12.08.2026 - Eclipsa de Soare și noaptea în care am căutat stelele căzătoare

O săptămână întreagă am tot pomenit eclipsa de Soare în discuțiile cu puținii oameni pe care îi cunosc aici – cele trei familii de vecini, dar și la telefon cu prieteni, cu fetele mele din Augsburg și cu mama din Sibiu. Poate că ceva din mine aștepta măcar o vorbă care să susțină dorința mea de a fi spectator live, de a merge într-un loc deschis, în natură, să simt pulsul momentului... Dar toți spuneau că în Germania nu se va vedea mare lucru... Așa că, treptat, m-am împăcat cu ideea, am zis că o urmăresc la TV – nu mi-am luat ochelari, nu mi-am făcut niciun plan, nici măcar nu m-am interesat ce setări ar trebui făcute la telefon pentru fotografiat.
Dar... Cu jumătate de oră înainte de ora prevăzută pentru eclipsa de Soare în Bavaria, i-am spus lui Helmut că totuși eu vreau să merg să văd — chiar dacă nu se va observa nimic... vreau să încerc. A bombănit puțin, dar a acceptat să mă însoțească. 

Singura locație care mi-a venit în minte spontan a fost dealul de lângă aeroportul orașului – un aeroport mic, folosit doar pentru jeturi private și zboruri sportive. 🛫🚁🛸🚀
I-am pus lui Leo hamul și noi, așa cum eram îmbrăcați, am urcat în mașină. Când am ajuns în parcare… ha! Abia am găsit loc! Părea că tot orașul avusese aceeași idee. ☺️ Cu mic cu mare, bunici și nepoți, familii cu pături, scaune pliante, ochelari speciali, binocluri improvizate — o lume pestriță, veselă, ca la un mic festival astronomic. Helmut a zis: „Păcat că nu am luat și noi scaunele pliante!” Hm, dacă nu m-ar fi demotivat, organizam eu chiar și un coș de picnic. Așa… am avut doar o paturică în mașină. A fost bună și aia. 😄
Atmosfera a fost minunată! Am făcut câteva fotografii cu telefonul, am privit prin ochelarii celor de lângă noi, ne-am jucat cu copiii care nu aveau nicio idee despre astre, doar despre agitația veselă din jur. Leo a cunoscut un bebeluș labrador — o pufoșenie albă, moale ca un ursuleț de pluș. Bebe-ul nu a vrut să mai plece de lângă noi, iar Leo, mândru, i-a arătat câteva trucuri „de câini mari”.🐕🐶🐩
Înainte de ora 21 ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre casă. Au urmat duș, pijamale, liniște. Și apoi am hotărât să ieșim la miezul nopții pe terasă, să căutăm stelele căzătoare. Un pahar de vin, câteva lumânărele pe măsuță, acesta a fost cadrul. 🍷

Deși lampile stradale învăluiau totul în lumina lor puternică, am văzut incredibil de multe stele pe cer. 🌌 Recunosc, astrologia nu este una din pasiunile mele, de aceea nu recunosc decât Carul Mare, Carul Mic și Luceafărul... dar azinoapte - în Luna Nouă totală, puzderia de stele m-a impresionat profund. Am observat și multe obiecte zburătoare, probabil avioane de linie, zboruri de noapte, și... mi s-a părut chiar că văd și stele căzătoare. 🪐⭐️🌟🌠

După o seară în care am pornit fără plan, fără pregătiri, fără așteptări… am primit exact ce trebuia! O bucată de cer, un pic de magie și o amintire care va rămâne.

PS: Fratele meu mi-a trimis câteva capturi personale spectaculoase — Spania a avut parte de eclipsa toatala de Soare si vizibilitatea perfectă.🌞

  <

Din Memmingen la Sibiu

Băieții mă lasă la poarta aerului...
Intrarea devine prag.

Trei pași — o descoperire:
două prietene vechi, același avion.
Anii se topesc în zâmbete și îmbrățișări.

Avionul se desprinde.
Norii se deschid ca niște continente albe.
Plutesc.

Sub mine — trei țări.
Munți ca niște spade.
Râuri ce taie lumina.
Lacuri ca oglinzi.
Două capitale trec sub aripa mea.

Cerul arde în apus.
Sibiu mă primește.
Plouă mărunt peste oraș.
Aeroportul e marginea unei povești.

Seara epilog — Pyjama party 

Eu si Mama.

Eveniment de Familie

Familia mea este mica (nici Mama si nici Tata nu au frati), iar grupul de rude de aici din Germania este si mai mic, de aceea tinem foarte mult unii la altii. 

Sâmbata ce a trecut, Tiana - nepotica mea de grad II sau III (nici nu vreau sa mai socotesc cum e cu gradele!) a serbat Erstkommunion si cu mult drag am luat parte la festivitate.

Mama Tianei este botezata ortodox (la fel ca mine) iar sotul ei este de religie catolic (ca si sotul meu). Cele doua fetite ale lor (Tiana si Elina) sunt botezate catolic. Cea mare, Tiana, fiind în clasa a III-a, a serbat pe 22 aprilie “Prima primire a sacramentului Sfintei Împărtăşanii”.

Copiii sunt pregatiti pentru aceasta sarbatoare la scoala, la orele de Religie, apoi în grupe mici la biserica din cartierul în care locuiesc. Parintii sunt deasemenea foarte implicati în pregatirea acestei serbatori la care sunt invitati sa participe toti cei dragi: bunici, rude, prieteni (noi am fost 10 copii si 20 de adulti). 

În Biserica Catolică, Confirmarea (împreună cu Botezul și Euharistia) face parte din sacramentele de inițiere, adică sacramente prin care credincioșii primesc o parte din harul divin, sunt întăriți și anexați comunității de credință creștină. Bisericile ortodoxe nu au o sărbătoare specială a primei împărtășiri. Copiii (de obicei în primul an de viata) primesc cele trei sacramente de inițiere: Botez, Confirmare și Euharistie într-o singură sărbătoare. În Biserica Catolică de Vest, copiii primesc prima Împărtășanie atunci când ating așa-numita vârstă a rațiunii (în clasa a III-a), de obicei într-o sărbătoare comunală în parohie.

Tiana, alaturi de alte trei fetite si un baietel, au fost serbati în biserica "Allerheiligen- kirche", Ulm-Lehr, o biserica romano-catolica, ridicata în anii ‘70. Atmosfera de sarbatoare a fost subliniata în biserica prin minunate decoruri florale. Cei cinci copii au purtat robe din pânza de sac înalbit, legate cu snur în talie, foarte asemanatoare calugarilor. Au avut fiecare o lumânare pentru Kommunion, aprinsa de la Lumânarea de Paste din biserica. Au intrat în biserica însotiti de o Pastoralreferentin si aici vreau sa aprofundez un pic: referent sau ofiter pastoral – este o profesie în Biserica Catolică. Consultanții pastorali - bărbați sau femei, au diplomă sau un master în teologia catolică și o educație bisericească, în mare parte eparhială. Această profesie există doar în Germania, Austria, Elveția și Țările de Jos. În cazul de fata, copiii au fost sustinuti de o “ofitereasa” si iata ca dictionarl românesc nici nu admite cuvinte feminine pentru aceste meserii! M-a impresionat si am salutat cu profund respect acest pas în acordarea dreptului la egalitate dintre femei şi bărbaţi, în roluri de conducere-initiere în activitatea bisericeasca. Ofițerii pastorali lucrează în îngrijirea pastorală a unei parohii si sunt de obicei subordonați unui pastor sau decan. În cazul de fata, die Pastoralreferentin practic a condus ceremonia, Preotul – asistat de patru Ministranti, a fost prezent si a marcat doar momentele cheie ale slujbei.

Copiii au recitat intercalat anumite pasaje din Liturghie, si-au exprimat propriile gânduri si întreaga ceremonie a fost sustinuta muzical de mica orchestra din balconul bisericii. În final, copiii au fost aplaudati, semn ca au fost primiti în comunitate si fiecare familie si-a luat alaiul si a continuat serbarea la un restaurant - în cazul nostru, la un restaurant într-un sat idilic.

La petrecerea noastra meniul a fost foarte bine ales, am avut feluri de mâncare foarte gustoase, însa desertul… desertul a fost exceptional! Doua torturi pe care ne-a fost mila sa le taiem, plus muffins si fructe trase în ciocolata - desert culinar inedit prin aspect si gust, care ne-a încanta toti, mici si mari. Vremea a fost “comandata” în acelasi pachet ☺ A fost soare, cer senin si parfum de flori, de jur împrejur. A fost o zi minunata, ca un zâmbet de copil! ♥