sărbătoarea Crăciunului.

duminică, 14 decembrie 2025

Un brăduț de perete, născut din inspirație și lucruri simple

Ieri seară m-am lăsat purtată de dorința de a aduce puțin din magia Crăciunului în dormitor. Nu am cumpărat nimic special, ci am folosit doar ce aveam prin casă, transformând materiale obișnuite într-o mică „capodoperă” festivă.
Totul a început cu o bară de lemn rotundă, din care am tăiat câteva segmente, iar restul necesar l-am completat cu bambus. Schița era clară: un brad de un metru înălțime, cu baza de 50 cm. Am împărțit triunghiul echilateral în segmente de câte 12,5 cm și am obținut lungimea necesară a bucăților de lemn: 50, 43, 37, 31, 25, 18, 12 și 6 cm.
Cu o bobină de sfoară am legat lemnele, formând structura triunghiulară. În vârf am prins un mic inel de chei, ca agățător. Apoi am adăugat o ghirlandă cu LED-uri pe baterii, fixată cu bandă adezivă și prinsă discret de sfoară. Lumina caldă a început să dea viață brăduțului.
Am scotocit în debara prin cutiile cu globuri și steluțe și am descoperit o mulțime de miniaturi.  
Așa că am început lucrul „creativ”. Cu pistolul de lipit am fixat clopoței, steluțe, cutiuțe de staniol, bucăți de scorțișoară, nuci, conuri de brad, alune, castane și chiar globuri vechi, fără agățătoare. Totul a fost lipit „freestyle”, după cum am simțit că se echilibrează compoziția.
Pentru un plus de textură și volum, am tăiat câteva crenguțe de brad artificial și le-am lipit pe marginile triunghiului. La baza brăduțului am agățat două umerașe cu hăinuțele lui Moș Crăciun și ale Crăciuniței. Bateria ghirlandei am ascuns-o sub o fundiță roșie, cu suport de sârmă, care stă infoiată și veselă. În vârful construcției am așezat o steluță, ca la orice brad adevărat.
Rezultatul? Un brăduț de perete plin de farmec, improvizat din lucruri simple. M-am bucurat enorm de efectul final și îl privesc ca pe un surogat adorabil până la Ajunul Crăciunului, când voi împodobi bradul real din sufragerie. Au mai rămas 10 zile!
Până atunci, această mică creație îmi aduce zâmbetul pe buze și îmi amintește că magia sărbătorilor se naște din imaginație, din bucuria de a meșteri și din dragul de a aduce lumină și căldură în casă.

sâmbătă, 13 decembrie 2025

🎄✨ Lista mea "To Do" pentru luna decembrie ✨🎄

🎁 1. Pregătiri clasice și organizatorice

  • Organizarea calendarului cu evenimente, petreceri și întâlniri – 🔄 agenda mea e plină ochi, dar organizată ca la carte. Mi-am făcut loc și pentru mine: azi manichiură-pedichiură, sâmbăta viitoare coafor. Helmut își poate programa tunsul mai relaxat, pentru că el poate merge în timpul săptămânii.

  • Pregătirea casei pentru sărbători – 🔄 casa e proaspătă și luminoasă după ce am zugrăvit toată vara și toamna. Baia mare o renovăm anul viitor (contract deja semnat!). Săptămâna viitoare fac ultimele retușuri prin casă, ca totul să fie ordonat și primitor pentru sărbători.⭐

  • Cumpărarea cadourilor pentru familie și prieteni – ✅ gata, misiune îndeplinită! Toate sunt cumpărate, stau cuminți și așteaptă să fie împachetate frumos, cu fundițe și hârtie colorată. 

  • Scrierea și trimiterea felicitărilor pentru sărbătorile de iarnă – ✅ bifat, cu drag! Gândurile bune au plecat deja spre oamenii mei dragi. ✉

  • Planificarea meniului pentru Ajun și Prima Zi de Crăciun – 🟩 probabil mâine, în a treia duminică de Advent, vom decide ce gătim și cum organizăm mesele. Pentru a doua zi de Crăciun nu ne facem griji, suntem invitați și vom savura cu bucurie tot ce se va pune pe masă 😉

🌲 2. Decorarea casei și atmosfera de sărbătoare

  • Cumpărarea bradului – ✅  bifat! Îl voi împodobi, ca în fiecare an, în seara de Ajun, cu emoție și tradiție.

  • Decorarea casei și curții cu luminițe și ornamente – ✅  făcut! Luminile strălucesc deja de la 1 decembrie, în jurul casei și la geamul din sufragerie.

  • Agățarea vâscului – 🟩 sarcina lui Helmut, pe care o va îndeplini cu drag, ca în fiecare an, inainte de Crăciun. 🌿

  • Aprinderea lumânărilor – ✅  avem două lumânări mari, parfumate pe care le aprindem din când în când, pentru o atmosferă caldă, într-o casă mare și aerisită. În plus, coronița de Advent cu cele patru lumânări ne însoțește, iar mâine o vom aprinde pe cea de-a treia.. 🕯️🕯️🕯️

🍪 3. Activități culinare și tradiții

  • Coptul prăjiturilor – ⏳ anul acesta mă limitez la cornulețe cu gem și covrigei cu brânză. Atât! Poate și prăjitura cu ness, dacă îmi face cu ochiul timpul.

  • Prepararea cozonacilor – ⏳ vreau neapărat să fac un cozonac cu nucă și unul cu rahat. Rețetele sunt pregătite, săptămâna viitoare va veni ziua cea mare – momentul cozonacilor!”

  • „Cookie exchange” la serviciu – ⏳ marți! Fiecare vom aduce fursecuri, vom schimba rețete, idei și multe zâmbete.

❄️ 4. Activități de sezon

  • Vizionarea filmelor de Crăciun – 🔄 tocmai urmăresc „Crăciun acasă”, sezonul 3, lansat de câteva zile pe Netflix.

  • Târguri de Crăciun – ✅ am fost deja la Sibiu, Ulm și Augsburg. Atmosferă, lumini, vin fiert – tot ce trebuie!

  • Patinoar – 🟩 poate înainte de Crăciun, poate după... Vedem cum ne poartă timpul.

  • Om de zăpadă si plimbare în natură – 📕 nu e zăpadă… încă! După Crăciun vom pleca să o căutăm și o vom găsi.

  • Colinde și muzică de iarnă – 🔄 Helmut adoră colindele românești. Eu îmi compun un playlist, pe care îl voi asculta în mașină toată iarna. ♬⋆.˚

  • Petreceri cu colegii – 🔄 două deja bifate: una cu toată firma, una cu departamentul.

  • Întâlniri cu prietene – 🔄 două deja avute, încă una programată.👍

  • Donarea de haine – ✅ am strâns un sac mare și de la mine, și de la Helmut.

  • Donații în bani – ✅ o contribuție modestă către Caritas și Cartierul Fugger.

  • Voluntariat – 📕anul acesta nu am reușit, dar rămâne în plan pentru viitor. 💗

👨‍👩‍👧‍👦 6. Familie și timp de calitate

  • Vizite la rude – ✅  am fost la Ulm, la mătușa Geta și m-am întâlnit și cu fratele meu și prietena lui.

  • Amintiri de final de an – 🔄 vreau să printez fotografii vesele de la Craciunul de anul trecut și să le dăruiesc înrămate - pentru că si anul acesta vom petrece Crăciunul în aceeași formulă. 🖼️

🎅 7. Activități creative

vineri, 12 decembrie 2025

Ulm în lumina Adventului

Am ajuns la Ulm la ora amiezii, după ce cu greu am ieșit din bucla fără sfârșit în care ne-a învârtit navigatorul, chiar la cinci kilometri de intrarea în oraș, unde șoseaua era complet închisă. Am parcat mașina la mătușa mea și am pornit împreună pe jos spre centrul orașului, către Domul din Ulm, biserica al cărei turn a rămas timp de 135 de ani cel mai înalt din lume. De curând însă, recordul a fost luat de Sagrada Familia din Barcelona, care și-a încheiat în sfârșit lucrările de construcție după câteva sute de ani de așteptare.
În fața Domului am găsit tradiționalul Ulmer Weihnachtsmarkt, locul unde ne-am dat întâlnire cu fratele meu și cu Helena. Nu ne-am așteptat să fie atât de aglomerat, iar Leo, săracul, s-a strecurat printre picioarele oamenilor. Totuși, nu era la fel de plin ca seara, când luminile se aprind și magia târgului sporește. Noi am băut câte un vin fiert și am mâncat câte un cârnat prăjit pus într-o chiflă cu muștar, apoi am pornit la pas printre căsuțele frumos decorate.
Privirea ni s-a oprit mereu asupra artei artizanale de sezon, lemn sculptat cu migală, sticlă colorată, lumânări parfumate, îngerași pictați cu delicatețe. Cel mai mult m-a cucerit standul cu Krippen, acele scene ale Nașterii Domnului, cu figurine lucrate manual, fiecare detaliu purtând amprenta tradiției. Aș fi putut rămâne acolo cel puțin o oră, pierdută în frumusețea lor, dar Helmut m-a tras mai departe, altfel aș fi cumpărat ceva pentru ieslea noastră de acasă, care oricum are tot ce trebuie ca să fie special.
Ne-am oprit și la vitrina cu povești de iarnă, unde figurinele din pluș se mișcau ca și cum ar fi fost vii — atracția copiilor și, bineînțeles, a lui Leo. Apoi am ajuns la țarcul unde era reprezentată Nașterea Pruncului Iisus, cu animale adevărate, un colț de autenticitate ce aducea emoție în mijlocul târgului.
Fiind multă gălăgie — râsete, colinde, zurgălăi și clinchete de clopoței — nu am putut povesti prea mult, așa că am căutat o cofetărie la marginea târgului, unde am băut un ceai cald și am stat la povești. Înainte să se lase seara am pornit din nou spre casă, drumul din Ulm la Augsburg durând cam o oră, iar în decembrie întunericul cade deja pe la ora 16 și pentru cei care poartă ochelari și nu mai sunt tineri condusul pe drumuri ude și reci nu e deloc ușor — umezeala și riscul de gheață fac fiecare kilometru mai solicitant.
Și așa, cu sufletul plin de lumină și de bucuria întâlnirii, am înțeles încă o dată că magia Crăciunului nu stă doar în lumini și târguri, ci mai ales în oamenii dragi alături de care le trăiești. ✨

joi, 11 decembrie 2025

Un tablou impresionist pe malul râului Lech - Reflexii în oglinda 50/2025

 
 ✨Zilele trecute treburile m-au adus la Landsberg am Lech, în inima Bavariei, la doar 30 km de casa mea, într-un orășel ce se ridică pe malul Lechului asemenea unui Pop-Up Book – acele cărți ilustrate care odată deschise, se transformă în structuri tridimensionale.
Înainte de intrarea în orașul istoric, cascada Karolinenwehr își poartă vuietul melodios — un cântec de apă ce atrage privirea și învăluie locul într-o vrajă aparte. Suvoiul se sparge în trepte largi, ca o scară lichidă ce se revarsă necontenit, ca și cum apa ar urca și coborî între lumi, transformând priveliștea într-o pictură vie, unde fiecare val șoptește o poveste.
Casele medievale, purtând hainele timpului în alb, galben adânc, albastru pastel, roșu cărămiziu și maro de turtă dulce, cu acoperișuri țuguiate acoperite cu țiglă, își lasă culorile tremurătoare să se oglindească în valurile Lechului. Reflexiile fragile, oglindirile frânte și recompuse de apa mereu în mișcare par desenate de mâna unui pictor impresionist, dând orașului o frumusețe ireală. În spatele lor, turnul bisericii se ridică semeț și se dublează în adâncul apei, ca semn al continuității.
Pe pod, Tatăl Lech – statuia simbol – veghează solemn peste apă și oameni, precum un spirit al râului ce păstrează memoria locului. Aici, între istorie și lumină, între oglindiri și cântecul cascadei, Landsberg am Lech se dezvăluie ca un tablou viu, deschis spre eternitate, unde frumusețea și magia se împletesc la nesfârșit.✨
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

miercuri, 10 decembrie 2025

Arome de fursecuri și magia bradului la birou - Miercurea fara cuvinte 50/2025



  LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
 

marți, 9 decembrie 2025

Ai răcit? Ai strănutat? Iată de ce îți spunem "Noroc!"🍀

 
Este jumătatea lunii decembrie, vremea se joacă cu noi — ba e frig și vânt, ba străluceste soarele pentru câteva clipe și ne păcălește că vine primăvara. Suntem prinși în treburi, în grupuri, în întâlniri și pregătiri de sărbători. Și... cum se întâmplă adesea în această perioadă, unii dintre noi sunt răciți. Se aud strănuturi ici-colo, câte o tuse care întrerupe conversația... În mijlocul acestor momente, apare reflexul vechi și simpatic — cineva strănută și imediat ceilalți rostesc „Noroc!” sau „Sănătate!”
Se spune că obiceiul de a spune „Noroc!”/„Sănătate!” atunci când cineva strănută nu e doar un reflex de politețe, ci are o istorie lungă și plină de legende. 🤧
🌿În Roma antică, împăratul Tiberius ar fi cerut ca oamenii să ureze sănătate celor care strănută, pentru că se credea că strănutul era un semn divin. 📜🪶𓍢ִ໋🀦 Mai târziu, în vremea Papei Grigore cel Mare, Europa era lovită de ciumă, iar strănutul era privit ca un simptom primejdios. Papa i-a îndemnat pe oameni să spună „Dumnezeu să te binecuvânteze”, ca o rugăciune scurtă pentru protecție.
⌛🏛️🏺 În Grecia antică, strănutul era considerat un mesaj al zeilor: dacă cineva strănuta în timpul unei discuții, cuvintele rostite înainte erau privite ca adevărate. 🕌 În India, se credea că în clipa strănutului omul era vulnerabil și spiritele rele puteau pătrunde în trup, așa că urările de sănătate erau un fel de scut magic. 🗺️⁀જ În Spania și țările latine, oamenii au păstrat expresia „Salud!”, iar în Germania se spune „Gesundheit!”.
⚕️În România, s-a păstrat „Noroc!” sau „Sănătate!”, cu rădăcini în credința populară că strănutul ar putea aduce ghinion, iar urarea era menită să întoarcă soarta în favoarea celui care strănută. Și uite așa, un gest mic, care astăzi pare banal, a fost odată plin de semnificații și superstiții.
Astăzi nu mai credem că sufletul iese din trup sau că strănutul aduce ciuma, dar păstrăm urarea ca pe un gest cald și prietenos. E ca un mic dar de atenție — cineva strănută și imediat ceilalți îi urează bine. Un moment banal devine o clipă de solidaritate, un semn că nu ești singur și că cineva îți dorește binele.
😷Atunci când cineva tușește, de obicei nu spunem nimic — poate doar ne uităm îngrijorați sau îi oferim un pahar cu apă. Dar când cineva strănută, imediat apare reflexul colectiv: „Noroc!”, „Sănătate!”, „Gesundheit!”, „Salud!”. Și tocmai aici e partea drăguță — strănutul a primit de-a lungul istoriei o aură specială, cu legende și superstiții, în timp ce tusea a rămas un simplu simptom. Strănutul era văzut ca un semn divin, ca o vulnerabilitate a sufletului ... Tusea, în schimb, nu a fost înconjurată de aceleași povești și nu a primit „efecte speciale”.🤒
✨ Sănătate tuturor! Savurați la maxim clipele magice ale Adventului, cu bucurie, liniște și căldură în suflet! 🎄🌟

luni, 8 decembrie 2025

Alesul nostru cu parfum de sărbători

Ca în fiecare an la inceputul lunii decembrie, am mers azi la târgul de brazi din curtea bisericii de cartier.
Este deja o tradiție, să alegem împreuna bradul. Îl cumpărăm mereu de la același furnizor, în care avem mare încredere. Brazii lui sunt de soi bun, cu o culoare intensă și un parfum proaspăt, abia tăiați.
În alți ani ne plimbam și câte o oră printre rândurile cu brazi, până găseam „alesul”. Anul acesta însă, l-am ochit în primele cinci minute – parcă ne aștepta! Am luat și câteva mănunchiuri de ramuri de brad, pe care le voi folosi să acopăr trandafirii și să fac câteva decorațiuni pentru grădină. Am încărcat mașina și ne-am întors fericiți acasă. 
Bradul nostru stă acum cuminte în curte, într-o găleată cu apă, așteptând ziua de Ajun. Îl vom împodobi, ca întotdeauna, în seara de Ajun, respectând tradiția care ne aduce bucurie și emoție în fiecare an.

duminică, 7 decembrie 2025

A ll-a Duminică de Advent 2025

Dimineața celei de a doua Duminici de Advent începe cu miros de cafea și emoția drumului. 
Ne pregătim să plecăm spre Ulm, cu mici daruri pentru mătușa mea Geta, pentru nepoțelele ei, pentru fratele meu Mircea — sosit aseară din Valencia, în escala spre Sibiu — și pentru prietena lui... Magia e în întâlnire - în îmbrățișarea regăsirii, în surprizele ascunse în pachețele, în zâmbetele ce se aprind. Iar după ce ne strângem cu toții, vom merge împreună la Christkindlemarkt din Ulm, unde lumina, colindele și miresmele de scorțișoară vor fi doar ecoul acestei bucurii de familie.
Vă doresc o a doua Duminică de Advent plină de căldură și lumină. Fie ca această zi să aducă tuturor pace, speranță și zâmbete care să lumineze iarna! ✨


sâmbătă, 6 decembrie 2025

°🫧⋆.ೃ࿔*・ Zăpadă, ceață și lumini de sărbătoare ・*࿔ೃ.⋆🫧°

❄️✨ Înainte de culcare am observat că a început să ningă. 
 Dimineața, Augsburgul era ca într-un basm — o pudră de zăpadă acoperea orașul, oferind un strop suplimentar de magie. A fost superb, dar la amiază s-a topit repede… ca un vis.
Acum, ceața groasă ne învăluie și face ca ziua să pară noapte. 
Însă luminile aprinse în jurul casei aduc bucurie și strălucire. Iar la serviciu, bradul e deja împodobit, pentru că din săptămâna calendaristică 51 cei mai mulți colegi vor fi în vacanță (iar la sfârșitul săptămânii firma se va închide până după Bobotează).
Chiar dacă zăpada a dispărut, magia sărbătorilor e aici și ne încălzește sufletul. Atmosfera rămâne sărbătorească, plină de lumini, culoare și așteptarea Crăciunului.✨❄️


PS: ✨🎄Au mai rămas doar 18 zile până la Seara de Ajun - când vom împodobi bradul și magia va umple casa🎄✨

vineri, 5 decembrie 2025

🎄✨ Spiritul Crăciunului la Sibiu ✨🎄

🎄✨ Dacă încă nu ați intrat în atmosfera magică a Adventului și simțiți că ar fi nevoie de o mică „scânteie” pentru suflet, vă recomand cu drag să vizitați Muzeul Imersiv Sibiu. Doar pentru câteva săptămâni mai rulează acolo videoclipul cu efecte speciale „Povești în jurul bradului” – o experiență vizuală care vă va învălui în lumină, culoare și emoție.
Și dacă nici după această vizionare nu vi se trezește dorința de a împodobi casa pentru sărbătorile hibernale, atunci sigur vă va ajuta o cupă de vin fiert aromat, în Târgul de Crăciun din Sibiu, aflat la doar câțiva pași de muzeu. Atmosfera de acolo e un amestec perfect de tradiție și modernitate: lumini, colinde, miros de scorțișoară și bucuria oamenilor. ✨🎄
🌟 Pe coro­nița de Advent, prima lumânare arde deja, iar duminica următoare vom aprinde și pe a doua – semn al drumului nostru spre lumină și sărbătoare. Iar chiar în această seară… cine și-a curățat cizmulițele cu grijă, va primi cu siguranță o surpriză de la Moș Nicolae.
👉 Pentru cei care ar dori să intre în muzeu, dar locuiesc prea departe, las aici câteva capturi din timpul vizitei mele împreună cu mama. Detalii găsiți în postarea anterioară – poate vă aduc și vouă un strop de magie vizuală.
Vă doresc sărbători fericite, pline de căldură, lumină și momente de poveste! 🎁✨

joi, 4 decembrie 2025

Sibiu, orașul care a deschis porțile artei imersive - RIO 49/2025

 
Muzeul Imersiv Sibiu este o apariție recentă în peisajul cultural al orașului, deschis în noiembrie 2025, și reprezintă primul spațiu permanent din România dedicat artei new media. Vizitatorii pășesc într-un univers de peste 600 mp, unde tehnologia audio-video de ultimă generație transformă arta într-o experiență senzorială totală. Încă de la intrare, coridoarele optice pregătesc publicul pentru spectacol, iar atmosfera hipnotică te scoate din realitatea cotidiană. 
Programul actual include patru spectacole distincte — unul cu temă de Crăciun, intitulat „Povești în jurul bradului”, care cucerește prin delicatețea și emoția sa; un spectacol futurist semnat Julius Horsthuis, ce propune o lume din viitor cu spații intercalate; un program cu linii geometrice și altul cu figuri abstracte acompaniate de muzică techno, realizate de artiști precum Nontak și Maotik. Dintre acestea, "Povesti în jurul bradului" se remarcă prin farmecul său și merită văzută înainte de a fi înlocuită cu o temă sezonieră.

La etajul superior, muzeul dezvăluie câteva săli mai mici, împodobite cu oglinzi și lumini venite din toate direcțiile, care dau senzația de plutire într-un spațiu deschis. Deși aceste încăperi ar putea părea copleșitoare, ele transmit un sentiment de siguranță și fascinație. Am observat asta chiar la mama, care a intrat fără teamă și s-a bucurat de experiență.
Într-una dintre încăperile de la etajul superior se află și un stand interactiv, unde o figurină alcătuită din linii reproduce fidel mișcările vizitatorului. A fost o surpriză plăcută și amuzantă: mama a început să danseze, iar noi ne-am distrat urmărind cum silueta din lumini îi imita fiecare pas. Singurul detaliu pe care nu l-am înțeles a fost o mică liniută care se bălăngănea între liniile picioarelor figurinei – un element curios, dar care nu a stricat deloc farmecul experienței.
Tot aici există un colț de relaxare, iar cafeneaua muzeului completează vizita cu un espresso pe care l-am apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune din Sibiu – un detaliu ce transformă întreaga experiență culturală într-una rotundă și memorabilă

Pentru cei obișnuiți cu spectacolele imersive din Occident, muzeul sibian poate părea încă modest, lipsit de acei ochelari computerizați care permit călătorii virtuale complexe. Și totuși, pentru oraș și pentru România, deschiderea acestui spațiu este un pas uriaș înainte. Este începutul unei povești care va crește odată cu investițiile viitoare și cu dorința de a crea producții proprii, la fel de captivante precum cele pe care le-am văzut la München, dedicate spre exemplu — lumii faraonilor sau universului lui Dalí și Hitchcock. Poate că mai sunt detalii practice de îmbunătățit – de pildă, lipsa unei garderobe face ca în sezonul rece să fie destul de neplăcut să cari paltonul după tine. Până atunci însă, proiecțiile actuale rămân o invitație la descoperire și la bucuria de a trăi arta într-un mod diferit. Felicit Sibiul pentru curajul de a aduce acest concept în inima orașului și pentru faptul că a oferit publicului un loc unde tehnologia și emoția se întâlnesc.
PS: Muzeul Imersiv Sibiu - programul de vizitare este zilnic între orele 10:00 și 22:00, ultima intrare fiind la ora 21:00. Muzeul se află pe strada Nicolae Bălcescu nr. 13 într-o clădire reamenajată special pentru a găzdui această premieră culturală, lipită de ceea ce sibienii numeau odinioară „Telefoanele Centrale”. 
🪞Înscriu articolul la rubrica saptamânala: reflexii în oglinda"🪞
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

miercuri, 3 decembrie 2025

Cu prietenele prin oras - Miercurea fara cuvinte 49/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺


marți, 2 decembrie 2025

Lumini, culori, citate...

♦ „Dintre toate culorile, cea mai strălucitoare este alb, care se formează prin combinarea tuturor celorlalte. Lumina este regina culorilor.” — Leonardo da Vinci,
♦ „Există pictori care transformă soarele într-o pată galbenă, dar există și alții care transformă o pată galbenă în soare.” — Pablo Picasso
♦ „Întunericul nu poate alunga întunericul; doar lumina poate face asta.” — Martin Luther King Jr.
♦ „Lumina nu este atât ceva care dezvăluie, cât este ea însăși revelația.” — James Turrell
Aceste imagini le-am captat în Muzeul Imersiv din Sibiu, iar citatele le-am ales special pentru rubrica "Citate favorite" - tabel de înscriere la SUZANA.

luni, 1 decembrie 2025

La multi ani, România! ♥️💛💙

 
Ma mândresc cu ia mea, de Mărginimea Sibiului (lucrata manual de Alina Panaite - te pup Alina 😘💓). 
 La mulți ani, România, la mulți ani români, oriunde vă aflați! ♥️💛💙
PS: mi s-a atras atenția că brâul tricolor trebuie pus cu albastrul în sus... O sa fiu atentă data viitoare 👍🏻

joi, 27 noiembrie 2025

Două mame, două lumini - Reflexii în oglinda 48/2025

Sibiul este pentru mine nu doar un oraș frumos și plin de istorie, ci și locul în care mi-am petrecut trei decenii din viață, între copilărie și maturitate. Așa că, săptămâna trecută, Sibiul a devenit spațiul unei reîntoarceri pline de sens, unde am regăsit rădăcini, amintiri și oameni dragi.
Ocazia vizitei mi-a adus și reîntâlnirea cu Mariana, prietena mea din școala generală. Am depănat amintiri, am râs de întâmplările de altădată și ne-am povestit noutățile. Mai mult, Mariana m-a invitat la o seară de pictură organizată de asociația unde este participantă. A fost o experiență plină de culoare, un fel de răgaz pe care ni-l permitem acum, după ce ne-am crescut copiii și i-am văzut ajunși la maturitate — un timp al nostru, în care începem să ne trăim viața așa cum ne place. Dar adevărata magie s-a petrecut în seara petrecută la ea acasă.🪄Mariana trăiește alături de mama ei, o doamnă ajunsă la frumoasa vârstă de 90 de ani, iar eu am venit împreună cu mama mea. Două mame, două vieți lungi și pline, două lumini care încă ard puternic. 
Nu sunt speciale doar pentru că sunt mamele noastre, ci pentru că au reușit să se mențină atât de bine la vârsta lor. Mama mea se gospodărește singură, își face curat, spală, gătește, merge la cumpărături – tot ce presupune să-ți duci viața independent. Mama Marianei, la rândul ei, mai iese la cumpărături, se ocupă de câte ceva prin casă, iar Mariana veghează cu grijă asupra ei. 💕
Ambele sunt lucide, pline de umor, cu mici pasiuni care le colorează zilele, fie că e vorba de seriale, muzică sau lectură. Și mai presus de toate, au păstrat acea lumină interioară care vine din dragoste – dragostea pentru viață, pentru familie, pentru frumos.
Lumina și dragostea sunt cele două forțe care le însoțesc și le definesc. Lumina – ca simbol al clarității, al seninătății, al bucuriei de a trăi. Dragostea – ca energie care le hrănește sufletul și le dă putere să meargă mai departe. Împreună, aceste două daruri transformă fiecare zi într-o sărbătoare discretă, dar plină de sens.
Privindu-le, am înțeles că adevărata artă nu se află doar pe pânzele pictorilor sau în sălile luminate de lumânări. Ea se află în felul în care două mame, la 83 și 90 de ani, reușesc să trăiască cu demnitate, să păstreze umorul și să răspândească lumină și dragoste în jurul lor.
Doamne, dă-le sănătate în continuare! 💗 Pentru că lumea are nevoie de astfel de lumini vii, care ne amintesc că dragostea și lumina nu se sting niciodată. 💏💓✨🌟🕯️

Prezint aici câteva colaje cu fotografii sclipitoare, pline de reflexii. Unele au fost surprinse pe drumul de la Atelier 17 spre centrul orașului, altele chiar acasă la Mariana. Fotografiile cu frumoasele obiecte decorative pentru sărbătorile de iarnă le-am făcut pentru a vă arăta pasiunea ei. Este vorba de un fel de bricolaj – mici bijuterii delicate, care pot fi oferite cadou. Mariana creează pentru toate ocaziile, nu doar pentru Craciun — pentru Paște, pentru 1 Martie, pentru zile de naștere sau ori de câte ori apare dorința de a dărui. Lucrările ei pot fi comandate oricând și aduc bucurie prin originalitatea și frumusețea lor. Dacă v-am trezit dorința de a le avea, cereți-mi numărul ei de telefon. Mariana vi le va trimite prin poștă, cu grijă și siguranță, ca niște mici daruri de lumină menite să ajungă la sufletul celui care le primește.
Am alăturat fotografia cu controversatele inimioare – instalațiile luminoase montate pe stâlpii din zona centrală a orașului – doar pentru că mi s-a părut potrivită în asociere cu mamicile noastre. Totuși, îi înțeleg perfect pe cei care văd în aceste decorațiuni o ruptură față de estetica clasică a sărbătorilor, inimioarele nefiind simboluri tradiționale de Crăciun. Mai mult, am aflat că investiția este considerabilă, costul unei singure instalații fiind estimat la aproximativ 577 de euro. Poate că ar fi fost mai inspirate ornamente cu îngerași, crenguțe de brad, fulgi de nea sau stelute, care să păstreze farmecul tradițional al iernii. Voi ce părere aveți?😃Vă provoc la reflecții ... și reflexii!
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

miercuri, 26 noiembrie 2025

Concert candlelight și expoziție imersivă Van Gogh — Miercurea fara cuvinte 48/2025

19.11.2025


LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

marți, 25 noiembrie 2025

Când Coldplay și Imagine Dragons întâlnesc Van Gogh

Pe data de 19 noiembrie, în Piața Mică din Sibiu, în cadrul târgului de Crăciun, am pășit într-o sală de spectacole temporară, ridicată doar pentru această perioadă festivă. În acea seară, spațiul provizoriu a devenit un adevărat sanctuar al muzicii și al artei. Împreună cu mama, am intrat într-o sală ovală, scăldată în lumina caldă a lumânărilor, unde scena mică din mijloc a devenit centrul unei expoziții imersive — un concert candlelight în care muzica și imaginile s-au unit într-o experiență pentru toate simțurile.
Atmosfera a fost intimă, aproape magică, pregătită să ne poarte într-o călătorie prin cele mai mari succese ale formațiilor Coldplay și Imagine Dragons, reinterpretate în cheie clasică.
Pe scenă, un cvartet de coarde alcătuit din patru tineri soliști ne-a cucerit din primele acorduri. De o parte, vioara principală și violina vibrând cu energie și delicatețe, de cealaltă parte alto-ul și cello-ul aducând profunzime și gravitate. Împreună, au reușit să transforme hituri moderne în adevărate bijuterii clasice, fiecare notă fiind o punte între generații și stiluri.
Lumina tremurătoare a lumânărilor a creat un cadru intim, aproape sacru. Fiecare piesă a părut să respire odată cu publicul, iar liniștea dintre melodii a fost la fel de intensă ca aplauzele. A fost un moment în care timpul s-a suspendat, iar muzica a devenit limbaj universal.
Ca un dar suplimentar, pereții sălii au prins viață prin videoproiecții inspirate din marile capodopere ale lui Van Gogh. Culorile vii, mișcările hipnotice ale pensulei și universul pictural al artistului s-au împletit cu muzica, creând o experiență multisenzorială. A fost o adevărată încântare pentru ochi, urechi și suflet.Concertul nu a fost doar un spectacol, ci o întâlnire între arte – muzică, lumină și pictură. A fost o seară în care am simțit că frumusețea poate fi trăită în toate formele ei, iar faptul că am împărtășit aceste momente cu mama a făcut ca amintirea să devină și mai prețioasă.



PS: În drum spre casă, am întrebat-o pe mama dacă i-a plăcut. Răspunsul ei m-a lăsat fără replică: „Mdaaa, a fost frumos. Dar mai mult mi-ar fi plăcut Julio Iglesias!” ☺☺☺ Am zâmbit și m-a învăluit o nostalgie dulce… Oare și eu, la 83 de ani, voi fi la fel? Voi avea și eu un preferat prăfuit de ani — propriul meu „Julio Iglesias” — pe care să-l port în suflet indiferent de vremuri? 😅😐😉

luni, 24 noiembrie 2025

Cinci zile de magie la Sibiu

 
Sibiu m-a întâmpinat săptămâna trecută cu aerul lui boem și tihnit, iar eu am ajuns acolo (pe 18 nov, seara) cu un motiv cât se poate de special — ziua mamei, pe 19 noiembrie. Am plecat duminică în zori, la ora 6 dimineața, cu emoția aceea plăcută a drumului spre casă, în Bavaria.
Cinci zile nu par multe, dar au fost pline, intense și colorate, ca un mozaic de momente care se așază acum în sufletul meu ca niște pietricele lucioase.
Am petrecut timp prețios cu mama, care tocmai a împlinit 83 de ani. Am ieșit împreună la restaurant, am colindat Târgul de Crăciun atât ziua, cât și seara, pentru că farmecul lui se schimbă odată cu lumina și devine aproape magic sub strălucirea instalațiilor. Am fost împreună la cimitir, la cei dragi plecați în lumea stelelor, am fost la concert și la muzeu, ne-am plimbat pe străzi, am făcut cumpărături, am gătit împreună și am stat până târziu la povești. Totul a fost minunat, cu parfum de sărbătoare și de tihnă. Mama are nevoie de relaxare mai mult decât mine, iar atunci când se uita la serialele ei preferate (Dallas rămâne vedeta! 😀) sau trăgea câte un pui de somn, eu mi-am făcut timp pentru întâlniri care mi-au umplut inima. Am revăzut prietene vechi, fiecare întâlnire fiind ca o călătorie în timp. 
Cu Corina, cu care mă jucam la șase ani în fața blocului și pe care nu o mai văzusem de peste 25 de ani, am retrăit copilăria. M-am întâlnit cu Alina, colega mea de echipă la volei din vremea școlii sportive, am retrăit amintirea antrenamentelor și a deplasărilor, dar mai presus de toate am vorbit despre familiile noastre. Aceste povești recente sunt, de fapt, piesele noi din puzzle-ul vieții noastre, care completează frumos imaginea prieteniei de odinioară. Cu Mariana, colega de școală generală pasionată de artă și bricolaj, am mers la atelierul ei de pictură și am simțit din nou bucuria creației. Iar în ultima seară, alături de colegii de liceu, m-am simțit ca la 18 ani – și încă mă întreb, oare de ce senzația aceea nu se pierde niciodată?! 😇
Au fost doar patru după-amiezi la dispoziție, dar am reușit să le umplu cu tot ce contează — familie, prieteni, amintiri și clipe de bucurie. Mai sunt multe de povestit și voi scrie separat despre fiecare întâlnire și activitate, dar pentru moment rămân cu această senzație de exuberanță și nostalgie, ca un cocktail de emoții dulci și fresh. 
Sibiu mi-a dăruit din nou acel sentiment că timpul poate fi comprimat în momente de intensitate și că frumusețea vieții stă în aceste fragmente de fericire împărtășită.