Magia Paștelui în Bavaria

 

În Bavaria, primăvara aduce nu doar flori și verdeață, ci și un spectacol colorat de ouă decorate care împodobesc grădinile și spațiile publice.

Tradiția de a decora grădinile și fântânile cu ouă de Paște își are rădăcinile în secolul al XIX-lea, în regiunea Franconia, parte a Bavariei. Comunitățile rurale decorau fântânile pentru a celebra venirea primăverii și pentru a aduce noroc și prosperitate. Ouăle, simboluri ale renașterii și fertilității, erau vopsite în culori vibrante și agățate de ramuri și fântâni. Acest obicei, cunoscut sub numele de "Osterbrunnen" sau "Fântâni de Paște", este o moștenire vie, păstrată cu dragoste și mândrie de-a lungul veacurilor.
În zilele noastre, obiceiul s-a extins si a evoluat, iar grădinile bavareze devin an de an în perioada Paștelui, adevărate opere de artă. Unele grădinile sunt împodobite cu sute de ouă colorate - agățate de copaci și arbuști.

Unele comunități organizează chiar și concursuri de decorare, unde participanții își expun cele mai frumoase creații. Atmosfera este una de bucurie și sărbătoare, iar localnicii și turiștii se adună pentru a admira aceste minunate decorațiuni.

Pentru bavarezi, decorarea grădinilor cu ouă de Paște nu reprezintă doar un mod de a celebra primăvara, ci și o ocazie de a întări legăturile comunitare. Fântânile din oraș sunt împodobite de săteni. Ouăle, care sunt decorate manual, sunt pregătite cu mult timp înainte de eveniment. Pentru aceasta, femeile și copiii se întâlnesc săptămâni în șir înainte de Paște. Se utilizează diverse tehnici, de la vopsire și pictură, până la încondeiere și aplicarea de mărgele. Fiecare ou este unic și reflectă creativitatea și măiestria celor care le decorează.

Evenimentele de decorare aduc oamenii împreună, încurajând colaborarea și schimbul de idei. Este un moment de mândrie locală și de celebrare a tradițiilor care au fost transmise din generație în generație. Obiceiul de a decora grădinile cu ouă în Bavaria este o tradiție fermecătoare care aduce culoare și bucurie în comunități. Este o celebrare a primăverii, a renașterii și a creativității, și un exemplu frumos de cum tradițiile pot aduce oamenii împreună. Dacă ai ocazia să vizitezi Bavaria în perioada Paștelui, nu rata șansa de a admira aceste minunate decorațiuni și de a te bucura de atmosfera festivă.
La noi în cartier, fântâna din fața cinematografului a fost decorată cu ouă de plastic. Tot ouă de plastic am folosit și eu pentru decorarea grădinii. Am atârnat ouăle, pe care le-am pictat eu, de spalierul viței de vie. ☺ Leo este foarte mândru și păzește curtea cu mai mult devotament și vigilență. ☺

Sâmbăta lui Lazăr

Deși suntem foarte departe de cimitirele unde odihnesc cei dragi, găsim alinare în locuri de pioșenie, unde putem reflecta și ne amintim de ei. Helmut, fiind catolic, iar eu ortodoxă, ne rugăm în felurile noastre, știind că sufletele lor înălțate la cer ne aud și ne văd, oriunde ne-am afla pe această planetă. Această credință ne aduce liniște și ne face să simțim că suntem mereu aproape de ei. 

Ieri, în Sâmbăta lui Lazăr (cunoscută la catolici ca fiind o zi de pregătire spirituală pentru Săptămâna Patimilor), am ales să facem un pelerinaj la Mănăstirea Holzen. A fost o zi superbă, cu soare strălucitor și cer de un albastru intens. Atmosfera senină ne-a învăluit într-o liniște profundă, iar în această pace am simțit prezența celor dragi, ca o adiere blândă care ne-a însoțit pe drumul nostru.

Mănăstirea Holzen, situată în Allmannshofen, Bavaria, are o istorie bogată ce datează din secolul al XII-lea. Fondată în 1150 de Marquard von Donnersberg, mănăstirea a fost inițial un dublu convent pentru călugări și călugărițe benedictine. 

De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin numeroase încercări, inclusiv distrugeri în timpul Războiului Țăranilor din 1525 și abandonarea în 1632 din cauza invaziei suedeze. În 1696, piatra de temelie a actualei mănăstiri a fost pusă pe muntele Karlsberg, iar biserica Sfântului Ioan Botezătorul a fost consacrată în 1710. Interiorul baroc al bisericii impresionează prin lucrările de stucatură realizate de Benedikt Vogel și sculpturile lui Ehrgott Bernhard Bendl. Tavanul bisericii este decorat cu fresce detaliate, iar altarul principal baroc este un punct central de atracție. 

În perioada Postului Mare, începând cu Duminica Patimilor și până la Vinerea Mare, icoanele și crucea sunt acoperite cu valuri liliachii, o practică numită "velatio". Culoarea violet simbolizează penitența și suferința, reflectând doliu și introspecție spirituală. Acoperirea icoanelor și crucii subliniază umanitatea și suferința lui Iisus, pregătind credincioșii pentru comemorarea Patimilor și Învierii. Duminica Patimilor marchează începutul ultimei săptămâni din Postul Mare, iar Vinerea Mare, valurile sunt îndepărtate, simbolizând sfârșitul suferințelor lui Hristos și pregătirea pentru Paște.

Grădinile mănăstirii sunt un adevărat paradis de liniște și frumusețe. Aleile umbrite de copaci, florile îngrijite și aerul curat fac din acest loc o oază de pace și reculegere. Pe lângă noi, nu au fost decât doi sau trei vizitatori pe întregul areal, așa că ne-am plimbat relaxați și ne-am bucurat de peisajele pitorești care înconjoară mănăstirea.

Rugăciunile sub cerul liber, sub ninsoarea petalelor de meri și peri, ne amintesc de frumusețea simplă și pură a credinței. Ne reînnoiesc speranța și ne întăresc convingerea că, indiferent de distanțe sau de obstacole, suntem mereu înconjurați de iubirea divină și de prezența celor dragi. 

Solemnitatea acestei zile a fost accentuată de incursiunea pe care am făcut-o la cimitirul mănăstirii.

După această experiență profundă, am încercat o trecere treptată spre cele lumești. Căldura și oboseala ni le-am astâmpărat șezând în curtea interioară a mănăstirii, unde am avut deosebita onoare de a fi serviți cu o bere Schloss Unterbaar și un suc natural de coacăze, Adler Holzen. Aceste băuturi reci au adăugat un plus de autenticitate și tradiție experienței noastre, completând frumusețea acestei zile.În prezent, mănăstirea este administrată de Congregația Sfântului Iosif din Ursberg, care oferă

 oportunități de trai și muncă pentru persoanele cu dizabilități.

Mănăstirea Holzen rămâne un loc de pelerinaj și reflecție spirituală, oferind un cadru deosebit pentru reculegere și introspecție. Acest loc, parcă desprins din rai, ne-a fascinat prin frumusețea și serenitatea sa. Curățenia și liniștea care domnesc aici ne-au impresionat atât de profund încât am cerut informații suplimentare despre camerele în regim de hotel. Ne jucăm cu gândul să petrecem cândva trecerea dintre ani aici, poate chiar anul acesta...

O urare pentru TOȚI

Cu ocazia zilei de Florii, doresc tuturor, sărbători pline de pace, bucurie și armonie.💮🥀💗 

Celor care poartă nume de flori, vă urez o zi onomastică fericită, plină de zâmbete și momente speciale alături de cei dragi. (mentionez câtiva sarbatoriti, din blogrollul meu: Liliana, Alina, cu Motanii si Fârtatii, Florin, Floarea-Bunica, Florina - de pe FB - am uitat pe cineva?... sper ca nu, dar daca da, sa-mi fie cu iertare)💓
Pentru toți prietenii noștri, indiferent de religie sau credință, vă doresc să aveți parte de înțelegere, respect și bucurie în fiecare zi. 🙋💗😊

Să ne bucurăm împreună de frumusețea vieții pe această planetă minunată!🌎🌍🌏☮

Magia Vinului

Venisem obosită de la serviciu și acasă mă aștepta un munte de rufe pentru călcat. Așa cum fac majoritatea femeilor în ziua de astăzi, am început să jonglez cu mai multe activități simultan. Am pus fierul în priză și am început să calc rufele, în timp ce verificam emailurile și anunțurile de pe SuperBlog. Tocmai fusese anunțată tema celei de-a patra probe: "Când vinul vorbește: inspirație într-un pahar de Beciul Domnesc". Cu o mână pe fierul de călcat și cealaltă pe telecomandă, am început să caut videoclipuri despre companie și brandurile de vin Beciul Domnesc. 

Și uite așa, prin multitasking, am călcat rufele și am aflat multe despre vițele de vie și podgoriile legendare ale Vrancei, despre vinurile Beciul Domnesc și despre faptul că simbolul emblematic al brandului este chiar Beciul Domnesc, un monument istoric ce datează din vremea lui Ștefan cel Mare. Am descoperit că această cramă, parte din patrimoniul cultural al României, găzduiește peste 100.000 de sticle, fiecare cu propria sa poveste, păstrând tradiția și istoria vie.

"Vinul este poezie îmbuteliată," spunea Robert Louis Stevenson. Deși aveam capul plin de informații noi, încă nu aveam nicio idee despre ce să scriu în articolul meu.

Pentru a intra mai bine în atmosferă, mi-am turnat un pahar de Merlot - din ce aveam prin casă, deoarece sticlele trimise pentru testare încă nu ajunseseră la mine. După ce am terminat de călcat rufele, m-am întins pentru "o clipă" în pat, doar să-mi îndrept spatele și să-mi odihnesc picioarele, dar... am adormit, buștean! 

Se făcea că eram Regina Beciului Domnesc. Ședeam pe un tron rubiniu, în formă de pahar cu picior, având ca sceptru un butuc suplu de viță de vie. Tocmai oficiam marele bal omagial "Dionisos", care dura trei zile. Vinurile dansau și se învârteau în jurul meu, fiecare încercând să mă impresioneze cu aromele și eleganța lor. Era ultima zi a balului, iar acum îmi erau prezentați cei zece finaliști, dintre care trebuia să decid câștigătorul anului. Atmosfera era plină de magie și fiecare moment părea desprins dintr-un basm.

Maestrul de ceremonii a anunțat intrarea primului cuplu, care aparține nobilei ramuri Merlot.

Ducesa Rosé Verité, plinuță și fermecătoare, purta o rochie roz-pal decorată cu perle fine, emanând grație și rafinament. S-a îndreptat spre mine cu eleganță, atrăgând privirile întregii asistențe. Zâmbetul ducesei avea ceva din prospețimea și echilibrul unui gust suav, încapsulat într-un perlaj fin. În plus, era învăluită de o aromă delicată cu note de fructe de pădure, coarne și vișine, ceea ce îi conferea un plus de farmec. Pășea cu grație și eleganță la brațul distinsului consort, ducele Merlot, îmbrăcat în smoking. Peste jacheta cu revere de satin roșu, ducele Merlot purta o panglică albă, așezată peste umăr și în diagonală pe piept, simbolizând rangul și statutul nobiliar "Comoara Pivniței". Recunoscut în regat ca înțelept, ducele Merlot emana rafinament, asemenea notelor fructate de mure și zmeură ce îi învăluiau prezența. Precum un duh maturat în budane de stejar timp de minim 24 de luni și învechit în sticle încă 12 luni, spiritul lui Merlot era în deplină stabilitate emoțională. 

După o scurtă plecăciune, cuplul nobiliar s-a retras încet, păstrându-și privirea îndreptată spre mine. S-au îndepărtat astfel din respect profund, evitând să-mi întoarcă spatele. Aceasta era o tradiție bine stabilită la curte, simbolizând loialitatea și supunerea față de coroana regală.

Dupa ce Maestul de ceremonii i-a anuntat, au intrat în sala Vinoteca-Tamâioasa Românească de Pietroasa, la brat cu Cuveé ’49 Blanc si Sceptrus Fumé. Acest trio alb, a facut furori prin aparitia lor. Privirile tuturor s-au îndreptat către ei, iar atmosfera s-a umplut de mai multă magie. 

Cu eleganța maturității, Vinoteca-Tamâioasa Românească purta o rochie în nuanțe galben-aurii, cu un guler roșu vibrant. Medalia de aur, singura bijuterie pe care o purta, strălucea cu o eleganță subtilă pe pielea ei translucidă. În pletele ei erau împletite petale de trandafiri, iar buzele îi erau unse cu miere, ceea ce îi adăuga o notă de dulceață și mister. Când mi-a întins mâna pentru salut, a clipit sub genele dese. Am fost fermecată de culoarea neobișnuită a ochilor săi, un caramel hipnotizant.

În momentul în care și-a retras mâna, o ușoară pală de mosc a rămas în aer, lăsând în urmă o amintire fermecatoare.

Domnul Cuvée’49 Blanc, era întruchiparea inovației, eleganței și rafinamentului. Costumul său impecabil, taliat perfect și lucrat manual, avea la rever un buchețel minuscul de flori proaspete de soc, tei, salcâm și mentă. Cămașa, la fel ca și costumul, era de un negru profund, contrastând perfect cu pielea lui albă, cu o tentă verzuie. Un zâmbet subtil, abia schițat în colțul buzelor, trăda o încredere desăvârșită și o eleganță rafinată, specifică unui adevărat gentleman. Parfumul său emana subtil a busuioc proaspăt și citrice confiate. Am avut senzația că însăși lumina soarelui se decanta în privirile lui, iar pentru o clipă, mi s-a oprit respirația, copleșită fiind de intensitatea momentului.

Sfetnicul mi-a soptit ca e din neam de Chardonnay si Tămâioasa Românească si că a crescut în "Cerdacul lui Voda", pe Parcela 2701 si pe "Colina Mănăstirii", parcela 2140, din Huși. Am murmurat mai mult pentru mine: "Impresionant!"

Am fost deasemenea plăcut impresionată de Sceptrus Fumé, o tânără domniță din neamul Chardonnay, cu amestec de Sauvignon Blanc. Prin maturarea în barique, aceasta a dobândit o distincție remarcabilă care o scotea în evidență. Translucidă și delicată, era îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare galben pai, cu guler și manșete negre, împodobite cu broderie aurie. Părea cea mai tânără din trio și deborda note proaspete și vibrante de fructe tropicale, pere, nectarine și lime. Rotunjimile ei erau catifelate și echilibrate, iar personalitatea ei era plină de viață și energie. Avea un aer de eleganță și rafinament, emanând o căldură prietenoasă și o veselie contagioasă.

Era o prezență care te cucerea instantaneu, lăsându-te cu dorința de a o revedea. 

Cuvée’49 Rouge, fratele lui Cuvée’49 Blanc, a intrat însotit de Feterasca Neagră

Deși identici în multe privințe, culoarea pielii lui Cuvée’49 Rouge era roșu-rubinie, ceea ce îl distingea categoric de fratele său. Cei care îi cunoșteau mai bine remarcau și câteva diferențe de educație; în cazul lui Cuvée’49 Rouge, era evident că a crescut nu doar pe "Colina Mănăstirii", parcela 2215, ci și pe "Dealul lui Motoc", parcela 2911. Părul ciocolatiu și ochii în culoarea boabelor de cafea îi subliniau unicitatea. Felul în care a înaintat în sală deborda eleganță, pasiune și respect. Fiecare pas părea calculat, emana o încredere subtilă și un rafinament natural.

Când mi-a sărutat mâna, am avut senzația că aerul era parfumat de prune pârguite și cireșe amare, lăsându-mă copleșită de o senzație de nostalgie și dorință. 

Mi-am retras mâna rușinată, corectându-mi rapid emoția. Mi-am ancorat privirea în ochii catifelați ai Feteascăi Negre. Învăluită într-o rochie neagră cu guler roșu,

eleganta domniță purta cu mândrie panglica de "Comoara Pivniței", așa cum alte domnișoare poartă titlul de Miss. Pielea ei roșie, cu discrete reflexe cărămizii, îi conferea un plus de exotism. Pe lângă aromele de prune uscate și coacăze negre, parfumul ei avea note discrete de cuișoare și scorțișoară, adăugând un farmec subtil și o seducție irezistibilă. Mi-a zâmbit ca la Cotești, după care s-a retras la brațul partenerului ei. 

Maestrul de ceremonii a anunțat următorul cuplu, Rosé Verité - Cabernet Sauvignon la braț cu Mirabilis Machina – Cabernet Sauvignon & Fetească Neagră..

Această tânără domniță, cu piele roz și plete roz, întruchipa delicatețea și eleganța. Cu o personalitate radiantă și revigorantă, a intrat în sala de bal ca o rază de soare, aducând bucurie și energie. Îmbrăcată într-o rochie neagră cu imprimeu rosé, a pășit grațios, lăsând în urma ei un val proaspăt de arome de afine, fragi și coacăze roșii. Prezența ei revigorantă a lăsat un postgust lung și plăcut, ca un moment de respiro.

Mirabilis Machina – gentleman-ul sofisticat și enigmatic care a însoțit-o, purta un costum din piele fină, cu accente de tabac și condimente, ce îi conferau un aer în plus de mister, rafinament și robustețe. Vorbea tare și părea foarte mândru de accentul lui de Fetească Neagră de "La Schit" și Cabernet Sauvignon de pe "Colina Mănăstirii". Era evident pentru oricine că el era un adevărat bon viveur! Îl remarcasem în serile precedente. Ochii îi străluceau cu o intensitate misterioasă, reflectând nuanțe de roșu rubiniu cu reflexe violacee. Aromele fructate de prune uscate și fructe negre supracoapte, savuros completate de accente mentolate de ciocolată și cafea, păreau să-l învăluie, adăugându-i un șarm în plus. Conversațiile cu el au fost pline de note condimentate de piper și cuișoare, făcându-l un companion perfect pentru serile de bal.
Șirul finaliștilor l-a încheiat ducele Pinot Gris, venerabilul întelept al curții. Cu o eleganță și complexitate ce-i reflectau maturitatea, acesta a pășit în sala de bal purtând o mantie brodată cu motive florale, figuri de miere și accente de citrice confiate. Cu pielea de culoare galben-auriu, dobândită în lungile plimbari pe domeniile din Odobești, fiecare rid de pe fața sa spunea o poveste, iar ochii săi străluceau cu o înțelepciune adâncă și căldură autentică. 

Manierat și rafinat, el știa cum să poarte o conversație interesantă și să asculte cu atenție, făcându-i pe cei din jur să se simtă valorizați și înțeleși. Cu părul grizonat, Pinot Gris avea o prezență impunătoare, dar nu intimidantă, și o carismă naturală care atrăgea și captiva deopotrivă. Deși nu mai strălucea pe luciul sălii de bal, era totuși un povestitor desăvârșit, cu o mulțime de anecdote și experiențe de viață pe care le împărtășea cu umor și inteligență. În compania lui, timpul părea să treacă mai repede, iar fiecare moment petrecut alături de el era de neuitat…

Trecută și eu de a doua tinerețe, aveam senzația că încep să mă îndrăgostesc de ducele Pinot Gris. Luptam în mine și nu știam cum să procedez, pentru că decizia mea legată de cel mai bun vin din Beciurile Domnești nu ar mai putut fi obiectivă. 

Asistența aștepta, iar candidații erau emoționați peste măsură când... a sunat deșteptătorul! Era ora 6:30! Preț de câteva secunde, nu am știut unde mă aflu, însă aveam puternica senzație că un mic goblin mi-a dansat pe limbă toată noaptea, lăsând în urmă un gust amar. Dinții mei păreau acoperiți de un strat de vin vechi, ca și cum ar purta pijamale de struguri. Cu ochii pe jumătate închiși, m-am îndreptat spre baie, hotărâtă să alung goblinul cu o periuță de dinți și un val de apă proaspătă. 

În câteva minute, gustul a revenit la normal, iar goblinul a dispărut, lăsându-mă să încep fresh o nouă zi. În minte mi se învârteau amintiri despre un bal, despre nobili și vinuri... Acum, eram ca un somelier rătăcit într-o pivniță fără sfârșit, având o mulțime de idei, dar neștiind cum să încep să scriu pentru proba Superblog. "In vino veritas"... pe mine muzele mă părăsiseră și inspirația e dusă hău departe!

--------------------------

♦ Sursa Fotografii  ♦    Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025  ♦

Punctaj Spring Superblog - Proba 2

Proba 2: Eșecul, cel mai bun mentor. Cum îl transformăm în succes? 

Articolul meu: Eșecul, cel mai bun mentor. Cum îl transformăm în succes? 

Criterii de jurizare și barem: 

♦ Din oficiu -- 10 puncte;

♦ Creativitatea și originalitatea – 25 puncte; 

♦ Respectarea temei, argumentare – 25 puncte; 

♦ Fluența, coerența, corectitudinea gramaticală – 20 puncte; 

♦ Respectarea cerințelor tehnice (cuvinte-cheie, linkuri, număr minim de cuvinte, imagine) – 20 puncte.

Juriu: 

Departament Marketing Vindem-Ieftin.ro: 

Geanina Dumitru, Manager Marketing 

Natalia Diaconu, Marketing Strategist 

Termen-limită: 31 martie 2025 

Termen de jurizare: 10 aprilie 2025 

Premii: 

Premiul I – 1000 lei 

Premiul II – 600 lei 

Premiul III – 400 lei 

 Au fost anuntate punctele obtinute: eu am primit 96 de puncte (din 100 posibile). Sunt multi super-bloggeri, care au obtinut 100, 99, 98 si 97 de puncte!!! Concurenta este foarte tare! 

Punctajul meu general este 185 puncte - acum am ajuns in clasament pe locul 13! 

Mergem mai departe. Proba 3 e pe rol! ☺

Reflexii multiple - Reflexii in oglinda -15/2025

 Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Delicatețe - Miercurea fara cuvinte 15/2025

 

 LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Ne ninge -n alb, în roz si galben...

Sub cerul azuriu, copac împodobit

Ninsoare-n galben, roz și alb

Un simplu om și câinele iubit,

În liniștea naturii, suflet dalb.

Petale străvezii dansează-n aer,

Grațios se-nvârt în jocul efemer,

Pe umeri ni se-așează sau în coame,

Valsând, șoptind în zbor, mister.

Narcisa - Splendoarea Primăverii

Narcisa este una dintre cele mai îndrăgite flori ale primăverii, cunoscută pentru frumusețea și eleganța sa. Cu petale delicate și un parfum subtil, narcisa aduce un strop de magie în grădinile și parcurile noastre. 

Florile pot avea petale plane sau ondulate, iar cupa centrală poate fi mai scurtă sau mai lungă. Există și forme duble, cu petale multiple. Cele mai comune narcise sunt galbene, dar există și varietăți albe, portocalii, roz-pal și combinații de două culori.
Printre cele mai cunoscute tipuri de narcise se numără:

♦ Narcissus pseudonarcissus, sau "narcisa galbenă", cu flori galbene strălucitoare și o cupă centrală proeminentă.
♦ Narcissus poeticus, cu flori albe și o cupă centrală mică, galbenă, înconjurată de o margine roșie.
♦ Narcissus jonquilla, cu flori mici, galbene, și un parfum intens.
♦ Narcissus tazetta, care produce mai multe flori parfumate pe o singură tulpină, de obicei albe sau galbene.

Legenda narcisei își are originea în mitologia greacă și este legată de povestea lui Narcis, un tânăr de o frumusețe extraordinară. 

Narcis era atât de frumos încât toate nimfele și fetele se îndrăgosteau de el, dar el le respingea pe toate, fiind prea mândru de propria sa frumusețe. Una dintre cele respinse a fost nimfa Echo, care, în disperare, a cerut zeilor să-l pedepsească pe Narcis. Zeii au răspuns rugăminții ei și l-au blestemat pe Narcis să se îndrăgostească de propria sa reflecție. Într-o zi, Narcis a văzut imaginea sa într-un izvor limpede și a fost copleșit de frumusețea sa. Incapabil să se desprindă de propria reflecție, Narcis a rămas acolo, privindu-se, până când a murit. 

După moartea sa, zeii au transformat trupul lui Narcis într-o floare frumoasă, care poartă numele său – narcisa. Această floare simbolizează atât frumusețea, cât și vanitatea, amintindu-ne de povestea tragică a tânărului Narcis.

Narcisele au inspirat mulți poeți și scriitori de-a lungul timpului. Iată câteva citate celebre:

♦ „Narcisele, care apar înainte ca rândunelele să îndrăznească să zboare și înfruntă vânturile aspre ale lunii martie cu grație și frumusețe.” - William Shakespeare
♦ „De multe ori, când stau pe canapea într-o stare de vacanță sau de reflecție, narcisele strălucesc în ochiul interior care este fericirea solitudinii; și atunci inima mea se umple de plăcere și dansează cu ele.” - William Wordsworth
♦ „Picasso a spus că nimeni nu trebuie să explice o narcisă. Un design bun este de înțeles practic pentru toată lumea. Nu trebuie să întrebi niciodată de ce.” – Hugh Newell Jacobsen

Înscriu articolul la Suzana - rubrica "Citate favorite"

Turandot la Royal Opera

Pe 1 aprilie 2025, Royal Opera a prezentat o producție spectaculoasă a operei "Turandot" de Giacomo Puccini, captivând publicul cu povestea de dragoste și răzbunare. Această operă, cunoscută pentru aria iconică "Nessun dorma", a fost adusă la viață într-o producție strălucitoare. 

Spectacolul a avut loc pe scena principală a Royal Opera House, unde decorurile colorate și costumele inspirate de cultura antică chineză au creat un peisaj de vis. Sondra Radvanovsky a interpretat rolul Prințesei Turandot, iar SeokJong Baek a jucat rolul lui Calaf, prințul misterios care reușește să răspundă la cele trei ghicitori mortale ale prințesei. Dirijorul Rafael Payare a condus orchestra într-o interpretare magistrală a muzicii lui Puccini, aducând la viață sunetele bogate și melodiile tradiționale chinezești integrate în partitură. Publicul a fost fermecat de arii memorabile precum "Signore, ascolta" și "In questa reggia", care au subliniat tensiunea și emoția poveștii. 

Am văzut "Turandot" de multe ori, inclusiv acum doi ani (am scris aici), tot într-o producție a Royal Opera House. Cu toate acestea, versiunea prezentată acum m-a impresionat cel mai mult! Am avut lacrimi de emoție la câteva dintre arii, interpretările fiind sublime. Tenorul SeokJong Baek mi se pare una dintre marile descoperiri ale operei; sunt convinsă că în curând vom vorbi despre un al doilea Pavarotti. La fel de impresionantă a fost și interpretarea sopranei Anna Princeva, care a jucat rolul sclavei Liu. Nu în ultimul rând, am apreciat rolurile celor trei personaje Ping, Pang și Pong (baritonul Hansung Yoo și tenorii Aled Hall și Michael Gibson). 

Suntem abonați de multi ani la aceste spectacole, eu și soțul meu, și ceea ce apreciez în mod deosebit la genul acesta de transmisiuni în direct este posibilitatea de "a intra" și după cortină, în cabinele artiștilor, alături de prezentatoarea care mereu oferă detalii senzaționale. De data aceasta, de exemplu, am descoperit că decorurile sunt proiecte elaborate până la cele mai fine detalii! Pentru decorul unei scene este nevoie de desene tehnice, cu calcule de rezistență și detalii de realizare. Pentru buna înțelegere a celor ce mânuiesc scripeții și lumina reflectoarelor, sunt realizate machete la scară de 1:25, pe care se fac exerciții și demonstrații, astfel încât în ziua spectacolului totul să funcționeze sincron, perfect! 

Un alt aspect care mi-a plăcut mult de data aceasta a fost interviul cu regizorul spectacolului, Andrei Șerban - român-americanul care a ridicat stindardul regiei de teatru și operă la cel mai înalt nivel.

La acest spectacol mi-au plăcut foarte mult și costumele, superb realizate, cu borduri brodate și culori armonioase. Apreciez întregul spectacol ca fiind unul dintre cele mai bine realizate din câte am văzut până acum.

 

Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc despre buna organizare a sălii de spectacol, așa cum am fost obișnuiți la acest gen de transmisiuni în direct la cinema. Cinematograful din cartierul meu are șase săli, iar melomanilor li se face marea onoare ca foaierul să le fie în această zi rezervat în totalitate. Astfel, suntem întâmpinați la intrare, conduși la garderobă, apoi invitați la un pahar de șampanie sau cocktail cu nectar de fructe. Citim broșura de concert și, încet, ne îndreptăm spre sală și locurile noastre.

La fiecare pauză dintre acte, suntem serviți cu gustări și dulciuri, șampanie și grisine. Mesele rotunde înlesnesc interacțiunea între spectatori; ne împărtășim părerile legate de artiști sau spectacol în general, într-o atmosferă deosebit de plăcută. 

Spectacolul se termină, în general, puțin înainte de miezul nopții. Noi doi ne grăbim mereu spre casă, unde ne așteaptă Leo al nostru, credincios și cuminte.

În vis. Magia filmului - Amintiri interzise din adolescență.

Noaptea trecută am avut un vis tare ciudat, dar extraordinar de frumos! Se făcea că eram membru în juriul Spring SuperBlog 2025 și tocmai examinam lucrările probei a treia, cea la care participanții sunt invitați să răspundă mai detaliat la întrebarea “Ce înseamnă pentru tine o amintire INTERZISĂ?”
Eram în juriu alături de Raluca Irimie și Bogdan Dărădan, iar atmosfera de lucru era foarte plăcută. Nu știu câți dintre voi îi cunoașteți pe Raluca sau pe Bogdan… eu nu îi cunosc personal, însă în visul meu eram colegi. Pauzele de cafea erau veselie pură, iar scurtele conversații și zâmbetele schimbate aduceau o doză de entuziasm și motivație, umplând biroul cu energie pozitivă, făcând ca munca de citire și notare a lucrărilor să fie mult mai ușoară. 

Și acum, fie vorba între noi - cu siguranță, împreună cu Raluca și Bogdan, oricare dintre noi ar putea forma un dream-team. Raluca ar fi colega pe care toți și-ar dori să o aibă! Autor și administrator de editură, ea aduce multă energie pozitivă. Cu o inimă mare, Raluca este dedicată să sprijine copiii din medii defavorizate, dezvoltând programe comunitare. Este o sursă de inspirație și un exemplu de bunătate și profesionalism. Bogdan ar fi colegul care aduce mereu un strop de magie în echipă! Cu pasiunea lui pentru teatru, cu educația solidă în jurnalism și producția multimedia, Bogdan este un adevărat artist. Creatorul blogului presainblugi.com, Bogdan este un exemplu de creativitate și entuziasm, mereu gata să inspire și să aducă zâmbete. 

În visul meu, nu am discutat între noi despre lucrări, pentru a nu ne influența aprecierile. Fiecare a citit și a făcut notările pe cont propriu.

Dintre toate lucrarile, mie cel mai mult mi-a placut cea intitulata: "Magia filmului - Amintiri interzise din adolescență."

Aveam cincisprezece ani, era ultima zi din vacanța de vară și pe cincisprezece septembrie urma să începem anul școlar, ca de obicei, cu "practica agricolă". Sincer, nu aveam chef deloc! Vacanța se sfârșea mult prea repede, iar perspectiva de a începe școala la un liceu nou, unde nu cunoșteam pe nimeni, îmi dădea oarecum fiori. 

Tocmai mă întâlnisem cu o colegă din echipa de volei, care locuia pe Corso și aceasta îmi povestea, că centrul orașului fusese invadat de carele televiziunii și camioanele cu echipament tehnic, pentru că în Sibiu urmau să se filmeze câteva episoade ale serialului „Lumini și umbre”. Auzise că se caută figuranți și m-a întrebat dacă vreau să ne înscriem împreună. Wow, nu avusesem niciodată ocazia să văd cum se desfășoară filmările și, în afară de câtiva actori ai teatrului din oraș, nu văzusem niciun actor celebru în carne și oase. Așa că m-am arătat foarte entuziastă! Ne-am apropiat cât s-a putut de mult de platoul de filmare și după ce am probat mai multe puncte de intrare în zonele stradale închise, am găsit o persoană amabilă care ne-a condus spre locul în care se amenajaseră "birourile administrative". După ce ne-am prezentat, ni s-a spus că într-adevăr ar fi nevoie de tineret pentru câteva scene ce se vor filma în următoarele zile. Îmi licăreau ochii gândindu-mă la ocazia ce mi se oferea, eram atât de aproape când, brusc, mi-am adus aminte de școală. Am întrebat timidă dacă ar fi posibil să primesc o scutire pentru practica agricolă, iar secretara directorului m-a privit peste ochelari și mi-a zâmbit cu înțelegere. Mi-a spus că întrebarea aceasta trebuie să o pun directorului și m-a invitat în încăperea alăturată. Amețisem de emoție. Mi s-au pus câteva întrebări, printre care și dacă visul meu este să devin actriță. Am răspuns prompt că "nu, eu voi deveni inginer TCM", ceea ce a amuzat teribil cele câteva persoane aflate în acel birou. Probabil franchețea cu care am răspuns i-a făcut să decidă să-mi dea scutirea pentru școală. 

Așa se face că am ieșit din birou ținând în mână o jumătate de coală de hârtie, scrisă la mașina de bătut, ștampilată de Televiziunea Română și semnată de directorul filmului Ioan Iuga. Pluteam pe al nouălea cer! Am mulțumit secretarei și am promis că în următoarele zile vom fi prezente, punctual pe platou, atât eu cât si prietena mea. 

Ajunsă acasă, m-am confruntat cu o altă provocare: părinții mei erau foarte severi și nu mi-ar fi permis să chiulesc de la școală pentru un film! Nu voi ști însă niciodată, pentru că am ales să nu le spun nimic despre angajamentul meu ca figurantă. Așa că în următoarele zile am plecat de acasă ca și când aș fi plecat spre practică. Abia mi-am putut ascunde bucuria experiențelor pe care le-am trăit în acea săptămână și jumătate, acea aventură memorabilă, plină de învățături și clipe de neuitat. 

Atmosfera pe platoul de filmare era una de efervescență. Echipa de producție, regizorii, asistentii, actorii și toți cei implicați lucrau împreună pentru a crea scenele perfecte. Un amestec de profesionalism și creativitate, un loc plin de energie și eu… devenită peste noapte "parte" din această echipă! 

Serialul "Lumini și umbre" prezintă o amplă frescă socială și istorică, urmărind destinele și evoluția membrilor câtorva familii dintr-un orășel românesc din Transilvania, implicați în evenimentele semnificative de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe vremea aceea însă, nu prea înțelegeam eu substratul acestui film și nici nu știam despre lupta pe care o purtau regizorii cu cenzura comunistă. Eu doar savuram atmosfera vibrantă și unică din oraș și mă minunam cum locurile familiare erau transformate sub ochii mei în scene de film memorabile. 

Pentru prima mea scenă, s-au împărițit costume populare din Mărginimea Sibiului: cămăși albe din bumbac, fuste, pieptare și basmale negre. Bărbații purtau pantaloni si cămăși albe și pălării negre rotunde, cu boruri mici. Eram o grupă mare de figuranți, stăteam într-o sală pentru o așa-zisă ședință. În sală, lumina era slabă, am fost filmați cum stăteam înghesuiți, unii pe bănci, majoritatea în picioare. Eu eram într-un grup chiar lângă ușă și rolul nostru a fost ca atunci când intră Ilarion Ciobanu – Ion în serial, și ne spune "Bună seara" noi să răspundem în cor "Sara bună!" Asta a fost "munca mea" în prima zi… 

Pentru un figurant fără experiență, totul este interesant și palpitant. În fiecare zi la amiază am primit câte o farfurie cu mâncare, la o tarabă amenajată direct acolo în Piața Mare. La sfârșitul zilei, la orele 17, am semnat și mi-am luat "salariul" de zilier. Nu mai știu cât a fost… 15 sau 20 de lei – banii nu mă interesau atât de mult, ca atare, n-am dat mare importanță. Însă… atmosfera platourilor de filmare, a fost cu adevărat exaltantă! 

O altă scenă la care am participat era filmată în curtea muzeului de istorie. În film, aceasta era vila unui director de fabrica, iar noi, figuranții, eram angajatii veniți cu revendicări, pătrunsesem în curte și eram agitați, nemulțumiți… Familia directorului apăruse în balconul vilei și Gheorghe Dinică, în film directorul, încerca să ne liniștească printr-un discurs… Între figuranți erau câțiva actori profesioniști, care purtau un dialog cu directorul. Eram toti îmbrăcați cu paltoane în culori terne și purtam băști si baticuri. 

Conform scenariului, scena trebuia să se desfășoare într-o zi de toamnă și pentru că în realitate era abia sfârșit de vară, copacii nu aveau încă acele culori specifice. Țin minte că am rămas cu gura căscată când am văzut că o echipă a stropit în culori aurii-maronii și acaju toți copacii și tufișurile din parcul muzeului. 

O altă scenă s-a filmat în Casa Artelor. Acolo s-a amenajat pentru film o cofetărie, unde Zeno Cosma (interpretat de Adrian Pintea) și Lola (interpretată de Natașa Raab) și-au dat întâlnire. Noi, figuranții, îmbrăcați în haine de vară, stăteam la masă și serveam tort diplomat! Prăjitură adevărată! Am fost rugați să mâncăm puțin câte puțin – să ne prefacem cât mai bine că mâncăm, ca să ajungă felia de tort cât mai mult timp, pentru că scena s-a filmat de câteva ori… A fost foarte amuzant! 

Filmările din Sibiu s-au încheiat atât de repede, zilele au zburat ca vântul și echipa de filmare a plecat spre Mediaș, Sibiel sau Săliște. Eu… m-am întors la școală. 

Practica agricolă trecuse, așa că în prima zi a săptămânii m-am prezentat la liceu. Am pășit pe coridorul școlii cu inima bătând ca un tambur de carnaval, am predat scutirea la secretariat și un timp am avut impresia că toți profesorii și colegii mă privesc cu curiozitate, iar privirile lor mă sfredeleau ca reflectoarele pe o scenă! În loc să fiu mândră, m-am ascuns mereu și am evitat să dau detalii, nu care cumva povestea incursiunii mele actoricești să ajungă la urechile părinților mei. 

Încet-încet, învățatul pentru extemporale și teze a devenit o luptă între dorința de a mă pierde în amintirile de pe platourile de filmare și necesitatea de a mă concentra pe studii. Pe măsură ce au trecut zile, amintirile de la filmari au început să se estompeze ca niște fotografii vechi, lăsate prea mult timp la soare. M-am afundat tot mai mult în rutina școlară, iar magia filmului s-a dizolvat încet. 

Am urmărit cu multă emoție fiecare episod al serialului alături de familia mea și mi-am ascuns ca un actor foarte bun, bucuria revederii scenelor la care am fost martor direct. Familia mea nu a aflat niciodată...

Peste câțiva ani, am devenit inginer TCM și niciodată nu am mai avut ocazia de a fi atât de aproape de lumea filmului... 

Acestea sunt amintirile mele interzise. Sunt sigură că cititorii mei sunt experți în păstrarea secretelor – nu-i așa?! 😉

Mie mi-a placut foarte mult aceasta poveste și am notat-o cu 100 de puncte, din 100 posibile! 

Întregul juriu a terminat de notat lucrările simultan și eram toți bucuroși că am încheiat activitatea. Acum urma ca SuperBlog să întocmească mediile și să stabilească punctajul oficial. Nu mai știu cine a câștigat, pentru că eu eram deja cu gândul la după-amiaza la Editura Cassius Books, unde mă invitase Raluca pentru lansarea romanului "Confesiuni: Atracții Interzise". Îmi spusese că Bogdan urma să citească câteva pasaje deosebite din roman și seara avea să se încheie cu o sesiune de autografe. 

Tocmai pășeam extrem de încântată și onorată în foaierul editurii când... M-AM TREZIT DIN VIS! Of, of! 

În realitate, romanul „Confesiuni: Atracții Interzise” urmează să fie lansat la Editura Cassius Books. 

Eu încă nu cunosc niciun pasaj din roman și nici despre autograf nu a fost vreodată vorba. Din tot visul acesta minunat, mi-a rămas în fața ochilor doar frumoasa copertă a romanului... 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025

Reflexii de Aprilie - Reflexii în oglinda 14/2025

Razele soarelui mângâie pământul, 

Energii noi renasc, dând vieții avântul.

Flori gingașe își deschid petalele, 

Lumina zilei îmbrățișează zările. 

Echilibrul vieții pulsează în verde, 

Xilofonul păsărilor în cântec se pierde. 

Idei strălucite se nasc sub cerul clar, 

Imagini de vis în geamuri se reflectă iar.

Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Beatitudine între petale - Miercurea fara cuvinte 14/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Leo si noile lui jucarii

🐶❤️ Cățeii răsfățați au un mod special de a aduce bucurie și confort în viețile noastre. Atunci când devin surogat pentru un copil, acești prieteni blănoși își asumă un rol important, oferind iubire necondiționată și companie constantă. 

Leo a apărut în viața noastră mult după ce copiii au părăsit "cuibul părintesc". El a umplut golul lăsat de plecarea lor, aducând o nouă sursă de bucurie și afecțiune. Leo ne întâmpină cu entuziasm la ușă, ne înveselește zilele cu jocurile lui și ne aduce zâmbete în fiecare zi. El este mereu gata să se joace și să ne ofere afecțiune. Leo a învățat să fie răbdător și să ne ofere sprijin emoțional, contribuind la crearea unui mediu plin de iubire și siguranță.

În schimb, Leo se bucură de o viață plină de confort și fericire. Este răsfățat cu jucării, tratamente delicioase și plimbări lungi în parc. Relația dintre noi și Leo a devenit profundă și reciprocă, bazată pe încredere și afecțiune. Eu și soțul meu ne-am obișnuit să îi cumpărăm jucării. Când am realizat că are o colecție care nu mai încape în cutia mare din spatele canapelei din sufragerie, ne-am spus că nu mai cumpărăm nimic! Dar... de fapt, nu ne putem abține... am constatat că bucuria noastră de a-i oferi o jucărie nouă este mai mare decât a lui Leo. ☺☺☺
Leo ne-a învățat că bucuria de a oferi este la fel de mare ca bucuria de a primi. Relația noastră cu el este un exemplu perfect de iubire necondiționată și reciprocă, care ne îmbogățește viețile în fiecare zi. Leo nu este doar un cățel răsfățat, ci un membru esențial al familiei noastre. 🐶❤️

Întârziere sau Avans?

Azi dimineață am întârziat la serviciu... sau cel puțin așa părea. Având un program de lucru complet flexibil, pot să încep munca la orice oră doresc. Totuși, îmi propusesem să încep devreme pentru a putea pleca acasă mai devreme, deoarece, indiferent de ora la care încep, trebuie să îndeplinesc cele 40 de ore săptămânale.
La serviciu nu am avut o zi rea, dar, fiind ultima care a ajuns, am fost și ultima care a părăsit biroul. În timp ce mă îndreptam spre casă, la volanul mașinii, am observat că ceasul încă era setat pe ora de iarnă, ceea ce însemna că... eram în avans?! Avans sau întârziere?! Mă gândeam că prin trecerea la ora de vară, ce presupune ajustarea ceasurilor cu o oră înainte, noi pierdem o oră de somn, dar câștigăm mai multă lumină naturală seara... În primele zile eu însa nu simt decât oboseală și confuzie...
Ajunsesem în zona cu restricție de 100 km/oră, eu rulam respectând limita de viteză, însă cumva... toate mașinile mă depășeau! Mi-a venit să strig: "Hei, doar ora s-a schimbat, nu și viteza!" ☺

Vă doresc un start bun în luna aprilie și aveți grijă să nu vă lăsați păcăliți. Dar dacă totuși se întâmplă... amintiți-vă că pe Întâi aprilie, este bine să râdem și să facem haz de necaz!
"Chiar și zeilor le place o glumă bună." – Platon
"Să le fim recunoscători păcăliților. Fără ei, nimeni dintre noi nu ar fi izbutit." – Mark Twain
"Iată vine din nou 1 aprilie și, din câte pot întrezări, lumea are mai mulți păcăliți decât a avut vreodată până acum." – Charles Lamb

Inscriu postarea la "Citate preferate" - tabel de înscriere la SUZANA

Bancnota de 0 euro: O amintire prețioasă din zilele de concediu

Bancnotele de 0 euro sunt o modalitate unică și captivantă de a păstra vie amintirea călătoriilor tale, aducând un plus de originalitate colecției tale de suvenirur.

Deși nu au valoare monetară, aceste bancnote sunt adevărate comori pentru colecționari și călători deopotrivă. Realizate cu aceleași tehnici și caracteristici de securitate ca o bancnotă tradițională, ele sunt pline de detalii fascinante: filigrane, fire de siguranță, holograme și numere de serie unice. 

Din anul 2015, bancnotele de 0 euro au devenit populare în întreaga Europă, fiind emise în peste 30 de țări și în mai mult de 2.500 de modele diferite. Fiecare bancnotă spune o poveste, iar unele dintre ele au ajuns să aibă o valoare semnificativă pe piața colecționarilor. 

Aceste bancnote sunt emise de diverse organizații și instituții turistice, cu aprobarea Băncii Centrale Europene (BCE), și sunt tipărite de Oberthur Technologies, o renumită companie de tipărire de securitate din Franța. Conceptul a fost inițiat de Richard Faille, un antreprenor francez, cu scopul de a promova turismul și de a crea suveniruri unice. 

Pentru mine, aceste bancnote sunt mai mult decât simple obiecte de colecție. Ele sunt amintiri prețioase din zilele de concediu. 

Am una care omagiază castelele lui Ludwig II, alta de la Maison Carrée de Nîmes, una care celebrează 300 de ani de la nașterea lui Leopold Mozart și încă una din Viena, cu faimosul Hundertwasserhaus. 

Fiecare bancnotă îmi amintește de locurile minunate pe care le-am vizitat și de momentele frumoase petrecute acolo. 

Bancnotele de 0 euro nu sunt doar suveniruri, ci și instrumente educaționale. Ele ajută la păstrarea memoriei evenimentelor istorice importante și la promovarea unei înțelegeri mai profunde a trecutului. Așadar, data viitoare când ești în concediu, fii atent la aceste bancnote speciale. Ele sunt mai mult decât simple bucăți de hârtie – sunt povești, amintiri și lecții de istorie, toate într-un format compact și fascinant.

Gelee Royale - Elixirul Naturii

Cei care îmi vizitează blogul regulat poate au observat că săptămâna trecută nu am activat. 

Am fost în concediu medical trei zile și încă două zile m-am ținut departe de laptop. Am avut simptome ciudate, provocate de fluctuațiile tensiunii arteriale, pe fond de supra-oboseală. Practic, trei zile de repaus au fost minimul obligatoriu! 

Deși duc o viață sănătoasă, se pare că nu fac destul. Stresul mă depășește! Am observat că în general, în ianuarie-martie am probleme de acest gen, ceea ce mă face să cred că și sezonul este de vină. Iarna, când zilele sunt scurte, ne trezim și ne întoarcem acasă în întuneric, parcă timpul se scurge mai repede și lumina soarelui devine un lux rar. Acumulăm mai puține vitamine, facem mai puțină mișcare și petrecem mai mult timp în camere cu aer uscat. Mi-am zis că este esențial să iau o decizie! Mi-am comandat "lăptișor de matcă" (Gelee Royale). Este un produs apicol valoros, apreciat pentru proprietățile sale nutritive și terapeutice. 

Am consultat Stiftung Warentest și mi-am comandat SwissBii Gelee Royale vital - un pachet pentru o cură de 30 de zile, garantat a fi 100% pur.

🐝 Gelee Royale de înaltă calitate – Sursa acestui elixir provine direct din stup și oferă, cu o concentrație unică, esenta energiei naturii. Conținut de alcool 17,5% vol. 

🐝 Amestec puternic de nutrienți – Cu 1000 mg extract de polen de flori, 400 mg Gelee Royale și substanțe vegetale valoroase, cum ar fi extractul de soc și germeni de grâu. 

🐝 Vitamina C + E pentru sistemul imunitar – Combinația naturală susține sistemul imunitar, protejează celulele împotriva stresului oxidativ și promovează funcționarea normală a sistemului nervos. 

🐝 Simplu și practic – Fiolele sunt perfecte pentru consumul zilnic. Bucurați-vă de energie nouă în fiecare zi cu doar o înghițitură. 

🐝 Calitate SwissBii – Fabricat după cele mai înalte standarde în Alpii Elvețieni. 

Ideal pentru toți cei care doresc să-și promoveze sănătatea și vitalitatea într-un mod natural. 

Ingrediente: Vin de miere, extract de polen de flori 9,7%, Gelee Royale 3,9%, extract de germeni de grâu 2,4%, concentrat de suc de soc, concentrat de măceșe, vitamina C, niacină, vitamina E, acid pantotenic, vitamina B6, vitamina B2, vitamina B1, acid folic, biotină, vitamina B12, maltodextrină. 

SwissBii Gelee Royal Elixir de băut – Experimentați toată puterea stupului! 

Această băutură bogată în vitamine și revitalizantă conține prețiosul Gelee Royale, o comoară din lumea albinelor, apreciată de secole pentru proprietățile sale benefice pentru sănătate. Elixirul vă întărește vitalitatea și ajută la combaterea oboselii – ideal pentru persoanele care doresc să-și gestioneze viața de zi cu zi plini de energie și bunăstare. Consumul regulat, zilnic, al acestui elixir benefic vă susține sănătatea și vă oferă exact energia de care aveți nevoie pentru a începe ziua plini de entuziasm. Cu pachetul practic de 30 de zile, aveți o bază perfectă pentru a vă simți vitali și în formă timp de o lună întreagă. SwissBii – Porția dvs. zilnică de putere naturală pentru mai multă energie și sănătate!

Beneficiile unei cure cu jeleu roial:

♦ Îmbunătățirea sistemului imunitar: Jeleul roial este bogat în vitamine, minerale și aminoacizi esențiali, care contribuie la întărirea sistemului imunitar.
♦ Reducerea inflamațiilor: Jeleul roial are efecte antiinflamatorii și antioxidante, ajutând la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
♦ Susținerea sănătății cardiovasculare: Jeleul roial poate contribui la reducerea colesterolului și la îmbunătățirea sănătății inimii.
♦ Îmbunătățirea funcției cognitive: Jeleul roial poate avea efecte benefice asupra sănătății creierului, contribuind la îmbunătățirea memoriei și a funcției cognitive.
♦ Îmbunătățirea sănătății pielii: Jeleul roial stimulează producția de colagen și îmbunătățește aspectul pielii.

He-heeei, am început de patru zile cura cu lăptișor de matcă! Să vedeți ce energie o să capăt! Dacă mă vedeți alergând prin oraș ca un super-erou, să știți că e de la Gelee Royale! 🐝💪 Vă pup. Sănătate!

Reveria naturii / Paleta primăverii

În fiecare zi, pare că mâna delicată a primăverii adaugă o nouă pată de culoare în grădina mea.

Capetele delicate ale florilor se înalță cu grație dintre frunzele fragile. Narcisele galbene strălucesc ca razele soarelui, zambilele își etalează rochițele mov, roz, alb-crem și galbene, iar albastrelele aduc un strop de cer senin pe pământ. Forzitia își împrăștie galbenul vibrant, iar Trandafirul lui Hristos își dezvăluie petalele delicate, roz-palid si suav, ca o promisiune a renașterii. Viorelele parfumate adaugă un farmec aparte, răspândindu-și parfumul subtil în aerul proaspăt al dimineții. 

În fiecare zi, un boboc nou își deschide petalele, iar farmecul lor aduce o bucurie subtilă. Este ceva magic, o dulce nerăbdare de a vedea cum natura își dezvăluie treptat minunile. 

Peștii aurii, în nuanțe de roșu, portocaliu și negru, se ridică grațios la suprafața apei din iaz, mișcându-și cozile ca evantaiele colorate într-un dans flamenco. 

Leo se joacă vesel, alergând după musculițele trezite la viață de razele de soare. Bondarii și albinele zumzăie la unison, tăvălindu-se în cupa florilor ca într-o cadă plină cu nectar. Își reiau zborul cu greutate, coșulețele lor încărcate de polen auriu strălucesc în lumina soarelui. 

Din vârful alunului, ca dintr-un turn de control, mierla își înalță trilurile spre cer, desenând pe aripile vântului harta iubirii și a teritoriului său. 

Frunzulițele verzi și fragede țes zilnic mantii copacilor de jur-împrejur, smaraldul devenind tot mai predominant. În această simfonie a naturii, fiecare tril și fiecare frunză sunt note de bucurie. 

Primăvara în curtea mea este o reverie continuă, un loc unde natura își dezvăluie comorile – mici, dar prețioase. Fiecare zi aduce o nouă surpriză!

Punctaj Spring Superblog - Proba 1

Proba 1: Tehnologia de traduceri în era globalizării. De la turism la munca în străinătate

 Articolul meu: Descoperă lumea fără limite lingvistice cu Vasco

Criterii și barem de jurizare: 

 ♦ 10 puncte din oficiu; 

Respectarea temei, documentare – 25 de puncte: 

♦ 10 puncte pentru încadrarea în tema articolului 

♦ 10 puncte pentru autenticitatea surselor de documentare 

♦ 5 puncte pentru diversitatea surselor de informare (pe lângă sursele Vasco, puteți folosi informații din cărți, articole, studii, reviste, portaluri de turism, date statistice – Statista etc.) 

Creativitatea și originalitatea – 25 de puncte: 

♦ 15 puncte pentru originalitatea abordării 

♦ 10 puncte pentru creativitate în construcția textului 

Corectitudinea gramaticală și fluența textului – 20 de puncte: 

♦ 10 puncte pentru respectarea regulilor gramaticale și ortografice 

♦ 10 puncte pentru fluența și coerența textului 

Respectarea cerințelor tehnice – 20 puncte; 

♦ 5 puncte pentru includerea cuvintelor-cheie 

♦ 5 puncte pentru includerea linkurilor 

♦ 3 puncte pentru respectarea regulilor de includere a fotografiilor (minimum 4) 

♦ 2 puncte pentru postarea articolului pe pagina de Facebook 

♦ 5 puncte pentru încadrarea în numărul minim de cuvinte (minimum 360 de cuvinte)

Juriu: 

Bożena Szczypczyk, Marketing Specialist Vasco – România 

Dinu Țepurlan, Country Specialist Vasco – România 

Termen limită: 16 martie 2025 inclusiv (până la ora 23:59) 

Termen de jurizare: 28 martie 2025 

 

Premii: 

Premiul I – 550 lei 

Premiul II – 400 lei 

Premiul III – 300 lei

Au fost anuntate punctele obtinute: eu am primit 89 de puncte (din 100 posibile).

Am stiut din start ca voi avea 7 puncte mai putin, pentru ca nu am vrut sa public pe FB (-2 pct) si nici nu am reusit sa ma incadrez în 360 cuvinte ☺ (-5 pct)

Undeva am mai pierdut 4 puncte... Tja, asta e nota, cu asta "defilez" ☺

Sunt curioasa cine sunt premiantii!  Înca nu au fost afisati... Si nici punctajul obtinut de ceilalti participanti nu a fost facut public. (stiu doar punctajul Mihalei).

Mergem mai departe!!! ☺ Proba 2 este deja pe rol! ☺

UPDATE: la aceasta proba, am ocupat locul 17 din 27 de înscrieri 😐