„Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul”. Întâlnirile MfC
Oamenii de zăpadă se topesc lângă Carmen. Oamenii simpli nu au nicio șansă
. Sursa foto: Vis si realitate 2
. Sursa foto: Vis si realitate 2
Această a patra parte a discuției cu Carmen (primele trei: 1, 2, 3) are un motto: „Am renunțat la blogging, însă nu am închis blogul. Mi-am lăsat „o portiță“ spre lumea virtuala, atâta vreme cât încă mai exista grupul de prieteni pe care am obișnuit să-l frecventez.”
Am încercat să aflu de la Carmen cu această ocazie cât de departe poate merge prietenia din virtual și dacă Miercurea fără cuvinte a fost/este un fenomen și din acest punct de vedere.
♦ Aveai mulți prieteni în blogosferă atunci când ai lansat Miercurea fără Cuvinte? Au venit mult mai mulți după aceea sau pur și simplu alții?
- Nu aveam mulți prieteni virtuali înainte de MfC, dar eram foarte mulțumită cu grupul pe care-l întâlneam în mod frecvent pe blog. Prima data când am lansat Miercurea fără Cuvinte au participat doar 6 bloggeri, iar întregul an 2010 nu a depășit 10 participanți pe săptămână.
♦ Am întâlnit în blog rolul tău pe cineva aparte, cu o experiență de viață colosală, dată în special de o întâmplare anume: cell61. Cum v-ati cunoscut? Ce mai știi despre el?
- Cell61 este unul din prietenii virtuali din perioada de început a blogului meu. L-am cunoscut așa cum se întâmpla în blogosferă – a lăsat într-o zi un comentariu simpatic pe blogul meu. Urmând linkul, am descoperit un blog deosebit, în spatele căruia mi-am imaginat o persoana inteligentă, sensibilă, cu mult bun simț și caracter. Mi-au plăcut mult articolele lui și am început să ne vizităm reciproc. Din grupul acela de prieteni făceau parte Anamayana, Lizuca, Vania, Sophie, Ceska777, Jacob, Vaca verde, Tetris… Îmi amintesc cu multă-multă plăcere acei primi pași în blogosfera!
Cu Cell61 am discutat numai în ramele blogului și l-am cunoscut doar în măsura în care s-a prezentat prin articolele pe care le-a publicat. Când a anunțat că renunță la blogging, am făcut schimb de adrese email – fără blog însă, comunicarea și-a pierdut sensul. Ne-am rezumat la câteva felicitări de Paști, Crăciun și An Nou. În afara de faptul ca devenise mândru tătic, nu mai știu nimic despre el. La fel ca și despre Anamayana, care a devenit mămică în aceeași perioadă. Din grupul mai sus amintit, doar pe Ceska am cunoscut-o personal. Cu ea întrețin și acum corespondența.
Cu Cell61 am discutat numai în ramele blogului și l-am cunoscut doar în măsura în care s-a prezentat prin articolele pe care le-a publicat. Când a anunțat că renunță la blogging, am făcut schimb de adrese email – fără blog însă, comunicarea și-a pierdut sensul. Ne-am rezumat la câteva felicitări de Paști, Crăciun și An Nou. În afara de faptul ca devenise mândru tătic, nu mai știu nimic despre el. La fel ca și despre Anamayana, care a devenit mămică în aceeași perioadă. Din grupul mai sus amintit, doar pe Ceska am cunoscut-o personal. Cu ea întrețin și acum corespondența.
♦ Care sunt cele mai faine întâlniri blogosferice ale tale?
- Acelea din care am avut ceva practic sau frumos de învățat. Acelea care mi-au stimulat creativitatea sau mi-au influențat dorința de a fi zi de zi mai bună. Acelea care mi-au adus aminte ca frumusețea o putem descoperi la fiecare pas sau ca bucuriile mici contează mult. Acelea care mi-au desenat un zâmbet în coltul buzelor chiar și în zilele gri.
Multe din întâlnirile blogosferice m-au încurajat să rup barierele virtuale și să încerc să cunosc persoanele reale din spatele blogurilor. Surprizele au fost deosebite și plăcute. În cei 6 ani de blogging am avut ocazia sa cunosc în viața reala 9 din prietenii virtuali. Alături de 5 dintre ei am petrecut cel puțin două vacanțe de câte o saptămână și consider că acestea sunt cele mai reușite întâlniri blogosferice 
. Chiar dacă virtualul este confortabil, doar viața reală contează!
. Chiar dacă virtualul este confortabil, doar viața reală contează!
___________________________________________________
ACEST ARTICOL A FOST PRELUAT DE LA ADRESA: https://calinhera.wordpress.com/2016/05/17/renuntare-blogging-intalniri-mfc/
Un timp am crezut ca sunt dependenta de net... Am constatat ca nu-s atunci cand am avut perioade lungi in care nu am avut computer. :) Si tot atunci mi-am dat seama cat timp imi ocupa computerul si de ce unii ajunsesera sa-mi reproseze ca nu mai am timp si pentru ei... :) Viata reala conteaza, da, oricat de confortabil ar fi virtualul. :)
RăspundețiȘtergereInainte de MFC eu nu aveam niciun prieten in virtual. :) Acum ma simt bine pe mai multe bloguri. :)
Iti doresc o seara minunat de minunata! :) Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru duo! <3 :-*
P.S. Ieri mi-am dat seama: in blogroll (la mine cel putin) blogurile se actualizeaza cam intr-o ora. :) Am mai invatat ceva.
si eu am crezut ca sunt dependenta de net :))) dar (cred) ca nu sunt :-) Fara blog, pot trai, dar fara telefon si whatsapp nu! ☺☺☺☺☺☺
Ștergerete pup. Trimitem imbratisari si ganduri bune din Bayern în Siebenbürgen, de la duo pentru trio ♥
Acum vin si eu dupa o lunga pauza de commenturi sau lasare de semn.
RăspundețiȘtergereEram o trupa mare, in care toti ne regaseam si parca atunci timpul a fost prietenos cu noi sa fim impreuna.
Dupa care cred ca apogeul internetului si-a spus cuvantul, insa nostalgiile vremurilor te indeamna sa revii si sa ii intrebi ce mai fac. Cum e vremea prin tara lor, cum e Craciunul, cum mai sunt. Ce s-a mai intamplat. Si, poate ca inca am ramas intr-o forma de comunicare non-verbala pe reteaua de socializare, care probabil ea fost declicul blogurilor.
Eu nu pot spune ca a fost un timp risipit. Eu am invatat sa scriu, sa comunic, sa ma adresez cuiva care "poate-nu poate" dar pana la urma va vedea cineva ceea ce pun, ceea ce se intampla in orasul meu, in viata mea, in plimbarile mele. Prin fotografii. Fara cuvinte. Doar la "Miercurea fara cuvinte"
Asa ca prietena noastra Carmen a realizat un proiect frumos in care am interactionat fara o obligatie anume. Multora le parea rau ca ratau editia din anumite motive si reveneau si ne comentam, a fost si problema la un moment dat ca erau atatea bloguri participante incat nu puteai efectiv ca timp sa lasi un coment si, oricum eu asa simteam, ca toti aveau bun simt si apreciau, dar intr-adevar erau fff multe bloguri.
Nu putem spune ca nu ne-am ajutat si nu am invatat cum se pune o fotografie pe blog, cum se pune un link cu ancora :))) si multe alte lucruri pe care pot spune ca la urmatorul job pe care l-am avut un an si ceva nu mi-au folosit.
A fost o lume cu oameni din diverse orase, tari si aceste schimburi de experiente poate au fost mai frumoase decat multe traininguri, teambuildinguri sau workshopuri care se pot face.
Eu pot spune ca in aceasta lume a bloggingului, pe langa hobby, capeti indemanare si abilitati tehnice si nu numai.
Intr-adevar virtualul e confortabil si chiar benefic si viata conteaza. Si, daca iei invatamintele bune din virtual le poti aplica in viata reala. Iti poti aminti de indemnurile colegilor, iei puterea exemplului de reusita a prietenilor si asa vedem partea care a fost frumoasa din blogging.
Buna Anca! multumesc mult pentru frumoasele cuvinte!
ȘtergereNici eu nu consider ca timpul investit în blog ar fi fost o pierdere de timp, nu nu, categoric NU! Au fost momente frumoase, am aflat multe, am descoperit multe, am învatat multe. Am legat prietenii frumoase, am adunat amintiri frumoase.
Nu pot spune ca prin blog, am capatat abilitati tehnice, însa este adevarat ca am dezvoltat un anumit interes pentru descrieri insotite de fotografii. Aceasta bineinteles ca hobby, eu fiind de profesie inginer TCM. Tocmai de aceea, blogul a fost pentru mine un mod de a ma relaxa :)
Mult succes, sanatate si numai bucurii sa ai!
Chiar daca viata reala conteaza, este evident acest lucru, in spatiul virtual gasesti lucruri fabuloase si instructive. Acum vorbesc in numele meu, mereu in cautarea de lucruri deosebite pentru un drum nou. Si daca tot le gasesc, a le impartasi este firesc. Asa ca MFC a fost cadrul perfect pentru un astfel de gest. Asa ca, in limita timpului, sper sa pot continua.
RăspundețiȘtergereSeara frumoasa, Carmen! Pupici! :) <3
da, asa este! învatam in fiecare zi câte ceva si internetul ofera multe cai :)
ȘtergereSpre exemplu, saptamâna trecuta am invatat la ce folosesc gaurile superioare pentru siret, la încaltamintea de sport! ☺☺☺☺
(http://www.lorand.biz/consultanta-afaceri/de-ce-exista-gauri-in-plus-la-pantofii-sport-sau-ce-greseala-sa-eviti-in-vanzari/?utm_source=Facebook)
Timp avem toti ☺ problema este sa stim sa il impartim in functie de prioritatile personale, de aceea zic - cine doreste sa faca ceva, va si reusi! Trebuie doar sa-si doreasca într-adevar!
Mult noroc in ceea ce-ti propui, Suzana draga! Succes si satisfactii! <3
Avem de invatat de toate din toate, atat pentru blog, blogging cat si de folos vietii personale, reale.
RăspundețiȘtergereUnii dintre noi sunt mai sociabili, mai deschisi si e fain cand vezi ca legatura trece peste virtual. Eu va admir!
pupici
ai dreptate, Mihaela draga - învatam în fiecare zi câte ceva - fie din propriile experiente, fie din experientele împartasite de alte persoane.
Ștergereîmi place mult afirmatia lui Allan Bloom " educaţia este mişcarea din întuneric spre lumină"... Întreaga viata suntem în cautarea luminii!
xoxo
Fiecare episod este absolut bine scris/enuntat, bine pus in pagina. De admirat (Si ca altadata, abia acum am reusit sa iau la rand,postarile cu interviul, liniar; imi fac mea culpa, de intarziere in reply si comment; totodata, de o luna nu reusesc sa mai public nimic pe blog, pricina nefiind altcineva/altceva decat calitatea proasta/deficitara a net-ului pe care il am... o situatie stresanta pe care pare sa nu o pot regla, actualmente, nici dupa x sesizari, dar pastrez speranta, ori, in ritmul actual va trebui sa ma inarmez cu multa rabdare si sa continui cu cate o postare sporadica; sau macar sa o termin pe cea la care "lucrez" de cateva zile si mi se tot blocheaza in editare*-* lol... mea culpa)
RăspundețiȘtergereEu am intrat tarziu in blogosfera, in mare spus; treptat, am aflat de rubrica frumoasa a "Miercurii", de blog, in integral" si am fost atrasa de postarile pe care le aveati. Imi facea placere sa vad locurile despre care vorbeati, sa citesc despre lucruri interesante, aspecte din cotidian.
M-am bucurat sa citesc despre diverse din toate cele ce merg la suflet sau care ridicau teme de discutie/ de reflectie.
Ca intotdeauna transmit salutari calduroase si multumiri!
ps. mare dreptate legat de ep.5, antivirus-ul trebuie sa fie bun; navigarea, "surf"-ul cu mare grija; cat despre e-tech, e-banking, on-line something ori various apps...toate par sa se dezvolte, sa fie create cu repeziciune,...ritmul este naucitor, obositor ca sa poti procesa informatiile, sa cuprinzi cat decat, sa le prinzi intelesul...
draga Alexa, imi pare rau ca ai probleme cu legatura internet. In ziua de azi, a fi legat la internet este o necesitate. Este metoda cea mai simpla de a comunica si de a afla ce se petrece în lume. Izolarea nu aduce nimic bun, cu deasemenea dependenta de internet strica. Este ciudat cum intr-o lume moderna, civilizata, accesul la internet este obstrucționat, de mirat însa, nu ma mai mira nimic!
ȘtergereSper ca problemele tehnice se vor reglementa în curând - nu abandona speranta.
Transmit deasemenea gânduri bune si salutari calduroase. Iti multumesc pentru placutul mesaj!